Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 899/2017

Şedinţa publică din data de 8 martie 2017

Decizia nr. 899/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia civilă nr. 1993 din 16 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 1763 din 3 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, rejudecând cauza, a respins acțiunea reclamantei Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

2. Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 ianuarie 2017, sub nr. x/1/2017, revizuenta Întreprinderea Individuală A., în insolvență a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., schimbarea în tot a Deciziei civile nr. 1993 din 16 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014.

În susținerea cererii, revizuenta a arătat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1763 din 3 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei revizuente, dispunând anularea Deciziei nr. 42090 din 17 decembrie 2013 și a procesului-verbal de constatare nr. 37045 din 14 noiembrie 2013.

Prin Decizia nr. 1993 din 16 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de pârâta AFIR împotriva acestei sentințe și, în urma rejudecării cauzei, a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Rejudecând cererea, instanța de control a analizat doar primul argument invocat de reclamantă pe care l-a apreciat neîntemeiat, respectiv "măsura rezilierii Contractului de finanțare reprezintă rezultatul unei greșite aplicări de către pârâta AFIR a prevederilor legale relevante în cauză", fără a analiza și argumentul subsidiar al acțiunii referitor la manifestarea de către AFIR a unui exces de putere publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 și a invocării propriei turpitudini în sancționarea reclamantei. Așadar, la rejudecarea cauzei în fond, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unui lucru cerut, respectiv asupra argumentului subsidiar invocat în cuprinsul acțiunii, apreciind că este incident motivul de revizuire a hotărârii prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Susținerea revizuentei că instanța de recurs nu a analizat un argument subsidiar al acțiunii nu este de natură a impune concluzia admisibilității cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile textului menționat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire formulată în cauză

Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cauza, prin prisma cazului de revizuire invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Acest articol are în vedere situația când nu s-a soluționat o cerere principală, accesorie sau incidentală, nu și situația când nu au fost analizate argumente sau un motiv de apel ori de recurs. De asemenea, ipoteza minus petita are în vedere strict pretențiile deduse judecății, iar nu argumentele care susțin sau combat aceste pretenții.

Prin lucru cerut trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.

Astfel spus, motivul prevăzut în art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ca un remediu în cazul încălcării principiului disponibilității se referă exclusiv la obiectul cererii deduse judecății, la pretențiile concrete formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Demersul revizuentei nu îndeplinește cerințele de admisibilitate deduse din interpretarea art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru că instanța de recurs s-a pronunțat în limitele învestirii, tranșând fondul litigiului într-un mod care concordă cu obiectul concret al cererii reclamantei.

În mod evident, susținerile revizuentei referitoare la faptul că instanța de recurs nu a analizat un argument subsidiar al acțiunii exced cazului de revizuire invocat și urmăresc reformarea deciziei pronunțate în recurs, un demers care este inadmisibil.

Prin aceste motive, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 1 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Întreprinderea Individuală A. în insolvență, prin lichidator judiciar B. SPRL împotriva Deciziei civile nr. 1993 din 16 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 martie 2017.

Procesat de GGC - GV