Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 21/A/2017

Şedinţa publică din 27 ianuarie 2017

Decizia nr. 21/A/2017

Asupra apelului de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 12/CC din 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 459 alin. (2), (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/43/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Ca urmare, petentul condamnat a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința penală nr. 8 din 14 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/43/2008 s-au dispus, printre altele.

Conform art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 i-au fost interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă inițial față de inculpatul A. prin ordonanța din 23 iunie 2008 dispusă în dosarul nr. x/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției, măsură preventivă prelungită ulterior până la data de 19 decembrie 2008, inclusiv.

S-a constatat că prin încheierea de ședință din 26 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/43/2008, s-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului asupra imobilului - teren cu vegetație forestieră, în suprafață de 5000 mp, situat în comuna Bascov, proprietatea exclusivă inculpatului, instituită prin ordonanța din 16 iulie 2008 dispusă în dosarul nr. x/P/2008 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției.

Conform art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să achite statului suma de 12.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale aferente soluționării cauzei în prim grad jurisdicțional și în faza urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. 88/A din 14 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/43/2008, printre altele, urmare admiterii apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale sus-menționate, s-a dispus desființarea, în parte, a acesteia, iar în rejudecare:

S-a redus la 4 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie și s-a menținut modalitatea de executare a pedepsei, în regim de detenție, stabilită prin sentința penală atacată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 19 februarie 2015, sub nr. x/43/2015, petentul-condamnat A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/43/2008, susținând că soluția de condamnare pronunțată împotriva sa este nelegală întrucât, pe de o parte, convorbirile telefonice reținute ca aparținându-i, în realitate, au fost purtate de alți doi coinculpați, iar pe de altă parte, nedeținând în proprietate un imobil, nu a luat persoane în spațiul său locativ și nici nu le-a convins să-și stabilească domiciliul la respectiva locație.

În subsidiar, revizuentul a solicitat reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată, susținând că în propriul apel i-a fost agravată situația.

În vederea soluționării cererii de revizuire, Curtea a dispus anexarea, în extras, a Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/43/2008 și a Deciziei penale nr. 88/A din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în apel.

Procedând, conform disp. art. 459 alin. (1), (2) rap. la art. 452, art. 453 și art. 455 C. proc. pen., la verificarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat că motivele invocate în argumentarea acesteia nu se regăsesc printre cazurile de revizuire strict și limitativ prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. pen.

În acest sens, instanța a reținut că susținerile revizuentului referitoare la posesorii telefoanelor de pe care au fost purtate convorbirile interceptate și înregistrate, la declarațiile coinculpatului B. și ale finului acestuia (aflate la dos. urm. pen.) sau la regimul spațiului locativ unde au fost stabilite domiciliile sau vizele de flotant ale persoanelor care au obținut permisele auto în mod fraudulos, precum și la mențiunile cuprinse în rechizitoriu, nu constituie împrejurări noi, necunoscute de instanțele care au judecat în ciclul ordinar și care ar conduce la o soluție diametral opusă în cauză, astfel cum impune cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Aceasta întrucât, pe de o parte, instanțele au cunoscut cine sunt posesorii telefoanele mobile în discuție, au analizat și au reținut motivat declarațiile coinculpatului și ale martorilor, care se coroborează cu ansamblul probelor aflat la dosar, ca și regimul spațiului locativ și acțiunile concrete reținute în sarcina acestuia.

Pe de altă parte, instanța a reținut că propunerea unor mijloace de probă în prelungirea și completarea probatoriului pe care instanța l-a avut la dispoziție în ciclul ordinar al judecății sunt incompatibile cu o judecată în ciclul extraordinar, pentru că ar aduce atingere stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Deopotrivă, instanța a apreciat că nici susținerile revizuentului privind împrejurarea că persoana autorizată să decripteze convorbirile telefonice i-a pus în sarcină convorbirile altor persoane nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., reținând că mărturia mincinoasă poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive de condamnare numai în situația în care hotărârea s-a întemeiat pe opinia unui expert care a săvârșit această infracțiune, opinie care a constituit în mod principal una dintre probele care au contribuit la formarea convingerii instanței. Or, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 454 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești definitive prin care o instanță s-a pronunțat asupra fondului cauzei, constatând existența falsului sau a mărturiei mincinoase.

De asemenea, s-a reținut că nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C. proc. pen. nu poate avea ca finalitate reanalizarea cuantumului pedepsei stabilite de instanța supremă în apelul formulat de inculpat.

În consecință, instanța a apreciat că cererea de revizuire nu poate fi admisă în principiu, motiv pentru care, în baza art. 459 alin. (7) C. proc. pen., a respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, revizuentul a reiterat aspectele invocate în susținerea cererii de revizuire, susținând că demersul său este admisibil întrucât, pe de o parte, inexistența, în proprietatea sa, a vreunui imobil pe raza comunei Bascov, fapt dovedit prin istoricul de rol fiscal emis de primăria acestei localități, precum și lipsa oricărei probe vizând implicarea sa în așa zisele activități de determinare a altor persoane din aceeași comună, de a lua în spațiu pretendenții la obținerea frauduloasă a permiselor de conducere, constituie, potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care, prin urmare, dovedesc netemeinicia soluției de condamnare.

Pe de altă parte, a susținut că faptul evident al greșitei decriptări a convorbirilor telefonice invocate de parchet în susținerea acuzațiilor, care a avut ca efect atribuirea în sarcina lui a unor discuții incriminatorii, la care, în realitate, nu a participat, dar pe baza cărora a fost condamnat, constituie cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Suplimentar față de aspectele invocate în fața primei instanțe, în memoriului aflat la dosarul de apel, apelantul a arătat că în speță este incident și cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., susținând că hotărârea de condamnare pronunțată în fond și cea din apel nu se pot concilia sub aspectul modalității de individualizare judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate, fiind încălcate principiul proporționalității pedepsei și dreptul său la un proces echitabil.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a evaluat just particularitățile cauzei și a reținut corect că cererea de revizuire formulată de condamnatul A. nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., repunerea în discuție a temeiniciei unei hotărâri definitive, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă.

Se constată în acest sens că, prin cererea adresată instanței de fond, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., revizuirea Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/43/2008, modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, susținând că soluția de condamnare pronunțată împotriva sa este rezultatul unei erori judiciare întrucât, pe de o parte, convorbirile telefonice reținute ca aparținându-i, în realitate, au fost purtate de alți doi coinculpați, iar pe de altă parte, nedeținând în proprietate un imobil, nu a luat persoane în spațiul său locativ și nici nu le-a convins să-și stabilească domiciliul în respectiva locație.

În cadrul aceluiași demers, cu titlu subsidiar, revizuentul a invocat nelegalitatea pedepselor ce i-au fost aplicate în apel, susținând că acestea sunt rezultatul încălcării principiului non reformatio in pejus.

În dovedirea cazurilor de revizuire invocate, condamnatul a făcut trimitere, punctual, la mijloace de probă ce au fost administrate în cadrul procesului penal în care a fost condamnat, cărora le-a conferit altă valoarea probatorie, dar și la adeverința de istoric fiscal din 19 iulie 2013 emisă de Primăria comunei Bascov, Județul Argeș, pe care a depus-o însă abia în fața instanței de control judiciar, în ședința din 15 mai 2015.

Evaluând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire în condițiile art. 459 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuent nu se circumscriu dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. și nici celorlalte cazuri de revizuire limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., constatare pe care instanța de apel și-o însușește, având în vedere următoarele argumente:

Incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză", presupune întrunirea cumulativă a două condiții: să fie descoperite fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la data judecării cauzei, iar acestea să fie apte să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Definind expresia "fapte sau împrejurări" uzitată în cuprinsul textului de lege supra citat, doctrina și jurisprudența au statuat că aceasta vizează probe propriu-zise, adică elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv orice întâmplare, situație, stare, care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

În cauză, în incidența acestui caz de revizuire, au fost invocate două împrejurări care, în opinia revizuentului A., ar justifica admiterea cererii de revizuire, respectiv nedeținerea de către acesta a vreunui imobil pe raza comunei Bascov și prin urmare, imposibilitatea sa de a lua în spațiu vreo persoană, ceea ce dovedește neimplicarea sa în activitatea grupului infracțional organizat ai căror membri au fost cercetați și condamnați în dosarul nr. x/43/2008 al Curții de Apel Târgu Mureș, și inexistența vreunei probe cu privire la implicarea sa în așa zisele activități de determinare a altor persoane din aceeași comună, de a lua în spațiu pretendenții la obținerea frauduloasă a permiselor de conducere.

Insuficiența/inexistența probatoriului pe baza căruia a fost trimis în judecată, iar apoi condamnat definitiv, constituie o apărare constantă pe care revizuentul A. a formulat-o în ciclul ordinar al judecății, atât în fond (sentința Curții de Apel Târgu Mureș), cât și în apel (prin motivele de apel expuse în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție), care a fost amplu analizată de instanțe (hotărârea de fond, respectiv hotărârea pronunțată în apel).

Această apărare, care vizează modul de soluționare al cauzei de către instanțele din ciclul ordinar, nu poate fi valorificată, în mod evident, în cadrul prezentului demers judiciar, în absența incidenței unuia dintre cazurile limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 453 alin. (1) C. proc. pen., nefiind permis a se rejudeca raportul de drept dedus judecății.

Hotărârile judecătorești penale definitive sunt considerate ca fiind expresia aflării adevărului în cauza care a făcut obiectul judecății (res iudicata pro veritate habetur), autoritatea de lucru judecat de care se bucură acestea putând fi pusă în discuție, în cadrul prezentului demers judiciar, numai în ipoteza existenței unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Nici aspectul privind nedeținerea de către inculpat a vreunei proprietăți în comuna Bascov nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât acesta nu îndeplinește condiția noutății, atâta vreme cât a fost invocat în apel și analizat ca atare de instanța de control judiciar, și nici un e apt ca singur sau împreună cu alte probe, să conducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate față de revizuent, întrucât acuzația concretă adusă acestuia și pentru care a fost condamnat definitiv constă în aceea că, în înțelegere cu ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat, în schimbul unor sume de bani, a acceptat să primească în spațiu, la domiciliul său, mai multe persoane, iar, în alte cazuri, a făcut demersuri pentru găsirea unor cetățeni care au fost de acord să procedeze, în același mod, în scopul îndeplinirii formalitățile necesare schimbării domiciliului respectivelor persoane și obținerii frauduloase de către acestea a permisului de conducere de la S.P.C.R.P.C.I.V. Argeș.

În plus, chiar din declarația revizuentului dată în fața instanței de apel în ședința din 20 martie 2014 (aflată la dosarul de apel) rezultă faptul că, în contextul relațiilor existente între membrii grupării infracționale, nedeținerea unui act de proprietate asupra imobilului în care locuia în fapt nu a constituit o piedică pentru emiterea unor acte de identitate sau acordarea de vize de flotant persoanelor interesate, la domiciliul acestuia.

În incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., apelantul a invocat greșita decriptare a convorbirii telefonice din data de 3 aprilie 2008, susținând că în procesul-verbal de transcriere a acesteia, care se află la dosarul u.p., este menționat ca interlocutor al numitului B., deși, în realitate, nu a participat la discuție, aceasta putându-se între B. și C..

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că aspectul invocat nu se circumscrie cazului de revizuire analizat, nefiind îndeplinită condiția ca mărturia mincinoasă presupus săvârșită de expert în cauza penală a cărei revizuire se solicită să fie dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă.

În plus, raportat la probatoriul pe baza căruia instanțele au pronunțat soluția de condamnare definitivă a revizuentului, se constată că aspectul invocat de acesta, chiar în ipoteza în care ar fi real, nu ar avea aptitudinea de a fi determinant pentru stabilirea nelegalității și netemeiniciei hotărârii supuse revizuirii.

În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de condamnatul A., este temeinică și legală.

Înalta Curte nu va lua în examinare cazul suplimentar de revizuire invocat direct în apel (art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.), limitele controlului judiciar în acest grad de jurisdicție fiind strict determinate de obiectul judecății în primă instanță.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, iar criticile revizuentului neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 12/CC din 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 12/CC din 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - CL