Decizia nr. 966/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată sub nr. x/39/2015 la data de 24 iulie 2015 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Botoșani, a solicitat suspendarea în tot a executării următoarelor acte administrativ-fiscale:
- Decizia de impunere din 30 iunie 2015, respectiv a Raportului de inspecție fiscală din 30 iunie 2015, în ceea ce privește sumele suplimentare de plată stabilite în sarcina societății, în cuantum total de 1.285.849 RON, rezultate din impozit pe profit stabilit suplimentar de plată și majorări și penalități de întârziere, după cum urmează: 800.550 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar; 365.216 RON reprezentând majorări de întârziere și 120.083 RON reprezentând penalități de întârziere;
- Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală din 30 iunie 2015;
- Decizia de ajustare din 1 iulie 2015 prin care s-a dispus ajustarea veniturilor societății cu suma de 3.716.481 RON, reprezentând 1.918.358 RON aferentă anului 2011 și suma de 1.798.123 RON aferentă anului 2012.
Prin Sentința civilă nr. 147 din 4 august 2015 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Botoșani.
S-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere din 30 iunie 2015, a Dispoziției din 30 iunie 2015 și a Deciziei din 1 iulie 2015 până la pronunțarea instanței de fond și s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării RIF nr. F-BT 173/30 iunie 2015.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta D.G.R.F.P. Iași prin A.J.F.P. a Municipiului Botoșani a formulat recurs, criticând soluția instanței ca netemeinică și nelegală.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 criticând ca nelegală soluția recurată prin care a fost admisă cererea de suspendare și dispusă suspendarea executării Deciziei de impunere și a dispoziției din 30 iunie 2015 și a Deciziei din 1 iulie 2017 până la pronunțarea instanței de fond.
Recurenta-pârâtă apreciază că cererea de suspendare nu îndeplinirea condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 neexistând elemente de natură a crea o îndoială serioasă în privința actelor administrativ fiscale contestate care au fost motivate în fapt în drept fiind comunicate cu respectarea dispozițiile art. 44 C. proc. fisc.
Recurenta-pârâtă susține că prima instanță și-a însușit motivele de nelegalitate invocate de reclamanta-intimată, motive care nu puteau forma obiectul unei cereri de suspendare, deoarece privesc aspecte care ține de fondul cauzei și care nu reprezintă motive vădite și aferente de nelegalitate în măsură de a reprezenta cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește a doua condiție a cererii de suspendare recurenta-pârâtă apreciază că nu este îndeplinită deoarece reclamanta nu a probat în concret consecințele grave asupra activității societății reclamante pe care le-ar produce executarea actelor administrativ contestate.
Se solicită admiterea cererii de recurs în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
La dosar intimata-reclamantă a formulat note scrise în care a invocat în principal excepția lipsei de interes a recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Excepția lipsei de interes a fost invocată în raport de dispozițiile art. 32 C. proc. civ. de către reclamanta-intimată față de soluția de admitere a cererii de suspendare pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 pronunțată în Dosarul nr. x/39/2016.
Se arată că față de această situație, în prezenta cauză recurenta nu mai justifică interesul în promovarea și susținerea prezentei căi de atac, ca folos practic avut în vedere de recurentă. Aceasta deoarece în ipoteza admiterii recursului, actele fiscale contestate rămâne suspendate având în vedere Sentința nr. 24 din 16 februarie 2017 prin care Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pe excepția lipsei de interes a cererii de recurs invocată în raport de Sentința civilă nr. 24 din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Curtea o va respinge pentru următoarele motive:
Prin Sentința civilă nr. 24 din 16 februarie 2017 s-a dispus suspendarea actelor fiscale contestate și în prezenta cauză, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare care formează obiectul Dosarului nr. x/39/2016 acțiune de fond pe rol în curs de soluționare, și la data soluționării prezentului recurs 14 martie 2017.
Curtea apreciază că prezentul recurs nu este lipsit de interes în raport de soluția de admitere a cererii de suspendare formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004. Aceasta deoarece prezentul recurs vizează o cerere de suspendare admisă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar legalitatea sentinței atacate se verifică în raport de data pronunțării 4 august 2015 indiferent dacă efectele suspendării dispusă în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 care au încetat la data pronunțării Sentinței civile nr. 24 din 16 februarie 2017 prin care s-a dispus suspendarea până la judecarea definitivă a Cauzei nr. x/39/2016.
În consecință, Curtea va respinge excepția lipsei de interes.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În opinia instanței de recurs în cauză cererea reclamantei-intimate de suspendare a actelor administrative contestate nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind nelegală soluția de admitere a cererii de suspendare dispusă prin Sentința civilă nr. 147 din 4 august 2015.
În cauză nu există cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 de natură a crea îndoieli serioase și aparente cu privire la actele administrative contestate și a infirma prezumția de legalitate cum ar fi necompetența organului fiscal, nemotivarea totală a actului administrativ lipsa de coerență în ceea ce privește soluționarea administrativă a contestației.
Toate aspectele de nelegalitate invocate și reținute greșit de instanța ca fiind motive serioase și aparente de nelegalitate și care privesc informații despre facturi, contracte, realitatea tranzacțiilor cu persoanele nerezidente din Italia sunt aspecte de fond care urmează a fi analizate și verificate în dosarul de fond având ca obiect anularea Deciziei de impunere și a Dispoziției din 30 iunie 2015, precum și a Deciziei din 1 iulie 2015.
Aceste aspecte nu pot forma obiectul verificări sumare pe calea procedurii de excepție a cererii de suspendare, iar ele în concret nu infirmă la prima vedere legalitatea prezumată a actelor administrative contestate.
În cauză, Curtea apreciază că nu este îndeplinită a doua condiție cumulativă prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cea a existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004.
Acesta deoarece cuantumul ridicat al sumei contestate 1.285.849 RON nu justifică prin el însuși admiterea cererii de suspendare în condițiile în care în cauză nu există probat prejudiciul material iminent grav și de neînlăturat care s-ar produce pentru societatea reclamantă în cazul executării titlurilor de creanță contestate.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea de suspendare admisă prin sentința atacată pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite recursul declarat de D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Botoșani împotriva Sentinței nr. 147 din 4 august 2015 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2017.
Procesat de GGC - N