Decizia nr. 980/2017
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 iulie 2016, sub nr. x/64/2016, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R. București, a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației formulate de reclamantă și înregistrată la A.F.I.R. din 29 decembrie 2015.
Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat și anularea deciziei privind respingerea cererii de plată - tranșa a IV-a, conform Contractului de finanțare din 7 iulie 2010 și obligarea pârâtei să aprobe cererea de plată a tranșei a IV-a conform contractului de finanțare.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 14.244,94 RON, reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a refuzului nelegal de plată a tranșei IV și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanțe sesizate
Prin Sentința nr. 153 din 26 octombrie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și de pârâta A.F.I.R., declinând în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Brașov a reținut că actul administrativ vătămător fiind emis de un centru regional, care nu este o autoritate publică centrală, ci o structură aflată în cadrul A.F.I.R., competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului.
Împrejurarea că reclamanta a chemat în judecată autoritatea publică ierarhic superioară, care a soluționat contestația sa împotriva actului administrativ potențial vătămător emis de centrul regional nu este de natură a atrage incidența prev. art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
3. Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin Sentința nr. 64 din 27 ianuarie 2017 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a declinat în favoarea Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, reglementarea specială a procedurii administrative de contestare și a obiectului acțiunii judiciare formulate în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, prevede în mod expres că, actul prin care a fost soluționată contestația administrativă, reprezintă criteriul de stabilire a competenței instanței învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.
Prin urmare, întrucât pârâta A.F.I.R. București chemată în judecată, emitentă a deciziei de soluționare a contestației este o autoritate centrală, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, tribunalul a apreciat că nu este competent să soluționeze prezenta cauză dedusă judecății.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
În sensul celor expuse la pct. I.1., reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune în anularea Deciziei din 29 decembrie 2015 de soluționare a contestației emisă de A.F.I.R. și a Notificării din 19 decembrie 2015 privind respingerea cererii de plată - tranșa a IV-a, conform Contractului de finanțare din 7 iulie 2010.
Actele administrative contestate au fost emise în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, care, prin art. 51, dispune în sensul că:
"Art. 51 - (1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
(2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."
În virtutea normei de trimitere de la art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, conform cărora:
"(11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."
În acest sens, s-a pronunțat plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ședința din data de 19 octombrie 2015, fiind adoptată soluția de principiu în sensul că:
"În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (11) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează:
- conform art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel;
- conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului."
Astfel fiind, având în vedere că actul care poate fi atacat în instanță - Decizia din 29 decembrie 2015 a fost emisă de o autoritate centrală care are competență pe întreg teritoriul țării, dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 sunt pe deplin aplicabile, competența materială de soluționare a cauzei revenind Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R. în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2017.
Procesat de GGC - N