Decizia nr. 986/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2 din 30 aprilie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare din 9 aprilie 2014.
Prin Raportul de evaluare din 9 aprilie 2014 întocmit de pârâta A.N.I. s-a constatat că reclamanta A. nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților întrucât a deținut simultan atât funcția de judecător al Curții de Apel Galați, cât și funcția de conducere de prodecan al Facultății de Științe Juridice, Sociale și Politice din cadrul Universității din Galați, în perioada 6 aprilie 2012 - 11 martie 2013.
Prin Sentința nr. 2.484 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din data de 9 octombrie 2014 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și 5 C. proc. civ. invocându-se aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește soluția de fond dispusă și nerespectarea regulilor de procedură aplicabile în faza administrativă a soluționării contestației formulate împotriva raportului de evaluare.
Recursul a fost admis în principiu prin Încheierea din 22 iunie 2016 în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ. acordând termen de judecată în ședința publică cu citarea părților.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. critică sentința atacată prin care prima instanță nu a reținut nulitatea raportului de evaluare prin care s-a constatat existența situației de incompatibilitate a reclamantei-recurente, pentru nerespectarea regulilor de procedură aplicabile în faza administrativă a soluționării contestației.
Se reiterează în cadrul acestui motiv de recurs următoarele aspecte de nelegalitate - nerespectarea dispozițiilor art. 20 alin. (5) raportat la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 în sensul de a se folosi de date comunicate de la alte autorități publice anterior datei de 3 aprilie 2013, nerespectarea procedurii aleatorii de repartizare a sesizării, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (4) raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, încălcarea principiului celerității respectiv dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010. În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita aplicare a prevederilor art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în ceea ce privește soluția recurată prin care s-a respins acțiunea formulată împotriva raportului de evaluare.
În esență se arată de recurentă că funcția publică de judecător nu este incompatibilă cu funcția de prodecan care este o funcție didactică de conducere din învățământul superior în cauză nefiind încălcate dispozițiile art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Se arată că soluția de respingere a acțiunii este nelegală deoarece prima instanță realizează o distincție greșită și o aplicare eronată a principiului exceptio est strictissimae interpretationis înlăturând de la aplicare regula de interpretare atunci când face o distincție între funcțiile didactice de conducere și funcțiile didactice de execuție și apreciază că funcția de prodecan este o funcție didactică de conducere, funcție care nu poate fi îndeplinită de un magistrat în raport de interdicția instituită prin art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Recurenta-reclamantă arată că întrucât legiuitorul nu a făcut distincție după tipul funcției didactice pe care un magistrat o poate exercita, nici instanța nu ar fi trebuit să o facă, în realitate un magistrat putând îndeplini orice fel de funcție didactică, fie ea și una de conducere.
Cu alte cuvinte, nici Constituția, și nici celelalte prevederi legale citate și care trebuie în mod imperativ să se subordoneze acesteia conform principiului constituționalității legilor, nu fac distincție, în cazul funcțiilor didactice, între funcții de execuție sau de conducere.
Oricum, dacă autoritatea constituantă ar fi avut în vedere limitarea funcțiilor didactice ce pot fi executate de către judecători numai la cele de execuție, Legea nr. 1/2011 privind educația națională, modificată prin O.U.G. nr. 49/2014, conform căreia funcțiile de conducere, precum cea de prodecan, reprezintă funcții didactice, nu și-ar fi găsit consacrarea într-un cadru constituționalizat.
Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii anulării raportului de evaluare în principal pentru motivele de nulitate invocate invocate care se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și în subsidiar pentru greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material - prevederile Legii nr. 176/2010 prin raportare la art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 care se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.
În termenul de amânare a pronunțării ambele părți au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și neputând fi reținute a fi îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Curtea apreciază că sentința atacată este nelegală pentru greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză raportat la evaluare fiind nelegal pe fond și nu pentru aspectele de procedură invocate în acțiune și în cererea de recurs care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat în cauză fiind respectate de intimată cu ocazia întocmirii raportului de evaluare a dispozițiilor art. 20 alin. (5) la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.
Aceasta deoarece informațiile solicitate de către intimată anterior informării recurentei aveau caracter public neavând caracter personal pentru a fi necesară invitarea reclamantei pentru a prezenta un punct de vedere, aceasta fiind informată cu respectarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 176/2010 pentru a prezenta un punct de vedere asupra existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilității.
În mod corect, prima instanță a apreciat respectarea dispozițiilor art. 20 alin. (5) raportat la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.
Cu privire la încălcarea principiului repartizării aleatorii, Curtea apreciază că în cauză prima instanță a înlăturat corect motivul de nulitate invocat deoarece s-au respectat dispozițiile art. 12 alin. (4) raportat la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 în condițiile în care prin Raportul de repartizare aleatorie din 19 februarie 2013 inspectorul de integritate B. a primit spre soluționare Lucrarea din 19 februarie 2013 privind-o pe reclamanta A., aceasta fiind informată la data de 18 martie 2013 despre declanșarea activității de verificare.
Cu privire la nerespectarea principiului celerității, în condițiile în care legea nu prevede un termen limită pentru finalizarea unei lucrări pentru inspectorul de integritate, Curtea apreciază că în cauză termenul de 1 an între data de 30 aprilie 2013 - 9 aprilie 2014 nu reprezintă o încălcare a principiului celerității.
În cauză, Curtea apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în cauză sentința atacată astfel cum a fost îndeplinită prin care a fost respinsă acțiunea și menținut raportul de evaluare contestat, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pe motiv că în mod nelegal s-a apreciat că funcția de prodecan nu este o funcție didactică astfel încât nu poate fi exercitată de către recurentă concomitent cu funcția de judecător.
Prin raportul de evaluare, menținut prin sentința atacată s-a apreciat că recurenta A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 6 aprilie 2012 - 11 martie 2013 deținând simultan funcția de judecător al Curții de Apel Galați și funcția de conducere de prodecan al Facultății de Științe Juridice din cadrul Universității Dunărea de Jos Galați.
În opinia Curții în cauză raportul de evaluare și soluția de menținere sunt nelegale deoarece nu există în ceea ce o privește pe recurentă situația de incompatibilitate reținută. Aceasta deoarece lipsește una din calitățile care determină situația de incompatibilitate respectiv funcția de prodecan care este o funcție didactică de conducere și care nu este incompatibilă cu funcția publică de judecător, în raport de dispozițiile de drept material aplicabile și care reglementează acest caz de incompatibilitate.
Potrivit dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 161/2003:
"Funcția de judecător și procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior."
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:
"Funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent și asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, precum și a celor de instruire din cadrul I.N.M. și al Școlii Naționale de Grefieri, în condițiile legii."
Aceleași prevederi legale au fost reglementate și în Constituția României (art. 125 alin. (3)).
Curtea apreciază că sentința atacată prin care s-a menținut raportul de evaluare este dată cu aplicarea greșită a normelor arătate mai sus, cu interpretarea greșită a succesiunii în timp a actelor normative aplicabile și o aplicare greșită a principiilor exceptio est strictissimae interpretationis și "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus".
Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a constatat că funcția de prodecan exercitată de recurenta-reclamantă în calitate de magistrat reprezintă o funcție didactică de conducere în raport de dispozițiile art. 207 alin. (2) și art. 285 din Legea nr. 1/2011 fiind o funcție didactică în cadrul personalului universității și o funcție de conducere deoarece este enumerată ca atare în cadrul art. 207 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 în vigoare în raport de perioada verificată.
Aplicarea greșită a legii în ceea ce privește existența situației de incompatibilitate constă în faptul că prima instanță atunci când a apreciat că reclamanta a încălcat interdicția instituită prin art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 a făcut o distincție nelegală și artificială neprevăzută de normele aplicabile între funcția didactică de conducere și funcția didactică de execuție. În ceea ce privește această distincție Curtea o apreciază ca fiind realizată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care interdicția vizează incompatibilitatea funcției de judecător cu orice altă funcție cu excepția unei funcții didactice din învățământul superior. În cadrul funcției didactice ca excepție de regulă legea nu prevede o distincție între funcția didactică de conducere și funcția didactică de execuție și în consecință judecătorul - în cauză reclamanta-recurentă A. a exercitat o funcție didactică de conducere în învățământul superior fără a încălca regimul incompatibilităților prevăzute de art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Prima instanță reținând, în mod greșit, situația de incompatibilitate menționată în raportul de evaluare a aplicat greșit principiile de drept generale în sensul că "excepția este de strictă interpretare" se arată că "unde legea nu distinge nici interpretul nu poate distinge". În consecință în condițiile în care norma care reprezintă excepția art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2003 nu distinge între funcțiile didactice din învățământul superior care pot fi exercitate de către magistrat, prin excepție la regula incompatibilității funcției de judecător cu orice altă funcție publică, în mod nelegal prima instanță a făcut această distincție între funcția didactică de conducere și funcția didactică de execuție, apreciind nelegal că numai exercitarea unei funcții didactice de execuție astfel cum sunt enumerate în art. 285 din Legea nr. 1/2011 poate fi exercitată de către judecător fără a încălca interdicția instituită prin art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Curtea apreciază că prima instanță a aplicat greșit principiul exceptio est strictissimae interpretationis înlăturând în mod nejustificat regula de interpretare potrivit căreia ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Întrucât legea nu a făcut distincție după tipul funcției didactice pe care un magistrat o poate exercita în mod greșit instanța a realizat această distincție pentru funcția didactică de conducere de prodecan.
Această funcție de prodecan prin conținut și atribuții reprezintă o funcție didactică de conducere care poate fi exercitată de magistrat prin excepție de la regulă, în cauză recurenta-reclamantă nefiind în situația de incompatibilitate reținută greșit în raportul de evaluare și menținută nelegal prin sentința atacată. Aceasta deoarece reclamanta în calitate de judecător, care a exercitat în perioada 6 aprilie 2012 - 11 martie 2013 și funcția didactică de conducere de prodecan al Facultății de Științe Juridice din cadrul Universității Dunărea de Jos Galați, nu a încălcat interdicția prevăzută de art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 în cauză neexistând situația de incompatibilitate menționată în raport.
Un argument în plus în ceea ce privește calificarea funcției de prodecan ca fiind funcție didactică o reprezintă și norma cu caracter interpretativ prin care noua formă a Legii nr. 1/2011 în urma adoptării O.U.G. nr. 49/2014, care a intrat în vigoare la data de 30 iunie 2014 reglementează expres faptul că funcțiile de conducere precum cea de prodecan reprezintă funcții în domeniul didactic a căror desfășurare nu presupune prerogativa de putere publică, funcții didactice, care prin excepție pot fi exercitate de magistrați fără a fi înlăturate interdicțiile legale și fără a fi generată situația de incompatibilitate prevăzută de art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce privește soluția de speță invocată de intimată concretizată prin Decizia nr. 585/2013 aceasta nu poate fi reținută în cauză situația premisă fiind diferită de cea din prezenta cauză. Situația de incompatibilitate reținută în Decizia nr. 585/2013 era cea prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și privea calitate de deputat incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului, funcția de conducere de "decan" fiind asimilată unei funcții publice de autoritate.
În prezenta cauză pentru recurentă în calitate de magistrat legea nu distinge în acest mod, fiind permisă exercitarea unei funcții didactice din învățământul superior, indiferent dacă este o funcție de conducere sau "de execuție" deoarece această funcție nu este o funcție de autoritate și este permisă, prin excepție în baza art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
În sensul considerentelor și interpretării date de către Curte în soluționarea prezentului recurs s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2.786 din 17 septembrie 2015 prin care s-a admis recursul dispunându-se anularea raportului de evaluare reținându-se că funcția de decan este o funcție didactică nefiind o funcție de autoritate publică.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat și va casa sentința atacată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta A., va dispune anularea Raportului de evaluare din 9 aprilie 2014 emis de A.N.I., în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței situației de incompatibilitate prevăzute de art. 101 din Legea nr. 161/2003 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 2.484 din 25 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta A. și dispune anularea Raportului de evaluare din 9 aprilie 2014 emis de A.N.I.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2017
Procesat de GGC - N