Decizia nr. 989/2017
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/39/2014* din 15 aprilie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul M.M.S.C., prin Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură București, solicitând anularea Adresei nr. x/EGE din 1 aprilie 2014 raportat la anul 2009 cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 140.941,78 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 188,20 ha, situată în zona de conservare totală a Parcului Național Călimani în zona/tipul funcțional T1 și T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Dorna, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masa lemnoasă, aferente anului 2009, precum și la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 140.941,78 RON, începând cel puțin cu data de 1 aprilie 2014, dată la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care M.M.S.C. prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a refuzat nejustificat, cu exces de putere, să dispună plata compensațiilor cuvenite.
2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 9 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea primului capăt de cerere privind anularea Adresei din 1 aprilie 2014, raportat la anul 2009.
S-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în despăgubiri.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea în despăgubiri formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții M.M.S.C. și Departamentul Ape, Păduri și Piscicultură București.
3. Recursul
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului, admițând o excepție peremptorie și dirimantă, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii promovate.
S-a considerat de către recurentă că instanța de fond a dat o greșită interpretare normelor de drept aplicabile litigiului, în raport cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, art. 6 alin. (1) - (3) și Anexa nr. 2 din H.G. nr. 861/2009, Decizia C (2012) 5166 final din 19 iulie 2012 a CE.
În drept, cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 și C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările intimaților
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât M.M.A.P. a depus întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat, în esență că în condițiile în care reclamanta a înțeles să își modifice cererea de chemare în judecată, respectiv să renunțe la anularea Adresei din 1 aprilie 2014, menținându-și pretențiile privind compensațiile solicitate inițial, raționamentul instanței de fond de a respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată este unul judicios, argumentele expuse în sens contrar de către reclamantă fiind neîntemeiate.
5. Procedura în fața instanței de recurs
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 septembrie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 9 din 15 octombrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
6. Considerentele și soluția instanței de recurs
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea reclamantei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este fondat, în considerarea celor în continuare arătate.
6.1 Argumentele de fapt relevante
Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Adresei din 1 aprilie 2014 raportat la anul 2009 cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 140.941,78 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 188,20 ha, situată în zona de conservare totală a Parcului Național Călimani în zona/tipul funcțional T1 și T2, terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Dorna, cu titlu de compensații/despăgubiri datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masa lemnoasă, aferente anului 2011, precum și la plata dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 140.941,78 RON, începând cel puțin cu data de 1 aprilie 2014, dată la care creanța a devenit exigibilă, respectiv data la care M.M.S.C. prin Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a refuzat nejustificat, cu exces de putere, să dispună plata compensațiilor cuvenite.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate.
Reclamanta a supus cenzurii instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat de soluționare a cererii, act administrativ asimilat, definit de art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane" și obligarea pârâtele în solidar la plata ajutorului de stat raportat la anul 2009, a dobânzilor legale cât și a cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că în cauză lipsește însă situația premisă, cea a unui act administrativ nelegal, anulat de instanță.
Reclamanta a solicitat, prin cererea introductivă, anularea Adresei din 1 aprilie 2014 raportat la anul 2009, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 140.941,78 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafața de pădure de 188,20 ha și, prin cererea depusă la primul termen de judecată, a solicitat - urmare a modificării acțiunii - ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâtele în solidar la plata ajutorului de stat raportat la anul 2009, a dobânzilor legale cât și a cheltuielilor de judecată, urmare directă a refuzului nejustificat, în conținutul Adresei din 1 aprilie 2014 de pârâte.
Față de considerentele prezentate, Înalta Curte, efectuând o analiza sistematică a dispozițiilor art. 1, art. 8 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004, constată că acțiunea reclamantei este admisibilă, cu atât mai mult cu cât exercitarea dreptului de dispoziție privind renunțarea la cererea de anulare a adresei prin care s-a exprimat refuzul apreciat ca fiind nejustificat, nu ar putea fi interpretat ca o limitare a cadrului procesual doar la o acțiune în despăgubiri, care în lipsa anulării actului administrativ ar fi inadmisibilă.
7. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, constatând că nu s-a soluționat fondul cauzei, Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, care urmează să analizeze cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 9 din 15 octombrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2017.
Procesat de GGC - N