Decizia penală nr. 106/2017
Asupra contestației de față,
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 13/2015 a Tribunalului Buzău a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentele A. și B. împotriva deciziei penale nr. 7/2015 a aceleiași instanțe.
Prin decizia penală nr. 476 din 08.05.2015 a Curții de Apel Ploiești, au fost respinse ca inadmisibile apelurile formulate de acestea împotriva deciziei penale nr. 13/2015, a Tribunalului Buzău. De asemenea, prin decizia atacată, instanța de apel a analizat apelul declarat de cele două contestatoare împotriva unei decizii a Tribunalului Buzău (nr. 13/2015), dată la rândul ei în soluționarea altei contestații în anulare împotriva deciziei nr. 7/2015 a acestei instanțe.
Prin decizia penală nr. 754 din 27 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în Dosarul nr. x/114/2015/a2, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele A. și B., împotriva deciziei penale nr. 476 din 08 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Prin decizia penală nr. 1112 din 09 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarele A. și B. împotriva deciziei penale nr. 754 din 27 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Prin decizia penală nr. 1281 din data de 04 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1.3, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 892/A din data de 12 iulie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1.3.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a notat că, în cauză, contestatoarele au atacat o decizie a instanței de apel prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestație în anulare, la rândul său îndreptată tot împotriva unei soluții prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o contestație în anulare, iar examinarea motivelor au relevat faptul că au fost invocate constant aceleași cazuri de contestație în anulare, în fapt și în drept. În aceste condiții, s-a constatat că decizia atacată nu face parte din categoria deciziilor prin care a fost soluționat fondul cauzei, neputându-se deci verifica în fapt și în drept incidența motivelor de contestație în anulare.
Împotriva acestei decizii penale, contestatoarea A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, completul de 5 judecători, la data de 11 aprilie 2017, sub nr. x/1/2017, primul termen fiind stabilit aleatoriu pentru data de 22 mai 2017.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea contestației de față, raportat la actele dosarului și la excepția invocată, constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate, de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, or, decizia penală atacată cu contestație de către contestatoarea A. este una definitivă, nesupusă unei astfel de căi de atac, astfel încât contestatoarea a învestit Înalta Curte, completul de 5 judecători, cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 1281 din data de 04 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1.3, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva deciziei penale nr. 1281 din data de 04 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/114/2015/a2.1.3.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2017.