Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 121/2016

Asupra apelurilor de față

Din actele și lucrările dosarului reține următoarele:

A. Judecata pe fondul cauzei;

I. Prin sentința penală nr. 1024 din data de 27 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus:

1. În baza art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. b) C. pen.(1969) și art. 5 C. pen. condamnat pe inculpatul A. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată (fapta privind SC B. SA).

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. (1969) (fapta privind SC C. SRL).

În baza art. 248 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 249 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la amendă penală în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. e) C. pen. (1969) a contopit pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 30.000 lei amendă penală.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969).

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen. (1969) a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen. (1969) a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsurilor de supraveghere:

a). să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, conform programului stabilit de acesta;

b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86⁴ din C. pen. (1969) a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (1969) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 20 iunie 2012 și a arestării preventive de la 26 iunie 2012 la 22 martie 2013.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. (1969) (fapta privind cesiunea de creanță).

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969).

2. În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248¹ C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. b) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul D. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată (fapta privind SC B. SA).

În baza art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969) a contopit pedepsele aplicate inculpatului D., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969).

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen. (1969) a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen. (1969) a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsurilor de supraveghere:

a). să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj, conform programului stabilit de acesta;

b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d). să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86⁴ C. pen. (1969) a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea

pedepselor accesorii.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a

C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de instigare la abuz în

serviciu în formă calificată prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248¹ C. pen. (1969) (fapta privind cesiunea de creanță).

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. (1969).

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969) a confiscat de la inculpatul D. suma de 1.113.962,89 lei.

3. În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248¹ C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. b) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul E. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată (fapta privind SC B. SA).

În baza art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969) a contopit pedepsele aplicate inculpatului E., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a și b C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

4. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului F. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248¹ C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen. (1969) (fapta privind SC C. SRL).

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (1969) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 3 iulie 2012 la 4 iulie 2012.

În baza art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru infracțiunile de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. (1969) și de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969).

5. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G. din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248¹ C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 248 C. pen. (1969) (fapta privind SC C. SRL).

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 248 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul G. la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 291 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. e) teza I C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. a condamnat pe același inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969) a contopit pedepsele aplicate inculpatului G., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. (1969).

În baza art. 81 C. pen. (1969) a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. (1969) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 3 iulie 2012 la 4 iulie 2012.

6. În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a achitat inculpatul H. pentru infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 248¹ C. pen. (1969) (fapta privind cesiunea de creanță).

A constatat că inculpatul H. a fost reținut în data de 3 septembrie 2012.

A luat act că partea vătămată Primăria com. Peștișani nu s-a constituit.

parte civilă în cauză.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus desființarea proceselor-verbale de custodie încheiate de SC C. SRL cu SC I. SA, SC J. SRL și SC K. SA, precum și situațiile de lucrări din Anexele la suplimentul raportului de expertiză tehnică contabilă judiciară (filele 114-126 vol. III dosar instanță).

A obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.000 lei reprezentând diferență onorariu raport cu expertiză dispus de instanță.

A obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (300 lei pentru avocat Sandu C. Ana și 100 lei pentru avocat L.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A obligat inculpatul F. la plata sumei de 3.350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 350 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (250 lei pentru avocat P., 50 lei pentru avocat M. și 50 lei pentru avocat R.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A obligat inculpatul G. la plata sumei de 3.300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (250 lei pentru avocat N. și 50 lei pentru avocat O.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A obligat inculpatul E. la plata sumei de 3.400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ( 300 lei pentru avocat S. și 100 lei pentru avocat T.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A obligat inculpatul D. la plata sumei de 3.300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (200 lei pentru avocat U. și 100 lei pentru avocat V.), se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A dispus ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul H., în sumă de 200 lei (200 lei pentru avocat X.), să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

II. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 10 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată (3 fapte), luare de mită (2 fapte) și neglijență în serviciu (o faptă) prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen., art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 249 C. pen.; F. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, uz de fals și dare de mită prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 248¹ C. pen., art. 291 C. pen. și art. 255 alin. (1) C. pen.; G. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 248¹ C. pen. și art. 290 C. pen.; H. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 248¹ C. pen.; E. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată și fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248, art. 248¹ C. pen. și art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. și D. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, instigare la abuz în serviciu în formă calificată, uz de fals și dare de mită prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 și art. 248¹ C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. și art. 248¹ C. pen., art. 291 C. pen. și art. 255 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul A., primar al com. Peștișani, în realizarea contractului de lucrări nr. 300 din 16 ianuarie 2008 privind obiectivul  ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj”, în calitate de ordonator de credite, a ordonanțat la plată, în mod necuvenit, pentru lucrări neexecutate, suma de 1.598.642,02 lei către constructorul SC B. SA Târgu Jiu, al cărui acționar majoritar era inculpatul D., acesta din urmă controlând efectiv întreaga activitate a societății. Acceptarea la plată de facturi pentru lucrări fără acoperire în teren a fost făcută de către inculpatul A. în baza situațiilor de lucrări semnate de către inculpatul E. (diriginte de șantier), reprezentanții constructorului și cei ai Primăriei, situații de lucrări care, în realitate nu au avut corespondent în lucrările executate.

S-a susținut că în timpul executării acestui contract, din dispoziția inculpatului D., de pe șantierul din com. Peștișani au fost luate cantități de gresie, faianță, adezivi, etc. și transportate la apartamentul inculpatului A. din municipiul Târgu Jiu, unde muncitori ai SC B. SA au efectuat lucrări de amenajări interioare, valoarea materialelor și a manoperei ridicându-se la suma de 1.603,16 lei.

Rechizitoriul menționează că la insistențele inculpaților D. și H., inculpatul A., în exercitarea atribuțiilor de ordonator de credite, fără a avea aprobarea Consiliului Local Peștișani (astfel cum prevăd dispozițiile art. 36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, republicată, și în lipsa avizului din partea contabilului Z., a semnat la data de 02 iulie 2009 două contracte de cesiune de creanțe, prin care, în calitate de debitor-cedat, a aprobat cesionarea creanțelor de 600.000 lei și, respectiv, 1.900.000 lei între SC B. SA și persoanele fizice Y. și A.A., atestând, în mod nereal, existența unor datorii ale Consiliul Local Peștișani către constructor, ce decurgeau din executarea contractului de lucrări din 16 ianuarie 2008.

În acest context, s-a precizat că inculpatul H. l-a convins pe inculpatul A. să semneze cele două contracte, asigurându-l că o asemenea practică este uzuală, iar ulterior a făcut demersuri pentru efectuarea plății creanțelor, sens în care s-a interesat la martorul B.B. (care coordona activitatea Trezoreriei Târgu Jiu) care sunt condițiile pentru achitarea sumelor de bani către persoanele fizice din conturile Primăriei.

Rechizitoriul mai arată că la data de 24 decembrie 2008, Primăria com. Peștișani a încheiat cu SC C. SRL Țicleni contractul de lucrări nr. 9475 din 24 decembrie 2008 privind obiectivul de investiții ,,Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj”, în valoare de 541.148,60 lei, din care 30.000 lei erau destinați pentru proiectare și 511.148,60 lei pentru execuție, proiectul fiind finanțat, atât de la bugetul de stat, cât și de la cel local. S-a susținut că inculpatul A. a efectuat, la datele de 30 decembrie 2008 și 16 decembrie 2009, înainte de a fi întocmit proiectul pentru obiectivul de investiții și de a se emite ordinul de începere a executării lucrării, plăți necuvenite în valoare de 4.000 lei, respectiv 150.000 lei către SC C. SRL, societate ai cărei administratori erau inculpații F. și G., producând, astfel, o perturbare deosebit de gravă a activității Primăriei com. Peștișani.

Plata din 16 decembrie 2009 a fost dispusă pentru materiale de construcții achiziționate de la SC C.C. SRL de către SC C. SRL, fără ca reprezentanții ultimei societăți menționate, inculpații F. și G., să factureze contravaloarea acestor materiale către Primărie, în condițiile în care cu o zi înainte se încheiase un proces-verbal prin care materialele erau lăsate în custodia executantului lucrărilor până la punerea în operă la obiectivul de investiții bază sportivă. Pentru a dovedi cele consemnate în acest procesul-verbal, inculpații F. și G. au prezentat, cu ocazia verificărilor efectuate de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Gorj, trei procese-verbale de custodie fără dată și număr încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC J. SRL Târgu Jiu și SC I. SA Timișoara, în cuprinsul cărora se menționa, în mod necorespunzător adevărului, că SC C. SRL lăsase celor trei societăți spre păstrare materiale de construcții până la punerea în operă.

S-a mai reținut că în cursul anului 2009, inculpatul A. a primit de la inculpatul F. suma de 7.000 lei pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu în ceea ce privește organizarea procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice de lucrări prin cerere de ofertă pentru obiectivul ,,Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj”, contract ce s-a încheiat la 24 decembrie 2008 cu SC C. SRL, ca unic ofertant. Bani au fost primiți în timpul campaniei electorale pentru alegeri locale din anul 2008, inculpatul A. candidând la funcția de primar al com. Peștișani.

Totodată, s-a mai susținut că în anul 2009, inculpatul A. a ordonanțat la plată cheltuieli, reprezentând drepturi salariale necuvenite, în sumă de 132.803,7 lei, din care plăți nelegale în sumă de 104.586 lei și 28.217,7 lei viramente nejustificate din credite bugetare, în condițiile în care beneficiarii nu dețineau hotărâri judecătorești care să le acorde aceste drepturi pentru viitor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 ianuarie 2013, sub nr. x/95/2012, urmare a declinării competenței de soluționare dispuse de Tribunalul Gorj prin sentința penală nr. 18 din 22 ianuarie 2013, întrucât inculpatul F. a a dobândit calitatea de senator în decembrie 2012.

Primul termen de judecată a fost fixat la 25 aprilie 2013, termen ulterior preschimbat pentru data de 14 martie 2013, iar pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului A. s-a stabilit termen la 31 ianuarie 2013.

Pe parcursul cercetării judecătorești, starea de arest preventiv a inculpatului A. a fost înlocuită succesiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara la termenele din 31 ianuarie 2013, 11 februarie 2013 și 14 martie 2013, încheierea de la acest din urmă termen rămânând definitivă prin decizia penală nr. 61 din 22 martie 2013 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți, prin care s-a respins recursul parchetului, astfel că inculpatul a fost pus în libertate la aceeași dată.

La termenul din 15 aprilie 2013, Înalta Curte a constatat, în temeiul dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., regularitatea actului de sesizare, după care, la data de 17 mai 2013, a adus la cunoștința inculpaților A., F., G., D., E. și H. dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen., inculpații arătând că nu înțeleg să se prevaleze de procedura simplificată a recunoașterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

S-au luat declarații celor șase inculpați la termenele din 14 iunie 2013 și 13 septembrie 2013, la cel din urmă termen fiind încuviințată proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială (D.D. și E.E. pentru inculpatul H.; D.D. și F.F. pentru inculpatul E.; G.G., H.H., I.I., J.J., K.K. și L.L. pentru inculpatul D.). A fost prorogată discutarea probei cu expertiza tehnică contabilă, în vederea depunerii obiectivelor de către inculpații A., F., G. și E.

La termenul din 09 octombrie 2013 au fost audiați martorii M.M., N.N., O.O. și Z. și s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, fiind încuviințate doar o parte din obiectivele formulate de inculpatul A. La termenul din 28 noiembrie 2013 au depus mărturie martorii P.P., R.R., S.S., B.B., T.T., U.U. și F.F., la termenul din 16 decembrie 2013 au fost ascultați martorii V.V., X.X., Z.Z. și Y.Y. și la termenul din 30 ianuarie 2014 s-a administrat proba testimonială cu martorii A.A.A. și B.B.B.

La termenul din 07 februarie 2014, potrivit art. 241 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 16 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații A., D. și E. și, totodată, s-a respins cererea parchetului de luare a măsurii preventive a controlului judiciar față de cei trei inculpați.

Le-au fost luate declarații martorilor C.C.C., D.D.D., E.E.E., F.F.F., G.G.G. și H.H.H. la termenul din 20 martie 2014, iar martorii I.I.I., Y., J.J.J., K.K.K., E.E., J.J., K.K. și L.L. au fost audiați la termenul din 17 aprilie 2014, ocazie cu care s-a suplimentat proba testimonială pentru inculpatul F. cu martorii L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O. și P.P.P.

La data de 11 aprilie 2014, a fost depus prin serviciu registratură, suplimentul de expertiză tehnică contabilă, iar la termenul din 25 iunie 2014 au fost ascultați martorii G.G., H.H., I.I., L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O. și P.P.P., precum și experții R.R.R. și S.S.S., a căror audiere a fost încuviințată prin încheierea din 14 mai 2014.

La ultimul termen de judecată, ce a avut loc la 15 septembrie 2014, a fost audiată martora D.D. și, potrivit art. 381 alin. (7) C. proc. pen., s-a dat citire depoziției de la urmărire penală a martorului T.T.T.

III. Examinând materialul probator din cursul urmăririi penale, precum și cel administrat nemijlocit în faza cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarele:

1. a) La data de 16 ianuarie 2008, între Primăria Peștișani și SC B. SA Târgu Jiu, al cărui acționar majoritar era inculpatul D., s-a încheiat contractul de lucrări nr. 300 privind obiectivul  ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj”, finanțarea proiectului fiind asigurată de la bugetul de stat. Virarea banilor a fost făcută, atât în conturile Primăriei, cât și în cele ale Inspectoratului școlar.

Încheierea contractului de executare lucrări s-a realizat cu respectarea legislației privind realizarea studiilor de fezabilitate, a documentației tehnice și derularea procedurii licitației publice, ulterior Primăria organizând licitație și pentru activitatea de diriginte de șantier, procedură câștigată de SC U.U.U. SRL, societatea inculpatului E.

În calitate de diriginte de șantier, inculpatul E. avea atribuții privind urmărirea executării lucrărilor conform proiectului, verificarea cantitativă și calitativă a acestora și confirmarea situațiilor de lucrări din punct de vedere al cantităților executate. În realizarea acestor atribuții inculpatul trebuia, împreună cu reprezentanții Primăriei și ai constructorului SC B. SA, să efectueze măsurători în teren, iar cele constatate să fie consemnate în procese-verbale. Ulterior, în baza respectivelor procese-verbale, urmau a fi întocmite situațiile de lucrări, semnate de dirigintele de șantier și de reprezentanții executantului și ai Primăriei, urmărindu-se, astfel, să se asigure corespondența între lucrările existente și cele menționate în acte. O dată aprobate, situațiile de lucrări erau trimise către constructor, care factura valoarea lucrărilor executate către Primărie.

Inculpatul A., în exercitarea atribuției de ordonator principal de credite ce-i revenea în calitate de primar, conform dispozițiilor art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, trebuia să dispună efectuarea plăților, dar numai în baza actelor justificative întocmite cu respectarea dispozițiilor legale și doar după ce plățile fuseseră în prealabil angajate, lichidate și ordonanțate, în condițiile art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Ca atare, efectuarea cheltuielilor bugetare nu se putea face decât pe bază de documente justificative care să confirme executarea lucrărilor: procese-verbale de măsurare, situații de lucrări prezentate de dirigintele de șantier, atașamente, devize și facturi emise de către constructor.

Însă în derularea contractului nr. 300 din 16 ianuarie 2008 privind obiectivul ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj” au existat deficiențe constatate de expertiza contabilă efectuată la urmărire penală.

Astfel, constructorul SC B. SA, reprezentat de inculpatul D., nu a întocmit note de comandă suplimentare pentru anumite categorii de lucrări, note de renunțare și devize de ofertă pentru lucrările aferente obiectivului de investiție, documente care ar fi putut justifica necesitatea suplimentării contractului inițial cu suma de 6.691.508, 41 lei (actul adițional nr. 1).

La rândul său, nici inculpatul E. nu a urmărit întocmirea devizelor de ofertă pentru lucrările la obiectivul campus școlar și a semnat situații de lucrări care nu corespund cu cantitățile executate în teren, alături de reprezentantul constructorului, martorul F.F. (șef de șantier), aspect ce rezultă din concluziile raportului de expertiza contabilă. În realitate, situațiile de lucrări au fost efectuate în baza Centralizatorului valoric pe categorii de lucrări pentru toate obiectele aferente obiectivului și a listelor de cantități din proiect, în lipsa atașamentelor care trebuiau să însoțească situațiile de lucrări, și nu prin încadrarea lucrărilor executate în articolele de deviz, în condițiile în care nu existau devize ofertă (a se vedea concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la urmărire penală obiectivele nr. 4, 5, 8).

De altfel, însuși inculpatul E. a arătat, în fața instanței de fond, că situațiile de lucrări nu se întocmeau la finalul fiecărei luni, deși măsurătorile în teren erau efectuate lunar, întrucât așa stabiliseră executantul și Primăria, prin reprezentanții lor, inculpații A. și D.

În aceste condiții, chiar și în situația în care ar fi fost primită apărarea inculpatului E. - în sensul că situațiile de lucrări erau întocmite de executant - instanța de fond a constatat că acesta le-a avizat, cu toate că nu reflectau realitatea, în baza lor efectuându-se plăți necuvenite în sumă de 1.113.962,89 lei, inculpatul încălcându-și astfel atribuțiile pe care le avea în calitate de diriginte de șantier.

Într-adevăr, suplimentul de expertiză contabilă efectuat în faza de judecată a stabilit că există o diferență de 1.113.962,89 lei între valoarea situațiilor de lucrări avizate de dirigintele de șantier (care au stat la baza facturării către Primărie) și cea efectivă a lucrărilor executate, în condițiile în care au fost facturate de constructor, al cărui acționar majoritar este inculpatul D. și decontate, din dispoziția inculpatului A., ordonator principal de credite al beneficiarului, plăți în cuantum total de 7.788.689,39 lei, deși valoarea lucrărilor existente în teren este de 6.674.726,50 lei.

Din suma decontată, Grupul Școlar Industrial Constantin Brîncuși a făcut plăți către SC B. SA în cuantum de 1.750.000 lei, diferența de 6.038.689,39 lei fiind virată din conturile de cheltuieli bugetare ale Primăriei.

La stabilirea valorii plăților necuvenite realizate către executant nu a fost avută în vedere de experți suma de 505.589 lei, înregistrată în contabilitatea Primăriei deși nu are la bază situații de lucrări vizate de dirigintele de șantier, întrucât factura din 30 iunie 2010, care reprezintă reglare stornare eronată, conform facturii din 28 mai 2010, nu a format obiectul acuzării, în condițiile în care prin rechizitoriu s-a reținut că plata a fost refuzată de beneficiar pentru lipsa situațiilor de lucrări. De altfel, s-a constatat că înregistrarea acestei sume în contabilitatea Primăriei s-a făcut ca urmare a punerii în executare a sentinței nr. 69 din 15 mai 2012 a Tribunalului Gorj.

În plus, s-a apreciat că suma de 1.113.962,89 lei stabilită în faza de judecată este inferioară celei de 1.598.642,02 lei, reținută prin rechizitoriu ca reprezentând plăți nelegale efectuate în executarea contractului de lucrări, întrucât raportul de expertiză întocmit la urmărire penală nu a avut în vedere și acoperișul de la obiectivul grup școlar, care nu se regăsea în situațiile de lucrări prezentate la acea dată experților.

Cum la momentul efectuării suplimentului la raport a fost prezentată respectiva situație de lucrări, experții au scăzut din cuantumul prejudiciului contravaloarea acoperișului, dar și a lucrărilor ascunse constatate în teren, chiar dacă nu erau reflectate încă în situații de lucrări avizate de dirigintele de șantier.

Prima instanță a reținut, că, deși situațiile de lucrări nu corespund în totalitate cu cantitățile de lucrări executate și, deci, cuprind mențiuni necorespunzătoare adevărului, acestea au fost folosite de societatea inculpatului D., care a emis facturi în baza acestora, înaintându-le către beneficiar pentru a fi plătite.

Ca urmare, s-a stabilit că inculpatul A. a dispus ordonanțarea și plata contravalorii unor lucrări fără acoperire în teren, în baza situațiilor de lucrări false semnate de inculpatul E. și de reprezentanții Primăriei și ai constructorului.

Prima instanță a constatat că s-a ajuns, astfel, ca beneficiarul să aibă înregistrate în contabilitate lucrări fără acoperire în teren, în cuantum de 1.113.962,89 lei, sumă ce reprezintă valoarea pagubei produsă în patrimoniul Primăriei prin acțiunile abuzive ale inculpatului A. care, în calitate de ordonator de credite, a dispus plata pentru lucrări neexecutate de constructor, activitate în care a fost sprijinit de inculpatul E., care, cu încălcarea atribuțiilor ce-i reveneau ca diriginte de șantier, a confirmat în mod nereal existența în teren a tuturor cantităților menționate în situațiile de lucrări, precum și de inculpatul D., acționar majoritar al constructorului, care a folosit înscrisurile ce nu corespundeau adevărului pentru a emite facturi către beneficiar, în vederea dovedirii cheltuielilor efectuate la obiectivul de investiții.

S-a arătat că inculpatul E., care avea obligația de a verifica, sub aspect cantitativ și calitativ, lucrările executate, corelativ cu obligația de a confirma situațiile de lucrări din punctul de vedere al cantităților existente în teren, a semnat situații de lucrări ce nu își aveau corespondent în realitate, alterând în acest mod conținutul acestor înscrisuri, care au dobândit caracter oficial prin semnarea lor și de către reprezentantul instituției publice beneficiare.

Pe lângă faptul că situațiile de lucrări nu erau efectuate lunar, din dispoziția inculpaților A. și D., așa cum a susținut inculpatul E., prima instanță a stabilit că întocmirea lor a avut la bază doar Centralizatorul valoric pe categorii de lucrări pentru toate obiectele aferente obiectivului grup școlar și listele de cantități din proiect, fără să existe atașamente și devize ofertă, acestea din urmă fiind necesare, întrucât cuprind procesele de construcție ce se execută în cadrul unui obiectiv de investiții și cantitatea reflectată în materiale, ore de manoperă, de transport, etc.

În aceste condiții, în lipsa devizelor emise de societatea inculpatului D., situațiile de lucrări nu puteau fi întocmite prin simpla încadrare a lucrărilor existente în articolele de deviz, așa cum prevăd dispozițiile legale, deoarece devizele ofertă pe stadii fizice al investiției reprezintă baza de comparație pentru lucrările executate.

 Semnificativ sub aspectul dovedirii activității infracționale a fost apreciat și faptul că Centralizatorul ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși”, menționat anterior, a fost semnat de către inculpatul A., în calitate de ordonator de credite, așa cum rezultă din declarația martorei Z. (șef compartiment financiar contabil din cadrul Primăriei), care a arătat că plățile erau făcute în baza acestui document, a situațiilor de lucrări semnate de dirigintele de șantier și a facturilor emise de constructor, reprezentat de inculpatul D.

Astfel, s-a arătat că ordonanțarea și plata cheltuielilor bugetare pentru obiectivul grup școlar s-a dispus de către inculpatul A. fără a avea toate documentele justificative necesare (devize ofertă, atașamente), din analizarea cărora s-a fi constatat că există diferențe cantitative între situațiile de lucrări și cele efectiv realizate în teren, cu atât mai mult cu cât însuși primarul semnase Centralizatorul menționat.

Ca atare, s-a apreciat că dispunând plata unor sume necuvenite către constructorul SC B. SA, care nu executase o parte din lucrările facturate, inculpatul A. a creat în patrimoniul Primăriei o pagubă de 1.113.962,89 lei, ce reprezintă diferența dintre valoarea înregistrată în contabilitate în baza situațiilor de lucrări (7.788.689,39 lei) și valoarea reală a cantităților de lucrări efectuate în teren (6.674.726,50 lei)

 Implicarea inculpatului D. în derularea contratului din 16 ianuarie 2008 a fost apreciată ca dovedită, contrar susținerilor sale, de faptul că a fost acționar majoritar cu un procent de 99% al SC B. SA până la data de 21 iulie 2010, situație în care a luat hotărâri cu privire la realizarea obiectului de activitate al societății, fiind singura persoana cu putere de decizie, așa cum rezultă din mențiunile existente la Registrul comerțului (filele 67, 68, vol.1, d.u.p.). Începând cu data de 21 iulie 2010, martora H.H. figurează la Registrul Comerțului ca administrator al societății menționate, dar și ca asociat cu un procent de 30%, astfel că, până la acest moment, cel care a asigurat conducerea și administrarea în fapt a societății a fost inculpatul D., calitate în care a fost informat și a dat dispoziții cu privire la executarea contractului la obiectivul de investiții grup școlar.

În acest sens, relevantă a fost considerată relevantă declarația inculpatului E. care, fiind nemulțumit de ritmul în care se efectuau lucrările, a discutat cu inculpatul D., la aproape un an de la declanșarea execuției, la începutul anului 2009, însă, întrucât nu a ajuns la o înțelegere cu acesta, a sistat lucrările timp de trei zile, până când constructorul a suplimentat numărul muncitorilor.

De altfel, instanța de fond a subliniat că decizia de a nu se efectua lunar situațiile de lucrări a fost luată, de comun acord, de reprezentantul executantului, inculpatul D. și de primarul A., facturarea acestora făcându-se în condițiile în care nu existau atașamente și devize de ofertă emise de constructor.

Ca atare, prima instanță a stabilit că, folosindu-se de înscrisuri care conțineau mențiuni neconforme cu realitatea, inculpatul D., în calitate de asociat care a deținut aproape în totalitate capitalul social al SC B. SA, respectiv 99%, a facturat cheltuieli necuvenite către beneficiarul investiției, situație în care instanța nu a putut primi susținerile martorului F.F. (șef de șantier) în sensul că inculpatul nu s-ar fi implicat în executarea contractului, întrucât venea rar pe șantier, aspectul fiind considerat lipsit de semnificație în condițiile în care luarea deciziilor în realizarea obiectului de activitate al societății îi revenea, sens în care a hotărât inclusiv participarea la licitația publică organizată de Primărie prin care s-a atribuit contractul de lucrări.

Pentru considerentele arătate anterior, prima instanță a constatat că fapta inculpatului A. de a dispune plăți necuvenite către constructor în valoare de 1.113.962,89 lei din fondurile publice locale, beneficiind în acest sens de ajutorul inculpaților E. și D. care, după caz, au semnat, respectiv, facturat situații de lucrări necorespunzătoare realității, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248¹ din același cod, în timp ce faptele celorlalți doi inculpați realizează elementele de conținut ale aceleași infracțiuni, dar în forma de participație a complicității prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 și art. 248¹ din același cod, precum și elementele de conținut ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, pentru dirigintele de șantier și de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior, pentru reprezentantul SC B. SA.

Având în vedere că situațiile de lucrări din Anexele la suplimentul raportului de expertiză tehnică contabilă judiciară (filele 114-126 vol. III dosar instanță), semnate de inculpatul E. și facturate de inculpatul D. sunt false, întrucât conțin date ce nu corespund realității, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a fost dispusă desființarea acestora.

De asemenea, întrucât Primăria com. Peștișani nu s-a constituit parte civilă, iar prejudiciul cauzat prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu a inculpatului A. nu a fost recuperat, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior s-a dispus confiscarea, de la inculpatul D., a sumei de 1.113.962,89 lei, sumă ce i-a fost plătită în mod necuvenit din bugetul de cheltuieli al instituției publice locale, fiind bani dobândiți de acesta din comiterea de infracțiuni.

b) În legătură cu acuzațiile de luare de mită și dare de mită reținute în sarcina inculpaților A. și D., constând în primirea de materiale de construcții (gresie, faianță, adezivi) de către primar de la SC B. SA, respectiv remiterea acestora, în cursul lunii februarie 2009, din dispoziția inculpatului D., pentru realizarea unor lucrări de finisaj la apartamentul edilului din Târgu Jiu, în scopul ca acesta să nu își îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, instanța de fond a constatat că probele administrate în cauză, atât la urmărire penală, cât și în faza de judecată nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție privind pe cei doi inculpați, motiv pentru care, având în vedere că orice dubiu le profită acestora, i-a achitat, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și de dare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. anterior.

Prealabil stabilirii împrejurărilor faptice ce rezultă din probele existente la dosar, instanța de fond a menționat discordanța dintre acuzațiile aduse prin actul de sesizare inculpaților A. și D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare și dare de mită.

S-a arătat că, în timp ce în sarcina primarului s-a reținut că primirea foloaselor necuvenite, constând în contravaloarea materialelor de construcții puse în operă la apartamentul din Târgu Jiu, precum și a manoperei, s-a făcut în scopul de a nu-și îndeplini în mod corespunzător îndatoririle de serviciu, fără a fi individualizată activitatea imputată funcționarului ca fiind realizată în limitele competențelor sale, dar într-un mod defectuos, față de inculpatul D. s-a stabilit că remiterea de bunuri cu titlu de mită a fost făcută pentru ca inculpatul A. să execute un act ce intră în atribuțiile sale, respectiv să aprobe efectuarea de plăți către SC B. SA.

S-a reținut că la formularea acuzațiilor de luare, respectiv dare de mită parchetul a avut în vedere aspectele relatate de martorii T.T.T., C.C.C., H.H.H., F.F., angajați ai SC B. SA (electrician, maestru lăcătuș, conducător auto, șef șantier) și R.R., care au fost redate identic și în fața instanței de judecată, motiv pentru care prima instanță a reținut cu titlu de certitudine, în baza unei analize coroborate a depozițiilor date pe parcursul procesului penal de acești martori, că în primele luni ale anului 2009 au fost efectuate lucrări de amenajare la apartamentul din Târgu Jiu, pe care martora P.P., soția inculpatului A., l-a primit moștenire de la părinții săi.

Astfel, s-a considerat că probatoriul administrat nu a fost în măsură să stabilească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că materialele de construcții și valoarea manoperei de montare a gresiei și faianței în baia și bucătăria apartamentului menționat, reprezintă foloasele necuvenite remise primarului A. cu titlu de mită de către inculpatul D., acționar majoritar la SC B. SA, cu atât mai mult cu cât nici martorii C.C.C. și T.T.T., care sunt singurele persoane ce au susținut eliberarea și transportul materialelor la imobilul din Târgu Jiu, nu l-au indicat pe patronul lor ca fiind cel din dispoziția căruia au realizat aceste activități.

S-a reținut că martorul C.C.C., care elibera materiale angajaților SC B. SA din dispoziția prealabilă a șefului de șantier F.F., a relatat că la data de 04 februarie 2009, așa cum rezultă din mențiunile făcute în caietul în care trecea ieșirile din gestiune, a predat muncitorilor H.H.H. (conducător auto) și T.T.T. (electrician) faianță, gresie și adezivi, bunuri ce urmau să fie transportate la un punct de lucru din Târgu Jiu, aflând doar ulterior, de la martorul T.T.T., că acestea au fost duse la apartamentul primarului A.

Susținerile martorului T.T.T., care nu a putut fi audiat nemijlocit de către Înalta Curte, din motive de sănătate, nu au fost confirmate de martorii H.H.H. și F.F., care au negat, primul că a transportat la apartamentul din Târgu Jiu, proprietatea inculpatului A., materiale de construcții eliberate de C.C.C., iar celălalt că ar fi dat dispoziție să fie livrate asemenea bunuri.

S-a constatat că martorul T.T.T. este singurul care susține transportul materialelor din gestiunea SC B. SA la apartamentul inculpatului A., unde ar fi efectuat lucrări de amenajare la baie și bucătărie, împrejurări pe care le-a adus la cunoștința martorului C.C.C., însă la o dată ulterioară celei la care bunurile i-au fost eliberate de către acesta.

Prima instanță a constatat că relatările martorului nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, în condițiile în care inculpații A. și D. au avut o poziție constantă de nerecunoaștere a acuzaților de luare, respectiv dare de mită, susținută și de depozițiile martorei P.P., soția primarului, care a precizat că amenajările la apartament au fost făcute din banii săi, sens în care a produs acte care justifică achiziționarea materialelor de construcții și a făcut trimitere, totodată, la cele precizate de martorul R.R., care a efectuat o parte din lucrările de finisaj, precum și de martorii F.F. (care, în calitate de șef de șantier, nu a solicitat livrarea la imobilul proprietatea inculpatului A. de gresie, faianță și adeziv) și H.H.H. (care nu a transportat aceste bunuri la vreun apartament din Târgu Jiu).

De asemenea, s-a reținut că martorul R.R. a confirmat cele declarate de martora P.P., întrucât la finalul anului 2008 și în cursul anului 2009 a executat lucrări de amenajare la solicitarea soției inculpatului A. în apartamentul proprietate personală al acesteia, în timp ce expertiza contabilă efectuată la urmărire penală (care a stabilit valoarea de 1.603,16 lei a materialelor și manoperei pentru renovarea băii și bucătăriei din apartamentul respectiv) nu aduce niciun element care să susțină acuzația adusă celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de corupție.

Pe cale de consecință, corelând prezumția de nevinovăție de care, până la proba contrară, se bucură orice persoană trimisă în judecată, cu obligația ce-i incumbă organului judiciar de a valorifica orice îndoială rezonabilă în favoarea acestei persoane, prima instanță a constatat că probatoriul administrat în cauză nu confirmă acuzațiile de luare de mită și dare de mită formulate împotriva inculpaților A. și D. prin rechizitoriu, motiv pentru care a dispus achitarea acestora în baza dispozițiilor procesual penale anterior menționate.

c) Tot, o soluție de achitare, dar fundamentată pe dispozițiile art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus prima instanță față de inculpații A., D. și H., în sarcina cărora, prin actul de sesizare al instanței, au fost reținute în forma autoratului, respectiv, a instigării, infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată privind încheierea a două contracte de cesiune de creanță, întrucât s-a apreciat că împrejurările faptice ce vor fi prezentate mai jos nu realizează elementele de conținut ale infracțiunilor prevăzute de art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. anterior, respectiv art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 248 și art. 248¹ din același cod.

Astfel, a rezultat că pe fondul presiunilor exercitate asupra inculpatului D. de martorul Y., cunoscut ca o persoană ce oferă împrumuturi cu camătă, au fost încheiate la data de 02 iulie 2009 două contracte de cesiune, ce au fost redactate de avocatul D.D., prin care SC B. SA, în calitate de cedent, cesiona către Y. și A.A., în calitate de cesionari, sumele de 1.900.000 lei, respectiv 600.000 lei pe care cedentul le avea de încasat de la debitorul cedat Consiliul Local Peștișani, provenind din executarea contractului de lucrări din 16 ianuarie 2008.

Convențiile de cesiune au fost semnate personal de cesionari, iar pentru cedent a semnat administratorul V.V.V. Semnarea de către inculpatul A., în calitate de reprezentant al debitorului cedat, s-a făcut ulterior încheierii celor două contracte, așa cum rezultă din declarațiile martorei Z., șef birou financiar contabil din cadrul Primăriei Peștișani, care nu a putut preciza dacă la momentul la care i-au fost prezentate cele două contracte pentru a fi semnate exista sau nu aplicată semnătura primarului, dubiul profitându-i acestuia.

În realitate, martora D.D., însoțită de cesionar, s-a deplasat la Primărie pentru a-i prezenta inculpatului A. cele două cesiuni de creanță, pe care acesta le-a semnat, în timp ce contabila Z. a refuzat să le semneze pe motiv că prin trezoreria statului nu se pot face plăți din conturile instituțiilor publice către persoane fizice, la discuție participând doar martora Drăgotescu, care l-a informat pe martorul Y. cu privire la aceste aspecte.

După această întâlnire, inculpatul A. a continuat să dispună ordonanțarea și plata sumelor de bani care reprezentau contravaloarea lucrărilor executate la obiectivul „Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj” în conturile SC B. SA, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă și a suplimentului la expertiză, probe tehnice administrate la urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, situație în care martorul Y., în încercare de a-și încasa banii pe creanțele ce-i fuseseră cedate, a mers în audiență la primar, care i-a comunicat că instituțiile publice pot face plăți prin trezorerie doar către persoane juridice și ca atare, l-a sfătuit să se adreseze instanțelor de judecată pentru a obține o hotărâre împotriva Primăriei.

În urma întrevederii avute cu inculpatul A., cesionarul a apelat la ajutorul martorului E.E., căruia i-a solicitat să se intereseze la trezorerie în ce condiții se pot face plăți din conturile instituțiilor publice către persoane fizice.

Ca atare, în cursul anului 2010 sau 2011, martorul E.E., fără să-i comunice cesionarului identitatea persoanei cu care urma să vorbească, s-a deplasat la X.X.X. Gorj, unde, întrucât nu l-a găsit pe martorul B.B., l-a căutat pe inculpatul H., care i-a explicat că în cazul cesionării către persoane fizice a creanțelor privind datorii ale instituțiilor publice, singura posibilitate legală pentru recuperarea acestora este obținerea unei hotărâri judecătorești, întrucât prin trezorerie nu se pot face plăți din conturile de cheltuieli ale Primăriei decât către operatorii economici.

Oricum, opinia inculpatului H. a fost împărtășită și de colegul său, martorul B.B., într-o discuție purtată ulterior vizitei făcute de E.E., care i-a precizat că decontarea sumelor de bani prin trezorerie nu se va face niciodată către cesionarul persoană fizică.

Contrar celor susținute în actul de sesizare, martorul E.E. nu i-a solicitat inculpatului H. să facă demersuri pentru efectuarea plății celor două creanțe, martorul limitându-se la a comunica informațiile obținute cesionarului Y., căruia instanțele de judecată i-au desființat cele două contracte, întrucât au fost încheiate cu fraudarea celorlalți creditori ai SC B. SA, prin omisiunea notificării (a se vedea sentințele civile nr. 446 din 26 mai 2011 și nr. 437 din 24 mai 2011 ale Tribunalului Gorj).

De altfel, consultarea inculpatului H. în legătură cu contractele de cesiune s-a făcut la o dată ulterioară încheierii lor, implicarea acestuia constând doar în exprimarea unei simple opinii, fără a fi urmată de vreun demers în scopul obținerii banilor de către martorul Y., dar nici precedată de presiuni sau îndemnuri făcute asupra inculpatului A. pentru a le semna.

S-a mai menționat și faptul că martorul Y. a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj față de inculpatul D., faptă ce are legătură cu datoriile neplătite de acesta din urmă către cesionar.

Un prim aspect subliniat de instanță este acela că din conturile de cheltuieli și disponibilități ale instituțiilor publice deschise la trezoreria satului se pot efectua plăți numai către operatorii economici, așa cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor din O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, republicată, precum și din Ordinul nr. 1235 din 19 septembrie 2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanțe.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 146/2002, operațiunile de încasări și plăți din fondurile de venituri și cheltuieli ale bugetelor instituțiilor publice se realizează prin trezoreria statului, respectiv, prin unitățile de trezorerie în a cărei rază este înregistrată fiscal fiecare instituție publică, așa cum prevăd dispozițiile art. 5 alin. (1) din același act normativ.

În vederea efectuării cheltuielilor, instituțiile publice sunt obligate să prezinte bugetul de venituri și cheltuieli, aprobat și repartizat pe trimestre, în condițiile legii, la unitatea de trezorerie unde își au deschise conturile, având în vedere că la momentul decontării sumelor din aceste conturi se verifică existența bugetelor, a listelor de investiții pentru a se constata dacă este respectată limita creditelor bugetare deschise, precum și destinația acestora, în condițiile în care instituțiile publice pot dispune plăți numai pentru cheltuieli care au parcurs fazele de angajare, lichidare și ordonanțare prevăzute de lege (art. 5 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 146/2002 și art. 5.4.1 și următoarele din Ordinul nr. 1235 din 19 septembrie 2003).

În plus, instituțiilor publice le revine obligația de a vira sumele ce reprezintă contravaloarea bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate în conturile operatorilor economici beneficiari deschise la unitățile trezoreriei statului, așa cum se stabilește în art. 6 din ordonanța de urgență anterior menționată.

Eliberarea de sume din conturile de cheltuieli ale instituțiilor publice deschise în unitățile de trezorerie este permisă pentru a se efectua către persoane fizice plăți în numerar ce reprezentă drepturi salariale, drepturi cu caracter social adică burse și alte ajutoare sau indemnizații (art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 146/2002 și art. 5.6.1 din Ordinul nr. 1235 din 19 septembrie 2003).

Din interpretarea per a contrario a ultimelor dispoziții menționate a rezultat că singurele plăți care se pot face din conturile instituțiilor publice deschise la trezoreria statului către persoane fizice, fie prin virament fie în numerar sunt cele care vizează cheltuielile de personal, respectiv achitarea de drepturi salariale sau cu caracter social.

Altfel spus, derularea operațiunilor de plăți din fondurile publice se poate face numai prin trezoreria statului și către operatori economici, singurele cheltuieli angajate către persoanele fizice din bugetele instituțiilor publice fiind cele care vizează drepturile salariale și alte drepturi cu caracter social.

Un alt aspect prezentat ține de condițiile de validitate ale cesiunii de creanță, întrucât fiind o convenție prin care un creditor transmite o creanță a sa unei alte persoane, este valabil încheiată fără consimțământul debitorului cedat, care are calitatea de terț față de cedent și cesionar.

Drept urmare, s-a apreciat că contractul de cesiune devine opozabil debitorului cedat la momentul la care acestuia i se notifică schimbarea creditorului său sau când acceptă cesiunea, în timp ce obligația de a garanta existența creanței în cazul în care cesiunea se face cu titlu oneros revine cedentului.

Ca atare, s-a remarcat că pentru validitatea celor două contracte de cesiune de creanță nu era necesar consimțământul inculpatului A., în calitate de reprezentant al debitorului cedat, care, așa cum s-a arătat, a fost notificat ulterior de către avocatul cedentului SC B. SA, martora D.D., despre faptul schimbării creditorului său, împrejurare pe care a acceptat-o prin aplicarea semnăturii pe cele două convenții

Cu această ocazie inculpatul A. a fost informat de contabila Z. că din conturile instituțiilor publice deschise la trezorerie nu se pot face plăți către persoane fizice, motiv pentru care martora a apreciat contractele ca nelegale și a refuzat să le semneze.

Astfel, prima instanță a apreciat că din momentul acceptării cesiunii prin semnare, inculpatul A. a cunoscut că nu se va putea realiza executarea creanțelor, întrucât eliberarea sumelor de bani din conturile instituției publice către cesionarul persoană fizică nu este permisă, cu atât mai mult cu cât, în calitate de ordonator de credite, putea dispune plăți numai pentru cheltuieli care au parcurs fazele de angajare, lichidare și ordonanțare prevăzute de lege, adică care au la bază documente justificative ce confirmă executarea de lucrări, așa cum prevăd dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, lucru pe care l-a și făcut, plătind în continuare cedentului SC B. SA contravaloarea lucrărilor realizate la grupul școlar în baza contractului nr. 300 din 16 ianuarie 2008.

S-a arătat că inculpatul nu a dat dispoziție ca plățile ce reprezintă contravaloarea lucrărilor executate de constructor la obiectivul de investiții ce face obiectul contractului menționat să fie făcute către cesionar, ci a continuat să vireze banii în conturile executantului, respectând, astfel și prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 146/2002 care instituie în sarcina instituțiilor publice obligația de a vira în conturile operatorilor economici beneficiari deschise la unitățile trezoreriei statului banii pentru lucrările realizate, cu consecința lipsirii de orice efect a semnăturii aplicate pe contractele de cesiune.

În aceste condiții, s-a constatat că inculpatul A. nu a acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv intenție, întrucât nu a prevăzut că prin semnarea celor două contracte de cesiune va cauza o perturbare deosebit de gravă în activitatea instituției publice sau o pagubă în patrimoniul acesteia, rezultat a cărui producere nu a urmărit-o și nici nu a acceptat realizarea rezultatului, având în vedere că încă de la momentul notificării cesiunilor de creanță a cunoscut că nu se pot face plăți către persoane fizice prin trezorerie.

Mai mult, s-a apreciat că acțiunile sale nu au condus la urmarea imediată necesară pentru a se întregi latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, întrucât activitatea Primăriei Peștișani nu a fost periclitată în mod semnificativ și nici nu s-a cauzat un prejudiciu în patrimoniul instituției.

Prima instanță a apreciat că prin semnarea celor două contracte nu se poate reține că inculpatul A. și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, având în vedere că schimbarea creditorului pentru debitorul cedat nu trebuie supusă aprobării Consiliului Local, ci art. 36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 273/2006 instituie o asemenea condiție numai în cazul bugetului local, virărilor de credite, modului de utilizare a rezervei bugetare și contului de încheiere a exercițiului bugetar.

Oricum, deși acuzația adusă primarului prin actul de sesizare al instanței constă în semnarea cesiunilor, prin care acesta ar fi atestat, în mod nereal, existența unor creanțe lichide, certe și exigibile ale SC B. SA în valoare de 1.900.000 lei și 600.000 lei față de Consiliul Local Peștișani, instanța de fond a remarcat că organele de anchetă nu au prezentat niciun mijloc de probă care să infirme realitatea acestor datorii ale debitorului cedat.

Prima instanță a remarcat că la momentul încheierii contractelor nu este exclus ca cedentul SC B. SA să fi avut de încasat sume de bani de la Primărie pentru lucrările executate la obiectivul „Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj”, în condițiile în care contractul din 16 ianuarie 2008 era în plină derulare.

De altfel, s-a reținut că expertiza contabilă dispusă la urmărire penală și suplimentul la raportul de expertiză efectuat în faza cercetării judecătorești au confirmat că în contabilitatea Primăriei au fost înregistrate plăți totale de peste 5.000.000 lei, în condițiile în care s-a constatat că valoarea reală a lucrărilor din teren este de peste 6.000.000 lei, fără însă să se indice datele la care au fost virate sumele de bani în conturile executantului.

În lipsa unor date concrete care să rezulte din contabilitatea Primăriei și documentele justificative (facturi, devize, situații de lucrări, documentație tehnică) și care să facă dovada că, la momentul încheierii contratelor de cesiune, executantul nu mai avea de încasat bani pentru lucrările realizate, întrucât Primăria era cu plățile la zi, nu s-a putut reține că cele două creanțe cesionate nu erau certe, lichide și exigibile și că prin acceptarea cesiunii inculpatul a vătămat interesele Consiliului Local Peștișani.

În plus, atât încheierea contractelor de cesiune de către cedentul SC B. SA, cât și acceptarea ulterioară a cesiunii de către inculpatul A. s-a făcut la insistențele martorului Y. care, având de recuperat de la inculpatul D. o datorie de 2.500.000 lei, a exercitat presiuni asupra acestuia ce au fost calificate de instanțele de judecată, ca realizând elementele de conținut ale infracțiunii de șantaj, faptă pentru care martorul a suferit o condamnare.

În aceste condiții, s-a constatat că inculpații D. și A. nu au acționat cu intenție, primul pentru a-l determina pe primar să-și îndeplinească în mod abuziv atribuțiile de serviciu și cel de-al doilea să acționeze cu știință, în mod necorespunzător, în realizarea competențelor specifice funcției, în scopul de a produce o vătămare intereselor Primăriei.

Acțiunile celor doi, materializate în încheierea contractelor, urmată de notificarea și acceptarea cesiunii, au fost determinate de demersurile cesionarului și au avut ca scop intenția de a-l liniști, în condițiile în care martorul Y. era cunoscut ca o persoană care acorda împrumuturi cu camătă și care era capabil să uzeze de mijloace ce depășeau sfera licită pentru a obține restituirea sumelor de bani împrumutate, cu atât mai mult cu cât și inculpatul D., prin avocatul său, martora D.D., a fost asigurat că semnarea convențiilor nu va produce niciun efect, întrucât prin trezorerie instituțiile publice nu pot face plăți persoanelor fizice, iar inculpatul A. a fost informat în același sens de către contabil, martora Z.

Mai mult, inculpatul A. nu a exercitat nicio presiune asupra contabilei în vederea semnării contractelor de cesiune, așa cum rezultă inclusiv din depozițiile martorei Z. și nici nu a luat măsuri pentru înregistrarea acestora în contabilitatea Primăriei, intenția sa nefiind aceea de a le executa, în condițiile în care știa că plăți din contul de cheltuieli al Primăriei nu pot fi efectuate către persoane fizice, împrejurare pe care i-a confirmat-o ulterior și inculpatul H.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, prima instanță, constatând că inculpații A. și D. nu au acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, adică intenție, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., i-a achitat pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248¹ din același cod, respectiv art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 248 și art. 248¹ din același cod.

În ceea ce îl privește pe inculpatul H., instanța de fond a dispus, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 248 din același cod și art. 248¹ C. pen. anterior, întrucât probatoriul administrat în cauză nu confirmă acuzația ce i-a fost adusă prin actul de sesizare a instanței, constând în insistențele exercitate asupra inculpatului A. pentru a semna contractele de cesiune, materializate, inclusiv, în asigurarea dată că asemenea convenții sunt uzuale și pot fi încheiate de primar, ulterior făcând chiar demersuri pentru efectuarea plății către Y.

S-a precizat că instigarea, ca formă a participației penale, presupune exercitarea de către instigator a unei activități de determinare a unei persoane de a săvârși o faptă penală, acțiuni ce trebuie întreprinse anterior luării rezoluției infracționale de către instigat și care se materializează în comiterea respectivei infracțiuni, cel puțin în formă tentată.

Or, în speță, așa cum s-a reținut, inculpatul H. a aflat de existența celor două contracte după ce au fost încheiate de către cedent și cesionar și după ce au fost semnate de inculpatul A., în calitate de reprezentant al debitorului cedat, împrejurări faptice stabilite în baza propriilor declarații ale celor doi inculpați, a depozițiilor martorilor Y. și E.E., dar și a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul H. cu S.S.

Inculpatului H. i-a fost solicitată opinia în legătură cu posibilitatea încasării creanțelor de către cesionar, în cursul anului 2010 sau 2011, la mai bine de un an de la încheierea contractelor, de către martorul E.E., ocazie cu care a precizat că din conturile instituțiilor publice deschise la trezoreria statului nu se pot efectua plăți către persoane fizice. Aceeași părere și-a exprimat-o și față de inculpatul A., în discuția telefonică avută cu acesta ulterior datei la care s-a întâlnit cu martorul E.E.

Demersurile martorului au fost determinate de rugămințile cesionarului Y. care, încercând să își recupereze banii de la debitorul cedat, a aflat de la inculpatul A. că Primăria nu poate face plăți către persoane fizice.

S-a arătat că inițiativa exprimării unei opinii în legătură cu contractele de cesiune nu i-a aparținut inculpatului H. care, după expunerea punctului său de vedere, nu a făcut niciun demers pentru a fi făcute plăți către martorul Y., în condițiile în care însuși martorul B.B. nu a făcut altceva decât să confirme cele spuse de acesta, anume că decontarea sumelor de bani prin trezorerie nu se poate face niciodată către cesionarul persoană fizică, aspecte relatate la momentul audierii de către procuror și instanță, când nu a precizat că inculpatul ar fi intervenit în vederea achitării banilor.

 Ca atare, semnarea contratelor de către inculpatul A. nu a fost determinată de îndemnurile inculpatului H., care a luat cunoștință despre încheierea cesiunilor de creanță din 02 iulie 2009 mult mai târziu, la mai bine de un an, când a fost căutat la locul de muncă de martorul E.E. pentru a-i fi cerut un sfat cu privire la posibilitatea efectuării plăților.

Ca atare, instanța de fond a constatat că în cauză nu există nicio probă care să dovedească săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă calificată reținută în sarcina inculpatului H. prin rechizitoriu, motiv pentru care a achitat acest inculpat, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate.

2. a) În cursul anului 2008, s-a aprobat de către Comisia privind determinarea oportunității, eligibilității și aprobării proiectelor în cadrul programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural instituit prin O.G. nr. 7/2006, aprobată prin Legea nr. 71/2007, proiectul și finanțarea execuției lucrărilor de investiții la obiectivul „Bază sportivă, com. Peștișani”.

Odată aprobat proiectul, s-a organizat procedura de atribuire a contractului de achiziție publică de lucrări prin cerere de ofertă, la care a participat doar SC C. SRL, societate declarată câștigătoare, întrucât a făcut o oferta financiară în valoare de 541.148,60 lei (plus T.V.A. în valoare de 102.818,23 lei) ce nu depășea suma de 734.742 lei, stabilită ca fiind necesară pentru realizarea obiectivului de investiții prin studiul de fezabilitate aprobat prin hotărârea nr. 11 din 29 iulie 2007 a Consiliului Local Peștișani.

La data de 24 decembrie 2008, Primăria com. Peștișani a încheiat cu SC C. SRL, ce-i avea ca administratori pe inculpații F. și G., contractul privind obiectivul de investiții „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj - proiectare și execuție operațiune”, în valoare de 541.148,60 lei (fără T.V.A.), din care 30.000 lei erau destinați pentru proiectare, iar diferența de 511.148,60 lei pentru execuție, sume care în mare parte urmau să fie finanțate de la bugetul de stat (525.000 lei), contribuția din bugetul local al Primărie fiind de 102.818,23 lei.

Ca urmare, au fost alocate Primăriei de la bugetul de stat sumele de 4.000 lei și 150.000 lei prin H.G. nr. 1524/2008, respectiv H.G. nr. 1307/2009, fonduri care, din dispoziția inculpatului A., au fost folosite pentru a se plăti servicii de „proiectare parțială” și contravaloarea unor materiale pentru executarea lucrărilor la baza sportivă.

În lipsa documentelor justificative care să facă dovada prestării serviciilor de proiectare, care însă au fost facturate de SC C. SRL cu factura din 29 decembrie 2008, Primăria Peștișani a achitat, prin ordinul de plată din 30 decembrie 2008, suma de 4.000 lei pentru lucrări parțiale de proiectare, în timp ce contravaloarea materialelor achiziționate de executant de la SC C.C. SRL a fost plătită de beneficiarul bazei sportive prin ordinul de plată din 16 decembrie 2009, deși ordinul de începere a punerii în executare a contractului din 24 decembrie 2008 a fost dat la data de 05 octombrie 2011.

Până la data controlului efectuat de auditorii publici externi nu a fost primită documentația de proiectare de la executant, proiectul fiind depus la o dată ulterioară (20 decembrie 2010), urmare demersurilor dispuse în baza Deciziei nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi Gorj, prin care se stabilise ca până la 30 decembrie 2010 Primăria să facă demersuri pentru recuperarea plăților nelegale.

Aprovizionarea constructorului cu materiale s-a făcut la solicitarea Primăriei Peștișani care, prin adresa nr. 9073 din 10 decembrie 2009 (semnată de inculpatul A.), a comunicat că urmează să-i fie virată suma de 150.000 lei și, drept urmare, pentru a putea justifica plata necuvenită, SC C. SRL a prezentat factura din 12 decembrie 2009, în valoare de 150.025,87 lei, însoțită de anexa de materiale pe care inculpatul F. a primit-o de la furnizorul SC C.C. SRL, fără ca, la rândul său, executantul obiectivului de investiții să factureze contravaloarea materialelor de construcție către Primărie, ca achizitor. În realitate, anexa de materiale la care se face referire în cuprinsul facturii din 12 decembrie 2009 reprezenta situația stocurilor existente la data de 30 noiembrie 2009 în gestiunea furnizorului de materiale SC C.C. SRL.

La data de 15 decembrie 2009, fără a face recepția materialelor cuprinse în factură, Primăria Peștișani a încheiat cu SC C. SRL procesul-verbal de custodie, prin care a lăsat executantului spre păstrare materialele până la punerea în operă la obiectivul „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj”, urmând ca, contravaloarea acestora să fie scăzută din situațiile de lucrări, stabilindu-se, totodată, asigurarea materialelor la o societate de asigurări, pe cheltuiala custodelui (conform poliței de asigurare din 15 decembrie 2009).

Materialele lăsate în custodie erau, în mare parte, degradabile (ciment, beton, șapă, vopseluri) fiind exclus să fie păstrate o perioadă de 2 ani, așa cum s-a constatat prin procesul-verbal din 08 octombrie 2010 și Decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 ale Camerei de Conturi Gorj (vol. I, filele 88-105, vol. V, fila 25, d.u.p.), iar uneltele, accesoriile de lucru și alte utilaje, în valoare de 5.997, 53 lei, menționate în factura nr. A/105 din 12 decembrie 2009, nu trebuiau să fie achiziționate din banii beneficiarului, întrucât, conform contractului nr. 9475 din 24 decembrie 2008 privind obiectivul „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj”, executantul avea obligația să asigure instrumentele și utilajele (art. 13.4 alin. (2), vol. I, fila 163, d.u.p.). Întrucât materialele nu au fost inventariate la sfârșitul anului 2009, cu ocazia efectuării auditului public extern s-a solicitat inculpatului A. să constituie o comisie de inventariere, formată din martorii Z.Z.Z., K.K.K. și J.J.J., care au constatat că materialele lăsate în custodie nu erau depozitate separat, pentru a putea fi identificate, iar o parte dintre acestea au fost lăsate spre păstrare la alte societăți, aspecte ce rezultă din procesul-verbal de constatare Peștișani din 08 octombrie 2010 și Decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 ale Camerei de Conturi Gorj, fără a se face dovada că bunurile prezentate fuseseră cumpărate cu bani virați de la Primărie.

Pentru a justifica plățile nelegale dispuse de inculpatul A. „pentru materiale bază sportivă”, SC C. SRL, prin inculpatul G., a prezentat comisiei de inventariere trei procese-verbale de custodie fără număr și nedatate, încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara și SC J. SRL Târgu Jiu, în cuprinsul cărora s-a menționat, în mod nereal, că celor trei societăți le-au fost lăsate în pază și depozitare diferite materiale, înscrisuri care nu au fost înregistrate în contabilitatea Primăriei Peștișani, nici în cea a executantului de lucrări și a societăților comerciale cu rol de custozi.

Materialele de construcții nu au fost facturate de inculpații F. și G. către beneficiar, astfel că nu au fost înregistrate ca atare în contabilitatea Primărie și a executantului și, drept urmare, au fost trecute la capitolul lucrări în execuție ca avans, așa cum rezultă din declarația martorei Z. (șefa biroului financiar contabil din cadrul Primăriei Peștișani), iar contravaloarea lor a fost scăzută din situațiile de plată aferente facturii  din 2011 în cuantum de 275.402,39 lei, motiv pentru care, în contabilitatea achizitorului, în legătură cu această factură apare doar diferența de 125.402,39 lei.

Instanța de fond a precizat că pentru a exista infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este necesar ca îndeplinirea defectuoasă a unui act de către funcționarul aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu să aibă o urmare imediată, materializată, fie într-o tulburare însemnată a bunului mers al instituției publice sau, după caz, într-o perturbare gravă a activității acesteia, fie în producerea unei pagube în patrimoniul său, consecințe în raport cu care se reține varianta simplă sau cea agravată a infracțiunii.

A arătat că în forma sa comisivă, abuzul în serviciu contra intereselor publice se consumă în momentul în care are loc îndeplinirea defectuoasă a actului și se produce urmarea periculoasă a faptei.

În speță, prima instanță a stabilit că fapta s-a consumat la momentul efectuării plăților nelegale, dispuse de inculpatul A., primar al Comunie Peștișani, care, în exercitarea atribuției de ordonator principal de credite, a ordonanțat la plată, prin OP din 30 decembrie 2008 și OP din 16 decembrie 2009, sumele de 4.000 lei și 150.000 lei către SC C. SRL, reprezentată de inculpații G. și F. în calitate de asociați și administratori, acțiune prin care s-a produs o pagubă în patrimoniul Primăriei și, implicit, bugetului de stat, în cuantum de 154.000 lei.

Prealabil prezentării argumentelor care au dovedit, dincolo de orice dubiu, că inculpatul A. și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu în perioada de executare a contractului din 24 decembrie 2008 privind obiectivul „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj”, activitate în realizarea căreia a beneficiat de sprijinul inculpaților G. și F., instanța a făcut câteva mențiuni cu privire la încadrarea juridică a faptei.

Astfel, instanța de fond a subliniat că acuzația parchetului cu privire la obiectivul de investiții bază sportivă o reprezintă varianta agravată a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. anterior, comisă în forma autoratului sau, după caz, a complicității, întrucât s-a reținut că urmările care au condus la periclitarea activității Primăriei îmbracă forma perturbării deosebit de grave.

A remarcat că, incriminând forma calificată a infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în art. 248¹ C. pen. anterior, legiuitorul a condiționat existența acesteia de producerea unor consecințe deosebit de grave, așa cum sunt definite acestea în art. 146 C. pen. anterior, adică producerea unei pagube mai mari de 200.000 lei sau perturbarea deosebit de gravă a activității unei autorități publice.

Deși, noțiunea de perturbare deosebit de gravă nu a primit o definiție legală, a fost unanim acceptat, atât de doctrină, cât și de jurisprudență, că pentru a fi reținută această variantă a infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată este necesar ca urmările acțiunilor abuzive ale funcționarului să pericliteze activitatea instituției de o manieră semnificativă și de substanță care să împiedice chiar și pentru o perioadă temporară funcționarea sa.

S-a arătat că cealaltă urmare, respectiv a producerii unei pagube, impune ca prejudiciul cert suferit de o instituție să fie cuantificat într-o valoare superioară sumei de 200.000 lei.

Or, în speță, instanța de fond a apreciat că niciuna dintre condițiile prevăzute de lege nu este îndeplinită, dată fiind valoarea de 154.000 lei a pagubei produse instituției de către inculpatul A. cu ajutorul inculpaților G. și F., prin achitarea nelegală a valorii proiectului de lucrării și a unei părți din materialele de construcții pentru baza sportivă.

Ca atare, prima instanță a constatat, față de cuantumul prejudiciului, că activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați se circumscrie variantei tip a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, atât în forma autoratului, cât și a complicității, fiind de acord cu solicitările inculpaților A., G. și F. de schimbare a încadrării juridice a faptelor în acest sens.

Deși, pe parcursul cercetării judecătorești, dar și la cuvântul în dezbateri, inculpații A., G. și F. au contestat existența prejudiciului în patrimoniul Primăriei, sens în care au arătat, făcând referire la concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la urmărire penală, că între situațiile de lucrări, stadiul fizic al acestora și facturile emise de SC C. SRL există concordanță, deoarece materialele achiziționate cu suma de 150.000 lei plătită de Primărie în decembrie 2009 au fost puse în operă la baza sportivă Peștișani, iar contravaloarea lor a fost scăzută din factura din 2011, emisă de constructor, prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite toate elementele de conținut ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, respectiv de complicitate la această infracțiune, fapte prevăzute de art. 248 C. pen. anterior și de art. 26 raportat la art. 248 C. pen. anterior, motiv pentru care solicitarea celor trei de a fi achitați în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost apreciată, ca neîntemeiată.

Prima instanță a stabilit că plățile de 4.000 lei și 150.000 lei către executant s-au făcut din dispoziția inculpatului A. care, în exercitarea atribuțiilor de ordonator de credite, a aprobat angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor din fondurile provenite de la bugetul de stat, cu nerespectarea dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, fără să aibă la bază documente justificative care să confirme angajamentele contractuale, prestarea serviciilor și executarea de lucrări, acte ce sunt obligatorii pentru a se efectua, atât cheltuielile bugetare, cât și plățile.

Astfel, în lipsa oricărui document care să ateste efectuarea lucrărilor de proiectare, la data de 30 decembrie 2008 s-a dispus achitarea către societatea inculpaților G. și F. a sumei de 4.000 lei pentru servicii de „proiectare parțială”, facturate în ziua precedentă plății.

După un an, Primăria a comunicat constructorului, prin adresa din 10 decembrie 2009 semnată de inculpatul A., că a fost virată de la bugetul de stat suma de 150.000 lei și i-a solicitat acestuia să se aprovizioneze cu materiale, deși nu fusese stabilit necesarul, întrucât nu era întocmit proiectul tehnic de execuție (care, așa cum s-a arătat anterior, a fost depus abia la data de 20 decembrie 2010, în timp ce ordinul de începere a punerii în executare a fost dat după aproape încă un an, adică la 05 octombrie 2011).

Mai mult, decontarea produselor s-a făcut în baza facturii din 12 decembrie 2009, în valoare de 150.025,87 lei, care atesta că furnizorul SC C.C. SRL a livrat către SC C. SRL materiale de construcții conform anexei, în timp ce executantul nu a facturat contravaloarea lor către Primărie, acesta fiind și motivul pentru care factura respectivă nu a fost înregistrată în contabilitățile beneficiarului și al constructorului bazei sportive. În fapt, valoarea materialelor a fost înregistrată în contul „Active fixe corporale în curs de execuție” al Primăriei și, cu titlu de avans, în contul „Clienți creditori” al SC C. SRL.

S-a arătat că nu au fost prezentate auditorilor publici externi din cadrul Camerei de Conturi Gorj documente justificative legal întocmite care să dovedească intrarea materialelor în patrimoniul autorității publice, în condițiile în care încheierea procesului-verbal din 15 decembrie 2009 privind lăsarea lor în custodia SC C. SRL, până la punerea în operă și a poliței de asigurare din 15 decembrie 2009 în favoarea beneficiarului investiției s-a făcut fără ca bunurile să fie recepționate de Primărie.

De asemenea, anexa la factura din 12 decembrie 2009 este formată din două fișe care fac dovada stocurilor din gestiunea unității SC C.C. SRL de la data de 30 noiembrie 2009 și, ca atare nu atestă livrarea efectivă a materialelor, singurul document legal care o putea face era, conform Ordinului nr. 3.512 din 27 noiembrie 2008 al Ministerului Economiei și Finanțelor, avizul de însoțire a mărfii.

S-a remarcat că o parte din materialele achiziționate erau degradabile, așa cum s-a reținut în procesul-verbal de constatare din 08 octombrie 2010 al Camerei de Conturi Gorj, fiind greu de crezut că au fost păstrate de constructor în custodie până la demararea lucrărilor în octombrie 2011, în condițiile în care comisia de inventariere din cadrul Primăriei, constituită la solicitarea auditorilor publici externi, a constatat, prin procesul-verbal din 29 septembrie 2010 că, pe de o parte, nu toate materialele se aflau în detenția executantului, iar pe de altă parte, că indiferent de locul unde erau depozitate (la SC C. SRL sau alte societăți), materialele, fie nu erau separate de alte produse de același gen, neputând fi identificate ca fiind cele destinate bazei sportive, fie reprezentau unelte, utilaje și accesorii de lucru, bunuri care, în baza contractului de lucrări, trebuiau asigurate de constructor.

Instanța de fond a subliniat că materialele lăsate în custodie, pe lângă faptul că nu au fost recepționate de Primărie, nu au fost nici inventariate la finalul anului 2009, fiind încălcate prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, care stabilesc în sarcina instituțiilor publice obligația de a inventaria elementele de pasiv și activ deținute anual, cel puțin o dată în cursul exercițiului bugetar, obligație care revine primarului, în conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale (acesta trebuie să ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenței statistice, inspecției și controlului bunurilor din patrimoniul public și privat al unității administrativ-teritoriale).

Prima instanță a stabilit că toate aceste nereguli, constatate cu ocazia auditului public extern, confirmă susținerile martorului O.O., asociat al SC C.C. SRL, cuprinse în declarațiile, atât de la urmărire penală, cât și din faza de judecată, potrivit cărora materialele de construcții menționate în factura din 12 decembrie 2009 și listele de anexe au fost puse în operă la „Baza sportivă multifuncțională Scoarța”, proiect câștigat de SC C. SRL ca executant și subcontractat de societatea martorului. Martorul a arătat că propunerea i-a fost făcută de către inculpatul F., în calitate de administrator al SC C. SRL, motiv pentru care, la finalizarea lucrărilor de la baza sportivă Scoarța, inculpatul i-a înmânat exemplarul albastru al facturii din 12 decembrie 2009 emisă pentru materialele livrate și folosite la obiectivul de investiții, factură care a fost ulterior folosită de societatea inculpatului pentru a justifica plata sumei de 150.000 lei făcută de Primăria Peștișani, prin OP din 16 decembrie 2009.

Deși, acest fapt a fost contestat de inculpații G. și F., sens în care au făcut trimitere la concluziile raportului de expertiză contabilă de la urmărire penală de la obiectivele, care stabilesc că materialele cuprinse în anexa la factura din 12 decembrie 2009 emisă de SC C.C. SRL nu au fost incorporate la „baza sportivă com. Scoarța”, precum și că acestea se regăsesc și în procesele-verbale încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara, SC J. SRL Târgu Jiu, prima instanță a constatat că nu există documente justificative legal întocmite care să dovedească realitatea achiziționării materialelor pentru baza sportivă Peștișani și a custodiei acestora.

Astfel, instanța de fond a observat că în expertiza pe care inculpații au invocat-o în apărare s-a reținut, la obiectivul nr. 30, că, atât baza sportivă Peștișani, cât și baza sportivă Scoarța conțin materiale de construcții „comune de natura celor din factura din 12 decembrie”, iar materialele menționate în cele trei procese-verbale de custodie fără număr și dată nu au fost depozitate separat pentru a putea fi identificate, o parte dintre acestea, fiind consumate la alte lucrări, inclusiv în interesul SC C. SRL, așa cum rezultă din prin procesul-verbal de constatare Peștișani din 08 octombrie 2010 al Camerei de Conturi Gorj, în timp ce altele erau degradabile și ca atare nu puteau fi păstrate în intervalul de doi ani ce a trecut de la pretinsa achiziție până la folosirea la proiectul de investiții (12 decembrie 2009 - octombrie 2011), aspect confirmat și de martora M.M., administrator la SC K. SA, care a arătat că a ținut marfa până la finalul anului 2010, fiind exclus să o fi predat executantului în luna octombrie 2011, întrucât s-ar fi deteriorat și nu ar mai fi putut fi folosite.

Chiar dacă martorii M.M. și V.V., administratori ai SC K. SA și SC J. SRL, au susținut că la solicitarea inculpatului G. au depozitat materiale ale SC C. SRL, semnând în acest sens și procese-verbale de custodie, prima instanță a constatat că cele consemnate în cuprinsul proceselor-verbale nu corespund adevărului, aceste înscrisuri fiind întocmite în scopul de a dovedi auditorilor publici externi realitatea achiziționării bunurilor, în lipsa documentelor justificative.

Niciunul dintre procesele-verbale de custodie nu are dată și număr, nu se regăsește în contabilitatea societăților și nici nu a fost înaintat Primăriei Peștișani pentru a fi înregistrat, aspect confirmat și de martora Z. (șefa biroului financiar contabil).

Nu au fost prezentate note de recepție care, în conformitate cu Ordinul nr. 3.512 din 27 noiembrie 2008 al Ministerului Economiei și Finanțelor, sunt obligatorii în cazul bunurilor materiale primite în custodie sau în păstrare și în baza cărora trebuiau făcute mențiuni în contabilitate.

În conținutul proceselor-verbale de custodie nu se face referire la proveniența materialelor și nici nu se face trimitere la vreun document justificativ, dar nici nu se precizează că proprietarul materialelor este com. Peștișani.

Mai mult, martorul V.V., care și-a dat acordul ca materialele să fie depozitate la SC J. SRL, nu le-a văzut în materialitatea lor, semnarea procesului-verbal de custodie făcându-se în baza relațiilor de colaborare cu societatea inculpaților G. și F., fără să se verifice dacă marfa există în realitate în incinta depozitului.

Deși, marfa a fost achiziționată în decembrie 2009 de la SC C.C. SRL, martora M.M. a susținut constant că în luna iunie 2010 le-a vândut celor de la SC C. SRL materiale de construcții, o parte rămânând în custodia SC K. SA, motiv pentru care în 30 iunie 2010 a semnat un proces-verbal în acest sens.

Ca atare, materialele pentru care s-a încheiat procesul-verbal de custodie cu SC K. SA, nu sunt cele care se pretinde că au fost facturate de furnizorul SC C.C. SRL către SC C. SRL și achiziționate de inculpații G. și F. pentru baza sportivă Peștișani.

În plus, bunurile achiziționate și lăsate în custodie SC K. SA au fost depozitate în aceleași spații cu cele aflate în stocul societății, fiind însă individualizate cu bilete de restul mărfii, așa cum a declarat martora. Cu toate acestea, chiar martora M.M. a recunoscut că produsele sunt vândute în ordinea vechimii, motiv pentru care au fost situații când, la momentul ridicării materialelor lăsate în custodie să fie predate unele cu dată de fabricație ulterioară celei de facturare, împrejurare care dovedește că bunurile era ținute la comun fără a fi departajate, contrar celor susținute de fiul său, martorul N.N., care a precizat că produsele inventariate împreună cu comisia Primăriei Peștișani erau depozitate separat, declarația sa urmând să fie înlăturată sub acest aspect.

Cu privire cel de al treilea proces-verbal de custodie, martorul I.I.I., administrator al SC I. SA Timișoara, a precizat că SC C. SRL nu i-a lăsat materiale de construcții spre păstrare, semnătura de pe procesul-verbal nefiind executată de el, iar ștampila aplicată pe înscris nu aparține societății.

De altfel, martorii Z.Z.Z., J.J.J. și K.K.K., membrii ai comisiei de inventariere constituită din dispoziția inculpatului A. la solicitarea auditorilor publici externi, s-au deplasat la SC C. SRL, SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara și SC J. SRL unde, în lipsa oricăror documente justificative (excepție făcând procesele-verbale prezentate de inculpatul G.), angajații societăților respective le-au indicat materiale de construcții depozitate fie în aceleași încăperi cu cele avute pe stoc, fie în încăperi separate (numai la SC C. SRL), susținând că sunt bunurile lăsate în custodie.

Listele de inventariere au fost întocmite fără să se producă vreo dovadă că materialele de construcții menționate în factura nr. A/105 din 12 decembrie 2009 se află în păstrare la cele patru societăți, fapt imposibil de demonstrat întrucât, așa cum s-a arătat în cele ce au precedat, era neadevărat și, ca atare, susținerile angajaților sau colaboratorilor SC C. SRL (martorii L.L.L., Costrei Aristotel, N.N.N.), au fost considerate simple afirmații subiective, având în vedere raporturile de muncă în care se află cu inculpații G. și F. și care, totodată, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, motiv pentru care vor fi înlăturate.

Astfel, s-a arătat că procesele-verbale de custodie au fost realizate de inculpatul G. doar pentru a-l ajuta pe inculpatul A. să justifice, cu ocazia controlului efectuat de Camera de Conturi Gorj, plata făcută la data de 16 decembrie 2009 către SC C. SRL, aceste înscrisuri fiind prezentate auditorilor publici externi de cel care le-a întocmit.

Oricum, fiind vorba despre bunuri determinate generic, care se individualizează prin însușirile speciei ori categoriei din care fac parte, instanța de fond a considerat că materialele de construcții puteau fi ușor înlocuite cu altele de același gen, situație în care constatările experților de la urmărire penală privind punerea în operă la baza sportivă Peștișani a materialelor de construcție menționate în factura din 12 decembrie și listele de anexă nu pot fi primite, în condițiile în care inculpații G. și F. și angajații Primăriei nu au prezentat niciun document legal care să justifice intrarea lor în patrimoniul autorității publice, iar declarațiile martorilor I.I.I., M.M. și V.V. nu au confirmat că le-au fost lăsate în custodie bunurile pentru achiziționarea cărora s-a emis respectiva factură.

Sintetizând, prima instanță a constatat că inculpatul A., prin exercitarea abuzivă a atribuției de ordonator principal de credite ce-i revenea, conform dispozițiilor legale, în calitate de primar, a dispus angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata sumelor de 4.000 lei și 150.000 lei, în lipsa documentelor justificative, care să confirme prestarea serviciilor de proiectare pentru baza sportivă Peștișani și executarea de lucrări la acest obiectiv, acțiunile sale având ca urmare imediată producerea unei pagube în patrimoniul Primăriei egală cu contravaloarea cheltuielilor bugetare efectuate nelegal către constructorul SC C. SRL, societate care, prin asociații și administratorii săi, inculpații G. și F., l-a sprijinit în realizarea activității infracționale.

S-a constatat că serviciile de proiectare (care nu au fost condiționate de obținerea autorizației de construcție și ordinul de începere a lucrărilor) au fost executate la doi ani de la încheierea contractului de achiziție publică, cu depășirea evidentă a termenului de două luni stabilit pentru depunerea documentației, deși plata fusese făcută încă de la data de 30 decembrie 2008, astfel că aprovizionarea cu materiale, pentru care a fost virată în conturile executantului suma de 150.000 lei (decembrie 2009), s-a realizat fără să fie întocmite acte care să stabilească sortimentul produselor și necesarul pentru efectuarea investiției.

Mai mult, bunurile nu au fost recepționate și inventariate de reprezentanții Primăriei, fiind lăsate în custodia executantului printr-un proces-verbal întocmit doar în baza facturii prin care SC C. SRL s-a aprovizionat de la furnizorul SC C.C. SRL, inclusiv cu unelte și accesorii de lucru care nu trebuiau procurate de beneficiar, materialele fiind în mare parte degradabile și, ca atare, imposibil de păstrat timp de 2 ani, în condițiile în care ordinul de începere a punerii în executare a fost dat doar la 05 octombrie 2011.

De altfel, o parte din materiale au fost folosite de executant în interes propriu, altele fiind lăsate în custodia SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara și SC J. SRL, fără să se regăsească într-o gestiune separată, ci, din contră, la comun cu bunurile societăților, nefiind însoțite nici de documente justificative, ci doar de trei procese-verbale nedatate și neînregistrate prezentate de inculpatul G. cu ocazia inventarierii efectuate din dispoziția auditorilor externi ai Primăriei.

S-a stabilit că producerea prejudiciului în patrimoniul instituției publice s-a realizat la momentul efectuării celor două plăți nelegale de 4.000 lei și 150.000 lei prin OP din 30 decembrie 2008 și OP din 16 decembrie 2009 către SC C. SRL, fiind lipsită de orice relevanță, sub aspectul existenței infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, împrejurarea că paguba a fost recuperată ulterior, prin depunerea proiectului tehnic de execuție la data de 20 decembrie 2010 și deducerea contravalorii materialelor din situațiile de plată aferente facturii  din 2011, întrucât acest fapt produce consecințe juridice doar în ceea ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei, sens în care se va lua act de manifestarea de voință a Primăriei, care nu s-a mai constituit parte civilă, având în vedere că vătămarea suferită a fost acoperită.

Ca atare, nu a fost primită apărarea celor trei inculpați, în sensul că Primăria nu ar fi suferit nicio pagubă prin plata în avans a sumelor de 4.000 lei și 150.000 lei, în condițiile în care serviciile de proiectare au fost executate, iar materialele achiziționate în baza facturii din 12 decembrie 2009 au fost puse în operă la obiectivul bază sportivă Peștișani, fiind scăzute din situațiile de lucrări întocmite la finalul anului 2011, întrucât infracțiunea de abuz în serviciu se consumă la momentul la care funcționarul, cu știință, îndeplinind chiar și defectuos un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, a adus o vătămare intereselor unei instituții publice, inclusiv sub forma pagubei produse în patrimoniu acesteia.

Instanța de fond a remarcat că recuperarea prejudiciului s-a făcut după constatarea existenței sale de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Comerț Gorj, prin Decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 a acestei instituții, rămasă definitivă prin încheierea nr. 148 din 12 aprilie 2011 a Curții de Conturi a României, fiind stabilit termenul de 30 decembrie 2010 pentru identificarea măsurilor de recuperare a plăților nelegale efectuate către executantul obiectivului „Baza sportivă com. Peștișani”, în condițiile în care proiectul de execuție al obiectivului a fost depus la data de 20 decembrie 2010, iar contravaloarea materialelor a fost compensată din factura nr. 225/2011.

Deși, inculpatul A. a susținut că sumele virate executantului au fost plătite cu titlu de avans și, ca atare, nu puteau să aibă la bază documente justificative, fapt reținut de altfel și de raportul de expertiză contabilă de la urmărire penală (obiectivele nr. 13 și nr. 19), instanța de fond a înlăturat această apărare, chiar dacă art. 54 alin. (8) din Legea nr. 273/2006 permite pentru anumite categorii de cheltuieli să se poată efectua plăți în avans, întrucât conform alineatului următor al aceluiași articol asemenea sume trebuie justificate prin lucrări executate și servicii prestate până la sfârșitul anului, în caz contrar instituției publice revenindu-i obligația să recupereze avansurile acordate și să le restituie bugetului din care au fost avansate.

Or, în speță, s-a stabilit că primarul nu a făcut demersuri să recupereze plățile făcute în 30 decembrie 2008 și 16 decembrie 2009, cu toate că executantul nu-și îndeplinise obligația de întocmire a proiectului tehnic în termen de două luni de la semnarea contractului din 24 decembrie 2008, depunându-l, așa cum s-a arătat, abia la data de 20 decembrie 2010, iar materialele achiziționate au fost puse în operă ulterior datei de 05 octombrie 2011, când s-a dat ordinul de începere a executării lucrării.

Mai mult, s-a considerat că inculpatul nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, în calitate de ordonator de credite, de a solicita aprobarea redistribuirii fondurilor între proiectele înscrise în programul de investiții în cazul în care a constatat că, din motive obiective, implementarea proiectului bazei sportive nu s-a putut realiza conform proiecției bugetare, situație în care nu ar fi fost nevoit să restituie banii la bugetul de stat.

Pentru considerentele arătate anterior, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului A. care, în exercitarea atribuției de ordonator principal de credite, a dispus efectuarea de plăți nelegale către executantul SC C. SRL, cauzând astfel în patrimoniul Primăriei un prejudiciu de 154.000 lei, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. anterior.

S-a mai constatat că în realizarea activității infracționale, inculpatul A. a fost ajutat de inculpații F. și G. care, în calitate de asociați și administratori ai SC C. SRL, pentru a justifica plățile de 4.000 lei și 150.000 lei, au facturat la 29 decembrie 2008 servicii de proiectare, în lipsa oricărui document care să ateste prestarea acestora și au prezentat factura din 12 decembrie 2009 în valoare de 150.025,87 lei pentru achiziție materiale pe care inculpatul F. o primise de la furnizorul SC C.C. SRL, materiale care nu au fost recepționate și inventariate și pentru care nu există niciun înscris care să facă dovada intrării lor în patrimoniul Primăriei, acțiuni care se subsumează conținutului constitutiv al infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 din același cod.

Chiar dacă inculpatul F. a negat orice implicare în încheierea și executarea contractului nr. 9475 din 24 decembrie 2008 privind obiectivul de investiții „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj - proiectare și execuție operațiune”, poziție susținută și de fratele său, coinculpatul G., precum și de angajații SC C. SRL (O.O.O., D.D.), instanța a constatat că vinovăția acestuia este dovedită de probatoriul administrat.

Astfel, s-a arătat că factura nr. A105 din 12 decembrie 2009, care a stat la baza decontării sumei de 150.000 lei, a fost remisă inculpatului F. de către martorul O.O., asociat al SC C.C. SRL, societate care a furnizat materialele de construcții.

S-a mai arătat că tot inculpatul este cel care a contactat-o pe martora M.M., reprezentantă a SC K. SA, pentru a se interesa de modul cum au decurs audierile la parchet, încercând, astfel, să culeagă informații privind întrebările primite și răspunsurile date organelor de anchetă cu privire la procesele-verbale de custodie, precum și alte aspecte ce țineau de executarea contractului de achiziție publică.

Instanța de fond a considerat că aceste împrejurări dovedesc implicarea inculpatului F. și în afacerile derulate de SC C. SRL pe teritoriul țării, nu doar în contractele importante ale societății, relevantă fiind și depoziția martorului O.O., care a precizat că pentru executarea lucrărilor la baza sportivă din com. Scoarța a discutat cu acesta, păstrând în mod constant legătura, pentru a-l informa de stadiul execuției.

A subliniat că inculpatul are și calitatea de administrator, întrucât cel mai în măsură să asigure gestiunea unei societății nu este nimeni altul decât asociatul. În această calitate îi revenea obligația să ia parte la toate adunările societății și la consiliile organelor de conducere, așa cum stabilesc dispozițiile art. 70 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, și deci să participe activ la luarea deciziilor de la nivelul persoanei juridice, ajungând astfel să cunoască toate problemele care vizează activitatea acesteia.

În aceste condiții, date fiind și declarațiile martorilor O.O. și M.M., prima instanță a constatat că inculpatul F. nu numai că a cunoscut faptul că SC C. SRL a încheiat contractul de achiziție publică cu Primăria Peștișani, dar s-a și implicat în derularea proiectului de investiții, sprijinindu-l pe inculpatul A. în exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în principal prin punerea la dispoziția acestuia a facturii din 12 decembrie 2009, pe baza căreia s-a făcut plata nelegală a sumei de 150.000 lei către constructor.

Ca atare, întrucât prin faptele celor trei inculpați s-a produs o pagubă în patrimoniul Primăriei în cuantum de 154.000 lei, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestora în infracțiunile prevăzute de art. 248 C. pen. anterior și art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 din același cod.

Ajutorul inculpatului G. s-a materializat și în întocmirea celor trei procese-verbale de custodie fără număr și nedatate, încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara, SC J. SRL Târgu Jiu, două dintre acestea fiind semnate chiar de către inculpat în calitate de reprezentant al SC C. SRL, înscrisuri prin care s-a atestat, în mod nereal, că materialele de construcții care vizau factura emisă de furnizorul SC C.C. SRL au fost lăsate spre păstrare custozilor societăți comerciale și care au fost prezentate, atât auditorilor publici externi, cât și membrilor comisiei de inventariere din cadrul Primăriei, cu ocazia inventarului făcut în timpul controlului.

S-a stabilit că fapta inculpatului G. de a preconstitui procesele-verbale de custodie, în scopul de a justifica existența materialelor cu ocazia inventarierii dispusă la solicitarea auditorilor publici externi, dar și legalitatea plăților efectuate din dispoziția primarului către executantul SC C. SRL, înscrisuri pe care inculpatul le-a și prezentat comisiei de inventariere realizează elementele de conținut ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă soluția de condamnare ce urmează să fie dispusă va viza infracțiunea de uz de fals, întrucât prin rezoluțiile nr. x/P din 02 iulie 2012 și 04 iulie 2012 s-a început urmărirea penală, respectiv s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acest inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. anterior.

Chiar dacă a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. anterior, în condițiile în care cercetările efectuate în cauză au vizat săvârșirea infracțiunii de uz de fals, acuzație față de care au fost administrate probe, inclusiv în apărare, fără ca înainte de prezentarea materialului de urmărire penală să se pună în discuție schimbarea de încadrare juridică, cu consecința acordării posibilității inculpatului de a-și face apărări sub acest aspect, s-a apreciat de către prima instanță că în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, cu toate garanțiile consacrate de legislația procesual penală națională și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se impune să fie pronunțată o soluție cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. anterior.

Având în vedere că înscrisurile prezentate de inculpatul G. sunt false, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanța de fond a dispus desființarea proceselor-verbale de custodie încheiate de SC C. SRL cu SC I. SA, SC J. SRL și SC K. SA.

În legătură cu acuzația de uz de fals adusă de parchet inculpatului F., prima instanță a constatat că probatoriul administrat în ambele faze ale procesului penal nu o confirmă, situație în care a dispus achitarea acestuia, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 291 C. pen. anterior.

Poziția de nerecunoaștere a inculpatului F., care a negat constant prezentarea celor trei procese-verbale care conțin mențiuni necorespunzătoare realității către reprezentanții Primăriei și ai Camerei de Conturi Gorj, nu a fost infirmată de niciun mijloc de probă, în condițiile în care membrii comisiei de inventariere, martorii Z.Z.Z., J.J.J. și K.K.K., reprezentanții SC K. SA Târgu Jiu și SC J. SRL Târgu Jiu, martorii M.M., N.N. și V.V., precum și angajații SC C. SRL, martorii L.L.L., Costrei Aristotel și N.N.N. l-au indicat pe inculpatul G. ca fiind persoana care a reprezentat constructorul în teren la data inventarierii, ocazie cu care a înmânat și procesele-verbale.

Ca atare, în lipsa oricărei probe care să demonstreze folosirea proceselor-verbale de custodie, s-a constatat că sarcina probei nevinovăției nu îi incumbă inculpatului F., în condițiile în care parchetul nu a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de uz de fals de către acesta, iar depozițiile de martori administrate în faza de judecată nu sunt în măsură să fundamenteze o asemenea acuzație.

b) Cu privire la acuzațiile de luare de mită și dare de mită reținute în sarcina inculpaților A. și F., constând în primirea sumei de 7.000 lei de către primar, respectiv remiterea banilor de către inculpatul F., în cursul campaniei electorale pentru alegerile locale din lunile mai - iunie 2008, în scopul ca inculpatul A. să nu-și îndeplinească, în mod corespunzător, atribuțiile de serviciu cu ocazia organizării procedurii de atribuire a contactului de achiziție publică pentru obiectivul de investiții „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj - proiectare și execuție operațiune”, contract încheiat cu SC C. SRL, ca unic ofertant, prima instanță a constatat că acestea nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, atât la urmărire penală, cât și în faza de judecată, motiv pentru care i-a achitat pe cei doi inculpați, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prima instanță a considerat că în fundamentarea acestor acuzații, parchetul a avut în vedere doar denunțul și declarațiile martorului T.T., motiv pentru care, în lipsa altor mijloace de probă cu care să se coroboreze susținerile acestuia, s-a impus aplicarea principiului in dubio pro reo, deoarece prezumția de nevinovăție a inculpaților A. și F. nu a fost răsturnată, cu atât mai mult cu cât denunțătorul a arătat, în mod constant, cu ocazia audierii de către organele judiciare, că a luat la cunoștință despre primirea, respectiv remiterea sumei de 7.000 de lei chiar de la primarul com. Peștișani, împrejurare care nu a fost confirmată de niciunul dintre cei doi inculpați.

Atât în cuprinsul denunțului, cât și în depoziția dată în cursul cercetării judecătorești, martorul T.T. a precizat că sponsorizarea campaniei electorale a inculpatului A. pentru funcția de primar cu suma de 7.000 lei de către inculpatul F. i-a fost confirmată și de martorul F.F.F., viceprimar al com. Peștișani în perioada iunie 2008 - martie 2009, martor care, deși audiat în faza de urmărire penală cu privire la modul de atribuire a celor două contracte de investiții (campus școlar și bază sportivă), nu a relatat nimic în legătură cu aspectele semnalate de denunțător.

Audiat în faza de judecată, martorul F.F.F. nu a susținut poziția denunțătorului, mai mult, a arătat că inculpatul F. nu a avut niciun motiv pentru a plăti suma de 7.000 lei, întrucât atribuirea contractului de achiziții publice pentru obiectivul bază sportivă com. Peștișani s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

În plus, acuzațiile aduse inculpaților A. și F. au fost negate de cei doi, aceștia având o poziție constantă de nerecunoaștere a faptelor pe tot parcursul procesului penal, motiv pentru care, în lipsa altor mijloace de probă, Înalta Curte a apreciat că declarațiile martorului T.T. nu sunt suficiente pentru a face dovada săvârșirii infracțiunilor de luare, respectiv dare de mită de către inculpați, cu atât mai mult cu cât relațiile lor cu denunțătorul sunt tensionate, fapt confirmat și de martor, care a precizat că în anul 2009 nu mai era prieten cu primarul, denunțul său fiind făcut în luna iulie 2012, deci ulterior deteriorării raporturilor cu acesta.

De altfel, inculpatul F. a formulat plângere penală împotriva martorului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, plângere care, deși a fost soluționată inițial printr-o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, în prezent este verificată, ca urmare a infirmării dispuse de instanța de judecată.

În plus, chiar dacă s-ar fi stabilit că inculpatul F. a sponsorizat cu suma de 7.000 lei campania electorală pentru funcția de primar a inculpatului A., parchetul nu a indicat în ce a constat îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu de către primar cu ocazia atribuirii contractului de achiziții publice pentru obiectivul bază sportivă com. Peștișani, în condițiile în care în sarcina celor doi inculpați s-au reținut, prin actul de sesizare, ca activități specifice abuzului în serviciu în forma autoratului și complicității, împrejurări ce țin de executarea investiției, nu de încheierea contractului nr. 9475 din 24 decembrie 2008 dintre Primărie și SC C. SRL, iar raportul de expertiză contabilă efectuat la urmărire penală a stabilit respectarea legislației privind studiile de fezabilitate, documentația tehnică, licitarea lucrărilor contractate (a se vedea concluziile la obiectivul nr. 1), aspect confirmat și de auditorii publici externi în cuprinsul procesul-verbal de constatare Peștișani din 08 octombrie 2010 al Camerei de Conturi Gorj.

S-a arătat că infracțiunile de luare și dare de mită subzistă în cazul în care faptele de primire, respectiv remitere de bani sau alte foloase necuvenite la care se referă textele de incriminare se săvârșesc în scopul de a se îndeplini sau a nu se îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului.

Așa cum s-a arătat anterior, în cadrul programului pentru dezvoltarea infrastructurii din spațiul rural a fost aprobat, în toamna anului 2008, proiectul și finanțarea execuției lucrărilor de investiții la obiectivul „Bază sportivă com. Peștișani” de către Comisia privind determinarea oportunității proiectelor constituită, potrivit art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 7/2006, din reprezentanți cu rang de secretar de stat ai instituțiilor publice expres prevăzute în textul de lege menționat, dar și un reprezentant al Y.Y.Y., situație în care nu poate fi reținută vreo implicare a inculpatului A. în această etapă.

Ulterior, autoritatea contractantă, reprezentată de inculpatul A. în calitate de primar și ordonator principal de credite, a organizat procedura de atribuire a contractului de achiziție publică lucrări, prin cerere de ofertă, sens în care a respectat dispozițiile art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, precum și obligația instituită, începând cu 01 ianuarie 2007, de publicare a invitației de participare în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (vezi anunțul din 12 decembrie 2008), așa cu se prevede în art. 126 alin. 2 din aceeași ordonanță.

Instanța de fond a subliniat că prevederile legale menționate permit atribuirea contractului de achiziție publică prin procedura simplificată a cererii de ofertă în cazul contractului de lucrări a cărui valoare estimată, fără T.V.A., este mai mică ca echivalentul în lei a sumei de 1.000.000 euro (varianta în vigoare în anul 2008), condiție îndeplinită de contractul din 24 decembrie 2008 privind obiectivul de investiții „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj - proiectare și execuție operațiune”, în valoare de 541.148,60 lei fără T.V.A. (150.319 euro la curul valutar din septembrie 2008).

Mai mult, s-a remarcat că autorității contractante i-ar fi incumbat, obligația de a anula procedura de cerere de ofertă dacă nu ar fi fost depuse cel puțin doua oferte corespunzătoare, conform art. 130 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, doar în cazul procedurilor demarate până la data de 31 decembrie 2006 și pentru care invitația de participare în Sistemul Electronic de Achiziții Publice nu a fost publică, dar care însă fusese transmisă către cel puțin 3 operatori economici, așa cum prevăd dispozițiile art. 126 alin. (1) din același act normativ.

Or, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi legale, în condițiile în care procedura de atribuire a contractului de achiziție publică s-a desfășurat în ultimele luni ale anului 2008, fiind respectată de către Primăria Peștișani obligația ce-i revenea de publicare în Sistemul Electronic de Achiziții Publice a invitației de participare la procedura simplificată prin cerere de ofertă și, ca atare, depunerea ofertei doar de către un operator economic nu atrăgea anularea procedurii.

În consecință, formularea unei singure oferte permitea autorității contractante să încheie contractul de achiziție publică dacă erau îndeplinite condițiile privind valoarea lucrărilor de proiectare și execuție, astfel cum fusese aprobată de comisia privind determinarea oportunității proiectelor în mediu rural.

Concluzionând, prima instanță a constatat că organizarea procedurii de atribuire a contractului de achiziții publice de lucrări pentru obiectivul „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj - proiectare și execuție operațiune” prin cerere de ofertă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, fără ca inculpatul A., în calitate de reprezentant al autorității contractante, să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, contrar celor susținute de acuzare în rechizitoriu, pentru a se justifica scopul în realizarea căruia se reținuse presupusa primire a sumei de 7.000 lei de către primar.

În acest sens, au fost apreciate ca relevante și declarațiile martorilor F.F.F. și B.B.B. (viceprimar, respectiv consilier juridic la Primăria Peștișani), membri ai comisiei de selectare a ofertelor depuse în cadru procedurii simplificate de achiziții publice lucrări, care au arătat că nu au fost influențați de primarul A. în deciziile luate în această calitate.

De altfel, instanța de fond a precizat că în cazul în care ar fi fost dovedită primirea, respectiv remiterea folosului necuvenit, nu s-ar putea reține că o asemenea activitate a fost realizată în scopul îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale inculpatului A., adică pentru încheierea contractului de lucrări cu SC C. SRL, în condițiile în care la momentul la care se presupune că a fost dată suma de 7.000 lei nu fuseseră demarate demersurile în vederea aprobării, în cadrul programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural instituit prin O.G. nr. 7/2006, a deschiderii finanțării execuției lucrărilor la baza sportivă de la bugetul de stat.

Ca atare, s-a considerat că în luna iunie 2008 nu se știa dacă comisia anterior menționată ar fi aprobat documentația privind proiectul de investiții, în lipsa unei asemenea hotărâri neputând fi organizată procedura de achiziție publică a lucrărilor la baza sportivă, obiectiv finanțat în cea mai mare parte de la bugetul de stat, motiv pentru care este greu de crezut că inculpatul F. ar fi dat cu titlu de mită suma de 7.000 lei pentru a asigura atribuirea contractului în favoarea societății sale, în eventualitatea în care s-ar fi declanșat o asemenea procedură.

Pentru considerentele anterior arătate, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților A. și F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, respectiv dare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, în baza temeiurilor arătate anterior.

3. În cursul anului 2009, inculpatul A., în exercitarea atribuției de ordonator principal de credite, ce-i revenea, în virtutea legii, în calitatea sa de primar (art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001) a ordonanțat la plată cheltuieli în cuantum de 132.803,7 lei pentru drepturi salariale necuvenite, cauzând în patrimoniul Primăriei Peștișani o pagubă egală cu contravaloarea sumelor de care au beneficiat nejustificat salariații din cadrul instituției publice.

Astfel, atât unii dintre funcționarii publici, cât și anumiți salariați, ce erau angajați în calitate de personalul contractual, au primit, în perioada de referință, drepturi salariale pentru viitor (indemnizație de dispozitiv, primă pentru sărbătorile de iarnă, spor de confidențialitate și mobilitate, suplimentul postului și al treptei de salarizare, spor de dificultate, premii, spor de fidelitate și loialitate), fie în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care recunoșteau reclamanților plata respectivelor drepturi salariale doar pentru o perioadă determinată, fie în baza Contractului colectiv de muncă nr. 3.966 din 28 mai 2008, în care au fost stipulate asemenea drepturi în afara cadrului legal.

Ca atare, s-a apreciat că instituirea unor drepturi de natură salarială, neprevăzute de legislația în vigoare pentru funcționarii publici și personalul contractual din administrația publică locală, prin contract colectiv de muncă, contravine prevederilor art. 157 alin. (2) C. muncii, întrucât sistemul de salarizare se stabilește prin lege pentru instituțiile publice finanțate de la bugetul de stat sau de la cel local, nelegală fiind, totodată, și plata unor drepturi salariale care nu au fost acordate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Aceste nereguli au fost descoperite de auditorii publici externi care au efectuat, în perioada 02 septembrie - 08 octombrie 2010, controlul de execuție bugetară pentru anul 2009 și au fost consemnate în procesul-verbal de constatare Peștișani din 08 octombrie 2010 al Camerei de Conturi Gorj.

S-a considerat că împrejurările faptice reținute sunt dovedite, atât de proba cu înscrisuri, constând în hotărâri judecătorești, contractul colectiv de muncă din 28 mai 2008, procesul-verbal de constatare Peștișani din 08 octombrie 2010 al Camerei de Conturi Gorj, acte a căror corelare și interpretate se face pin raportare la legislația specifică care reglementează drepturile salariale ale personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul autorităților și instituțiilor publice de la nivel local (Legile nr. 130/1996, nr. 53/2003, nr. 273/2006, O.U.G. nr. 1/2009, nr. 31/2009, nr. 41/2009), cât și de declarațiile de recunoaștere ale inculpatului A.

Faptul că drepturile salariale plătite necuvenit au fost recunoscute ulterior, personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul Primăriei Peștișani, prin hotărâri judecătorești intrate în puterea autorității de lucru judecat, nu a fost considerată a scoate în afara ilicitului penal activitatea desfășurată de inculpatul A., care realizează elementele de conținut ale infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât acesta, din culpă, și-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu aferente calității sale de ordonator principal de credite, producând instituției publice o pagubă la momentul la care a ordonanțat și plătit cheltuieli de personal fără bază legală.

S-a arătat că infracțiunea de neglijență în serviciu, fiind o infracțiune instantanee, se consumă la momentul când s-a săvârșit acțiunea incriminată în textul de lege și s-a produs urmarea imediată, adică paguba în patrimoniul instituției publice.

Existența prejudiciului în patrimoniul Primăriei Peștișani a fost constatată prin Decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 a Camerei de Comerț Gorj, rămasă definitivă prin încheierea din 12 aprilie 2011 a Curții de Conturi a României, în cuprinsul căreia s-a reținut că suma de 132.803,7 lei reprezintă cheltuieli de personal fără bază legală, motiv pentru care, în vederea recuperării plăților efectuate în anul 2009 pentru sporuri acordate nelegal funcționarilor publici și personalului contractual s-a prevăzut un termen limită, până la 30 decembrie 2010, pentru stabilirea măsurilor necesare realizării acestui obiectiv.

Așa cum s-a arătat, acoperirea integrală a prejudiciului s-a realizat abia la momentul în care instanțele judecătorești, în mod definitiv și irevocabil, au stabilit că sumele la restituirea cărora au fost obligați angajații autorității publice se cuveneau acestora, cu titlu de drepturi salariale, acesta fiind și motivul pentru care Primăria Peștișani nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Recunoașterea acestor drepturi salariale prin hotărâri judecătorești pronunțate ulterior anului 2010 nu a fost de natură a înlătura caracterul nelegal al plăților dispuse de către primarul A. în cursul anului 2009, acțiuni care au avut ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul Primăriei, motiv pentru care prima instanță nu a primit apărarea inculpatului că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv urmarea imediată, nefiind aplicabilă consecința achitării inculpatului conform dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Sub aspect subiectiv, prima instanță a constatat că inculpatul A. a acționat cu forma de vinovăție a culpei în realizarea activității infracționale, așa cum a reținut și procurorul, întrucât, deși a prevăzut rezultatul faptei sale, nu a urmărit producerea lui, în condițiile în care plata drepturilor salariale pentru viitor s-a dispus și față de cei cărora le fuseseră recunoscute respectivele drepturi doar pentru o perioadă determinată, nefiind justificat ca persoane încadrate pe funcții identice să nu beneficieze de aceleași venituri.

Prin această atitudine, materializată în îndeplinirea defectuoasă a atribuției de ordonator principal de credite, a creat în patrimoniul instituției publice un prejudiciu, a cărui producere însă nu a urmărit-o, acțiunile sale nefiind determinate de un asemenea scop, ci doar de dorința sa de a asigura o salarizare egală pentru angajații ce ocupau poziții identice cu aceleași competențe.

Concluzionând, prima instanță a reținut că plata drepturilor salariale dispusă fără temei legal de inculpat, cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul Primăriei, în condițiile în care nu a urmărit crearea prejudiciului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., acoperirea ulterioară a prejudiciului având consecințe doar pe latură civilă, întrucât Primăria nu s-a mai constituit parte civilă, manifestare de voință de care se va lua act.

În vederea stabilirii tratamentului sancționator pentru inculpații A., D., E., F. și G. instanța de fond a realizat identificarea legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., față de care a individualizat pedeapsa pentru fiecare dintre cei cinci inculpați.

Având în vedere cele statuate, cu caracter general obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății în vederea alegerii celei mai blânde dintre cele două legi penale succesive, în ansamblul dispozițiilor sale, s-a constatat că în cauză, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpații A., D., E., F. și G.

S-a precizat că inculpații A. (în calitate de autor), D. și E. (în calitate de complici) au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248¹ din același cod, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 15 de ani, ce își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 297 alin. (1) C. pen., ce stabilesc pedeapsa cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani.

Spre deosebire de prevederile anterioare, s-a observat că art. 297 alin. (1) C. pen. instituie condiții de incriminare mai puțin restrictive, atât cu privire la subiectul pasiv al infracțiunii (o persoană juridică de drept privat sau de drept public, în timp ce, în vechea lege, subiectul pasiv al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice trebuia să fie o persoană juridică de drept public sau de interes public), cât și sub aspectul urmării imediate (cauzarea unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice, spre deosebire de codificarea anterioară, care prevedea producerea de consecințe deosebit de grave, materializate fie într-o pagubă mai mare de 200.000 lei, fie în perturbarea deosebit de gravă a activității unui organ sau al unei instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145).

Totodată, în sarcina inculpaților A. (în calitate de autor), F. și G. (în calitate de complici), prima instanță a reținut, pentru considerentele dezvoltate anterior, săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. anterior și pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 de ani, ce are corespondent în noua lege în art. 297 alin. (1) C. pen., fiind sancționată cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani.

Inculpatul A. a mai fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., sancționată cu închisoarea de la o lună la doi ani sau cu amendă, faptă incriminată în noua reglementare în art. 298 C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

În sarcina inculpaților D. și G. s-a mai reținut prin actul de sesizare a instanței și săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior și pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial (primul inculpat) și cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată (celălalt inculpat), care își găsește corespondent în art. 323 din N.C.P., fiind sancționată cu aceleași pedepse, atât ca tip, cât și ca limite.

În plus, inculpatul E. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen., sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 5 de ani, în timp ce în legea nouă, anume art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., limita minimă a pedepsei a fost majorată la un an închisoare, fiind menținută cea maximă în cuantum de 5 de ani.

A rezultat, așadar, că exceptând infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată (în cazul căreia C. pen. anterior prevede limite de pedeapsă mai mari ca cele stabilite de legea în vigoare) și cea de uz de fals, pentru care există pedepse identice în ambele reglementări, pentru celelalte infracțiuni ce formează obiectul acuzației penale, noua codificare apare ca fiind mai aspră sub aspectul regimului sancționator.

De asemenea, evaluând prevederile legale anterior menționate în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralității de infracțiuni sub forma concursului, efectele suspendării condiționate și suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și sfera obligațiilor impuse condamnaților pe durata acesteia, precum și împrejurările ce pot constitui circumstanțe atenuante și consecințele lor, prima instanță a constatat că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpații A., D., E., F. și G. este C. pen. anterior, nu cel în vigoare la data soluționării cauzei.

Legea penală anterioară a fost considerată mai avantajoasă și din perspectiva tratamentului penal al pluralității de infracțiuni sub forma concursului, constând în cumulul juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. anterior), spre deosebire de noua codificare, care prevede cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situația în care, în cauză, faptele inculpaților ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate, în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea acelorași criterii de individualizare s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al concursului de infracțiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar putea depăși cuantumul sancțiunilor penale stabilite în temeiul reglementării anterioare.

De asemenea, nu a putut fi omis faptul că prima instanță a avut în vedere, ca modalitate de executare a pedepselor aplicate inculpaților E., F. și G., suspendarea condiționată a executării pedepselor, potrivit art. 81 C. pen. anterior, modalitate ce nu se mai regăsește în noua reglementare, care conține, în această materie, prevederi mult mai severe, ca și conținut și efecte și, ca urmare, nu poate retroactiva.

Pe de altă parte, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 C. pen., sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Ca urmare, deși art. 92 C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86² C. pen. anterior, instanța de fond a observat că în noua lege împlinirea acestui termen nu mai are ca efect reabilitarea de drept a condamnatului (așa cum era prevăzut în art. 866 C. pen. anterior), în timp ce art. 93 C. pen. instituie, cu caracter obligatoriu, impunerea unui set de măsuri ce aveau anterior caracter facultativ, situație în care dispozițiile codificării anterioare sunt, de asemenea, mai favorabile pentru inculpații A. și D.

Nu au putut fi omise în cazul celor cinci inculpați dispozițiile art. 75 - 76 C. pen., care nu mai rețin ca circumstanțe atenuante împrejurările prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior, limitând, totodată, efectele unor asemenea circumstanțe, cu consecința creării pentru acuzați a unor avantaje mai restrânse decât cele din vechea codificare.

La individualizarea tratamentului sancționator ce a fost aplicat inculpaților A., D., E., F. și G., atât sub aspectul cuantumului, cât și a în ceea ce privește modalitatea de executare, prima instanță a evaluat, pe de o parte, aspectele ce țin de materialitatea faptelor în sine, iar pe de altă parte, elementele favorabile referitoare la persoana fiecăruia dintre cei cinci inculpați care, examinate împreună au condus la stabilirea în concret a periculozității sociale a inculpaților.

S-a arătat că, înăuntrul limitelor de pedeapsă definite de legiuitor, revine instanței atributul de a proporționaliza tratamentul sancționator, în raport cu, criteriile care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen. anterior.

Ca atare, la cuantificarea pedepselor aplicate celor cinci inculpați, prima instanță a ținut seama de participarea efectivă a fiecăruia la activitatea infracțională, atât din punct de vedere al numărului de fapte comise, cât și a contribuției concrete la realizarea acțiunilor ilicite, dar a dat eficiență și comportamentului avut anterior săvârșirii faptelor, situației familiale și pregătirii profesionale.

În aceste condiții, chiar dacă faptele săvârșite de inculpatul A., prin natura lor și importanța valorilor sociale proteguite de legiuitor prin norma de incriminare, au fost considerate a prezenta un grad de pericol social ridicat, s-a constatat că acesta este, în concret, diminuat, prin faptul că pagubele produse în patrimoniul Primăriei prin săvârșirea infracțiunilor de neglijență în serviciu și abuz în serviciu contra intereselor publice, în varianta tip, au fost recuperate, întrucât drepturile salariale plătite în afara cadrului legal au fost recunoscute ulterior prin hotărâri intrate în puterea de lucru judecat, iar documentația tehnică privind execuția lucrărilor la baza sportivă a fost depusă de către inculpații F. și G., în timp ce contravaloarea materialelor de construcție a fost scăzută din situațiile de lucrări care au făcut obiectul facturii din 2011.

Astfel, în recuperarea prejudiciului, semnificative au fost și demersurile efectuate de inculpații F. și G., în calitate de reprezentanți ai executantului de lucrări.

În plus, s-a avut în vedere și faptul că doar o parte din acuzațiile aduse prin actul de sesizare al instanței au fost dovedite în ceea ce îi privește pe inculpații A., D. și F., întrucât pentru infracțiunile de corupție reținute în sarcina acestora, probatoriul administrat nu a condus la răsturnarea prezumției de nevinovăție și, astfel, îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către primar (care a beneficiat sub acest aspect și de ajutorul reprezentanților societăților) nu s-a făcut în scopul obținerii unor foloase necuvenite de către funcționarul public și remiteri acestora cu titlu de mită de către inculpații D. și F.

În consecință, date fiind toate aceste circumstanțe, s-a apreciat că faptele pentru care s-a reținut vinovăția inculpaților A., D., G. și F. nu relevă o gravitate ridicată.

Cu toate acestea, la stabilirea felului și cuantumului pedepsei pentru cele trei infracțiuni de serviciu săvârșite de către inculpatul A. cu ajutorul, după caz, a inculpaților D. și E., respectiv G. și F., s-a avut în vedere, în concret, gravitatea fiecărei fapte, determinată, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și de urmările imediate produse, respectiv valoarea prejudiciului, față care s-a reținut fie forma tip, fie forma agravată a infracțiunii de abuz în serviciu, împrejurarea că pentru unele dintre infracțiunii (cazul infracțiunii de neglijență în serviciu și a variantei tip a infracțiunii de abuz în serviciu), prejudiciul a fost acoperit și, de asemenea, modalitatea prin care s-a realizat acest lucru.

Diferențierea de tratament sancționator, sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii, s-a făcut și în cazul participației penale la comiterea aceleași infracțiuni, în raport cu gradul de implicare al fiecărui participant.

În această situație în cazul inculpatului E., dată fiind contribuția mai redusă la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în forma calificată a consecințelor deosebit de grave, a fost aplicată o pedeapsă mai redusă ca cea care stabilită pentru ceilalți doi participanți, inculpații A. și D.

Drept urmare, în raport cu argumentele de mai sus, dar și cu datele care caracterizează persoana fiecăruia dintre cei cinci inculpați, respectiv lipsa antecedenței penale care dovedește că până în prezent și-au conformat atitudinea exigențelor legii penale, situația familială (toți sunt căsătoriți și au copii), pregătirea profesională, în mod excepțional a inculpatului A., dovedită cu actele depuse la dosar, aprecierea de care s-au bucurat la locul de muncă și în comunitatea din care fac parte, prima instanță a apreciat că este justificată reținerea în favoarea inculpaților A., D., E., F. și G. a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu consecința stabilirii de pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege, cuantumul acestora urmând să fie diferențiat, conform criteriilor dezvoltate în paragrafele anterioare.

În plus, de aceste criterii s-a ținut seama și la alegerea modalității de executare, după caz, a pedepsei sau pedepselor rezultante, motiv pentru care, față de cei cinci inculpați s-a considerat că pronunțarea de soluții de condamnare constituie, chiar fără executarea pedepselor în regim de detenție, un avertisment suficient pentru realizarea scopului preventiv-educativ al tratamentului sancționator, în condițiile în care aceștia își vor conforma în viitor atitudinea exigențelor legii penale și nu vor mai săvârși fapte antisociale.

Având în vedere că faptele inculpaților A. și D. prezintă, în concret, un grad de pericol social mai ridicat decât cele ale inculpaților E., F. și G., întrucât, pe de-o parte, infracțiunea de abuz în serviciu în forma calificată săvârșită în calitate de autor, respectiv complice este mai gravă, date fiind limitele de pedeapsă și paguba produsă în patrimoniul Primăriei, iar pe de altă parte, implicarea mai redusă a dirigintelui de șantier în activitatea infracțională, executarea pedepselor rezultante aplicate inculpaților A. și D. a fost suspendată sub supraveghere, cu consecința supunerii lor măsurilor de supraveghere, pe durata termenului de încercare.

În același timp, în cazul inculpaților E., F. și G., executarea tratamentului sancționator a fost suspendată condiționat, întrucât instanța de fond a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și în aceste condiții, pentru argumentele prezentate anterior.

Totodată, având în vedere că în favoarea inculpaților A. și D. există circumstanțe atenuante, prima instanță, în condițiile art. 76 alin. (3) C. pen. anterior, a înlăturat aplicarea pedepsei complementare prevăzută de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată.

B. Judecata în apel;

I. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și inculpații A., F., G., E. și D.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători la data de 10 decembrie 2015, sub nr. x/1/2015.

II. Sinteza criticilor formulate de către apelanți;

1. a. În cadrul apelului formulat (filele 4-22 vol. I dosar apel), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație a susținut sub un prim aspect, că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală, fiind pronunțată cu omisiunea aplicării dispozițiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților E. și D. Astfel, s-a menționat că prima instanță ar fi trebuit să rețină, în ceea ce îi privește pe inculpații menționați, incidența prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior referitor la infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, respectiv de art. 291 C. pen. anterior.

1.b. Sub un al doilea aspect, Parchetul a invocat nelegalitatea hotărârii pronunțate de către prima instanță pentru omisiunea aplicării dispozițiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului G., din art. 291 C. pen. anterior, în art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

1.c. Sub un al treilea aspect, Parchetul a invocat nelegalitatea temeiului achitării inculpatului H. pentru comiterea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. anterior, raportat la art. 248 - art. 248¹ C. pen. anterior, fapta privind cesiunea de creanță.

1.d. A patra critică invocată de Parchet a privit netemeinicia hotărârii pronunțate de către prima instanță, sub aspectul achitării inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și a achitării inculpatului D. pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, fapte comise in cursul lunii februarie 2009.

1.e. S-a mai invocat netemeinicia achitării inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și, totodată, netemeinicia achitării inculpatului F. pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, fapte comise în cursul lunii iunie 2008.

Suplimentar, parchetul a precizat că în privința faptei de dare de mită anterior arătată, imputată inculpatului F., termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 1 decembrie 2015, astfel că în cauză se impune încetarea procesului penal, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

1.f. Parchetul a invocat, sub un al șaselea aspect, netemeinicia achitării inculpatului F. sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior.

1.g. Totodată, a susținut greșita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanță inculpaților A., D., E., F. și G., sub aspectul cuantumului și modalității de executare, considerând, totodată, că în mod eronat a procedat instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a și alin. (2) și 76 lit. e) teza I C. pen. anterior.

2. Inculpații A. și D. au criticat sentința primei instanțe, sub mai multe aspecte. În privința infracțiunii de abuz in serviciu în forma calificată (art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. anterior), reținută ca fiind săvârșită, în modalitatea autoratului, de către inculpatul A. și în cea a complicității de către inculpatul D., cei doi apelanți au susținut, în esență, că trebuiau achitați de către prima instanță, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.) și, totodată, fapta nu a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen.), întrucât:

- în cauză nu s-a produs urmarea imediată proprie infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. anterior, respectiv o pagubă adusă unității publice;

- nici acțiunile inculpatului A., în calitate de reprezentant al unității contractante, nici cele ale inculpatului D., în calitate de acționar al executatului, nu realizează condițiile de tipicitate proprii cerințelor laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. anterior;

- niciunul dintre cei doi inculpați nu au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, nefiind întrunite condițiile laturii subiective a infracțiunii.

Suplimentar, inculpatul D. a mai criticat hotărârea instanței de fond pentru confiscarea sumei de 1.113.962,89 lei, considerând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. (art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior), iar inculpatul A. a susținut că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

3. Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice constând în efectuarea de plăți necuvenite în valoare de 154.000 lei către SC C. SRL inculpatul A. a criticat hotărârea instanței de fond, considerând că fapta pentru care a fost condamnat în primă instanță nu este prevăzută de legea penală și, totodată, nu a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege, impunându-se achitarea sa, conform art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

A criticat soluția pronunțată de prima instanță, atât sub aspectul laturii obiective, considerând că în cauză nu s-a materializat urmarea cerută de textul de incriminare, constând în producerea unei pagube, cât și sub aspectul laturii subiective, apreciind că nu s-a dovedit că inculpatul ar fi prevăzut, urmărit sau acceptat încălcarea îndatoririlor sale de serviciu prin efectuarea plăților către societatea SC C. SRL.

4. Sentința atacată a mai fost criticată de către inculpatul A. și sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, inculpatul apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

5. Tot în legătură cu infracțiunea de abuz in serviciu în formă calificată, reținută în sarcina inculpaților A. și D., inculpatul E. a susținut, în cadrul apelului formulat, că nu există probe care să dovedească săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată reținută în sarcina sa, cu excepția raportului de expertiză, ale cărui concluzii sunt contrazise de concluziile suplimentului la raport și de concluziile raportului întocmit de cei trei experți asistenți.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii menționate, inculpatul E. a considerat că nu există probe care să releve intenția sa de a înlesni, sub orice formă și în orice mod, săvârșirea unei fapte penale.

Ca atare, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată.

 În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale reținută în sarcina sa, inculpatul E. a criticat modul în care prima instanță a reținut situația de fapt, considerându-l eronat, în raport cu probele administrate.

6. Inculpatul F. a criticat sentința apelată (filele nr. 78-86, 88-96 dosar apel) pentru greșita stabilire a situației de fapt, susținând că aceasta nu este justificată de probele administrate, ci, dimpotrivă, este infirmată de declarațiile martorilor, care se coroborează cu concluziile expertizei realizate în cauză (favorabile inculpatului) și cu declarația inculpatului A.

A mai criticat soluția primei instanțe, arătând că în mod greșit s-au reținut drept aplicabile cauzei dispozițiile anexei 1, ale art. 51 și art. 54 pct. 8 din Legea nr. 273/2006, considerând, dimpotrivă, că temeiul juridic al efectuării plăților cu titlu de avans îl reprezintă dispozițiile H.G. nr. 264/2003.

7. La rândul său, inculpatul G. a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță, arătând că situația de fapt referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice a fost greșit reținută de prima instanță, nefiind confirmată de probele administrate, deoarece, astfel cum demonstrează raportul Camerei de Conturi, plățile efectuate au respectat dispozițiile art. 17 pct. 3 și 4 din contractul semnat între SC C. SRL și Primăria Peștișani.

A mai susținut că prin plățile efectuate, Primăria com. Peștișani nu a suferit vreun prejudiciu.

Sub aspectul laturii subiective, a susținut că nu este dovedită producerea intenționată a unui prejudiciu patrimoniului Primăriei com. Peștișani.

Cu referire la infracțiunea de uz de fals, a negat că documentele prezentate organelor de control ar fi fost întocmite pro causa, ci aveau scopul de a ține evidența bunurilor din patrimoniul firmei. A susținut că mențiunile din aceste documente se coroborează cu alte probe, din care rezultă că, în realitate, societatea SC C. SRL deținea bunurile menționate în procesele-verbale de custodie, pe care le asigurase.

III. Procedura în fața Completului de 5 Judecători;

La termenul de judecată din data de 14 martie 2016, apelanții intimați inculpați F., G., E. și D., având cuvântul, pe rând, au arătat că doresc să dea declarație în fața instanței de apel, iar intimatul inculpat H. a arătat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Ulterior audierii apelanților intimați inculpați F., G., E. și D., Completul de 5 Judecători a acordat cuvântul asupra cererilor de probe.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat audierea martorilor T.T.T., C.C.C. și T.T., în legătură cu infracțiunile de luare de mită de care a fost acuzat inculpatul A. și, de asemenea, audierea martorilor O.O. și M.M., în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului F.

Apărătorii aleși pentru apelanții intimați inculpați A. și D. au solicitat proba cu înscrisuri și reaudierea unui număr de șapte martori, angajați ai SC B. SA, persoane care s-au ocupat de organizarea și desfășurarea șantierului (întocmirea situațiilor de plăți, efectuarea plăților, încasarea, emiterea facturilor), în legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatului D.

Au mai solicitat efectuarea unui nou raport cu expertiză sau a unui nou supliment la raportul de expertiză realizat în cauză, precum și reaudierea experților care au întocmit aceste rapoarte.

Totodată, au solicitat încuviințarea depunerii la dosar a unor înscrisuri, arătând că în litigiul civil dintre SC B. SA și Primăria Peștișani s-a întocmit un raport cu expertiză, care a constatat existența unor lucrări excedentare valorii tuturor plăților efectuate de către Primărie către societatea SC B. SA.

Apărătorii aleși ai apelanților intimați inculpați F. și G. au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri referitoare la situația de fapt.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat E., avocat A.A.A.A., a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice.

Apărătorul ales al intimatului inculpat H., avocat B.B.B.B., nu a solicitat administrarea de probe noi în apel și nu s-a opus administrării probelor solicitate de către reprezentantul Ministerului Public.

Apărătorul ales al intimatei părți vătămate Primăria com. Peștișani a lăsat la aprecierea instanței soluția privind probele solicitate.

Completul de 5 Judecători, după deliberare asupra cererilor de probe, a admis în parte probele solicitate, astfel:

A admis proba testimonială solicitată de către Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constând în reaudierea martorilor T.T.T., C.C.C., T.T., O.O. și M.M., ca fiind utilă, pertinentă și concludentă cauzei.

A admis, în parte, proba testimonială solicitată de către apelanții intimați inculpați A. și D., constând în reaudierea martorilor K.K. și F.F.

A admis proba cu înscrisuri privind situația de fapt, solicitată de către apelanții intimați inculpați A., D., F. și G.

A respins proba cu expertiza tehnico - contabilă solicitată de către apelanții intimați inculpați A., D. și E., apreciind că, în raport cu materialul probator administrat, în cauză sunt suficiente mijloace de probă pentru dovedirea elementelor de fapt avute în vedere de către inculpați.

A respins proba cu efectuarea unui nou supliment la raportul de expertiză, solicitată de către apelanții intimați inculpați A., D. și E.

A respins solicitarea inculpaților A. și D. privind reaudierea experților care au întocmit raportul de expertiză, arătând că aceștia au fost audiați de către instanța de fond, la cererea inculpaților, care au avut astfel posibilitatea să adreseze experților toate întrebările considerate utile pentru lămurirea cauzei.

A luat act că pentru intimatul inculpat H. și intimata persoană vătămată Primăria com. Peștișani nu au solicitat probe.

La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2016, apelantul intimat inculpat A. a arătat că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Ulterior ascultării acestui apelant, instanța de control judiciar a procedat, pe rând, la ascultarea martorilor T.T., C.C.C., O.O., F.F. și K.K.

La interpelarea președintelui Completului de 5 Judecători, martora M.M., soția inculpatului H., a arătat că dorește să dea declarație în fața instanței de apel, astfel că s-a procedat la ascultarea martorei, a cărei declarație a fost atașată dosarului cauzei.

La același termen, în legătură cu imposibilitatea de prezentare a martorului T.T.T., Completul de 5 Judecători a respins solicitarea Ministerului Public de a se face aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen., întrucât această procedură a fost efectuată în fața instanței de fond.

S-a dispus amânarea cauzei pentru depunerea înscrisurilor încuviințate la termenul anterior pentru apelanții intimați inculpați A. și D.

Instanța de control judiciar a respins cererea formulată de apărătorul intimatului inculpat F., avocat C.C.C.C. privind audierea, în calitate de martori, a reprezentanților firmelor care au efectuat lucrarea din com. Scoarța, iar apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G., avocat D.D.D.D., a depus la dosar înscrisurile încuviințate de instanță pentru acest inculpat la termenul de judecată anterior.

La termenul de judecată din data de 9 mai 2016, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat ca fiind inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate invocate de apelanții intimați inculpați A., F., G. și D. privind dispozițiile art. 248 din V.C.P., art. 396 alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen. și art. 103 alin. (2) din același cod, cu consecința respingerii cererilor de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării acestor excepții.

La același termen de judecată au avut loc dezbaterile și susținerile părților, consemnate în încheierea de ședință, parte integrantă din prezenta decizie.

Prin aceeași încheiere, instanța de control judiciar, având nevoie de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării la data de 30 mai 2016.

IV. Analiza criticilor formulate de către apelanți;

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține următoarele:

1. În ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:

1.a. Sub un prim aspect, hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost criticată pentru omisiunea aplicării dispozițiilor art. 386 alin. (1). C. proc. pen. și pentru omisiunea reținerii prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și, respectiv, de art. 291 C. pen. anterior pentru care au fost condamnați inculpații E. și, respectiv, D..

Analizând critica invocată de către Parchet, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că prin sentința pronunțată, prima instanță a stabilit, între altele, că fapta inculpaților E. și D. care, după caz, au semnat, respectiv, facturat situații de lucrări necorespunzătoare realității, înlesnind inculpatului A. să dispună plăți necuvenite către constructorul SC B. SA, în valoare de 1.113.962,89 lei din fondurile publice locale, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. anterior și art. 248¹ din același cod, precum și ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, pentru inculpatul E. și de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior, pentru reprezentantul SC B. SA, inculpatul D.

În acest sens, s-a stabilit că inculpatul E., în calitate de diriginte de șantier, avea obligația de a verifica sub aspect cantitativ și calitativ lucrările executate și de a confirma sau nu situațiile de lucrări din acest punct de vedere.

S-a precizat că inculpatul E., contrar îndatoririlor sale, a semnat un număr de situații de lucrări (filele 149-248 vol. III dosar fond) ce nu își aveau corespondent în realitate, întrucât în teren nu erau realizate toate cantitățile menționate în aceste documente, alterând în acest mod conținutul situațiilor de lucrări, care au dobândit caracter oficial prin semnarea lor și de către reprezentantul instituției publice beneficiare, Primăria com. Peștișani.

Situațiile de lucrări cuprinzând mențiuni necorespunzătoare adevărului au fost folosite de societatea SC B. SA, al cărei acționat majoritar era inculpatul D., care a emis, în baza lor, facturi către beneficiar, în vederea dovedirii cheltuielilor efectuate la obiectivul de investiții și obținerii ordonanțării, de către inculpatul A., a plății unor lucrări fără acoperire în teren, în cuantum de 1.113.962,89 lei.

Se observă că Parchetul nu a indicat, prin motivele de apel formulate, care sunt argumentele în baza cărora a solicitat instanței să facă aplicarea art. 386 alin. (1) C. proc. pen. și să rețină dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, referitor la infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și, respectiv, de art. 291 C. pen. anterior, pentru care au fost condamnați în primă instanță inculpații E. și D., făcându-se trimitere la existența mai multor situații de lucrări, precizate în Anexele la suplimentul raportului de expertiză tehnică contabilă judiciară (filele 114-126 vol. III dosar instanță). În plus, nici procurorul, în rechizitoriul întocmit în prezenta cauză, nu a reținut caracterul continuat al infracțiunii analizate.

Contrar celor susținute de Parchet, instanța de control judiciar apreciază că în cauză ne aflăm în prezența unei unități naturale colective de infracțiune, nu a unei infracțiuni continuate, nefiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Astfel, actele materiale de executare reprezentate, pe de o parte, de semnarea situațiilor de lucrări anterior menționate și, pe de altă parte, de folosirea acestor documente pentru obținerea de plăți necuvenite au produs un rezultat unic, reprezentat de plata unei sumei de bani pentru lucrări neexecutate.

Deși suntem în prezența unor acte materiale multiple, se constată că acestea prezintă omogenitate, atât materială, cât și juridică și că inculpații au acționat în mod continuu, întreruperile apărute în activitatea infracțională fiind firești, în raport cu natura infracțiunilor și cu obiectul contractului de lucrări de construcții din 16 ianuarie 2008 privind obiectivul Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși.

Caracteristic activității inculpaților este aceea că situațiile de lucrări falsificate sunt documente cumulative, care însumează, în conținutul lor, cantitățile raportate în situațiile de lucrări anterioare, cea mai recentă situație întocmită prezentând cantitățile totale de lucrări, executate pe întreaga perioadă începând cu data semnării contractului până la data întocmirii acesteia, într-un proces execuțional unic.

Ca atare, actele de executare multiple realizate de inculpați întrunesc, pe de-o parte, conținutul constitutiv al infracțiunii unice prevăzute de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și, pe de altă parte, conținutul constitutiv al infracțiunii unice prevăzute de art. 291 C. pen. anterior, nefiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În consecință, critica analizată este neîntemeiată.

1.b. În ce privește critica Parchetului referitoare la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen. și omisiunea reținerii prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior la încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 291 C. pen. anterior, reținută în sarcina inculpatului G., Completul de 5 Judecători constată că Ministerul Public nu a indicat, în concret, nici în acest caz, care sunt argumentele de fapt și juridice în baza cărora a solicitat instanței această schimbare a încadrării juridice, limitându-se doar la a menționa că obiectul infracțiunii îl constituie procesele-verbale de custodie încheiate de SC C. SRL cu SC I. SA, SC J. SRL și SC K. SA.

Analizând critica invocată de către Parchet, instanța de control judiciar constată că prin hotărârea primei instanțe s-a reținut că fapta inculpatului G. de a prezenta comisiei de inventariere trei procese-verbale de custodie fără număr și nedatate, încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara, SC J. SRL Târgu Jiu, despre care cunoștea că atestă, în mod nereal, că materialele de construcții care vizau factura emisă de furnizorul SC C.C. SRL ar fi fost lăsate spre păstrare acestor societăți, în scopul de a justifica existența materialelor cu ocazia inventarierii dispusă la solicitarea auditorilor publici externi și, totodată, de a justifica legalitatea plăților efectuate din dispoziția inculpatului A. către executantul SC C. SRL, realizează elementele de conținut ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior.

Deși activitatea infracțională pentru care inculpatul G. a fost trimis în judecată vizează un număr de trei procese-verbale de custodie (nedatate, încheiate de SC C. SRL cu SC I. SA, SC J. SRL și SC K. SA), instanța de control judiciar apreciază că nici în această situație nu sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ci ne aflăm în prezența unei unități naturale de infracțiune, în condițiile în care punerea la dispoziția comisiei de inventariere a celor trei procese verbale de custodie fără număr și nedatate s-a realizat printr-o acțiune unică, în scopul ascunderii lipsei materialelor de construcții plătite de Primăria com. Peștișani.

Ca atare, în cauză nu se pune problema folosirii în mod repetat a unor documente, cunoscând că acestea sunt false, în scopul producerii consecințelor juridice, ci suntem în prezența unei activități infracționale unice, de utilizare a unor procese-verbale preconstituite, nefiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Prin urmare, critica formulată de Parchet este neîntemeiată.

1.c. Cu privire la critica privind nelegalitatea temeiului achitării inculpatului H. pentru comiterea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 248 și art. 248¹ din același cod, Parchetul a susținut că acest temei trebuia să fie cel prevăzut de art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen., considerând că fapta reținută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de legea penală.

Analizând critica invocată de Parchet, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a dispus achitarea inculpatului H. pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 248 C. pen. anterior și art. 248¹ din același cod, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În acest sens, prima instanță a considerat că probatoriul administrat în cauză nu a confirmat acuzația ce i-a fost adusă inculpatului H. prin actul de sesizare a instanței, constând în pretinsele insistențe exercitate de acesta asupra inculpatului A., în calitate de reprezentant al Primăriei Peștișani, debitorul cedat, pentru semnarea unor contracte de cesiune de creanță.

Achitarea în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) intervine, între altele, ori de câte ori în cauză nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii cu care a fost sesizată instanța.

Altfel spus, aplicând textul anterior menționat speței analizate, temeiul achitării reprezentat de neprevederea de către legea penală a faptei ar deveni incident dacă activitatea reproșată inculpatul H. ar contura o faptă ale cărei elemente de tipicitate nu se regăsesc în situațiile avute în vedere de dispozițiile art. 25 C. pen. anterior, prin raportare la textele art. 248 și 248¹ din același cod (instigarea la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată).

Verificând actele și lucrările dosarului, Completul de 5 Judecători constată, contrar susținerilor Parchetului, că fapta care face obiectul sesizării instanței este una prevăzută de legea penală.

La nivel de acuzație penală, instigarea, ca formă a participației penale, presupune exercitarea de către instigator a unei activități de determinare a unei persoane de a săvârși o faptă penală, acțiuni întreprinse anterior luării rezoluției infracționale de către instigat și care se materializează în comiterea respectivei infracțiuni cel puțin în formă tentată.

În acest sens, Parchetul a învestit instanța cu o acuzație penală privind o posibilă activitate desfășurată de către inculpatul H. de determinare a primarului A. de a semna două contracte de cesiune de creanță a unor creanțe, activitate despre care Ministerul Public a susținut că ar fi inclus, între altele, oferirea de asigurări că asemenea contracte sunt uzuale și pot fi încheiate de primar, precum și pretinse demersuri pentru efectuarea de către Primăria Peștișani a plății creanțelor cedate direct către cesionarul Y.

Se constată că această acuzație penală concretă conține elemente și condiții de tipicitate care, dacă ar fi fost dovedite ca reale, ar fi putut alcătui conținutul constitutiv al faptei prevăzute de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 248 și 248¹ din același cod.

Însă din probele administrate (declarații inculpați H. și A., depoziții martori E.E., Y. și înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate de inculpatul H. cu S.S.) a rezultat că semnarea contratelor de către inculpatul A. nu a fost determinată de îndemnurile inculpatului H., care a luat cunoștință despre încheierea cesiunilor de creanță din 02 iulie 2009 mult mai târziu, respectiv la mai bine de un an de la data semnării acestor contracte.

Ca atare, Completul de 5 Judecători constată ca neîntemeiată critica Parchetului în sensul că soluția de achitare privind pe inculpatul H. ar fi trebuit întemeiată pe dispozițiile art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., considerând, dimpotrivă, că prima instanță a procedat corect atunci când și-a întemeiat soluția de achitare a inculpatului H. pe textul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivul achitării fiind, în mod evident, lipsa unor probe certe, complete și sigure care să dovedească săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu în formă calificată reținută în sarcina inculpatului H. prin rechizitoriu.

Ca atare, critica este respinsă, ca nefondată.

1.d. O altă critică a Parchetului s-a referit la greșita achitare a inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, corelativ cu greșita achitare a inculpatului D. pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, fapte comise în cursul lunii februarie 2009.

În acest sens, Parchetul a susținut că probele administrate în cauză, atât la urmărire penală, cât și în faza de judecată sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați, referindu-se, cu precădere la declarațiile martorului C.C.C. și T.T.T., în raport cu care declarațiile martorilor P.P. și R.R. ar apărea ca fiind subiective.

Analizând critica Parchetului, în raport cu probele administrate în cauză, instanța de control judiciar apreciază că soluția de achitare pronunțată de prima instanță cu privire la faptele anterior arătate este una temeinică și legală.

Astfel, deși actul de sesizare al instanței a reținut în sarcina inculpaților A. și D. primirea, de către de către primul, de la cel de al doilea, a unor materiale de construcții (gresie, faianță, adezivi) în cursul lunii februarie 2009, în vederea realizării unor lucrări de finisaj la apartamentul din Târgu Jiu al inculpatului A., în scopul ca acesta să nu își îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, instanța de fond a constatat că probele administrate în cauză, atât la urmărire penală, cât și în faza de judecată nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție în privința celor doi, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., i-a achitat pe ambii inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și, corelativ, de dare de mită, fapte prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și, respectiv, de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. anterior.

Actul de sesizare al instanței a arătat că primirea foloaselor necuvenite anterior menționate de către inculpatul A. s-ar fi făcut în scopul ca acesta să nu-și îndeplinească în mod corespunzător îndatoririle de serviciu, însă nu a precizat în ce a constat, în mod concret, această neîndeplinire. Pe de altă parte, în ce-l privește pe inculpatul D., s-a susținut că remiterea de bunuri cu titlu de mită a fost făcută în scopul ca inculpatul A. să execute un act ce intra în atribuțiile sale, respectiv să aprobe efectuarea de plăți către SC B. SA.

Prima instanță a subliniat că, pe de o parte, actul de sesizare al instanței nu a precizat în ce constă, în mod concret, neîndeplinirea de către inculpatul A. a îndatoririlor de serviciu, iar pe de altă parte, în ce-l privește pe inculpatul D., rechizitoriul a susținut că remiterea de bunuri cu titlu de mită a fost făcută în scopul ca inculpatul A. să execute un act ce intra în atribuțiile sale, respectiv să aprobe efectuarea de plăți către SC B. SA.

Deși în cadrul judecării fondului s-a stabilit cu certitudine efectuarea, în primele luni ale anului 2009, a unor lucrări de amenajare la apartamentul inculpatului A. din Târgu Jiu (astfel cum au declarat, în ambele faze procesuale, martorii T.T.T., C.C.C., H.H.H., F.F. și R.R.), instanța de control judiciar consideră corectă concluzia primei instanțe că în cauză nu a fost probat, dincolo de orice îndoială, că materialele de construcții și valoarea manoperei ocazionate de aceste lucrări constituie foloase necuvenite, remise drept mită inculpatului A. de către inculpatul D., acționar majoritar la SC B. SA.

Astfel, cum corect a observat și prima instanță, din declarațiile martorilor nu rezultă că materialele de construcții eliberate din depozitul SC B. SA ar fi fost transportate și puse în operă la apartamentul inculpatului A.

Dimpotrivă, martorul C.C.C. a relatat în fața primei instanțe că a predat materiale angajaților SC B. SA - H.H.H. (conducător auto) și T.T.T. (electrician) - pentru un punct de lucru din Târgu Jiu, din dispoziția prealabilă a șefului de șantier F.F.

Singurul martor care a susținut că materialele eliberate de C.C.C. aveau destinația apartamentului inculpatului A. a fost T.T.T., care însă, din motive de sănătate, nu a putut fi audiat nemijlocit de către Înalta Curte.

Mai mult decât atât, aspectele relatate de martorul T.T.T. nu au putut fi coroborate cu alte mijloace de probă, deoarece martorul H.H.H. a negat transportul de materiale către apartamentul inculpatului A. în depoziția sa dată la 20 martie 2014 în fața primei instanțe, iar martorul F.F., audiat la 28 noiembrie 2013 de instanța de fond, a negat că ar fi dat dispoziție să fie livrate materiale cu această destinație, poziție menținută și în fața instanței de apel: „Nu cunosc dacă lucrători de la SC B. SA au lucrat la apartamentul inculpatului A. din Târgu Jiu. Eu, personal, nu am fost niciodată în acel apartament. Erau mulți angajați la SC B. SA care lucrau la Peștișani și care erau rudă cu inculpatului D.. (…) Nu este adevărat că i-aș fi cerut lui C.C.C. să elibereze materiale de construcții lui T.T.T. sau H.H.H. pentru a fi folosite la o lucrare din Târgu Jiu” (declarație din 11 aprilie 2016, filele 13-15 vol. II dosar apel).

Totodată, martorul C.C.C. a afirmat în fața primei instanțe că T.T.T. i-a relatat despre destinația materialelor eliberate, însă doar la o dată ulterioară celei la care bunurile i-au fost predate ultimului menționat, aspect pe care l-a reconfirmat și în declarația dată, la 11 aprilie 2016 în fața instanței de apel (filele 8-9 vol. II dosar apel): „În ziua de 4 februarie 2009, F.F. mi-a dat dispoziție să-l trimit pe șoferul H.H.H. la punctul de lucru al societății din Târgu Jiu. De asemeni, F.F. mi-a spus că împreună cu mașina și cu materialele precizate (cele indicate in faza de urmărire penală) se va deplasa și singurul muncitor care punea gresie și faianță, respectiv T.T.T. Până în ziua de 4 februarie nu am știut nimic despre vreun punct de lucru al societății in Târgu Jiu. Situația s-a repetat și in zilele de 5 și 6 februarie 2009, menținând in acest sens declarațiile pe care le-am dat in faza de urmărire penală. Eu nu știam la acel moment că inculpatul A. avea apartament în Târgu Jiu. Este real faptul că T.T.T. mi-a relatat ulterior că bunurile respective au fost duse intr-un apartament din Târgu Jiu, însă nu este adevărat că mi-ar fi precizat și faptul că locuința respectivă era de fapt a primarului A. din Peștișani. T.T.T. mi-a spus că a terminat lucrarea in apartamentul respectiv folosind materialele pe care i le predasem eu din magazia SC B. SA. Nu este real faptul că i-aș fi predat cheia de la apartament numitului T.T.T. și nici că aș fi predat cheia când s-ar fi terminat lucrarea. Nu am discutat nimic cu T.T.T. in legătură cu remunerarea sa pentru lucrările efectuate la acel apartament”.

În plus, inculpații A. și D. au avut o poziție constantă de nerecunoaștere a acuzaților de luare, respectiv dare de mită, manifestată inclusiv în declarațiile date la 11 aprilie 2016 și, respectiv, 14 martie 2016 în fața instanței de apel, iar martora P.P., soția primarului, a precizat în fața primei instanțe, la 28 noiembrie 2013, că amenajările la apartament au fost făcute din banii săi, aspect dovedit cu documente justificative și confirmat de depoziția dată, la aceeași dată, în fața primei instanțe, de martorul R.R., care a arătat că a executat lucrări de amenajare la solicitarea soției inculpatului A., în apartamentul acestora.

Expertiza efectuată în cursul urmăririi penale a stabilit valoarea materialelor și manoperei pentru amenajarea apartamentului inculpatului A., însă în lipsa altor mijloace de probă care să se coroboreze cu declarația singulară a martorului T.T.T. dată la urmărire penală și care să susțină acuzația adusă celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare și, respectiv, dare de mită, singura soluție pe care prima instanță putea să o pronunțe era aceea a achitării.

În consecință, probele administrate în decursul procesului penal nu sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție în ceea ce privește acuzațiile de luare de mită și dare de mită formulate împotriva inculpaților A. și D. prin rechizitoriu, astfel că în mod corect a procedat prima instanță dispunând, în baza dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea acestora pentru infracțiunile de luare și, respectiv, dare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și, respectiv, de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. anterior.

Așadar, critica analizată va fi respinsă, ca nefondată.

1.e. O altă critică invocată de către Parchet a privit greșita achitare a inculpaților A. și F. pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită și, respectiv, dare de mită, fapte comise în cursul lunii iunie 2008.

În acest sens, Parchetul a susținut că vinovăția celor doi inculpați rezultă din denunțul și, respectiv, declarațiile martorului T.T. (vol. VI, pag. 92-93, 145 și 172 d.u.p., vol. IX, pag. 269 - 271 d.u.p. și vol. II, pag. 66, dosar instanță fond), care a arătat că în cursul lunii iunie 2008, inculpatul A. a primit de la inculpatul F. suma de 7.000 lei în schimbul atribuirii către unicul ofertant, SC C. SRL, a contractului de proiectare și execuție din 24 decembrie 2012 pentru obiectivul „Bază Sportivă Com. Peștișani județul Gorj", suma menționată fiind utilizată în anul 2008 de inculpatul A. Ion în campania electorală pentru obținerea funcției de primar al com. Peștișani.

Suplimentar, parchetul a precizat că în privința faptei de dare de mită din cursul lunii iunie 2008, anterior arătată, termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 1 decembrie 2015, astfel că în cauză se impune încetarea procesului penal, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Analizând critica Parchetului, în raport cu probele administrate în cauză, instanța de control judiciar apreciază că soluția de achitare a inculpaților F. și A. cu privire la faptele arătate anterior este temeinică și legală.

Pe de o parte, pornind de la împrejurarea că infracțiunile de luare și dare de mită subzistă în cazul în care faptele de primire și, respectiv, remitere de bani sau alte foloase necuvenite se săvârșesc în scopul de a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului, instanța de control judiciar consideră corectă observația instanței de fond, în sensul că actul de sesizare al instanței nu a precizat, concret, în ce a constat o asemenea neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor inculpatului A. în legătură cu atribuirea contractului din 24 decembrie 2012 pentru obiectivul „Bază Sportivă Com. Peștișani județul Gorj".

Pe de altă parte, în mod justificat a stabilit prima instanță că probele administrate în cursul procesului penal nu au confirmat primirea, respectiv, remiterea sumei de 7.000 lei de către inculpatul F. inculpatului A., în cursul campaniei electorale pentru alegerile locale din lunile mai - iunie 2008.

Completul de 5 Judecători subliniază că declarațiile martorului T.T., invocate de Parchet în susținerea criticii analizate, nu s-au coroborat cu nici un alt mijloc de probă administrat la urmărire penală sau în fața instanțelor de fond și apel.

În fața instanței de apel, martorul T.T. a menținut declarațiile date anterior în cauză, arătând că a aflat despre remiterea sumei de 7.000 lei inculpatului A. de către inculpatul F. chiar de la primar.

Totodată, martorul a arătat că „aceeași situație de fapt am aflat-o și pe altă cale, respectiv de la numitul F.F.F., care a ocupat funcția de viceprimar in mandatul 2004 - 2008 și cred că și după 2008” și a relevat existența unor relații tensionate cu inculpatul F., care a formulat împotriva sa o plângere penală pentru mărturie mincinoasă „pentru declarațiile pe care le-am făcut in prezenta cauză” (declarația din 11 aprilie 2016, vol. II filele 6-7 dosar apel).

Cu toate acestea, inculpatul A. și martorul F.F.F., audiați de către prima instanță, au negat aspectele susținute de martorul T.T.

Consecvent poziției adoptate de-a lungul procesului penal, inculpatul A. și-a menținut, în faza de apel (declarația din 11 aprilie 2016, vol. II filele 2-5) declarațiile date anterior în cauză, nerecunoscând acuzațiile: „nu am avut contacte directe cu F. în legătură cu acest contract, iar pe fratele său l-am cunoscut în 2012 cu ocazia cercetărilor de la parchet. Nu am primit nici o sumă de bani pentru campania electorală din primăvara anului 2008 de la F., nici ca sponsorizare. De altfel, programul Baze sportive a fost instituit de Guvern abia în august 2008, iar proiectul propriu zis a fost aprobat de Guvern in noiembrie 2008. Revenind la lucrările de la baza sportivă, arăt că scoaterea din circuitul agricol a durat mai mult datorită modificărilor intervenite in legislația relevantă”.

Ca atare, se constată că aspectul necorelării declarațiilor martorului T.T. cu alte mijloace de probă administrate în cauză, aspect corect evidențiat de către prima instanță, a persistat și în faza de apel.

În considerarea acestui aspect, reținând și justețea argumentelor primei instanțe privind, pe de o parte, relațiile tensionate dintre martor și inculpatul F. de la data denunțului, iar pe de altă parte, împrejurarea că în iunie 2008, când se presupune că a fost dată suma de 7.000 lei, încă nu fuseseră demarate demersurile în vederea aprobării finanțării din bugetul de Stat a lucrărilor la baza sportivă, în cadrul programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural instituit prin O.G. nr. 7/2006, instanța de apel apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond că acuzațiile de luare de mită și dare de mită reținute în sarcina inculpaților nu sunt confirmate de probele administrate în cursul procesului penal, susținerile denunțătorului T.T. necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

În sprijinul acestei concluzii vine, așa cum s-a menționat anterior și neclaritatea formulării de către parchet a acuzației penale privind scopul pretinsei mite remise inculpatului A., nefiind identificată și precizată, în concret, atribuția a cărei neîndeplinire sau îndeplinire defectuoasă era solicitată inculpatului în schimbul primirii mitei.

Amintim, totodată, concluziile la obiectivul nr. 1 al raportului de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale, care au stabilit respectarea legislației privind studiile de fezabilitate, documentația tehnică și licitarea lucrărilor ce au făcut obiectul contractului din 24 decembrie 2008 dintre Primăria Peștișani și SC C. SRL (aspect confirmat și de auditorii publici externi în cuprinsul procesul-verbal de constatare Peștișani din 08 octombrie 2010 al Camerei de Conturi Gorj), dar și de declarațiile martorilor F.F.F. și B.B.B. (viceprimar, respectiv consilier juridic la Primăria Peștișani și membrii ai comisiei de selectare a ofertelor depuse în cadrul procedurii simplificate de achiziții publice lucrări), care au arătat că în deciziile luate în această calitate nu au fost influențați de primarul A.

Ca atare, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție în ceea ce privește acuzațiile de luare și de dare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și, respectiv, de art. 255 alin. (1) și (2) C. pen. anterior și formulate împotriva inculpaților A. și F., se constată că în mod corect a procedat prima instanță dispunând, în baza dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea acestora.

Cu privire la susținerea Parchetului din cadrul motivelor de apel referitoare la împlinirea, la data de 1 decembrie 2015, a termenului de prescripție a răspunderii penale în legătură cu fapta de dare de mită analizată anterior, instanța de control judiciar consideră că temeinicia soluției de achitare pronunțate de prima instanță, constatată urmare examenului anterior redat, conduce la inutilitatea practică a parcurgerii demersului stabilirii globale, în ansamblu, a legii penale mai favorabile aplicabile faptei (inclusiv sub aspectul instituției prescripției speciale a răspunderii penale).

În consecință, critica va fi respinsă, ca nefondată.

1.f. Sub un alt aspect, Parchetul a invocat netemeinicia achitării inculpatului F. pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior.

În acest sens, Parchetul a arătat că, în calitatea sa de administrator al SC C. SRL și astfel, de persoană care a participat activ la luarea deciziilor privind această societate, inculpatul F. a fost direct implicat, împreună cu inculpatul G., în prezentarea proceselor-verbale de custodie încheiate cu societățile SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara și SC J. SRL Camerei de Conturi Gorj, în vederea justificării prejudiciului produs Primăriei Peștișani.

În susținerea criticii, a făcut referire la declarația martorului O.O. care a precizat că factura din 12 decembrie 2009 a fost remisă inculpatului F. și, totodată, a invocat împrejurarea că același inculpat a contactat-o pe martora M.M., reprezentantă a SC K. SA, pentru a se interesa de modul cum au decurs audierile la parchet și de răspunsurile pe care martora le-a dat organelor de anchetă cu privire la procesele-verbale de custodie.

Analizând critica Parchetului, în raport cu probele administrate în cauză, instanța de control judiciar constată că în mod corect a procedat prima instanță atunci când a pronunțat achitarea inculpatului F. pentru complicitate la infracțiunea de uz de fals.

Cu privire la acest aspect, se reține că, potrivit probelor administrate în cursul procesului penal, în contextul în care, conform contractului din 24 decembrie 2008 privind obiectivul „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj”, executantul SC C. SRL avea obligația să asigure instrumentele, materialele și utilajele achiziționate de Primăria Peștișani pentru a fi utilizate în vederea executării obiectivului, Camera de Conturi Gorj a solicitat inculpatului A. să constituie o comisie de inventariere a materialelor achiziționate, în care au fost desemnați martorii Z.Z.Z., K.K.K. și J.J.J.

Potrivit procesului-verbal de constatare din 08 octombrie 2010 și Deciziei nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 ale Camerei de Conturi Gorj, comisia de inventariere a constatat, între altele, că materialele lăsate în custodie executantului SC C. SRL nu erau depozitate separat pentru a putea fi identificate, iar o parte dintre acestea au fost lăsate spre păstrare la alte societăți.

În acest sens, comisiei de inventariere i-au fost prezentate trei procese-verbale de custodie nedatate, încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara și SC J. SRL Târgu Jiu, în cuprinsul cărora s-a menționat că celor trei societăți le-au fost lăsate în pază și depozitare diferite materialele.

În declarațiile sale, inculpatul F. a negat constant săvârșirea faptei, arătând că nu a prezentat cele trei procese-verbale către reprezentanții Primăriei și ai Camerei de Conturi Gorj: „am aflat de existenta celor 3 procese-verbale după ce am efectuat verificări în cursul cercetării penale. Și din câte îmi aduc aminte, acestea erau semnate de fratele meu, se uzitează această modalitate de lucru” (declarația din 13 septembrie 2013, fila 266-267 vol. I dosar fond);„procesele-verbale de custodie sunt semnate de cei care răspundeau de materiale, mai puțin unul,care este semnat de fratele meu. Eu nu am știut de existența acestor procese-verbale până la începerea urmăririi penale, nefiind vorba despre înscrisuri false. (…) Eu nu am primit personal factura de la SC C.C. SRL, probabil a venit oficial și a fost înregistrată la firma SC C. SRL altfel nu putea fi plătită (declarația din 14 martie 2016, filele 216-217 vol. I dosar apel)”.

Susținerile sale nu sunt contrazise de niciun alt mijloc de probă. Dimpotrivă, declarațiile martorilor arată că inculpatul F. nu a fost implicat în prezentarea proceselor-verbale de custodie comisiei de inventariere: „În cursul anului 2010 am primit o dispoziție de la primarul com. Peștișani, inculpatul A., prin care eram desemnat președinte al unei comisii de inventariere din care mai făceau parte martorii K.K.K. și J.J.J., dispoziție in baza căreia urma să ne deplasăm la sediul SC C. SRL pentru a constata și a inventaria bunurile lăsate in custodia acestei societăți, societate care derula lucrările la Baza sportivă Peștișani. Ni s-a pus la dispoziție factura prin care s-au achiziționat bunurile lăsate în custodia lui SC C. SRL, iar reprezentanții Curții de Conturi aveau procesele-verbale de custodie. Am fost însoțiți și de E.E.E.E., auditorul Primăriei. La sediul societății am luat legătura cu inculpatul G. și ne-am deplasat împreună cu acesta, fără reprezentanții Curții de Conturi, la diferite puncte de lucru ale firmei sau la alte societăți, unde erau depozitate bunurile lăsate în custodie de SC C. SRL. E.E.E.E. avea la dispoziție pe lângă procesele-verbale de custodie și contractele de asigurare a bunurilor. (…) Pe parcursul procedurii de inventariere am fost însoțiți doar de inculpatul G., acesta fiind cel care ne-a și primit și am discutat la sediul SC C. SRL.” (declarație martor Z.Z.Z. din 17 aprilie 2014, fila 5, vol. IV dosar fond); „Eram angajat al Primăriei Peștișani și am primit o dispoziție de la primar, în care eram numit membru într-o comisie de inventariere. Din comisie făcea parte, în calitate de președinte Z.Z.Z., precum și J.J.J. Urma să facem inventarierea unor materiale de la SC C. SRL. (…) La sediul SC C. SRL din Târgu Jiu am fost primiți de inculpatul G. Pe lângă cei trei membri ai comisiei s-a prezentat și E.E.E.E. care era de la auditul din Primărie, precum și reprezentanții Curții de Conturi. În teren ne-am deplasat doar membrii comisiei, E.E.E.E., inculpatul G. și șoferii” (declarație martor K.K.K. din 17 aprilie 2014, fila 9 vol. IV dosar fond); „Am primit o dispoziție semnată de primar, inculpatul A., prin care eram numit intr-o comisie de inventariere alături de președintele Z.Z.Z. și de K.K.K. A doua zi urma să ne deplasăm la SC C. SRL pentru a inventaria materialele Primăriei lăsate în custodia acestei firme. Cei trei membrii ai comisiei, însoțiți de E.E.E.E. de la audit, ne-am deplasat la sediul SC C. SRL unde ne-am întâlnit cu inculpatul G. Acolo se aflau și reprezentanții Curții de Conturi. Comisia de inventariere, inculpatul G. și E.E.E.E. s-au deplasat în teren, fie la puncte de lucru ale societății, fie la alte firme, pentru a inventaria materialele (…) Inculpatul F. nu a fost prezent pe durata verificărilor, nu l-am întâlnit nici la sediul SC C. SRL” (declarație martor J.J.J. din 17 aprilie 2014, fila 7, vol. IV dosar fond); „Arăt ca sunt administrator la SC J. SRL și sunt asociat SC F.F.F.F. SRL Tg-Jiu. La un moment dat, cred că în cursul anului 2010, inculpatul G. cu care derulam afaceri comerciale, mi-a solicitat să depozitez o cantitate de blocuri ceramice. Mi-am exprimat acordul dat fiind relațiile care le aveam, și ca urmare, s-a prezentat la sediul SC J. SRL cu un proces-verbal de custodie pe care l-am semnat fără să îl citesc în prealabil, având încredere în inculpat” (declarație martor V.V. din 16 decembrie 2013, fila 120 vol. II dosar fond); „Din anul 2000, SC K. SA la care am fost administrator și acționar până în cursul acestui an a derulat relații comerciale cu SC C. SRL. (…) Îmi amintesc că în 30 iunie 2010 am încheiat un proces-verbal de depozitare cu privire la o mică parte din materialele de construcție achiziționate de SC C. SRL” (declarație martor M.M. din 9 octombrie 2013, fila 294 verso vol. I dosar fond).

Nici declarațiile martorilor L.L.L. (25 iunie 2014, fila 182 vol. IV dosar fond), P.P.P. (25 iunie 2014, fila 183 vol. IV dosar fond), O.O.O. (25 iunie 2014, fila 186 vol. IV dosar fond) și N.N.N. (25 iunie 2014, filele 187-188 vol. IV dosar fond) nu sunt edificatoare, deoarece aspectele descrise de martori nu confirmă o activitate a inculpatului F. legată de utilizarea, cu ocazia inventarierii, a proceselor-verbale de custodie declarate false de către prima instanță.

Împrejurarea invocată de Parchet în susținerea prezentei critici, referitoare la calitatea inculpatului F. de administrator al SC C. SRL, nu dovedește per se, în absența oricărei alte probe elocvente, că inculpatul ar fi fost implicat, împreună cu fratele său, inculpatul G., în activitatea de folosire a proceselor-verbale de custodie încheiate cu societățile SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara și SC J. SRL, în sensul prezentării acestor documente comisiei de inventariere, cu scopul ascunderii prejudiciului produs Primăriei Peștișani.

În acest context, nici circumstanțele legate de emiterea sau remiterea facturii din 12 decembrie 2009, nici interesul manifestat de inculpatul F. față de audierea la parchet a martorei M.M., reprezentantă a SC K. SA - singurele aspecte invocate de Parchet cu privire la critica analizată - nu sunt împrejurări apte să răstoarne prezumția de nevinovăție privind pe inculpat în legătură cu acuzația de uz de fals.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază drept justificată concluzia primei instanțe care, subliniind că sarcina probei vinovăției în procesul penal revine acuzării, a constatat că o asemenea dovadă nu a fost realizată în cauză, din probele administrate nerezultând că inculpatul F. a săvârșit infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

În consecință, Completul de 5 Judecători constată că în mod corect a pronunțat prima instanță achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În consecință, critica este neîntemeiată.

1.g. Ultima critică formulată de parchet, referitoare la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate de către instanța de fond, va fi analizată de Completul de 5 Judecători la final, după examinarea, cu prioritate, a criticilor de fond formulate de apelanții A., D., E., F. și G., critici de al căror mod de soluționare depinde și rezolvarea problemei individualizării pedepselor.

2, 5. În legătură cu criticile formulate de inculpații A. și D. privind greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu în formă calificată (art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. anterior), instanța de control judiciar reține că cei doi inculpați au susținut că în cauză se impune o soluție de achitare, întrucât, pe de o parte, fapta nu este prevăzută de legea penală (art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.) și, pe de altă parte, fapta nu este comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.).

Astfel, inculpații au susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. anterior, nici sub aspect obiectiv (nu s-a produs urmarea imediată constând intr-o pagubă adusă unității publice, acțiunile inculpatului A. și ale inculpatului D. nu realizează condițiile de tipicitate proprii cerințelor laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. anterior), nici sub aspect subiectiv, inculpații susținând că nu au acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Totodată, inculpatul D. a criticat hotărârea instanței de fond pentru confiscarea sumei de 1.113.962,89 lei, considerând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. (art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior).

În legătură cu aceeași faptă, se reține, totodată, că inculpatul E. a susținut, în cadrul apelului declarat, că situația de fapt nu a fost corect stabilită de prima instanță, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată reținută în sarcina sa.

De asemenea, a susținut că în cauză nu există dovezi care să confirme o atitudine psihică corespunzătoare intenției sale de a înlesni, sub orice formă și în orice mod, săvârșirea unei fapte penale.

În plus, inculpatul E. a apreciat eronată și condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Analizând criticile formulate de cei trei inculpați, în raport cu probele administrate în cauză, instanța de control judiciar constată, sub un prim aspect, că situația de fapt legată de acuzația de săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. anterior, a fost corect stabilită, avându-se în vedere, în principal, raportul de expertiză efectuat în cauză în cursul urmăririi penale, precum și suplimentul de expertiză dispus de către instanța de fond, probe care se coroborează cu declarațiile experților și martorilor audiați de prima instanță, precum și cu anumite declarații ale inculpaților.

În urma cercetărilor realizate de către instanțele de fond și apel și a corelării înscrisurilor depuse la dosar cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, declarațiile inculpaților și experților desemnați din oficiu de către instanță, declarațiile martorilor și concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cursul judecării fondului, a rezultat că investiția ce urma a fi realizată conform contractului nr. 300 din 16 ianuarie 2008 a fost finanțată de la bugetul de stat, sumele de bani necesare proiectului fiind virate, atât în conturile Primăriei, cât și în cele ale inspectoratului școlar.

Se reține că, în calitate de primar al com. Peștișani și ordonator principal de credite, inculpatului A. îi revenea, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, obligația de a dispune efectuarea plăților parțiale, în baza facturilor emise de executant și a tuturor documentelor justificative întocmite cu respectarea dispozițiilor legale. Plățile se efectuau după ce fuseseră în prealabil angajate, lichidate și ordonanțate în condițiile art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Din lecturarea textului contractului din 16 ianuarie 2008 semnat între Consiliul Local Peștișani, în calitate de achizitor și SC B. SA, în calitate de executant, rezultă că prețul inițial al lucrărilor de executare, finalizare și întreținere a investiției ,Elaborare lucrări de proiectare și execuție la obiectivul Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj” a fost de 12.495.814 lei plus T.V.A. în valoare de 2.374.205 lei (art. 4.1, 4.2, 5). Durata contractului este menționată în art. 6 din contract, fiind de 570 de zile de la data ordinului de începere a lucrărilor.

Printre multele obligații contractuale asumate de executant, la art. 9.3 alin. (4) se menționează aceea de a pune la dispoziția achizitorului (Primăriei Peștișani) la termenele precizate în anexele contractului, caietele de măsurători (atașamentele) și, după caz, în situațiile convenite, desenele, calculele, verificările calculelor și orice alte documente pe care executantul trebuie să le întocmească sau care sunt cerute de achizitor.

Plățile parțiale urmau a fi efectuate, de regulă, la intervale lunare, la cererea executantului, în termen de 28 de zile de la emiterea facturii, în baza unei situații de lucrări provizorii, întocmite astfel încât să asigure verificarea rapidă a lucrărilor facturate (art. 17.1, 17.4). Potrivit art. 17.4 alin. (3), plățile parțiale nu aveau înrâurire asupra răspunderii executantului pentru buna execuție a lucrărilor contractate.

Contractul menționează că achizitorul poate achita executantului un avans, în schimbul unei scrisori de returnare a avansului (garanție bancară pentru avans), în limita sumei de 3.748.000 lei inclusiv T.V.A.

Cu toate că, potrivit art. 18.2, prețul contractului urma să fie ferm pe toată perioada derulării acestuia, potrivit Actului adițional la contractul semnat între cele două părți, acest preț a fost suplimentat cu o sumă de 6.691.508, 41 lei, creșterea nefiind justificată de documente cum ar fi: note de comandă suplimentare pentru anumite categorii de lucrări, note de renunțare la alte categorii de lucrări, devize de ofertă pentru lucrări suplimentare sau orice alte documente care să justifice necesitatea suplimentării contractului inițial.

Astfel cum a reținut și prima instanță, încheierea contractului de executare lucrări a fost succedată de organizarea unei licitații pentru selecția dirigintelui de șantier, procedură câștigată de SC U.U.U. SRL, societatea inculpatului E., în urma căreia a fost semnat contractul de prestări servicii nr. 2 din 27 februarie 2008 între prestatorul SC U.U.U. SRL și beneficiarul Consiliul Local al com. Peștișani.

Potrivit contractului anterior menționat, SC U.U.U. SRL, reprezentată de inculpatul E., avea obligația (art. 2 din contract) de a urmări realizarea investiției desfășurate în baza contractului din 16 ianuarie 2008, în conformitate cu prevederile contractului de antrepriză, ale proiectelor, caietelor de sarcini și reglementărilor tehnice în vigoare, să verifice respectarea tehnologiilor de execuție în vederea asigurării nivelului calitativ prevăzut în documentația tehnică, în contract și în normele tehnice, să efectueze verificările prevăzute de normele tehnice, să verifice efectuarea lucrărilor cerințelor stabilite de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții în cazul efectuării de modificări ale documentației sau adoptării de soluții modificatoare, să urmărească executarea lucrărilor pe tot parcursul lor, dar și să efectueze, în numele beneficiarului, activitatea de verificare valorică și decontare a lucrărilor efectuate, obligație care presupunea verificarea și confirmarea situațiilor de lucrări întocmite de executant, din punct de vedere al cantităților executate.

În realizarea celei din urmă menționate obligații, inculpatul E., împreună cu reprezentanții Primăriei Peștișani și ai executantului SC B. SA, trebuiau să efectueze măsurători în teren, iar în baza acestor măsurători, cuprinse în procese-verbale, executantul trebuia să întocmească situațiile de lucrări, semnate alături de dirigintele de șantier și de reprezentanții executantului și ai Primăriei, urmărindu-se, astfel, să se asigure corespondența între lucrările executate în teren și cele menționate în acte. În baza situațiilor de lucrări aprobate, executantul SC B. SA urma să emită către Primăria Peștișani factura pentru contravaloarea lucrărilor executate și confirmate de dirigintele de șantier.

În cauză, raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale a stabilit că, în derularea contractului de lucrări construcții nr. 300 din 16 ianuarie 2008 privind obiectivul ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși, com. Peștișani, județul Gorj”, semnat între Primăria Peștișani (achizitor) și SC B. SA Târgu Jiu (executant), al cărui acționar majoritar era inculpatul D., au existat deficiențe, confirmate și de suplimentul de expertiză dispus de prima instanță (filele 96-320, vol. III dosar).

Raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale (filele 1-463 vol. 11 d.u.p.) de un expert contabil, S.S.S., împreună cu un expert în construcții, R.R.R., a constatat, în răspunsurile la obiectivele nr. 1-8, că: documentația tehnică nu cuprinde note de renunțare, respectiv, note de comandă suplimentare pentru anumite categorii de lucrări; nu există documente care să justifice creșterea valorii inițiale a contractului cu 6.691.508,41 lei, prin Actul adițional, nu au existat devize ofertă pentru lucrările executate la obiectiv, ci situațiile de lucrări au fost verificate prin raportare la Centralizatorul valoric pe categorii de lucrări, care, însă nu conține listele de cantități aprobate pentru proiect (fila 9 vol. 11 d.u.p.).

În acest mod, situațiile de lucrări reflectau doar scriptic lucrări executate, iar cantitățile și elementele menționate în cuprinsul situațiilor de lucrări nu erau justificate de documente ce trebuiau să însoțească aceste situații (procese-verbale, măsurători).

Potrivit raportului de expertiză întocmit la urmărire penală, diferența între lucrările avizate și facturate beneficiarului și valoarea lucrărilor efectiv realizate a fost de 1.598.642,02 lei.

Totodată, raportul a subliniat că în privința multor lucrări, lipseau documente de atestare a calității, lipseau anexe/atașamente întocmite pe fiecare obiect de lucrări, iar situațiile de lucrări întocmite nu se raportau la articole de deviz, lipsind devizele-ofertă care să menționeze prețul ofertat și agreat privind respectivele lucrări și cantitățile efectiv măsurate în teren (aceste măsurători au fost efectuate de experți).

Ca atare, situațiile de lucrări aprobate la plată și semnate de dirigintele de șantier, inculpatul E. și de firma inculpatului D., în calitate de executant, nu corespund în totalitate cu cantitățile executate, diferența achitată în plus de beneficiar fiind de 1.598.642,02 lei (concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la urmărire penală - obiectivele nr. 4, 5, 7, 8).

Concluzia care se desprinde din lectura raportului de expertiză este că inculpatul E. nu și-a îndeplinit, între altele obligația de a urmări corespondența între lucrările realizate efectiv la obiectiv și cantitățile menționate de executant ca fiind executate în cuprinsul situațiilor de lucrări.

Constatând că expertiza menționează existența pe teren a unor lucrări neevidențiate în situațiile întocmite, prima instanță a dispus efectuarea unui supliment de expertiză (filele 96-320 vol. IV dosar fond), care a concluzionat că diferența dintre valoarea situațiilor de lucrări avizate de inculpatul E., în calitate de diriginte de șantier (care au stat la baza facturării către Primărie și efectuării plăților de către inculpatul A., ordonator principal de credite al achizitorului, către societatea executant controlată de inculpatul D.) și valoarea efectivă a lucrărilor executate este mai mică decât cea constatată de raportul de expertiză, anume suma de 1.113. 962,89 lei, deoarece raportul de expertiză nu a avut în vedere valoarea de 515.164,09 lei inclusiv T.V.A., reprezentând lucrări la acoperișul de la obiectivul Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși care, deși era executat, nu se regăsea în situațiile de lucrări prezentate experților la data efectuării expertizei.

Suplimentul de expertiză a constatat, totodată, că nici pentru lucrările la acoperișul Grupului Școlar nu a existat, anterior execuției, un deviz ofertă agreat de părți, însă la momentul efectuării suplimentului, experților le-a fost prezentată situația de lucrări aferentă, astfel că experții au scăzut din cuantumul prejudiciului contravaloarea acoperișului și, de asemenea, a lucrărilor ascunse constatate pe teren.

Detalierea pe obiecte a sumelor efectiv plătite, prin comparație cu valoarea lucrărilor executate, s-a realizat în cadrul anexelor 1-13 din suplimentul la expertiză (filele 114-127 vol. IV dosar fond).

Astfel, cu titlu de exemplu, suplimentul reține că diferența achitată în plus pentru reabilitarea Liceului a fost de 72.839,99 lei (fila 114), pentru cea a internatului școlar de 570.185,87 lei (fila 115), pentru reabilitare spălătorie 30.309,32 lei (fila 117), pentru blocul de garsoniere suma de 108.474,52 lei (fila 118), pentru reparații atelier școală 30.058,82 lei (fila 120), pentru reabilitarea terenului de fotbal 28.491,22 lei (fila 122), etc.

Anexele 1-13 la suplimentul de expertiză cuprind constatări similare cu cele ale raportului inițial, arătând că o mare parte din sumele achitate în plus față de lucrările efectiv constatate în teren nu au avut la bază articole de deviz, fiind elemente de lucrări pentru care nu s-au prezentat și agreat devize-ofertă de preț și cantități.

La stabilirea valorii plăților necuvenite, realizate către executant, experții nu au avut în vedere suma de 505.589 lei, întrucât factura din 30 iunie 2010 reprezentând reglare stornare eronată, conform facturii din 28 mai 2010, nu a format obiectul acuzării, iar rechizitoriul a arătat că plata a fost refuzată de beneficiar pentru lipsa situațiilor de lucrări. De altfel, înregistrarea acestei sume în contabilitatea Primăriei s-a făcut ca urmare a punerii în executare a sentinței nr. 69 din 15 mai 2012 a Tribunalului Gorj.

În ansamblu, suplimentul la raportul de expertiză efectuat din dispoziția primei instanțe a constatat că valoarea totală a plăților realizate exclusiv în baza situațiilor de lucrări vizate de inculpatul E. a fost de 7.788.689,39 lei, deși valoarea lucrărilor existente în teren a fost constatată a fi doar de 6.674.726,50 lei. Din suma totală plătită de 7.788.689,39 lei, suma de 1.750.000 lei a fost achitată executantului SC B. SA, controlat de inculpatul D. direct de către Grupul Școlar Industrial Constantin Brâncuși, iar ordonatorul principal de credite, inculpatul A., a efectuat plata restului sumei, de 6.038.689,39 lei, din conturile de cheltuieli bugetare ale Primăriei.

Ca atare, potrivit răspunsului la obiectivul nr. 5 al suplimentului la raportul de expertiză, valoarea prejudiciului cauzat bugetului Primăriei Peștișani a fost de 1.619.552,5 lei, din care s-a scăzut suma de 505.589,61 lei, refuzată la plată, dar înregistrată în contabilitatea Primăriei Peștișani ca urmare a punerii în executare a sentinței nr. 69 din 15 mai 2012 a Tribunalului Gorj.

În legătură cu opiniile diferite exprimate de experții asistenți la realizarea raportului de expertiză inițial și a suplimentului de expertiză dispus de instanța de fond, instanța de control judiciar apreciază că acestea nu sunt fundamentate de o metodă concretă și diferită de măsurare și calcul, din care să rezulte maniera în care au ajuns la concluzia că în teren s-ar fi realizat lucrări în cantități mai mari decât cele măsurate de experții desemnați din oficiu de instanță.

Chiar și așa, se observă că și în varianta exprimată de experții asistenți se menține o diferență semnificativă, de 364.893,81 lei, între valoarea lucrărilor cuprinse în situațiile de lucrări vizate de inculpatul E. și valoarea lucrărilor efectiv executate în teren (fila 22 vol. IV dosar fond).

Totodată, împrejurarea că experții asistenți au luat în considerare, în stabilirea unui prejudiciu total zero, lucrări despre care au precizat că se află fizic pe teren, dar nu sunt evidențiate în situațiile de lucrări nu este de natură a schimba concluziile suplimentului la raportul de expertiză, întrucât asemenea lucrări, nefiind evidențiate în situații, nu au fost plătite de Primărie și, ca atare, nu au fost avute în vedere la stabilirea prejudiciului, nefiind înregistrate în contabilitate.

Ca atare, instanța de control judiciar va înlătura concluziile experților asistenți, în raport cu concluziile experților desemnați de organele judiciare, exprimate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în faza de urmărire penală și în cel al suplimentului la raport, realizat în cursul judecății pe fond, va reține că valoarea plăților necuvenite făcute de Primăria com. Peștișani, prin semnătura inculpatului A., către executantul SC B. SA, firmă deținută în proporție de 99% de inculpatul D., în baza situațiilor de lucrări atestate de inculpatul E. este suma de 1.113.962,89 lei.

În consecință, nu poate fi primită apărarea inculpaților A. și D., în sensul că nu s-a produs urmarea imediată cerută de norma de incriminare, deoarece în accepțiunea noțiunii de consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 248¹ C. pen. anterior intră, prin referire la art. 145 din același cod, fie o pagubă mai mare de 200.000 lei, fie o perturbare deosebit de gravă a activității unui organ sau al unei instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145, ambele condiții fiind întrunite în speță.

În fața Completului de 5 Judecători, inculpatul A. a declarat, la 11 aprilie 2016 (filele 2-5 vol. II dosar apel) că urmărirea executării lucrărilor nu cădeau în sarcina sa, ci a dirigintelui de șantier, inculpatul E., singura persoană cu atribuții de avizare a situațiilor de lucrări întocmite de către executantul SC B. SA, în baza cărora se emitea, ulterior, factura.

Inculpatul a negat orice responsabilitate în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând că: ”Din punctul meu de vedere, toate plățile pe care le-am făcut în contul lucrărilor au fost legale. Nu există situații de lucrări nesemnate care să fi fost plătite cu mențiunea că nu eu semnam situația de lucrări”.

Audiat la 14 martie 2016, inculpatul D. a recunoscut faptul că, deși nu avea expertiză în materie de lucrări de construcții, era persoana care controla activitatea firmei SC B. SA, fiind direct interesat în rezolvarea problemelor întâmpinate inclusiv la obiectivul Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși: ”La data când SC B. SA a câștigat contractul de lucrări pentru reabilitarea Grupului Școlar Constantin Brâncuși din com. Peștișani, eu eram acționar majoritar al societății cu 98 %, însă nu eram administrator. Eu nu mă pricep, potrivit pregătirii pe care o am, la lucrările de construcții și nu am fost la șantier decât de 2 ori și nu pentru a verifica lucrările efectuate, existând în acest sens personal calificat al societății, cum ar fi directorul tehnic K.K., dirigintele de șantier F.F. care mergea la toate lucrările de șantier, proiectantul J.J. Este reală susținerea inculpatului E., în sensul că, cu ocazia unei deplasări la fața locului acesta mi-a adus la cunoștință că nu se înțelege cu dirigintele de șantier al SC B. SA, motiv pentru care eu am vorbit cu acesta cât și cu persoana implicate, iar ulterior s-a încheiat un contract de subantrepriză, iar lucrurile au început să meargă mai bine. Arăt încă odată că nu mă pricepeam la partea de construcții și nu m-am ocupat efectiv de contractul respectiv, nefiind familiarizat cu unele documente despre care s-a făcut vorbire în prezenta cauză (ex. atașament)” (fila 222 verso vol. I dosar apel).

Inculpatul E. (care a precizat în fața instanței de fond că, urmare înțelegerii dintre inculpații A. și D., deși măsurătorile în teren erau efectuate lunar, situațiile de lucrări nu se întocmeau cu aceeași regularitate, contrar regulii stabilite prin contract) a recunoscut că sarcina verificării lucrărilor executate cu cele facturate de executant îi revenea: ”În calitate de diriginte de șantier eu trebuia să urmăresc execuția cantitativă și calitativă a lucrărilor, sens in care mă deplasăm cel puțin la 2 zile pentru a urmării stadiul lucrărilor și materialelor care se puneau in operă. La fiecare sfârșit de lună se făceau așa numite atașamente în care se treceau lucrările executate și materialele folosite. Materialele nu se decontau separat, ci doar odată cu punerea lor în operă. Atașamentele erau întocmite de către constructor pe baza măsurătorilor făcute de mine și de reprezentantul constructorului, numitul F.F. Pe baza atașamentelor se făceau situații de lucrări care reprezentau un corespondent valoric al lucrărilor descrise în atașamente, cu precizarea că situațiile de lucrări nu se întocmeau lunar, ci doar atunci când erau bani pentru decontarea lor. A existat o convenție intre Primăria Peștișani și executant, ca situațiile de lucrări să se întocmească doar atunci când veneau banii pentru decontare. Întocmirea situațiilor de lucrări erau in competența exclusivă a constructorilor, căci ei aveau oferta de preț făcută Primăriei. Eu verificam corespondența situației de lucrări cu atașamentele și le vizam sau le restituiam, după caz, pentru verificări. Ulterior, situațiile de lucrări erau trimise la Primărie pentru a fi vizate și făcută plata. (…) Verificările calitative cădeau exclusiv în sarcina mea, chiar și în situația in care o comise de recepție parțială ar fi existat”.

Cu toate acestea, inculpatul E. a negat faptul că există neconcordanțe între lucrările reflectate în situațiile de lucrări și cele plătite de către Primărie societății inculpatului D.: ”Arăt faptul că tot ceea ce eu am avizat ca și situații de lucrări corespunde cu lucrările efectiv executate. Mai mult, în ultimele 3 săptămâni ale lucrării nu am mai avizat nici o situație de lucrări deoarece executantul își redusese numărul de personal și mi-am dat seama că nu poate să ducă lucrarea mai departe. Se poate spune chiar că s-au executat in fapt lucrări mai multe decât cele decontate de Primărie. Lucrarea nu este finalizată nici in prezent pentru că nu s-au mai alocat fonduri, ultima dată când s-au executat lucrări fiind în anul 2009.”

În cadrul aceleiași declarații, inculpatul E. a confirmat calitatea de persoană de decizie a inculpatului D., declarând: ”Cu inculpatul D. m-am întâlnit de două ori și am vorbit o dată la telefon pe perioada derulării contractului aducându-i la cunoștință că nu are personal calificat pentru această lucrare și voi sista lucrările. Ulterior, inculpatul D. a încheiat un contrat de subantrepriză cu o altă unitate și a continuat lucrarea. Inculpatul D. nu a participat niciodată la măsurătorile din teren și nici la întocmirea situațiilor de lucrări”. Totodată, a reiterat aspectul privind nerespectarea regulii de întocmire lunară a situațiilor de lucrări: ”Întocmirea situațiilor de lucrări în corelare cu alocarea de fonduri pentru plata acestora s-a convenit verbal între reprezentantul Primăriei și reprezentantul constructorului fără a putea indica persoanele”.

Procedura de lucru descrisă de inculpatul E. rezultă și din declarația martorului F.F., dată în fața primei instanțe (declarație din 28 noiembrie 2013, filele 69-70 vol. II dosar fond): ”Astfel în anul 2008 am supravegheat și executarea lucrărilor la campusul școlar. (…) Supravegheam împărțirea muncitorilor pe obiectivele din campus și făceam o verificare a inventarului de materiale ce erau necesare în executarea lucrărilor alături de magaziner și inginer. În acea perioadă inginer de șantier era x. Diriginte de șantier era inculpatul G. În fiecare zi directorul grupului școlar martorul Z. sau directorul adjunct sau alți profesori veneau să vadă care este stadiul de execuție al lucrărilor și periodic se prezentau și angajați ai Primăriei. Mă ocupam personal, împreună cu alți muncitori la măsurătorile din teren, care erau reflectate în situațiile din teren. De fapt, măsurătorile erau trimise la Tg Jiu, introduse în calculator și pe baza unui program, ieșeau situațiile de lucrări. Aceste situații de lucrări erau verificate, după care erau trimise lui Z. și serviciului de contabilitate al grupului școlar, după care, dacă nu erau constatate nereguli, erau semnate de mine, de către dirigintele de șantier, inculpatul G, după care se emiteau facturile. După ce erau semnate, erau trimise la TG Jiu la contabilitatea SC B. SA, erau emise facturile și îmi imaginez ca erau trimise apoi la Primărie. Nu mă ocupam însă de acest circuit al documentelor contabile”.

Martorul și-a menținut declarațiile date cu ocazia audierii sale de către Completul de 5 Judecători (declarație din 11 aprilie 2016, fila 13-15 dosar apel), subliniind și interesul manifestat de inculpatul D. față de lucrările desfășurate: ”Se făceau ședințe săptămânal, chiar și mai des, la care participau mai mulți angajați, de la aprovizionare, partea tehnică, care erau conduse de D.D., in perioada 2008 - 2009, fiind numită la conducerea firmei de către acționariatul acesteia. (…) De asemenea, la aceste ședințe participa și inculpatul D. atunci când era prezent la sediul firmei. La ședințe se tratau toate lucrările pe care le aveam în derulare într-o anumită perioadă. În legătură cu lucrarea din Peștișani arăt că eram prezent în fiecare dimineață, însă nu stăteam toată ziua pentru că mai aveam și alte lucrări sub supraveghere. Verificam zilnic lucrările executate, prezentând cele constatate administratorului sau numitei D.D.. Dispoziții in legătură cu această lucrare le primeam tot de la administrator sau de la D.D., însă cu raportare la graficul de lucrări ce urma a fi executat. Situații de lucrări se întocmeau lunar, dar uneori se întocmeau și mai rar in funcție de cum erau alocați banii pentru lucrări. Măsurătorile in teren le efectuam împreună cu dirigintele de șantier și cu alți angajați de la SC B. SA, iar datele obținute le introduceam intr-un program aflat la firmă la Târgu Jiu și pe baza căruia se genera devizul de lucrări. Cu acesta ne întorceam la Peștișani, fiind verificat de către dirigintele de șantier, de mine și de inginerul de la fața locului, precum și din partea liceului. Dacă cantitățile corespundeau cu măsurătorile devizele erau semnate și trimise la contabilitate la Târgu Jiu. Devizele (situațiile de lucrări) astfel întocmite erau însoțite de facturi și erau apoi prezentate spre a fi achitate. Pe D. l-am văzut pe șantier destul de rar, cam o dată pe lună. Era interesat in discuțiile purtate despre stadiul lucrărilor. De asemeni, am avut discuții telefonice cu acesta, întrebându-mă cum merg lucrările. Cred că mai vorbea și cu alții. Discuțiile nu intrau însă in prea multe amănunte mai ales că nu viza exclusiv lucrarea din Peștișani, ci și alte lucrări. Discuțiile pe care le purta D. cu prilejul vizitelor efectuate erau doar cu angajații firmei nu și cu angajații Primăriei. Eu nu aveam o putere de decizie in firmă, însă urmăream ca lucrările să fie executate corespunzător din punct de vedere tehnic. (…) D. avea cunoștință despre construcții, întrucât nu era prima lucrare care se efectua. Au fost situații in care situațiile de lucrări au trebuit să fie refăcute, însă nu era vorba de diferențe mari, fiind vorba de necorelări determinate de modul in care era conceput programul de calcul. Au fost cazuri în care situațiile de lucrări au fost respinse de dirigintele de șantier, dar și de reprezentanții grupului școlar. De la Primărie existau vizite la șantier la două zile, însă era vorba de o simplă curiozitate a unor angajați, dar și pentru a se vedea ce se face exact la lucrarea respectivă. Din partea Primăriei nu cred să fi existat o altă persoană care să verifice cantitativ și calitativ lucrările, in afară de dirigintele de șantier”.

Contrar declarației anterior redate, martora D.D., audiată de prima instanță la 15 septembrie 2014, a încercat să acrediteze ideea că inculpatul D. nu era interesat de desfășurarea acestui contract, arătând că ”în derularea contractului cu Primăria com. Pestișani, inculpatul D. nu s-a implicat, întrucât obligațiile îi reveneau lui F.F., iar din câte cunosc eu, inculpatul s-a deplasat în teren de maxim 2 sau 3 ori, împrejurări pe care le-am aflat în de perioada derulării contractului, întrucât mă deplasam la sediul SC B. SA zilnic unde stăteam 2-3 ore, unde l-am auzit pe inculpat spunând 1-2 ori că a fost până în parcarea de lângă campus care era executată în baza contractului”.

Depoziția martorului K.K., audiat de instanța de apel la 11 aprilie 2016, la propunerea inculpaților A. și D. (fila 16-17 vol. II dosar apel) nu a adus lămuriri suplimentare: ”nu am avut nici o atribuție de serviciu in legătură cu lucrarea de la Peștișani, însă știu că de ea răspundea F.F., în sensul că avea putere de decizie in legătură cu lucrările efectuate, el fiind cel care dădea dispoziții in legătură cu lucrările ce urmau să fie efectuate. (.) nu cunosc dacă acesta era supervizat de cineva sau dădea raportul cuiva din firmă. Pe linie de construcții pe toată firma era singura persoană de specialitate. Știu că, ca și pregătire, era tehnician, fiind practic un tehnician care conducea partea de construcții din firmă”. Deși a precizat că inculpatul D. nu se ocupa efectiv de partea tehnică, martorul a admis totuși că acest inculpat controla SC B. SA,: ”D. era patronul firmei însă nu se implica in partea de construcții”.

Din ansamblul probelor anterior analizate, instanța de control judiciar constată că în baza situațiilor de lucrări întocmite și avizate cu încălcarea atribuțiilor ce reveneau inculpatului E., în calitate de diriginte de șantier, situații care certificau executarea de cantități și obiecte de deviz necorespunzătoare pe deplin realității, firma inculpatului D. a emis facturi către achizitorul Primăria Peștișani. La rândul său, în baza facturilor menționate, inculpatul A., cu încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, a efectuat din bugetul Primăriei Peștișani plăți necuvenite în sumă de 1.113.962,89 lei.

Potrivit art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, inculpatul A. îndeplinea funcția de ordonator principal de credite, calitate în care avea obligația de a dispune efectuarea plăților parțiale, în baza facturilor emise de executant și a tuturor documentelor justificative anterior menționate, întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.

Această obligație rezultă din textul art. 54 alin. (5) din Legea nr. 276/2006 privind finanțele publice locale, care prevede că instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative, care să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor, executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Totodată, alineatul 6 al aceluiași articol prevede că efectuarea plăților se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază ca justificată constatarea primei instanțe că inculpatul A., în pofida atribuțiilor care-i reveneau, a dispus ordonanțarea și plata către firma deținută de inculpatul D. a contravalorii unor lucrări fără acoperire în teren,în suma de 1.113.962,89 lei, în baza unor situații de lucrări necorespunzătoare realității, semnate de inculpatul E., dar fără a avea anexate documente justificative, constând în atașamentele specifice din care să rezulte modul de măsurare și calcul al cantităților și obiectelor de deviz sau necesitatea și comanda unor lucrări suplimentare.

Aspectul este confirmat și de declarația martorei Z. (șef compartiment financiar contabil din cadrul Primăriei), care a precizat că plățile erau făcute în baza Centralizatorului ,,Reabilitare Campus Școală de Artă și Meserii - Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși” (semnat de inculpatul A.), a situațiilor de lucrări semnate de dirigintele de șantier și a facturilor emise de constructor, reprezentat de inculpatul D.

Așadar, ordonanțarea și plata cheltuielilor bugetare arătate s-a dispus de către inculpatul A. fără prezentarea tuturor documentelor justificative necesare (devize ofertă, atașamente), din analiza cărora s-a fi constatat că există diferențe cantitative între situațiile de lucrări întocmite prin raportare la Centralizator și situația efectiv constatată în teren.

Din modul de acțiune al inculpatului A. rezultă că atitudinea sa subiectivă a fost una caracteristică intenției, întrucât prin aprobarea plății facturilor cu încălcarea atribuțiilor legale, fără a verifica documentele justificative necesare, inculpatul a prevăzut și acceptat posibilitatea ca plățile efectuate să nu corespundă lucrărilor efectiv realizate pe teren.

Prin urmare, contrar criticii formulate de inculpatul A., se constată că fapta săvârșită de acest inculpat întrunește condiția elementului constitutiv al laturii subiective caracteristice infracțiunii de abuz în serviciu, fiind comisă cu intenție indirectă.

La rândul său, inculpatul D., exercitând controlul integral, de drept și de fapt asupra societății executante, a folosit situațiile de lucrări, al căror calcul inițial se realiza la firma sa, prin folosirea unor programe specializate (conform declarațiilor martorului F.F.), cunoscând că obiectele de deviz și cantitățile menționate și confirmate de inculpatul E. nu corespundeau în totalitate cu cantitățile de lucrări executate sau de materiale procurate de proprii angajați și, cu toate acestea, a procedat la emiterea de facturi în baza acestor situații de lucrări, înaintându-le către beneficiar pentru a fi plătite și pentru a obține astfel contravaloarea unor servicii și lucrări neprestate.

În acest mod, inculpatul D. a înlesnit inculpatului A. să își îndeplinească defectuos atribuțiile de serviciu și să dispună, în lipsa unor documente justificative edificatoare, plata unor sume necuvenite către constructorul SC B. SA, producând patrimoniului Primăriei com. Peștișani o pagubă de 1.113.962,89 lei, reprezentată de diferența dintre valoarea înregistrată în contabilitate în baza situațiilor de lucrări și valoarea reală a cantităților de lucrări efectuate în teren.

Contrar susținerilor inculpatului D., se observă că acesta a direcționat și controlat în mod exclusiv activitatea societății SC B. SA SRL, întrucât la data la care au avut loc faptele analizate, inculpatul deținea un procent de 99% din acțiunile societății, având putere discreționară de decizie cu privire la activitățile ce intrau în obiectul de activitate al societății.

În mod evident, în baza acțiunilor deținute, inculpatul D. a fost și beneficiarul plăților necuvenite efectuate de Primăria com. Peștișani, neavând nerelevanță împrejurarea că inculpatul nu îndeplinea funcția de administrator de drept al societății sale, după cum tot nerelevante și necredibile, totodată, apar și susținerile martorului F.F., în sensul că inculpatul nu s-ar fi implicat în executarea contractului, întrucât venea rar pe șantier.

Ca atare, instanța de control judiciar constată că inculpatul D. a realizat conducerea și administrarea în fapt a societății, calitate în care a fost informat și a luat decizii inclusiv cu privire la executarea contractului la obiectivul de investiții,,Grup Școlar Industrial Constantin Brâncuși” (decizia de suplimentare a numărului muncitorilor luată urmare discuției cu inculpatul E., decizia de a nu respecta prevederile contractuale privind efectuarea lunară a situațiilor de lucrări, luată potrivit înțelegerii cu A., decizia de a emite facturi, deși situațiile de lucrări nu aveau anexate devize de ofertă). Folosindu-se de situații de lucrări care conțineau mențiuni neconforme cu realitatea, inculpatul D., asociat deținător al 99% din capitalul social al SC B. SA și deci, al controlului absolut asupra manierei de exercitare a obiectului de activitate al societății, a luat decizia facturării de cheltuieli necuvenite către beneficiarul investiției, din modalitatea de acțiune a acestui inculpat, anterior descrisă, rezultând că acesta a prevăzut și a urmărit posibilitatea de a primi în conturi sume mai mari decât valoarea lucrărilor efectiv realizate în baza contractului nr. 300 din 16 ianuarie 2008.

Ca atare, contrar susținerilor inculpatului D., atitudinea subiectivă a acestuia este una caracteristică intenției directe, formă de vinovăție ce se circumscrie cerințelor laturii subiective a complicității la infracțiunea de abuz in serviciu cu consecințe deosebit de grave.

Nu în ultimul rând, din analiza probelor administrate rezultă că inculpatul E. nu și-a îndeplinit obligația de a verifica sub aspect cantitativ și calitativ lucrările executate și nici pe aceea de a confirma realitatea lucrărilor și cantității menționate în situațiile de lucrări cu cele existente în teren.

Cu știința inculpatului E., întocmirea situațiilor de lucrări a avut la bază doar Centralizatorul valoric pe categorii de lucrări pentru toate obiectele aferente obiectivului și listele de cantități din proiect, fără să existe atașamente și devize ofertă care să precizeze cantitățile reale de materiale incorporate, categoriile de lucrări efectiv realizate și costurile reale ale lucrărilor executate la obiectiv (manoperă, transport, etc).

În acest mod, împreună cu inculpatul D., acționar majoritar al constructorului SC B. SA, care a utilizat situațiile de lucrări avizate pentru a emite facturi către Primăria com. Peștișani și pentru a justifica costurile lucrărilor și serviciilor, inculpatul E. a înlesnit inculpatului A. ca, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu ale acestuia, în lipsa unor documente justificative, să dispună plata unor sume necuvenite către constructorul SC B. SA, în ciuda faptului că o parte din lucrările facturate nu erau executate și să cauzeze astfel patrimoniului Primăriei com. Peștișani o pagubă de 1.113.962,89 lei, constând în diferența dintre valoarea înregistrată în contabilitate a lucrărilor, în baza situațiilor de lucrări (7.788.689,39 lei) și valoarea reală a cantităților de lucrări efectuate în teren (6.674.726,50 lei).

Toate probele analizate anterior confirmă, fără putință de tăgadă, corectitudinea situației de fapt avute în vedere de prima instanță în analiza infracțiunii de abuz in serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. anterior, reținută în sarcina inculpatului A. și, respectiv, a complicității la această infracțiune, faptă pentru care au fost trimiși în judecată inculpații E. și, respectiv, D.

Se constată, deopotrivă, că prima instanță a stabilit în mod justificat că activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați a produs o pagubă de 1.113.962,89 lei, aspect ce reprezintă, atât o tulburare însemnată adusă activității Primăriei com. Peștișani, dar și o pagubă cu o valoare mult peste cea de 200.000 lei prevăzută de art. 146 C. pen. anterior, produsă în bugetul instituției menționate, buget constituit în acest caz particular din fonduri comunitare special desemnate realizării obiectivului pentru care a fost semnat contractul din 16 ianuarie 2008.

Sub un al doilea aspect, instanța de control judiciar constată, în baza tuturor probelor anterior expuse și analizate pe larg, că prima instanță a stabilit corect și elementele de fapt referitoare la acuzația de săvârșire de către inculpatul E. a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzut de art. 288 C. pen. anterior.

Alterarea situațiilor de lucrări, prin avizarea lor de către inculpatul E. și confirmarea, astfel, a executării de către firma inculpatului D. a unor cantități substanțial mai mari decât cele reale, rezultate din măsurătorile efectuate de inculpatul E. și de martorul F.F., se încadrează în elementul material al laturii obiective a infracțiunii menționate, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului G fiind, inclusiv sub acest aspect, dovedită în integralitate.

Situațiile de lucrări neconforme adevărului au dobândit caracter de înscrisuri oficiale prin certificarea lor de către inculpatul G, diriginte de șantier și deci, reprezentantul Primăriei Peștișani cu atribuții exprese de supraveghere și verificare a lucrărilor executate în baza contractului nr. 300 din 16 ianuarie 2008.

Totodată, din elementele de fapt anterior prezentate, astfel cum au fost demonstrate de probele administrate, instanța de control judiciar apreciază că în cauză este întrunit și elementul laturii subiective al infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, vinovăția inculpatului E. îmbrăcând, în mod evident, forma intenției (inculpatul a cunoscut nerealitatea conținutului situațiilor de lucrări, prevăzând și acceptând rezultatul efectuării unor plăți necuvenite de către beneficiar către executant.

Sub cel de al treilea aspect, instanța de control judiciar apreciază că argumentele menționate anterior justifică concluzia că folosirea de către inculpatul D. a situațiilor de lucrări avizate de inculpatul G, cunoscând că vol. materialelor și categoriile de lucrările confirmate de acesta din urmă nu corespundeau în totalitate cu cantitățile de lucrări executate de angajații săi, prin emiterea de facturi și transmiterea acestora către beneficiar în scopul obținerii unei plăți necuvenite întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, fapta fiind săvârșită cu intenție directă.

În baza tuturor considerentelor anterior enumerate, Completul de 5 Judecători apreciază ca judicioasă concluzia primei instanțe, în sensul că fapta inculpatului A. de a dispune plăți necuvenite către constructor în valoare de 1.113.962,89 lei din fondurile publice locale, beneficiind în acest sens de ajutorul inculpaților E. și D. care au semnat și, respectiv, facturat situații de lucrări necorespunzătoare realității, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 248¹ din același cod, în timp ce faptele de înlesnire menționate, săvârșite de inculpații E. și D. realizează elementele de conținut ale aceleiași infracțiuni, dar în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 și art. 248¹ din același cod, precum și ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. anterior - în ce-l privește pe inculpatul E. - și de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. anterior, în privința inculpatului D., reprezentantul SC B. SA.

În consecință, pentru motivele anterior arătate, Completul de 5 Judecători respinge toate criticile analizate, ca nefondate.

În ceea ce privește critica inculpatului D. privind greșita confiscare a sumei de 1.113.962,89 lei, Completul de 5 Judecători reține că, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, este obligatorie confiscarea sumelor de bani dobândite de inculpați prin săvârșirea infracțiunii, dacă acestea nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

În speță, prima instanță a constatat, în mod corect, că deși Primăria com. Peștișani nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul cauzat prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către inculpatului A. nu a fost recuperat.

Drept urmare, inculpatul menționat a obținut un folos injust prin comiterea infracțiunilor, fără a-l restitui persoanei vătămate și fără ca suma respectivă să fi servit la despăgubirea Primăriei com. Peștișani, astfel încât, prin raportare la dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, instanța de control judiciar constată legală și temeinică măsura dispusă de prima instanță, de confiscare de la inculpatul D. a sumei de 1.113.962,89 lei, respingând totodată, ca nefondată, critica analizată.

3,6,7. Inculpații A., F. și G. au formulat critici referitoare la greșita condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, constând in efectuarea de plăți necuvenite în valoare de în valoare de 154.000 lei către SC C. SRL, atât sub aspectul greșitei rețineri a situației de fapt, în special cu privire la urmarea cerută de lege, cât și sub aspectul greșitei stabiliri a dispozițiilor legale incidente și a unei eronate aprecieri privind întrunirea condițiilor pentru existența laturii subiective a infracțiunii.

Astfel, inculpatul A. a susținut, în principal, că fapta pentru care a fost condamnat în primă instanță nu este prevăzută de legea penală și, totodată, nu a fost comisă cu forma de vinovăție prevăzută de lege, impunându-se achitarea sa.

Totodată, a criticat soluția atacată, sub aspectul laturii obiective, considerând că în cauză nu s-a materializat urmarea imediată, respectiv producerea unei pagube cerută de textul de incriminare.

Inculpatul F. a criticat sentința apelată pentru greșita stabilire a situației de fapt, susținând că în realitate, probele administrate îi sunt favorabile, în sensul că declarațiile martorilor se coroborează cu concluziile expertizei realizate în cauză și cu declarația inculpatului A.

A mai criticat soluția primei instanțe, arătând, că în mod greșit s-a reținut drept că dispozițiile anexei 1 și ale art. 51 și art. 54 pct. 8 din Legea nr. 273/2006 sunt aplicabile cauzei, considerând, dimpotrivă, că temeiul juridic al efectuării plăților cu titlu de avans îl reprezintă dispozițiile H.G. nr. 264/2003.

La rândul său, inculpatul G. a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță, arătând că situația de fapt referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice a fost greșit reținută de prima instanță, nefiind confirmată de probele administrate, deoarece, astfel cum demonstrează raportul Camerei de Conturi, plățile efectuate au respectat dispozițiile art. 17 pct. 3 și 4 din contractul semnat între SC C. SRL și Primăria Peștișani și s-au întemeiat pe dispozițiile O.G. nr. 7/2006 și ale normelor metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 602/2006.

A mai susținut că prin plățile efectuate, Primăria com. Peștișani nu a suferit vreun prejudiciu.

Sub aspectul laturii subiective, a susținut că nu este dovedită intenția de a produce un asemenea prejudiciu patrimoniului Primăriei com. Peștișani.

Pe de altă parte, cu referire la infracțiunea de uz de fals, a criticat modul de stabilire al situației de fapt, negând că documentele prezentate organelor de control ar fi fost întocmite pro causa. A susținut, în esență, că mențiunile din aceste documente se coroborează cu alte probe, din care rezultă că, în realitate, societatea SC C. SRL deținea bunurile menționate în procesele-verbale de custodie, pe care le asigurase.

Analizând criticile formulate de inculpați, în raport cu probele administrate în cursul procesului penal, Completul de 5 Judecători constată, sub un prim aspect, că probele administrate în legătură cu acuzația de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, reținută, în forma autoratului, în sarcina inculpatului A. au dovedit îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpat, constând, pe de o parte, în efectuarea unei plăți necuvenite de 4.000 lei (alocați Primăriei Peștișani de la bugetul de stat prin H.G. nr. 1524/2008) către SC C. SRL, fără a avea la baza documente justificative conform contractului din 24 decembrie 2008, reprezentând servicii de „proiectare parțială”, iar pe de altă parte, în efectuarea unei plăți de 150.000 lei către SC C. SRL (bani alocați Primăriei Peștișani de la bugetul de stat prin H.G. nr. 1307/2009), plată de asemenea nejustificată de documente necesare potrivit contractului menționat, pentru efectuarea ambelor plăți inculpatul A. beneficiind de ajutorul inculpaților F. și G.

Aceste împrejurări de fapt rezultă din aspectele constatate prin procesul-verbal de constatare din 8 octombrie 2010 și prin Decizia nr. 1588 din 9 noiembrie 2010, ambele emise de Camera de Conturi Gorj, dar și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, în cursul urmăririi penale (vol.11 d.u.p. filele 14-41 și 406-463), probele menționate coroborându-se cu declarațiile martorilor audiați de prima instanță și de instanța de apel, precum și cu declarațiile inculpaților.

Instanța de control judiciar menține drept corectă concluzia de ansamblu a primei instanțe privind deplina dovedire a situației de fapt circumscrise elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Cu toate acestea, raționamentul pentru care instanța de control judiciar a ajuns la concluzia anterior menționată este unul nuanțat față de cel al primei instanțe, astfel cum se va arăta în cele ce urmează.

Astfel, urmare coroborării tuturor probelor relevante administrate în cauză, a rezultat, așa cum s-a arătat și anterior, la punctele 2,5 din considerente, că inculpatului A. îi revenea, în calitate de primar al Com. Peștișani și ordonator principal de credite, obligația de a dispune efectuarea plăților, în baza facturilor emise de executant și a documentelor justificative întocmite cu respectarea dispozițiilor legale (potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (1) lit. d) și alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală). Plățile trebuiau efectuate pe bază de acte justificative, numai după ce fuseseră în prealabil angajate, lichidate și ordonanțate, în condițiile art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale care, contrar celor susținute de inculpatul F., este aplicabilă în speță.

Potrivit contractului din 24 decembrie 2008 (filele 406-416 vol. 11 d.u.p.), semnat între Consiliul Local Peștișani, în calitate de achizitor și SC C. SRL, în calitate de executant, obiectul contractului a constat în activități de proiectare, executare, finalizare și întreținere a obiectivului „Bazei sportive, com. Peștișani, Județul Gorj”, prețul lucrărilor fiind de 541.148,60 lei (de la bugetul de stat), plus T.V.A. în sumă de 102.818,23 lei (de la bugetul local) (art. 4.1, 4.2).

Durata contractului a fost stabilită la 10 luni, în timp ce durata în care trebuiau executate lucrările de proiectare a fost de 2 luni de la data semnării contractului (art. 6). Obligațiile executantului, inclusiv cea de realizare a proiectării (art. 9.1 alin. (1)), sunt prevăzute pe larg în cuprinsul art. 9.

De remarcat că art. 9 alin. (2) precizează că executantul are obligația de a asigura, între altele, materialele, instalațiile, echipamentele și celelalte obiecte necesare realizării obiectului contractului, elemente pe care, totodată, are obligația de a le menține în bună stare, începând cu data ordinului de începere a lucrărilor și până la semnarea procesului-verbal de recepție (art. 9.7).

Între alte clauze relevante cauzei, contractul mai prevede obligația executantului de a prezenta, după semnarea contractului, graficul de execuție de detaliu, alcătuit în ordinea tehnologică de execuție, iar în cazul în care desfășurarea lucrărilor pe parcurs nu concordă cu graficul general, executantul trebuie să prezinte un grafic revizuit, la cererea achizitorului.

Cât privește achizitorul, contractul de lucrări menționat prevede că acesta are, între altele, obligația de a obține autorizațiile și avizele necesare execuției lucrărilor (art. 10.1) și de a efectua plata către executant, în termen de 28 de zile de la data emiterii facturii, pentru sumele ce reprezintă contribuția Consiliului Local Peștișani la realizarea proiectului, iar pentru sumele ce reprezintă contribuția Guvernului României, în funcție de alocarea sumelor către achizitor, în baza unor Hotărâri de Guvern (art. 17.1).

O prevedere importantă specifică dreptul achizitorului de a acorda avans executantului, doar în baza unei scrisori de returnare a avansului și doar în limita valorică prevăzută de lege (art. 17.3).

În legătură cu plata avansului, se cuvine a se preciza, făcându-se o paranteză, că potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 264 din 13 martie 2003 privind stabilirea acțiunilor și categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor și limitelor pentru efectuarea de plăți în avans din fonduri publice, aplicabilă cauzei, ordonatorul de credite, în calitate de parte contractantă într-un contract de achiziție publică sau într-un contract de finanțare, are dreptul să efectueze plăți în avans către contractant, într-un procent de până la 30% din valoarea contractului, iar art. 4 alin. (1) și (3) menționează că plata avansului se poate face numai în condițiile în care executantul va asigura o scrisoare de garanție bancară pentru returnarea avansului, care trebuie să fie acoperitoare, atât pentru recuperarea avansului acordat, cât și pentru repararea prejudiciilor ce ar putea fi aduse prin imobilizarea fondurilor publice, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor contractuale ce derivă din acordarea avansului.

Totodată, articolul 3 lit. a)-d) din Hotărârea de Guvern menționată prevede expres că ordonatorul de credite răspunde de: legalitatea, necesitatea și oportunitatea acordării avansurilor; angajarea și respectarea utilizării sumelor, în raport cu destinația stabilită potrivit angajamentelor legale încheiate; urmărirea îndeplinirii obligațiilor contractuale de către beneficiarii de avansuri; efectuarea, trimestrial sau la încheierea fiecărei faze prevăzute în contract, a regularizărilor în raport cu obligațiile asumate și efectiv realizate de către beneficiarii de avansuri; recuperarea sumelor reprezentând plăți în avans și nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate și servicii prestate, până la sfârșitul anului, în condițiile prevederilor contractuale, potrivit prevederilor art. 52 alin. (8) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, care, la data faptelor ce au ocazionat cercetărilor, avea următorul conținut: „Sumele reprezentând plați în avans, efectuate potrivit alin. (7) și nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate și servicii prestate până la sfârșitul anului, în condițiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de către instituția publică care a acordat avansurile și se vor restitui bugetului din care au fost avansate. În cazul nelivrării bunurilor, neefectuării lucrărilor și serviciilor angajate pentru care s-au plătit avansuri, recuperarea sumelor de către instituția publică se face cu perceperea majorărilor de întârziere existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat și până s-au recuperat”.

Revenind la contractul din 24 decembrie 2008, se constată că documentul asumat de cele două părți reglementează și regimul plăților parțiale, prevăzând că acestea trebuie să fie făcute la valoarea lucrărilor executate conform contractului, dovedite ca atare prin situații de lucrări provizorii (art. 17.4) și, potrivit alin. (4) al acestui articol, doar pentru lucrări la care există procese-verbale de calitate.

La data semnării contractului, societatea executant, SC C. SRL, era deținută în cote egale de inculpații F. și G., ambii fiind și administratori ai societății, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului din 02 iulie 2010 (filele 159-166 vol.11 d.u.p.).

Pentru a justifica plățile dispuse de inculpatul A. cu ocazia unui control asupra contului de execuție bugetară pe 2009 al Primăriei Peștișani, desfășurat în anul 2010 de Camera de Conturi Gorj, inculpatul G., administrator la SC C. SRL, a prezentat comisiei de inventariere trei procese-verbale de custodie fără număr și nedatate încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara, SC J. SRL Târgu Jiu, în cuprinsul cărora s-a menționat că celor trei societăți le-au fost lăsate în pază și depozitare diferite materialele, înscrisuri care nu au fost înregistrate nici în contabilitatea Primăriei Peștișani, nici în cea a executantului de lucrări și nici în contabilitatea celor trei societăți custozi.

La 8 octombrie 2010, Camera de Conturi Gorj a finalizat acțiunea de audit financiar prin întocmirea procesului-verbal de constatare din 8 octombrie 2010 (filele 45-80 vol. 5 d.u.p.), prin care, între altele, a constatat că la efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv care făceau parte din patrimoniul instituției, nu au fost inventariate materialele lăsate în custodie la SC C. SRL și nu s-a solicitat confirmarea acestei societăți privind existența acestor materiale.

Astfel, s-a apreciat că s-au încălcat art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 82/1991 republicată, care impune respectiva operațiune de inventariere și Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, care, între altele, la pct. 13 din Anexă, impune menționarea, pe listele de inventariere a imobilizărilor în curs de execuție, a obiectelor și valorii determinate a acestora potrivit stadiului de execuție, specificând, totodată, că materialele și utilajele primite de la beneficiari pentru montaj și neîncorporate în lucrări se inventariază separat. Metoda de inventariere este descrisă la pct. 15 alin. (1), (2), (3) și (4), iar la pct. 32 se specifică faptul că pentru celelalte elemente de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, cu ocazia inventarierii, se verifică realitatea soldurilor conturilor, iar pentru bunurile aflate la terți se fac cereri de confirmare.

Procesul-verbal de constatare reține și plăți în sumă totală de 154.000 lei în favoarea SC C. SRL, pentru care nu există documente justificative, mai exact plăți efectuate pentru lucrări de proiectare parțială (4.000 lei) și pentru procurarea de materiale lăsate în custodie (150.000 lei) (fila 54 vol. V d.u.p.).

Aceleași aspecte sunt reluate și confirmate prin constatările Deciziei nr. 1588 din 9 noiembrie 2010 emisă de Camera de Conturi Gorj (filele 15-22 vol. V d.u.p.), care a subliniat că nu au fost supuse inventarierii materialele lăsate în custodie la SC C. SRL (active în curs de execuție), nu s-au primit listele de inventariere și nici nu s-a solicitat confirmarea societății privind existența acestor materiale.

Decizia a mai arătat, de asemenea, că Primăria Peștișani a plătit pentru SC C. SRL suma de 4.000 lei provenită din bugetul de stat pentru lucrări de proiectare parțială pentru care la data auditului nu existau documente justificative care să ateste prestarea serviciilor de proiectare (fila 19, 20 vol. V d.u.p.). S-a mai stabilit că aceeași instituție a plătit societății SC C. SRL suma de 150.000 lei, reprezentând contravaloare materiale conform facturii din 12 decembrie 2009 (filele 130-132 vol. V d.u.p.) emisă de SC C.C. SRL pentru SC C. SRL și anexei la această factură (pe care au fost listate, în fapt, stocurile existente la SC C.C. SRL la data de 30 noiembrie 2009), între Primăria Peștișani și SC C. SRL încheindu-se procesul-verbal de custodie din 15 decembrie 2009 (fila 133 vol. V d.u.p.).

Potrivit deciziei nr. 1588 din 9 noiembrie 2010 anterior menționată, materialele achiziționate de SC C. SRL cu banii Primăriei Peștișani, proveniți de la bugetul de stat și înregistrate în contabilitate ca „active în curs de execuție” nu au fost recepționate de Primărie și nu au fost inventariate, deși o parte din aceste materiale erau degradabile, neputând fi păstrate perioade lungi de timp (ciment, beton, sapă novoplan, multibat), iar o parte din uneltele, utilajele și accesoriile de lucru necesare executării lucrării trebuiau asigurate de executant (potrivit art. 13.4 alin. (2) din contractul nr. 9475/2008), nu procurate de achizitor.

În legătură cu acest ultim aspect, se reține că SC C. SRL a încheiat, la 15 decembrie 2009, polița de asigurare privind materialele din anexa la factură, cu valabilitate până la 15 iunie 2009 (fila 134 vol. V d.u.p.), înlocuită la 27 septembrie 2010 cu polița, valabilă până la 27 septembrie 2013 (fila 138 vol. V d.u.p.).

Decizia nr. 1588 din 9 noiembrie 2010 notează că, urmare constituirii unei comisii de inventariere care să remedieze aspectele de mai sus, s-a constatat că materialele nu sunt depozitate separat, iar SC C. SRL a întocmit procese-verbale de custodie fără număr și dată, fără acordul Primăriei Peștișani, cu SC K. SA Târgu Jiu, cu SC I. SA Timișoara și SC J. SRL Târgu Jiu (filele 140, 102 și 141 vol. V d.u.p.), pentru a demonstra organului de control că materialele achiziționate de la SC C.C. SRL, conform facturii, ar fi fost lăsate în custodie celor trei societăți comerciale menționate.

Prin decizia menționată, Camera de Conturi Gorj a dispus ca până la data de 30 decembrie 2010 să se efectueze operațiunea de inventariere și să se recupereze plățile nelegale efectuate către SC C. SRL, în sumă totală de 154.000 lei, fără documente justificative, pentru lucrări de proiectare și pentru materiale, în baza contractului din 2008.

Se reține că în executarea celor dispuse prin decizie, inculpatul A. a dispus, prin dispoziția nr. 233 din 28 septembrie 2010, constituirea unei comisii de inventariere a materialelor aflate în custodia SC C. SRL, alcătuită din membrii Z.Z.Z., K.K.K. și J.J.J. (fila 139 vol. V d.u.p.)

a. În legătură cu plata sumei de 150.000 lei achitată cu O.P. din 16 decembrie 2009 de Primăria com. Peștișani către SC C. SRL, se constată că raportul de expertiză efectuat în cursul urmăririi penale a stabilit, între altele, că suma de 150.000 lei achitată cu O.P. din 16 decembrie 2009 de Primăria com. Peștișani către SC C. SRL, firma deținută de G. și F., reprezintă un avans plătit executantului în baza contractului.

Această constatare este menționată în răspunsul la obiectivul nr. 15 al raportului de expertiză (fila 20-21 vol. 11 d.u.p.), unde se adaugă că suma de 150.000 lei este înregistrată în contabilitatea SC C. SRL, conform situației Conturi la bănci în lei la data de 16 decembrie 2009, ca avans.

În plus, se arată (răspuns la obiectivul 19, filele 22-23 vol. 11 d.u.p.) că suma de 150.000 lei, facturată la 12 decembrie 2008 și achitată la 16 decembrie 2009 de către Primăria Peștișani, a fost folosită de SC C. SRL pentru a achita materiale achiziționate de la SC C.C. SRL, ce au fost asigurate pe perioada 28 septembrie 2010 - 28 martie 2013 în baza Poliței de asigurare.

Totodată, conform răspunsurilor la obiectivele 24 și 26 ale raportului de expertiză (filele 24, 26 vol. 11 d.u.p.) suma de 150.000 lei a fost reținută din valoarea situațiilor de lucrări ce fac obiectul din 2011, în valoare de 275.402,39 lei, prin stornarea înregistrării din data de 12 decembrie 2009, fiind achitată către executantul SC C. SRL doar diferența de 124.402,39 lei.

Potrivit raportului, experților li s-au prezentat procesele-verbale de custodie încheiate cu SC K. SA Târgu-Jiu, SC J. SRL Târgu Jiu și SC I. SA Timișoara, astfel că aceștia au concluzionat că materialele ce fac obiectul acestor procese-verbale se regăsesc în anexa facturii din 12 decembrie 2009 (răspunsul la obiectivul nr. 28, fila 26 vol. 11 d.u.p.).

De asemenea, potrivit răspunsului la obiectivul nr. 9 (filele 15-16 vol. 11 d.u.p.), expertiza concluzionează că materialele din anexa la factura din 12 decembrie 2009 emisă de SC C.C. SRL nu au fost încorporate în obiectivul de investiții „Baza Sportivă Multifuncțională com. Scoarța, Jud. Gorj”.

Întemeiat pe probele administrate în tot cursul dosarului penal, instanța de control judiciar consideră că suma de 150.000 lei (cu care SC C. SR. La susținut că a achitat contravaloarea materialelor achiziționate de la SC C.C. SRL) a reprezentat o plată în avans, achitat în baza contractului din 24 decembrie 2008, nu o plată parțială.

Suma a fost ordonanțată la plată și plătită efectiv de inculpatul A. către executant prin ordinul de plată din 16 decembrie 2009, în ciuda faptului că autorizația de construire a Bazei Sportive Peștișani nu fusese emisă, proiectul de execuție nu era întocmit, ca atare nu se cunoștea cantitatea și tipul de materiale necesare construcției, iar ordinul de începere a lucrărilor a fost dat la doar 2 ani mai târziu, la data de 05 octombrie 2011.

În susținerea concluziei că suma de 150.000 lei a reprezentat avans plătit de inculpatul A. societății deținute de inculpații G. și F. vine și împrejurarea, constatată prin raportul de expertiză, că aceasta valoare a fost dedusă din valoarea situațiilor de lucrări ce fac obiectul facturii di 2011, în valoare de 275.402,39 lei, prin stornarea înregistrării din data de 12 decembrie 2009, suma efectiv achitată SC C. SRL fiind diferența de 124.402,39 lei.

Aceeași concluzie rezultă din declarația dată de inculpatul A. la 11 aprilie 2016 în fața instanței de apel (filele 2-5 vol. II dosar apel), acesta precizând că sumele arătate au fost plătite drept avans, în ciuda faptului că proiectul Bazei sportive nu avea încă autorizație de construire (terenul nefiind scos, la acea dată, din circuitul agricol): „în sarcina constructorului cădea și întocmirea documentației pentru autorizația de construcție, iar pentru aceasta era necesară scoaterea din circuitul agricol a terenului ce constituia amplasamentul lucrării. Din acest motiv, neexistând autorizația de construcție nu s-a putut începe mai devreme construirea. Banii pentru lucrarea de la baza sportivă a venit de la Guvern alocat strict pentru acest obiectiv fiind necesar ca aceștia să fie folosiți până la sfârșitul anului în care fuseseră alocați. Este real faptul că am avansat pentru proiectare suma de 4.000 de lei pana la sfârșitului anului 2008, iar avansul pentru materiale la sfârșitului anului 2009”.

În același sens a fost și declarația din 14 martie 2016 a inculpatului G. (filele 218-219 vol. II dosar apel): „La data încasării avansului și până la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor am făcut mai multe adrese oficiale către Primăria Peștișani pentru a le solicita să ne pună la dispoziție terenul in vederea începerii lucrărilor contractate. De la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor, în 2 luni de zile, în ciuda timpului nefavorabil, am efectuat lucrări in valoare de 2.700.000 lei din care Primăria a scăzut avansul de 1,5 miliarde lei vechi care face obiectul prezentei cauze, iar diferența ne-a fost decontată ulterior. Ancheta penală a început la circa 8 luni de la data la care Primăria ne-a oprit avansul de 1,5 miliarde lei vechi. Am primit o hârtie de la primar in luna decembrie 2009 prin care ni se spunea că Primăria a primit bani pentru Baza Sportivă Peștișani și ni s-a spus să cumpărăm materiale pentru lucrare, probabil fiind precizată și limita in care să ne încadrăm”.

În cazul acestei plăți în avans nu au existat documente justificative și, totodată, s-au încălcat dispozițiile art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 264 din 13 martie 2003, întrucât executantul nu a predat achizitorului scrisoarea de garanție bancară pentru returnarea avansului (care ar fi asigurat acoperirea pagubei în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către SC C. SRL).

Însă particularitatea acestei plăți în avans a constat în faptul că, în vederea justificării efectuării sale de către inculpatul A., la solicitarea Primăriei Peștișani, SC C. SRL a prezentat factura nr. A105 din 12 decembrie 2009 în valoare de 150.025,87 lei, emisă de SC C.C. SRL, însoțită de o anexă care cuprindea stocul de materiale existent la data de 30 noiembrie 2009 în gestiunea acestui furnizor, acte pe care inculpatul F. le-a primit de la SC C.C. SRL și care au fost înregistrate în contabilitatea Primăriei Peștișani drept avans pentru lucrări în execuție, așa cum rezultă din declarația dată la instanța de fond de către martora Z. (șefa biroului financiar contabil din cadrul Primăriei Peștișani).

Aspectul este confirmat și de inculpatul A.: „suma a fost înregistrată in contabilitate la capitolul avansuri” (declarație A., 11 aprilie 2016, filele 2-5 vol. II dosar apel).

Solicitarea Primăriei Peștișani de achiziționare a materialelor de construcție este menționată în adresa din 10 decembrie 2009 (semnată de inculpatul A.) și s-a realizat fără a exista proiect sau documentație de execuție și, prin urmare, fără a se cunoaște tipul și cantitatea de materiale necesare obiectivului.

Potrivit probelor menționate anterior (procesul-verbal de constatare din 8 octombrie 2010, decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 ale Camerei de Conturi Gorj (vol. I, filele 88-105, vol. V, fila 25, d.u.p.), la data de 15 decembrie 2009, fără a face recepția sau inventarierea materialelor cuprinse în factură, în ciuda faptului că o parte din aceste materiale erau degradabile, neputând fi păstrate perioade lungi de timp (ciment, beton, sapă novoplan, multibat), iar o parte din uneltele, utilajele și accesoriile de lucru necesare executării lucrării, în valoare de 5.997,53 lei, trebuiau asigurate de executant (potrivit art. 13.4 alin. (2) din contractul din 2008), nu de achizitor, Primăria Peștișani a încheiat cu SC C. SRL procesul-verbal de custodie, prin care a lăsat executantului spre păstrare materialele, până la punerea lor în operă la obiectivul „Bază sportivă, com. Peștișani, județul Gorj”, când urmau să fie scăzute din situațiile de lucrări.

Bunurile cuprinse în factură au fost asigurate, pe cheltuiala custodelui, în baza poliței de asigurare din 15 decembrie 2009, (fila 134 vol. V d.u.p.), care a fost prelungită ulterior, prin polița, valabilă până la 27 septembrie 2013 (fila 138 vol. V d.u.p.).

Inculpatul A. a precizat, în fața instanței de apel, că la data efectuării plății nu s-a realizat o inventariere a materialelor: „Nu am considerat necesar ca Primăria să verifice materialele achiziționate la acel moment întrucât acestea făcuseră obiectul verificării asiguratorului.(…) Inventarierea s-a făcut in 2010 in toamnă, la cererea Curții de Conturi, ocazie cu care am întocmit o comisie de inventariere compusă din angajați ai Primăriei”.

De remarcat faptul că livrarea efectivă a materialelor achiziționate de SC C. SRL în baza facturii din 12 decembrie 2009 nu a fost probată, neexistând aviz de însoțire a mărfii, conform Ordinului nr. 3.512 din 27 noiembrie 2008 al Ministerului Economiei și Finanțelor.

De asemenea, neefectuarea operațiunii de inventariere a încălcat prevederile art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 82/1991 republicată și pct. 13 din Anexa la Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.

Cu ocazia efectuării auditului public extern, Primăria nu a putut prezenta documente justificative privind plata avansului de 150.000 lei și inventarul materialelor, astfel că, potrivit procesului-verbal de constatare Peștișani din 08 octombrie 2010 și Deciziei nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 ale Camerei de Conturi Gorj, s-a solicitat inculpatului A. să constituie o comisie de inventariere în care au fost desemnați martorii Z.Z.Z., K.K.K. și J.J.J., care au constatat că materialele lăsate în custodie nu erau depozitate separat pentru a putea fi identificate, iar o parte dintre acestea au fost lăsate spre păstrare la alte societăți.

b. În legătură cu suma de 4.000 lei achitată la 30 decembrie 2008 de Primăria com. Peștișani către executant, Completul de 5 Judecători apreciază, în baza probelor administrate, că această plată poate fi considerată deopotrivă o plată parțială sau o plată în avans (ultima variantă fiind și cea mai probabilă, potrivit concluziilor raportului de expertiză și propriilor declarații date de inculpat în fața instanței de fond și a celei de apel), în ambele ipoteze fiind realizată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile.

Astfel, în privința plății de 4.000 lei, pe de o parte, se observă că factura nr. 238/29 decembrie 2008 emisă de SC C. SRL are ca obiect „proiectare parțială”, ceea ce poate semnifica faptul că această plată are valoarea juridică a unei plăți parțiale. În această variantă, se constată că inculpatul A. a realizat plata sumei de 4.000 lei contrar prevederilor art. 17.4 din contractul din 2008, care impunea ca plățile parțiale să fie făcute la valoarea lucrărilor executate conform contractului, dovedite ca atare prin situații de lucrări provizorii sau, fiind vorba de servicii de proiectare, prin depunerea chiar și a unei părți a documentației.

Or, din probele administrate rezultă că inculpatul A. nu a fost în posesia unor asemenea documente justificative la efectuarea plății. Mai mult decât atât, Primăria Peștișani nu a fost în măsură să prezinte documente care să ateste realizarea serviciilor de proiectare plătite prin O.P din 30 decembrie 2008 nici după trecerea a doi ani de la data plății, cu ocazia auditului realizat de către Camera de Conturi Gorj, în octombrie 2010, așa cum reiese din procesul-verbal de constatare din 2010.

Pe de altă parte, în ipoteza - mult mai plauzibilă - că plata analizată a reprezentat o plată în avans pentru servicii de proiectare, astfel cum rezultă din raportul de expertiză analizat (răspunsul la obiectivul nr. 18), instanța de control judiciar apreciază că aceasta a fost realizată cu încălcarea art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 264 din 13 martie 2003, întrucât din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că executantul ar fi pus la dispoziția achizitorului o scrisoare de garanție bancară pentru returnarea avansului și, în plus, au fost încălcate dispozițiile art. 3 lit. a)-d) din Hotărârea de Guvern menționată, suma nefiind justificată prin lucrări executate și servicii prestate și nefiind recuperată la sfârșitul anului și nici după aproape doi ani după efectuarea plății, contrar prevederilor art. 52 alin. (8) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Se remarcă, în acest sens, faptul că proiectul de execuție a fost depus doar într-un târziu, la 20 decembrie 2010, urmare demersurilor obligatorii pentru recuperarea plăților nelegale, impuse Primăriei Peștișani prin Decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 a Camerei de Conturi Gorj, care a stabilit ca până la 30 decembrie 2010 să fie luate măsuri în acest sens.

Ca atare, instanța de control judiciar consideră că plata analizată reprezintă, în realitate, tot un avans pentru servicii de proiectare, cu atât mai mult cu cât, conform procesului-verbal de constatare din 08 octombrie 2010 întocmit de Camera de Conturi Gorj, la data auditului Primăria Peștișani nu a putut pune la dispoziția auditorilor externi partea de proiect ce a stat la baza facturii menționate, neputând dovedi prestarea serviciilor de proiectare, la aproape 2 ani de la data efectuării plății (răspunsul la obiectivul nr. 18, fila 22 vol. 11 d.u.p.).

Prin urmare, instanța de control judiciar constată, sub aspectul situației de fapt, că din analiza corelată a tuturor probelor anterior enumerate rezultă că inculpatul A., în exercitarea atribuțiilor sale de ordonator de credite, a dispus la 30 decembrie 2009, în baza facturii din 29 decembrie 2008, emise de societatea SC C. SRL, deținută și administrată de inculpații G. și F., efectuarea unei plăți din fondurile provenite de la bugetul de stat în valoare de 4000 lei, în baza O.P nr. 269, reprezentând plată pentru servicii de „proiectare parțială”, în lipsa unor documente justificative și, de asemenea, prin adresa din 10 decembrie 2009, a informat societatea SC C. SRL că a fost virată de la bugetul de stat suma de 150.000 lei, solicitând inculpatului G. să se aprovizioneze cu materiale, deși lipseau documentele justificative necesare: autorizația de construire nu era obținută, proiectul tehnic de execuție nu era întocmit (fiind depus doar după un an, la 20 decembrie 2010) și nu se cunoștea tipul și cantitatea materialelor necesare construcției, iar lucrările nu începuseră ci, dimpotrivă, ordinul de începere a lucrărilor a fost dat după aproape doi ani de la data plății, la 05 octombrie 2011.

Sintetizând aspectele anterior expuse, rezultă că situația de fapt dovedită de probele menționate se încadrează în elementul material infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. anterior, deoarece inculpatul, prin exercitarea abuzivă a atribuției de ordonator principal de credite ce-i revenea, conform dispozițiilor legale, în calitate de primar, a dispus angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata sumelor de 4.000 lei și 150.000 lei, în condițiile în care ordinul de începere a lucrărilor la obiectiv a fost dat la aproape doi ani de la data plăților, iar la data achiziției scriptice a materialelor nu exista un proiect de execuție și nu se cunoștea tipul și cantitatea materialelor necesare obiectivului, acțiuni ce au avut ca urmare imediată producerea unei pagube în patrimoniul Primăriei de 154.000 lei, egală cu contravaloarea cheltuielilor bugetare efectuate nelegal către constructorul SC C. SRL.

În plus, serviciile de proiectare pentru care s-a efectuat plata de 4.000 lei au fost executate după doi ani de la încheierea contractului de achiziție publică, depășindu-se cu mult termenul de două luni stabilit pentru depunerea documentației, iar materialele presupus a fi fost achiziționate cu suma de 150.000 lei nu au fost recepționate și inventariate de reprezentanții Primăriei, deși erau parțial degradabile și includeau și unelte și accesorii de lucru care trebuiau să fie procurate de executant, fiind lăsate pentru aproximativ 2 ani în custodia executantului, în baza unui proces-verbal întocmit doar în baza facturii prin care SC C. SRL s-a aprovizionat de la furnizorul SC C.C. SRL.

Deși plățile în avans efectuate presupuneau justificarea lor prin lucrări executate și servicii prestate până la sfârșitul anului, potrivit art. 54 alin. (9) din Legea nr. 273/2006, inculpatul nu a dispus măsuri pentru recuperarea avansurilor acordate și restituirea lor bugetului din care au fost avansate.

Se constată că producerea prejudiciului în patrimoniul instituției publice s-a realizat la momentul efectuării celor două plăți nelegale de 4.000 lei și 150.000 lei prin OP din 30 decembrie 2008 și OP din 16 decembrie 2009 către SC C. SRL, fiind lipsit de relevanță, sub aspectul existenței infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptul că bunurile au fost asigurate sau că paguba a fost recuperată ulterior, prin depunerea proiectului tehnic de execuție la data de 20 decembrie 2010 și, respectiv, prin deducerea contravalorii materialelor din situațiile de plată aferente facturii din 2011, întrucât acest fapt produce consecințe juridice doar în ceea ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei.

Ca atare, nu poate fi primită apărarea inculpatului A. (invocată și de inculpații F. și G.) în sensul că Primăria nu ar fi suferit nicio pagubă prin plata în avans a sumelor de 4.000 lei și 150.000 lei, deoarece serviciile de proiectare au fost executate, iar materialele achiziționate în baza facturii din 12 decembrie 2009 au fost puse în operă la obiectivul bază sportivă Peștișani, fiind scăzute din situațiile de lucrări întocmite la finalul anului 2011, întrucât infracțiunea de abuz în serviciu se consumă la momentul la care funcționarul, cu știință, îndeplinind chiar și defectuos un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, a adus o vătămare intereselor unei instituții publice, inclusiv sub forma pagubei produse în patrimoniu acesteia.

De altfel, recuperarea prejudiciului (prin depunerea proiectului de execuție la data de 20 decembrie 2010 și prin compensarea contravalorii materialelor prin factura din 2011) s-a făcut după constatarea existenței sale de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Comerț Gorj, prin Decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 a acestei instituții, rămasă definitivă prin încheierea din 12 aprilie 2011 a Curții de Conturi a României, decizia stabilind termenul de 30 decembrie 2010 pentru identificarea măsurilor de recuperare a plăților nelegale efectuate către executantul obiectivului „Baza sportivă com. Peștișani”.

Cât privește critica aceluiași inculpat privind lipsa unei atitudini subiective caracteristice infracțiunii de abuz în serviciu, instanța de control judiciar o consideră, de asemenea, nefondată, deoarece din împrejurarea că plățile au fost dispuse cu intenția declarată de a nu se pierde banii alocați de către Guvern de la bugetul de stat, dar fără a se verifica veridicitatea achiziției de materiale de către executant, fără a se recepționa și inventaria, conform obligațiilor impuse de lege, materialele înregistrate drept avansuri în execuție, fără a se solicita scrisori de garanție pentru restituirea avansurilor și fără a se urmări realizarea documentației de proiectare, care nu era finalizată nici la doi ani de la data plății avansului (sau plății parțiale), reiese fără dubiu că inculpatul nu doar că a prevăzut și acceptat prejudicierea patrimoniului instituției publice pe care o conducea, dar a și urmărit acest rezultat, atitudinea sa subiectivă fiind una specifică intenției directe, ce se circumscrie laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. anterior.

Nu în ultimul rând, se subliniază faptul că inculpatul nu a dispus măsuri pentru recuperarea avansurilor acordate și restituirea lor bugetului din care au fost avansate, contrar dispozițiilor art. 52 alin. (8) din Legea nr. 273/2006.

Ca atare, instanța de control judiciar apreciază că din ansamblul probator rezultă fără dubiu că activitatea anterior menționată, constând, pe de o parte, în aceea că inculpatul A., în exercitarea atribuțiilor de ordonator de credite, a aprobat angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor din fondurile provenite de la bugetul de stat, în contra dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, a unei plăți de 4.000 lei (alocați Primăriei Peștișani de la bugetul de stat prin H.G. nr. 1524/2008) către SC C. SRL, reprezentând fie servicii de „proiectare parțială”, fie avans, însă fără a avea la baza documente justificative necesare conform contractului din 24 decembrie 2008 (documentație executată parțial în primul caz și, respectiv, scrisoarea de garanție pentru restituirea avansului-pentru situația în care, după un an, executantul nu a predat documentația proiectului, în al doilea caz), iar pe de altă parte, în efectuarea unei plăți în avans de 150.000 lei (alocați Primăriei Peștișani de la bugetul de stat prin H.G. nr. 1307/2009) de asemenea nejustificată de documente necesare, potrivit contractului menționat (autorizație de construire, proiect de execuție cu necesar de materiale) și legii (proces-verbal de recepție și inventariere), în condițiile în care ambele plăți, în valoare totală de 154.000 lei, au fost înlesnite de acțiunile inculpaților F. și G., asociați și administratori ai societății executante SC C. SRL și beneficiari ai sumei menționate și, totodată, nu au fost justificate prin lucrări executate și servicii prestate și nici recuperate la sfârșitul anului, conform prevederilor art. 52 alin. (8) din Legea nr. 500/2002, constituie elementele constitutive a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. anterior.

Consumarea infracțiunii a avut loc în momentul în care a avut loc îndeplinirea defectuoasă a actului, mai exact la momentul când inculpatul A. a ordonanțat la plată, prin OP din 30 decembrie 2008 și OP din 16 decembrie 2009, sumele de 4.000 lei și 150.000 lei către SC C. SRL, reprezentată de inculpații G. și F. în calitate de asociați și administratori și s-a produs urmarea periculoasă a faptei, care, în speță, a constat într-o pagubă în patrimoniul Primăriei, și implicit bugetului de stat, în cuantum de 154.000 lei.

În consecință, criticile formulate de inculpatul A. sub aspectul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. anterior (vizând situația de fapt, urmarea specifică infracțiunii și latura subiectivă) nu pot fi primite, nefiind întemeiate.

Cu referire la criticile privind modul de stabilire a situației de fapt realizat de prima instanță privind activitatea complicilor, instanța de control judiciar reține că probele administrate în cauză au confirmat că inculpatul A. a fost ajutat, în derularea activității sale infracționale, anterior descrise, de inculpații F. și G. care, în calitate de asociați și administratori ai SC C. SRL, pentru a justifica plățile de 4.000 lei și 150.000 lei efectuate de inculpatul A., pe de o parte, au facturat la 29 decembrie 2008 servicii de proiectare în valoare de 4.000 lei, în lipsa prezentării, conform obligațiilor contractuale, fie a unei scrisori de garanție pentru returnarea avansului, fie a oricărui alt document care să ateste efectuarea, în termenul prevăzut în contractul din 2008, a unei documentații parțiale de proiectare și, pe de altă parte, au prezentat factura din 12 decembrie 2009, în valoare de 150.025,87 lei pentru achiziție materiale, primită de inculpatul F. de la furnizorul SC C.C. SRL, deși la data achiziției scriptice a materialelor nu exista un proiect de execuție și nu se cunoștea tipul și cantitatea materialelor necesare obiectivului, iar ordinul de începere a lucrărilor la obiectiv a fost dat la aproape doi ani de la data plății și, totodată, au prezentat procese-verbale de custodie cu mențiuni nereale, în scopul de a-l ajuta pe inculpatul A. să justifice, cu ocazia controlului efectuat de Camera de Conturi Gorj, plata făcută la data de 16 decembrie 2009 către SC C. SRL.

Aceste elemente ce se circumscriu elementului material al conținutului constitutiv al infracțiunii de complicitate al abuz în serviciu prevăzută de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 248 C. pen. anterior.

Potrivit declarației date la fond (fila 297 vol. I dosar fond) de martorul O.O., asociat al SC C.C. SRL, societate care a furnizat materialele de construcții pe care SC C. SRL a pretins că le-ar fi achiziționat din suma plătită de inculpatul A., materialele de construcții menționate în factura din 12 decembrie 2009 și listele de anexe au fost puse în operă la „Baza sportivă multifuncțională Scoarța”, proiect care a fost câștigat de SC C. SRL ca executant, dar care a fost subcontractat de societatea sa.

În fața instanței de control judiciar, acesta și-a menținut afirmațiile anterior menționate, precizând că o parte din materialele ce au fost cuprinse în anexa facturii din 12 decembrie 2009 au fost utilizate la executarea unei baze sportive în com. Scoarța, Județul Gorj: „Arăt faptul că in perioada 2008 - 2009 am executat lucrări la baza sportivă din com. Scoarța, firma SC C.C. SRL, in baza unui contract de subantrepriză încheiat cu firma SC C. SRL, care câștigaseră o licitație. (…) La Scoarța am lucrat la infrastructură, turnând betoane la fundație. Parte din materialele ce fac obiectul facturii au fost cu siguranță folosite la lucrările din com. Scoarța, respectiv beton și fier beton. Materialele din factura aferentă facturii fuseseră livrate anterior datei menționate in factură, iar cel puțin o parte dintre acestea au fost folosite așa cum am menționat la lucrarea din com. Scoarța. (…) Am folosit fier beton la fundația bazei sportive din Scoarța” (declarație din 11 aprilie 2016, filele 10-12 vol. II dosar apel).

Deși martorul a negat, cu ocazia audierii sale de către instanța de apel, cele declarate în fața primei instanțe referitoare la înmânarea exemplarului albastru al facturii din 12 decembrie 2009 inculpatului F. (justificat de aceea că, ulterior audierii sale, a intrat in posesia unei copii a facturii, care nu purta semnătura inculpatului), Completul de 5 Judecători apreciază drept credibile aspectele declarate de martor privind implicarea acestui inculpat în activitatea de înlesnire a efectuării unor plăți nelegale de către inculpatul A., inclusiv prin utilizarea facturii pentru a facilita primarului com. Peștișani crearea unei aparențe de legalitate în efectuarea plății de 150.000 lei.

Astfel, instanța de control judiciar va valorifica declarația martorului O.O. în sensul că, în realitate, materialele menționate în anexa la factura din 12 decembrie 2009 au fost folosite, cel puțin parțial, la lucrările de la baza sportivă de la Scoarța, chiar și în condițiile în care raportul de expertiză a concluzionat în sens contrar (concluziile raportului de expertiză contabilă de la urmărire penală de la obiectivele nr. 9 și nr. 28), deoarece, pe de o parte, martorul O.O. a fost direct implicat în executarea de lucrări de construire la această bază, împreună cu societatea inculpaților F. și G., în perioada septembrie - decembrie 2009, situație în care a cunoscut în mod nemijlocit amănuntele implicării inculpatului F.: „Practic, mie mi s-a cerut de către F. să facturez in contul sumei înscrise in respectiva factură parte dintre materialele care fuseseră achiziționate anterior de SC C. SRL de la SC C.C. SRL și care, cel puțin in parte, fuseseră puse in operă la baza sportivă din com. Scoarța. Celelalte materiale din acea factură, nefolosite in com. Scoarța nu știu unde au fost transportate, însă cu siguranță au părăsit depozitul SC C.C. SRL într-o perioadă anterioară datei înscrise pe factură, respectiv 12 decembrie 2009”, iar pe de altă parte, raportul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale a reținut, în răspunsul la obiectivul nr. 30, că atât baza sportivă Peștișani cât și baza sportivă Scoarța conțin materiale de construcții „comune de natura celor din factura din 12 decembrie”.

Este important, în acest context, faptul că martorul O.O. a declarat, totodată, că deși SC C. SRL a efectuat o plată parțială către societatea sa, SC C.C. SRL, în decembrie 2009, „aceasta a fost înregistrată practic în contul SC C. SRL pentru facturi mai vechi, iar nu strict pentru factura din 12 decembrie 2009. Ulterior, firma SC C. SRL a intrat in insolvență, iar factura respectivă nu a mai fost practic achitată și nici recunoscută de firma SC C. SRL”.

De altfel, martorul a arătat și că a trimis factura respectivă firmei SC C. SRL, unde administratori erau ambii inculpați „Din câte știu factura a fost trimisă pe fax firmei SC C. SRL”.

Din corelarea celor precizate de martor în fața instanței de apel cu aspectele relevate la audierea sa de către instanței de fond, în sensul că pentru executarea lucrărilor la baza sportivă din com. Scoarța martorul a discutat cu inculpatul F., păstrând în mod constant legătura pentru a-l informa de stadiul execuției, rezultă și implicarea inculpatului F. în afacerile derulate de SC C. SRL.

În plus, astfel cum corect a subliniat prima instanță, calitatea de administratori la SC C. SRL a inculpaților G. și F. implică exercitarea de către cei doi a controlului asupra tuturor activităților desfășurate de societate, în corelație cu obținerea beneficiilor produse prin derularea acestor activități, consecința directă a faptului că cei doi frați dețineau, simultan și calitatea de asociați și deținători ai părților sociale ale societății.

Referirea din considerentele sentinței atacate la discuția avută de inculpatul F. cu martora M.M., reprezentantă a SC K. SA, pentru a se interesa de modul cum au decurs audierile la parchet, denotă, deopotrivă, atât faptul că inculpatul era interesat de mersul anchetei penale, cât și aceea că era la curent cu problemele apărute în derularea contractului nr. nr. 9475/2008, fiind implicat în această activitate.

Discuția dintre martora H. Lucreția și inculpatul F. referitoare la mersul cercetărilor penale a fost confirmată în fața instanței de apel prin depoziția dată de martoră la 11 aprilie 2016, martora explicându-și interesul inculpatului și vizita efectuată de acesta la domiciliul său prin prietenia sa cu inculpatul: „Este real faptul că inculpatul F. s-a interesat de ce fusesem chemată la parchet pe 29 iunie 2012. F. m-a sunat din prietenie, aflând probabil din presă că sunt chemată la parchet, iar nu din interes din perspectiva de asociat la SC C. SRL. Discuția telefonică a fost urmată de o vizită la domiciliul meu in aceeași zi, m-a întrebat ce s-a întâmplat, însă eu i-am spus că nu pot să vorbesc întrucât mă simțeam rău” (filele 18-20 vol. II dosar apel).

Ca atare, din coroborarea aspectelor relevate de declarațiile martorilor anterior menționați reiese că în mod corect a reținut prima instanță că inculpatul F. s-a implicat în derularea proiectului de investiții privind baza sportivă Peștișani, sprijinindu-l pe inculpatul A. în exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în principal prin punerea la dispoziția acestuia a facturii din 12 decembrie 2009 pe baza căreia s-a făcut plata nelegală a sumei de 150.000 lei către constructor.

În legătură cu modul în care inculpatul G. a sprijinit, alături de fratele său, efectuarea de plăți în mod nelegal de către inculpatul A., instanța de control judiciar constată că, pe lângă folosirea, în interes propriu, a unor materiale din cele pretins achiziționate pentru baza sportivă din Peștișani cu banii primiți de la Primăria com. Peștișani, conform facturii emise de SC C.C. SRL, cei doi inculpați au pretins că au lăsat în custodia SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara și SC J. SRL aceste materiale.

Referitor la acest aspect al activității de ajutor și înlesnire desfășurate de inculpați, instanța de control judiciar notează că, urmare activității de inventariere dispuse de Camera de Conturi Gorj, s-a constatat că materialele pretins depozitate la cei trei custozi nu se regăseau într-o gestiune separată, ci erau depozitate la comun cu bunurile proprii ale societăților-custode, nefiind înregistrate în contabilitatea executantului, custozilor sau Primăriei, depozitarea fiind realizată fără documente justificative, cu excepția celor trei procese-verbale de custodie nedatate și neînregistrate prezentate de inculpatul G. cu ocazia inventarierii.

În acord cu prima instanță, Completul de 5 Judecători apreciază că toate demersurile legate de dovedirea de către inculpați a achiziției și pretinsei lăsări în custodie a materialelor au avut ca scop ajutarea inculpatului A. să efectueze plata necuvenită de 150.000 lei, prin crearea unei aparențe de legalitate a acestei plăți, în realitate neexistând documente justificative legal întocmite care să dovedească, pe de o parte, realitatea acestei achiziții și, pe de altă parte, realitatea depozitării materialelor la cele trei societăți.

 În acest sens, se observă, în primul rând, că din probele administrate în cursul procesului penal (procesul-verbal de constatare din 08 octombrie 2010 - fila 72 vol. V d.u.p. și decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 ale Camerei de Conturi Gorj - fila 16 vol. V d.u.p.), a rezultat că o parte din materialele achiziționate erau degradabile, neputând fi păstrate de constructor în custodie pe perioade de aproximativ doi ani (lucrările au demarat în octombrie 2011), iar unele din materiale reprezentau unelte, utilaje și accesorii de lucru, bunuri care în baza contractului de lucrări trebuiau asigurate de constructor.

În al doilea rând, atât procesul-verbal de constatare din 08 octombrie 2010, cât și Decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 ale Camerei de Conturi Gorj arată că nu toate materialele din anexa la factura din 12 decembrie 2009 erau deținute de executant, ci o parte fusese, cel puțin scriptic, lăsată în custodia a trei societăți comerciale, aspect imposibil de verificat, întrucât produsele astfel depozitate de firma SC C. SRL nu erau separate de alte produse de același gen aflate în respectivele depozite, neputând fi identificate ca fiind cele destinate bazei sportive.

Cu referire la procesele-verbale de custodie prezentate de inculpatul G. Camerei de Conturi Gorj cu ocazia desfășurării auditului, se constată că, astfel cum corect a subliniat și prima instanță, niciunul dintre aceste documente nu are dată și număr, nefiind înregistrate nici în contabilitatea societăților custode, nici în cea a Primăriei Peștișani (astfel cum a confirmat martora Z. în declarația dată în fața instanței de fond (la data de 9 octombrie 2013, filele 298-299 vol. I dosar fond) deși inventarierea materialelor achiziționate cu banii Primăriei trebuia efectuată de inculpatul A. anual, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității și art. 63 alin. (5) lit. d) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.

Totodată, nu au fost întocmite notele de recepție obligatorii în cazul bunurilor materiale primite în custodie sau în păstrare, conform Ordinului nr. 3.512 din 27 noiembrie 2008 al ministrului Economiei și Finanțelor, în baza cărora trebuiau făcute mențiuni în contabilitate.

În plus, se remarcă faptul că procesele-verbale de custodie nu menționează care este proveniența materialelor la care se referă, fiind vorba de materiale comune, apte de a fi utilizate, între altele, la construcția bazei sportive Scoarța sau la orice alt posibil proiect imobiliar.

Procedând la analiza primului proces-verbal de custodie, încheiat de SC C. SRL cu SC K. SA, Completul de 5 Judecători constată că din declarația martorei M.M., administrator al societății menționate, rezultă nerealitatea mențiunilor conținute de documentul menționat, martora confirmând, în fața instanței de apel (declarația din 11 aprilie 2016 filele 18-20 vol. II dosar apel) că materialele lăsate în custodie de SC C. SRL societății SC K. SA nu coincideau cu materialele din lista anexa la factura din 12 decembrie 2009, fiind vorba de materiale comandate de la un terț și facturate în luna iunie 2010: „În martie 2010 am purtat o discuție cu inculpatul G. referitoare la achiziționarea unor materiale de construcții pe care SC K. SA nu le deținea la acel moment. In acest sens, am făcut comanda respectivelor materiale la un terț și le-am facturat pe 30 iunie împreună cu alte materiale. Majoritatea materialelor au fost ridicate de către SC C. SRL și o mică parte au rămas la depozit, urmând să le ridice intr-o perioadă următoare. Arăt faptul că aceasta este o practică atât cu firma SC C. SRL cât și cu alte societăți și cu persoane fizice. Mărfurile lăsate în custodie nu au fost individualizate ca atare ca fiind neridicate de SC C. SRL, ci se aflau cu celelalte din depozit. (…) Procesul-verbal de custodie nu a fost datat, el fiind încheiat fără a avea neapărat regimul unui formulat special și având drept scop pe de o parte, ca angajații să știe că au de livrat anumite produse către beneficiar, iar pe de altă parte, întrucât intre stocul faptic și cel scriptic se creau diferențe prin păstrarea bunurilor in custodie. Procesul-verbal a fost încheiat la inițiativa mea. Arăt faptul că este o practică curentă încheierea proceselor-verbale de custodie fără dată, însă întotdeauna procesul-verbal de custodie se întocmește după emiterea facturii. (…) Bunurile au fost ridicate in totalitate cred că până în luna septembrie 2010. Relația contractuală cu SC C. SRL o desfășuram cu G., în ce privește aprovizionarea, stabilirea prețului, termenul de plată”.

Declarația martorei H. Lucreția, anterior redată, trebuie citită în corelație cu declarația martorului X.X., economist la SC K. SA, care a precizat în fața instanței de fond, la 16 decembrie 2013, că nu a primit materiale în custodie de la societatea SC C. SRL: „Nu am cunoștință despre lăsarea în custodie la SC K. SA a unor materiale de construcție de către SC C. SRL. (…). Precizez că îi cunoșteam pe angajații SC C. SRL întrucât societatea își procura materiale de construcții de la noi. De obicei dacă cumpărătorul nu avea posibilitatea să transporte marfa achiziționată o lăsa la noi în custodie o perioadă însă nu pot preciza cât, dacă o săptămână, două sau mai mult. În orice caz nu puteau să o lase pe parcursul unui an. Arăt că mai mult de o lună maxim două nu se lăsau materialele achiziționate de la noi în custodia noastră” (fila 121 vol. II dosar fond).

Concluzia logică trasă din probele anterior menționate este aceeași cu cea la care a ajuns și instanța de fond, anume că materialele pentru care s-a încheiat procesul-verbal de custodie cu SC K. SA nu coincid cu cele pe care pe care inculpații G. și F. susțin că le-ar fi achiziționat pentru baza sportivă Peștișani, necorespunzând materialelor facturate de furnizorul SC C.C. SRL către SC C. SRL cu factura din 12 decembrie 2009, aspect pe deplin cunoscut de către inculpați.

Aceeași concluzie s-a conturat și în legătură cu al doilea proces-verbal de custodie, semnat între SC J. SRL și SC C. SRL, Completul de 5 Judecători remarcând corectitudinea aspectelor reținute de prima instanță, în sensul că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal nu corespund adevărului, ci înscrisul a fost întocmit, ca și cel semnat cu SC K. SA, în scopul de a crea o aparență care să dovedească auditorilor publici externi realitatea achiziției bunurilor, în lipsa altor documente justificative.

Instanța de control judiciar face referire la declarația dată la fond de către martorul V.V., administratorul SC J. SRL, care nu a văzut, în materialitatea lor, materialele pretins depozitate (susținând, împotriva mențiunilor din procesul-verbal de custodie, că acestea că s-au aflat SC F.F.F.F. SRL nu la SC J. SRL) și care a semnat procesul-verbal de custodie fără să verifice dacă marfa există în realitate în incinta depozitului, în baza relațiilor de colaborare cu societatea inculpaților G. și F.: „Arăt că sunt administrator la SC J. SRL și sunt asociat SC F.F.F.F. SRL Tg-Jiu. La un moment dat, cred că în cursul anului 2010, inculpatul G., cu care derulam afaceri comerciale, mi-a solicitat să depozitez o cantitate de blocuri ceramice. Mi-am exprimat acordul dat fiind relațiile care le aveam și, ca urmare, s-a prezentat la sediul SC J. SRL cu un proces-verbal de custodie pe care l-am semnat fără sa îl citesc in prealabil, având încredere în inculpat. Nu cunosc dacă blocurile ceramice au fost efectiv depozitate SC F.F.F.F. SRL, întrucât semnarea procesului-verbal de custodie s-a făcut la SC Metal, iar eventuala depozitare a produselor s-a făcut la cealaltă societate. Nu cunosc dacă procesul-verbal de custodie l-am semnat în perioada în care s-a făcut depozitarea produselor ceramice sau s-a făcut la o dată ulterioară (…) Nu cred că procesul-verbal de custodie a fost înregistrat în contabilitate și, din câte îmi amintesc, acesta avea o dată certă. Îmi imaginez că trebuia înregistrat acest proces-verbal de custodie în contabilitate (…) Arăt încă o dată că nu am văzut exact blocurile ceramice ale SC C. SRL care se presupune că au fost depozitate la SC Comat, întrucât în spațiile de depozitare ale acestei societăți existau blocuri ceramice atât ale SC Comat, SC Metal ori ale altor chiriași. Cu SC C. SRL nu am încheiat un contract de închiriere pentru depozitarea blocurilor ceramice” (fila 120 vol. II dosar fond).

Cu privire cel de al treilea proces-verbal de custodie, se reține declarația dată în faza judecății pe fond de martorul I.I.I., administrator al SC I. SA Timișoara, care a negat faptul că SC C. SRL i-ar fi lăsat materiale de construcții spre păstrare, arătând că semnătura de pe procesul-verbal nu a fost executată de el, iar ștampila aplicată pe înscris nu aparține societății: „Nu am vândut către SC C. SRL materiale de construcție și nici nu ne-a lăsat aceasta societate in custodie materiale de construcții. Punctele de lucru le avem in Timișoara. Nu obișnuim sa păstrăm în custodie materiale de construcții sau alte bunuri achiziționate de la societatea noastră de către terțe firme. (…) Nu îmi aparține semnătura de pe procesul-verbal de custodie prezentat de apărătorul inculpaților F. și G. , proces-verbal încheiat între SC C. SRL și SC Prompt, și nici nu recunosc aceasta semnătura, iar ștampila de pe procesul-verbal nu este a societății” (fila 13 vol. IV dosar fond).

În lumina aspectelor anterior expuse, a căror realitate nu poate fi contestată, instanța de control judiciar nu poate valorifica declarațiile date în fața primei instanțe de membrii comisiei de inventariere, martorii Z.Z.Z., J.J.J. și K.K.K. (în sensul că aceștia au constatat realitatea mențiunilor din procesele-verbale de custodie), întrucât modul în care martorii au desfășurat operațiunea de inventariere nu s-a bazat pe documente justificative (note de recepție, documente de proveniență, evidențe contabile, etc), ci a constat din simpla indicare, de către angajații societăților SC C. SRL, SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara și SC J. SRL, a unor materiale de construcții depozitate, fie în aceleași încăperi cu cele avute pe stoc, fie în încăperi separate (numai în cazul societății SC C. SRL), susținându-se că aceste materiale ar fi bunurile lăsate în custodie.

Din probele anterior analizate rezultă că, în realitate, nu s-a produs nicio dovadă certă că materialele de construcții menționate în factura din 12 decembrie 2009 se află în păstrare la cele patru societăți, în mod corect fiind înlăturate de către prima instanță susținerile contrare ale angajaților sau colaboratorilor SC C. SRL (martorii L.L.L., Costrei Aristotel, N.N.N.) care, dincolo de împrejurarea că aparțin unor persoane aflate în raporturi de muncă cu inculpații G. și F., nu se coroborează cu nicio altă probă.

În acord cu instanța de fond, Completul de 5 Judecători conchide că, în realitate, procesele-verbale de custodie anterior analizate au fost realizate de inculpatul G. în scopul de a-l ajuta pe inculpatul A. să justifice, cu ocazia controlului efectuat de Camera de Conturi Gorj, plata făcută la data de 16 decembrie 2009 către SC C. SRL, înscrisurile fiind prezentate de inculpatul G. auditorilor publici externi, în scopul arătat.

În consecință, critica inculpaților privind greșita reținere a situației de fapt este nefondată.

Având în vedere aspectele anterior analizate, instanța de control judiciar apreciază, ca nefondată și susținerea privind nedovedirea intenției inculpaților în activitatea de înlesnire și ajutorare a inculpatului A., din probe rezultând că cei doi inculpați au acționat, pe de o parte, cu intenția directă de a înlesni efectuarea plăților ilegale de către primarul com. Peștișani, plăți de care au beneficiat pe deplin, iar pe de altă parte, în scopul ascunderii faptului că achiziția realizată în baza facturii din 12 decembrie 2009 a fost una fictivă, atât prin prezentarea acestui document în vederea efectuării plății de 150.000 lei, cât prin prezentarea celor trei procese-verbale de custodie nedatate auditorilor publici externi, pentru a-i convinge de realitatea achiziției bunurilor, în lipsa altor documente justificative.

Ca atare, instanța de control judiciar respinge susținerea inculpaților F. și G. privind neîntrunirea condițiilor privind latura subiectivă impuse de lege în legătură cu infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, constatând, dimpotrivă, că în cauză sunt îndeplinite toate elementele de conținut ale acestei infracțiuni, astfel cum corect a stabilit și instanța de fond.

Sub un al doilea aspect, având în vedere probele anterior expuse și analiza acestora, instanța de control judiciar constată, contrar criticilor formulate de inculpatul G. privind modul de stabilire de către prima instanță a situației de fapt circumscrise elementului material al infracțiunii de uz de fals, că cele trei procese-verbale de custodie fără număr și nedatate încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC I. SA Timișoara, SC J. SRL Târgu Jiu au fost lăsate spre păstrare de către inculpatul G. (care a și avut inițiativa întocmirii lor) acestor societăți comerciale, cu scopul de a fi prezentate, atât auditorilor publici externi, cât și membrilor comisiei de inventariere din cadrul Primăriei, cu ocazia inventarului făcut în timpul controlului, lucru care s-a și petrecut.

Or, așa cum s-a concluzionat anterior, aceste documente atestau, în mod nereal, că materialele de construcții care vizau factura emisă de furnizorul SC C.C. SRL au fost lăsate spre păstrare societăților comerciale, aspect cunoscut de inculpatul G. care, de altfel, a și semnat două dintre aceste procese-verbale.

Nerealitatea mențiunilor din procesele-verbale reiese din: declarația martorei M.M., administrator al SC K. SA (filele 18-20 vol. II dosar apel) care a precizat că materialele lăsate în custodie de SC C. SRL societății SC K. SA nu coincideau cu materialele din lista anexa la factura din 12 decembrie 2009, aspect cunoscut de inculpat:„În martie 2010 am purtat o discuție cu inculpatul G. referitoare la achiziționarea unor materiale de construcții pe care SC K. SA nu le deținea la acel moment”; declarația martorului V.V., administratorul SC J. SRL, care nu a văzut, în materialitatea lor, materialele pretins depozitate și a susținut, împotriva mențiunilor din procesul-verbal de custodie, că acestea că s-au aflat SC F.F.F.F. SRL nu la SC J. SRL) și care a semnat procesul-verbal de custodie la solicitarea și în baza relațiilor de colaborare cu societatea inculpaților G. și F.: „Arăt că sunt administrator la SC J. SRL și sunt asociat SC F.F.F.F. SRL Tg-Jiu. La un moment dat, cred că în cursul anului 2010, inculpatul G., cu care derulam afaceri comerciale, mi-a solicitat să depozitez o cantitate de blocuri ceramice. Mi-am exprimat acordul dat fiind relațiile care le aveam și, ca urmare, s-a prezentat la sediul SC J. SRL cu un proces-verbal de custodie pe care l-am semnat fără sa îl citesc in prealabil, având încredere în inculpat” (16 decembrie 2013, fila 120 vol. II dosar fond); declarația martorului I.I.I., administrator al SC I. SA Timișoara, care a negat faptul că SC C. SRL i-ar fi lăsat materiale de construcții spre păstrare, arătând că semnătura de pe procesul-verbal nu a fost executată de el, iar ștampila aplicată pe înscris nu aparține societății: „Nu am vândut către SC C. SRL materiale de construcție și nici nu ne-a lăsat aceasta societate in custodie materiale de construcții. Punctele de lucru le avem in Timișoara. Nu obișnuim sa păstrăm în custodie materiale de construcții sau alte bunuri achiziționate de la societatea noastră de către terțe firme. (…) Nu îmi aparține semnătura de pe procesul-verbal de custodie prezentat de apărătorul inculpaților F. și G. , proces-verbal încheiat între SC C. SRL și SC Prompt, și nici nu recunosc aceasta semnătura, iar ștampila de pe procesul-verbal nu este a societății” (fila 13 vol. IV dosar fond).

Se mai constată că, deși fapta inculpatului G. realizează și elementele de conținut ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în mod corect a procedat prima instanță raportându-se, în analiza sa, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, doar la infracțiunea de uz de fals, deoarece prin rezoluțiile nr. x/P din 02 iulie 2012 și 04 iulie 2012 s-a început urmărirea penală, respectiv, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat doar pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. anterior, cercetările efectuate în cauză vizând săvârșirea infracțiunii de uz de fals, iar probele fiind administrate, inclusiv în apărare, doar în raport cu această acuzație.

Ca atare, astfel cum corect reținut și prima instanță, fapta inculpatului G. care, în scopul de a justifica existența materialelor și, totodată de a crea aparența legalității plăților efectuate din dispoziția inculpatului A. către executantul SC C. SRL, a prezentat, atât auditorilor publici externi, cât și membrilor comisiei de inventariere din cadrul Primăriei, cu ocazia inventarului făcut în timpul controlului, cele trei procese-verbale de custodie fără număr și nedatate încheiate cu SC K. SA Târgu Jiu, SC J. SRL Târgu Jiu și SC I. SA Timișoara, primele două dintre acestea (filele 140, 141 vol. V d.u.p.) semnate cu certitudine chiar de către inculpat în calitate de reprezentant al SC C. SRL, care atestau, în mod nereal, că materialele de construcții cuprinse în anexa la factura emisă de furnizorul SC C.C. SRL au fost lăsate spre păstrare societăților comerciale, aspect cunoscut de inculpatul G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen. anterior, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub cel al laturii subiective.

În consecință, critica inculpatului nu este fondată.

4. În legătură cu critica privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., instanța de control judiciar constată, sub un prim aspect, că inculpatul recunoaște situația de fapt reținută de prima instanță, în baza probelor administrate, despre care afirmă, în cuprinsul motivelor de apel (fila 161 vol. I dosar apel) că este „de netăgăduit”.

Urmare propriului examen al elementelor de fapt rezultate din ansamblul probator, instanța de control judiciar reține că, potrivit procesului-verbal de constatare Peștișani din 08 octombrie 2010 al Camerei de Conturi Gorj, în cursul anului 2009, inculpatul A., în exercitarea atribuției de ordonator principal de credite, a ordonanțat la plată cheltuieli în cuantum de 132.803,7 lei pentru drepturi salariale necuvenite personalului contractual (indemnizație de dispozitiv, primă pentru sărbătorile de iarnă, spor de confidențialitate și mobilitate, suplimentul postului și al treptei de salarizare, spor de dificultate, premii, spor de fidelitate și loialitate), fie în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care recunoșteau reclamanților plata unor asemenea drepturi salariale doar pentru o perioadă determinată, fie în baza Contractului colectiv de muncă din 28 mai 2008, contrar prevederilor art. 157 alin. (2) C. muncii, cauzând în patrimoniul Primăriei Peștișani o pagubă egală cu contravaloarea sumelor de care au beneficiat nejustificat salariații din cadrul instituției publice.

Ceea ce se contestă de către inculpat este neîntrunirea elementului urmării imediate a producerii unei pagube, ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de neglijență în serviciu, arătându-se că drepturile salariale plătite necuvenit au fost recunoscute personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul Primăriei Peștișani, prin hotărâri judecătorești intrate în puterea autorității de lucru judecat.

Aspectele anterior menționate sunt dovedite prin corelarea unor înscrisuri (hotărâri judecătorești, contractul colectiv de muncă din 28 mai 2008, procesul-verbal de constatare Peștișani din 08 octombrie 2010 al Camerei de Conturi Gorj) cu legislația specifică care reglementează drepturile salariale ale personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul autorităților și instituțiilor publice de la nivel local (Legile nr. 130/1996, nr. 53/2003, nr. 273/2006, O.U.G. nr. 1/2009, nr. 31/2009, nr. 41/2009) și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului A.

Instanța de control judiciar menține, drept temeinică și legală, concluzia primei instanțe că fapta inculpatul A. de a-și fi îndeplinit în mod defectuos îndatoririle de serviciu aferente calității sale de ordonator principal de credite, prin ordonanțarea și plata fără bază legală a unor drepturi salariale în favoarea personalului contractual, producând instituției publice o pagubă de 132.803,7 lei pe care deși nu a urmărit-o, a prevăzut-o și a acceptat-o, animat fiind de dorința de a asigura un regim de salarizare identic personalului contractual ce exercita funcții identice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. anterior.

Prin acțiunile sale, la momentul ordonanțării plății, inculpatul a produs instituției publice pe care o conducea o pagubă certă, determinată ca atare prin Decizia nr. 1588 din 09 noiembrie 2010 a Camerei de Comerț Gorj, definitivă prin Încheierea nr. 148 din 12 aprilie 2011 a Curții de Conturi a României și care se circumscrie elementului urmării imediate a laturii obiective din conținutul constitutiv al infracțiunii de neglijență în serviciu.

Astfel cum a subliniat și prima instanță, infracțiunea de neglijență în serviciu se consumă în momentul în care s-a realizat în întregime elementul material (în cazul de față, ordonanțarea unor plăți fără o bază legală și fără a exista o hotărâre judecătorească definitivă) și s-a produs oricare dintre urmările cerute de lege, constând, în cauză, din producerea pagubei de 132.803,7 lei în patrimoniul instituției publice.

Împrejurarea că, ulterior, drepturile salariale plătite necuvenit au fost recunoscute personalului contractual și funcționarilor publici din cadrul Primăriei Peștișani, prin hotărâri judecătorești intrate în puterea autorității de lucru judecat, nu are relevanță asupra consumării infracțiunii de neglijență în serviciu comisă de inculpat, deoarece întrunirea elementului urmării imediate se apreciază la data comiterii faptelor, iar nu la momentul pronunțării de către instanțe a hotărârilor arătate.

Aceasta, întrucât plata de către inculpat a drepturilor personalului ar fi fost legal și legitim realizată doar începând cu momentul rămânerii definitive a respectivelor hotărâri judecătorești care constituie, de altfel, singurul temei juridic al efectuării respectivelor plăți.

Așa cum a constatat și instanța de fond, din perspectiva consumării instantanee a infracțiunii de neglijență în serviciu, pronunțarea hotărârilor judecătorești în favoarea salariaților beneficiari ai plăților ordonanțate de inculpat a avut înrâurire doar asupra laturii civile a procesului penal, semnificând acoperirea prejudiciului produs patrimoniului Primăriei com. Peștișani și justificând decizia acestei instituții publice de a nu se constitui parte civilă cu privire la această sumă.

În concluzie, Completul de 5 Judecători respinge critica analizată, ca nefondată.

1.g. Având în vedere modul de rezolvare a tuturor criticilor analizate anterior, instanța de control judiciar va proceda, în cele ce urmează, la examinarea ultimei critici formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpaților A., D., E., F. și G., în sensul unei stabiliri eronate a cuantumului și modalității de executare a pedepselor aplicate și a greșitei rețineri a incidenței dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 76 lit. e) teza I C. pen. anterior.

Parchetul a considerat că instanța de fond nu a luat în considerare gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, determinat nu doar de cuantumul prejudiciului produs, ci și de modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor, de calitatea de care s-au folosit inculpații în comiterea infracțiunilor și, nu în ultimul rând, de „atitudinea constant negativă a acestora” pe parcursul procesului penal.

În plus, a subliniat că în ceea ce-i privește pe inculpații A., D. și E., se impune aplicarea pedepselor complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

Analizând critica formulată de Ministerul Public, Completul de 5 Judecători constată că, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de legiuitor, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală anterioară, identificată ca lege penală mai favorabilă, gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele producerii acesteia și datele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpați, inclusiv antecedentele penale.

Sub un prim aspect, instanța de control judiciar constată că prima instanță a realizat o corectă identificare a legii penale anterioare ca fiind legea penală mai favorabilă, conform prevederilor art. 5 C. pen., ținând cont de modul de analiză și comparare a celor două reglementări succesive impus de considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, dar și de dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care stabilesc că pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că în mod corect a stabilit prima instanță că, deși infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată (pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. - autor și D. și E. - complici) este sancționată mai drastic în legea penală anterioară (art. 248 raportat la art. 248¹ C. pen. anterior prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 15 de ani, în timp ce pedeapsa prevăzută pentru aceeași faptă de dispozițiile art. 297 alin. (1) din N.C.P. este închisoare de la 2 ani la 7 ani), iar legea nouă instituie, prin textul art. 297 alin. (1) C. pen., condiții de incriminare mai puțin restrictive, atât cu privire la subiectul pasiv al infracțiunii, cât și sub aspectul urmării imediate.

De asemenea, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, reținută în sarcina inculpaților A. (autor) și F. și G. (complici), este pedepsită cu o pedeapsă mai blândă în condițiile vechii reglementări penale (art. 248 C. pen. anterior prevede pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 de ani, în timp ce noua lege prevede, în art. 297 alin. (1) C. pen., pedeapsa cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani), aspect valabil și în ceea ce privește fapta de neglijență în serviciu pentru care a fost trimis în judecată, suplimentar, inculpatul A., faptă ce era sancționată de art. 249 alin. (1) C. pen. anterior cu închisoarea de la o lună la doi ani sau amendă, în timp ce noua incriminare prevede, în art. 298 C. pen., închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amendă.

Pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior și, respectiv, de art. 323 C. pen., reținută în sarcina inculpaților D. și G., ambele reglementări penale succesive prevăd o pedeapsă situată între aceleași limite, închisoarea de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial (inculpatul D.) și, respectiv, închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda când înscrisul este sub semnătură privată (inculpatul D. inculpat).

Cât privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E., legea anterioară prevedea, în art. 288 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 de ani, mai blândă decât cea prevăzută de noua incriminare a faptei din art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., care a majorat limita minimă a pedepsei la un an închisoare, menținând, totodată, limita maximă la 5 ani închisoare.

Sintetizând, Completul de 5 Judecători apreciază ca fiind justificat raționamentul primei instanțe care, în considerarea celor anterior menționate, prin corelare cu prevederile care reglementează tratamentul penal al concursului de infracțiuni, efectele suspendării condiționate și ale suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, sfera obligațiilor impuse condamnaților pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, condițiile reabilitării de drept, precum și împrejurările ce pot constitui circumstanțe atenuante și consecințele lor, a constatat că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpați este C. pen. anterior.

În cadrul analizei anterior arătate, instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că, potrivit art. 75 - 76 C. pen., împrejurările menționate de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior nu mai sunt prevăzute ca circumstanțe atenuante.

Sub un al doilea aspect, în demersul stabilirii pedepselor aplicabile inculpaților, se reține că instanța de fond a ținut cont, atât de circumstanțele concrete ale producerii faptelor și de gradul de pericol social relevat de acestea, pe de o parte, cât și de caracteristicile personale ale fiecăruia dintre cei cinci inculpați, determinând, în mod individual, periculozitatea prezentată de aceștia față de societate.

În acest sens, în scopul de a identifica un tratament sancționator care să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., prima instanță a evaluat, în mod corelat, atât participarea efectivă a fiecărui inculpat la activitatea infracțională și contribuția concretă la realizarea acțiunilor ilicite, cât și comportamentul avut de inculpați anterior săvârșirii faptelor, situația lor familială și pregătirea profesională.

Urmare propriului examen al modului de stabilire al cuantumului și modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților de către prima instanță, Completul de 5 Judecători constată că susținerile Parchetului nu sunt întemeiate.

Dimpotrivă, se apreciază că prima instanță a procedat justificat atunci când, în stabilirea nivelului pericolului social prezentat de faptele săvârșite de inculpatul A., ajutat de inculpații D. și E., pe de o parte, și de F. și G., pe de altă parte, a avut în vedere, atât limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, contribuția personală a fiecărui inculpat și valoarea prejudiciului, cât și împrejurarea că în ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu și varianta tip a infracțiunii de abuz în serviciu, prejudiciul a fost acoperit, fie prin recunoașterea ulterioară, prin hotărâri judecătorești definitive, a drepturilor salariale plătite fără justificare, fie prin depunerea documentației tehnice privind execuția lucrărilor la baza sportivă de către inculpații F. și G., reprezentanții executantului, dublată de recuperarea contravalorii materialelor de construcție, prin deducerea acestei contravalori din valoarea situațiilor de lucrări facturate cu factura din 2011, aspecte de natură a diminua gravitatea faptelor comise.

Contrar celor susținute de Parchet în cadrul criticii analizate, Completul de 5 Judecători constată că prima instanță, procedând la evaluarea circumstanțelor personale ale inculpaților, a cântărit, în mod judicios împrejurarea că inculpații s-au folosit de calitățile deținute pentru a săvârși faptele pentru care au fost găsiți vinovați (inculpatul A. era primar al com. Peștișani, inculpatul E. era diriginte de șantier, inculpatul D. deținea calitatea de administrator al S.C.SC B. SA S.A, iar inculpații F. și G. cea de administratori ai SC C. SRL), dar și elemente personale semnificative, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că inculpații sunt căsătoriți și au copii, faptul că au o bună pregătire profesională sau că sunt apreciați la locul de muncă și în comunitate.

Împrejurarea că inculpații nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată nu poate fi considerată o „atitudine constant negativă”, ci o asemenea poziție procesuală este, în fond, o componentă legitimă a dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituția României.

Ca atare, reținând că inculpații au participat activ la desfășurarea procesului, și-au exercitat corespunzător dreptul la apărare, în toate componentele procesuale și s-au prezentat în fața instanței ori de câte ori a fost necesar pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, prin raportare și la ansamblul elementelor anterior menționate, Completul de 5 Judecători apreciază ca întemeiată reținerea, de către prima instanță, în favoarea inculpaților A., D., E., F. și G., a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. anterior, cu consecința stabilirii, în conformitate cu prevederile relevante din art. 76 C. pen. anterior, a unor pedepse sub limita minimă specială prevăzută de lege, pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care inculpații au fost găsiți vinovați.

Deopotrivă, instanța de control judiciar consideră, ca neîntemeiate și susținerile Parchetului privind modul de stabilire al cuantumului și modalităților de executare a pedepselor aplicate inculpaților.

Aceasta, deoarece prima instanță a avut în vedere, în mod judicios, nu doar aspectele anterior expuse, dar și contribuția și implicarea diferențiată a fiecărui inculpat la săvârșirea faptelor, elemente ce au condus la o determinare coerentă și corespunzătoare a unor cuantumuri și modalități de executare ale pedepselor proporționale cu pericolul social concret manifestat de inculpați și care au aptitudinea de a îndeplini dezideratele scopului preventiv educativ prevăzut de art. 52 C. pen. anterior.

Se apreciază ca justificat, atât argumentul primei instanțe că inculpatul E. a avut o contribuție mai redusă la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în forma calificată, cu consecința aplicării unei pedepse în cuantum mai redus decât cel al pedepselor aplicate inculpaților A. și D., cât și argumentul privind gradul mai ridicat de pericol social al faptelor inculpaților A. și D. față de cele ale inculpaților F. și G., ambele aspecte conducând, în mod firesc, la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaților A. și D., și, totodată, la suspendarea condiționată a pedepselor rezultante aplicate inculpaților E., F. și G.

Infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată săvârșită de inculpații A., în calitate de autor, și de inculpatul D., în calitate de complice a fost corect apreciată ca fiind mai gravă, în considerarea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege și pagubei produse, astfel că, în vederea asigurării reeducării celor doi inculpați, s-a apreciat necesar ca aceștia să fie supuși măsurilor de supraveghere pe durata termenului de încercare stabilit.

Totodată, față de reținerea circumstanțelor atenuante privind pe inculpații A. și D., se constată că în mod corect a procedat prima instanță atunci când, întemeiat pe dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen. anterior, a decis să înlăture aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată.

Prin urmare, contrar criticii Parchetului, se constată că toate elementele invocate în cadrul criticii analizate au fost, în realitate, avute în vedere, analizate și valorificate corespunzător de către prima instanță în cadrul soluției pronunțate, critica fiind neîntemeiată.

În concluzie, având în vedere toate considerentele anterior arătate, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători va respinge apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de inculpații A., F., G., E. și D. împotriva sentinței penale nr. 1024 din data de 27 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/95/2012, privind și pe intimatul inculpat H..

În baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) raportat la art. 398 și art. 275 alin. (2) din același cod va obliga apelanții inculpați A., F., G., E. și D. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții inculpați A., F., G., E. și D. și pentru intimatul inculpat H., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 lei, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de inculpații A., F., G., E. și D. împotriva sentinței penale nr. 1024 din data de 27 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/95/2012, privind și pe intimatul inculpat H.

Obligă apelanții inculpați A., F., G., E. și D. la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții inculpați A., F., G., E. și D. și pentru intimatul inculpat H., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 lei, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2016.