Decizia penală nr. 143/2017
Asupra apelului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 93 din data de 06 februarie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 25 din 2 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea Militară de Apel București în Dosarul nr. x/812016.
Împotriva deciziei penale menționate anterior a formulat apel contestatorul A., la data de 21 februarie 2017, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 24 mai 2017, sub nr. x/1/2017.
Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În speța dedusă judecății, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 93 din data de 06 februarie 2017 pronunțată de Curtea Militară de Apel București în Dosarul nr. x/1/2016, decizie definitivă.
Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.
Cu toate acestea, urmare sesizării formulate de către Tribunalul Dolj, secția penală și pentru cauze cu minori, privind solicitarea de a pronunța o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea chestiunii de drept, în sensul „dacă hotărârea pronunțată în soluționarea căii de atac extraordinare prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută de lege o cale de atac poate fi supusă apelului, conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen.”, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a stabilit, prin decizia nr. 5 din 4 martie 2015 publicată în M. Of., Partea I, nr. 248/10.07.2015, că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a unei contestații în anulare nu poate fi supusă apelului.
Prin decizia menționată anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.
Astfel, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că, deși dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, anume după admiterea în principiu, reglementată în art. 431 C. proc. pen.
Decizia nr. 5 din 4 martie 2015 a mai subliniat că, în concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.
Instanța constată că, în cauză, calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei decizii pronunțate în procedura examinării admisibilității în principiu a unei contestații în anulare, cale de atac extraordinară care, la rândul ei, fusese formulată împotriva unei încheieri prin care apelantului i se respinsese, ca inadmisibilă, o altă contestație în anulare.
Prin urmare, în lumina aspectelor statuate de decizia nr. 5 din 4 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, anterior menționată, hotărârea ce face obiectul prezentei cauze este una definitivă, pentru care legea nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac ordinare a apelului.
Se constată, în acest sens, că dispozițiile art. 432 C. proc. pen. nu sunt aplicabile speței, nefiind depășit momentul procedural al admisibilității în principiu a căi de atac declarate de contestator.
În consecință, recunoașterea posibilității exercitării căii de atac a apelului în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, o asemenea soluție apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 93 din data de 06 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 93 din data de 06 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2017.