Decizia penală nr. 146/2017
Asupra contestației de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 132 din data de 26 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 35/C din data de 27 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.
II. Împotriva acestei decizii a formulat contestație apelantul A., la data de 27 iunie 2017, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017, la aceeași dată.
III. Examinând contestația, cu prioritate prin prisma admisibilității acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse acestei proceduri, termenul de declarare a căii de atac și motivele pentru care se poate formula contestația.
Conform art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, or, în speță, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu o contestație declarată de apelantul A. împotriva unei decizii penale definitive, care nu poate face obiectul acestei căi de atac, întrucât legea nu prevede expres o asemenea posibilitate.
Prin urmare, contestația a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile de a face obiectul unei asemenea căi de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de apelantul A. împotriva deciziei atacate, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să oblige contestatorul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de apelantul A. împotriva deciziei penale nr. 132 din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul apelant la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2017.