Decizia penală nr. 148/2017
Asupra apelului de față;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 124 din data de 26 iunie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, definitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1309 din data de 25 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.
Împotriva deciziei penale menționate anterior a formulat recurs contestatorul A., la data de 12 iulie 2017, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la aceeași dată, sub nr. x/1/2017.
Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a apreciat că, în prezenta cauză, calea de atac promovată este cea a apelului, în considerarea următoarelor argumente:
Se constată că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora încheierea prin care instanța respinge, drept inadmisibilă, o cerere de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare, nu au fost modificate sau abrogate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.
Noua reglementare procesual penală - Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. - nu mai prevede calea de atac a recursului, iar potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 255/2013, „Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă” (situație existentă în cauza de față).
Calificarea ca apel a căii de atac care poate fi exercitată împotriva încheierilor la care face referire art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, decurge și din dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care, la alin. (1), prevede că „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară”, iar la alin. (2), prevede că „Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
În aceste condiții, în considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a apreciat că, în cauză, instanța de control judiciar a fost învestită cu soluționarea căii de atac a apelului împotriva deciziei penale nr. 124 din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.
Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, îl constată ca fiind inadmisibil, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acestei căi de atac potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost stabilite hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Conform art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alineatului 2 al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
În cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de contestatorul A. Eroilor împotriva deciziei penale nr. 124 din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, hotărâre definitivă.
Se constată că apelul declarat în cauză a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile legale ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la art. 408 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei atacate, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., să oblige contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 124 din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2017.