Decizia penală nr. 157/2017
Asupra apelului de față,
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 49/C din data de 31 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 117 din data de 09 februarie 2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2016.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 1439/P/2015 din data de 04 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus clasarea cauzei cu privire la sesizările formulate de petenta A. cu motivarea că faptele au mai fost anterior cercetate, context în care lipsește o condiție prevăzută de lege necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.
Totodată, în temeiul art. 275 alin. (1) pct. 1 lit. a) și alin. (5) C. proc. pen., petenta a fost obligată la cheltuieli judiciare în cuantum de 150 lei.
În termen legal, petenta a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 1439/P/2015 din 04.03.2016, respinsă prin ordonanța nr. 164/II-2/2016 din data de 09.05.2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea acestei soluții, procurorul general a arătat că, prin plângerile formulate în perioada 2012-2015, petenta A. a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva mai multor persoane (executori judecătorești, agenți de poliție, notar public, expert evaluator și persoane fără calitate specială) reclamând, în esență, o serie de acțiuni abuzive conjugate, săvârșite de aceștia, care au avut drept finalitate evacuarea petentei în anul 2005, în urma unor proceduri de executare silită, din apartamentul său situat în București, sector 3.
Împotriva acestor ordonanțe, petenta A. a formulat plângere la instanță competentă.
Prin încheierea din data de 06 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, plângerile formulate în dosarele reunite nr. x/2/2016 și nr. y/2/2016 de petenta A. împotriva ordonanței nr. 1439/P/2015 din 04.03.2016 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și împotriva ordonanței nr. 164/II-2/2016 din data de 09.05.2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata sumei de 300 lei, cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva încheierii din 06 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016 petenta A. a formulat contestație la data de 10 octombrie 2016.
În motivarea contestației a criticat rezoluțiile nr. 511/P/2007 și nr. 177/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și nr. 7143/P/2005 și nr. 7145/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București, precum și sentința penală nr. 100 din 08 martie 2013 a Curții de Apel București și decizia penală nr. 2752 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție solicitând verificarea acestora, reanalizarea și revizuirea lor, precum și efectuarea de cercetări și audieri.
La termenul din data de 09 februarie 2017, în ședința camerei de consiliu, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației formulată de petenta A., contestația fiind îndreptată împotriva unei încheieri care nu este prevăzută cu cale de atac.
Prin încheierea nr. 117 din data de 09 februarie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii din 06 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016.
Contestatoarea petentă a fost obligată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, în esență, s-a reținut că potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) ale art. 341 C. proc. pen. este definitivă și prin urmare, petenta a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.
Împotriva încheierii definitive nr. 117 din data de 9 februarie 2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2/2016, prin care fusese respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de petentă împotriva unei alte încheieri definitive, respectiv încheierea din 06 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în același dosar, petenta a formulat contestație.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a constatat că legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Împotriva încheierii nr. 49/C din data de 31 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017, a formulat apel petenta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, completul de 5 judecători, la data de 7 august 2017, sub nr. x/1/2017, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, la data de 25 septembrie 2017.
Dezbaterile s-au desfășurat în aceeași ședință, iar concluziile apelantei petente și ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând apelul, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerentele:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de petenta A. împotriva încheierii nr. 49/C din data de 31 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017, hotărâre cu caracter definitiv.
Calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta A. împotriva încheierii nr. 49/C din data de 31 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta A. împotriva încheierii nr. 49/C din data de 31 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2017.