Decizia penală nr. 166/2017
Analizând calea de atac declarată în cauză,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 129 din data de 26 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 236/A din data de 31 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin decizia penală nr. 236/A din data de 31 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 130 din data de 31 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/751/2015.
Decizia penală nr. 130 din data de 31 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/751/2015, împotriva căreia contestatorul A. a formulat contestație în anulare, nu este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, printr-o soluție de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal, nefiind susceptibilă de a fi atacată prin calea extraordinară a contestației în anulare.
Decizia penală nr. 129 din data de 26 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, a fost atacată de petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, completul de 5 judecători, la data de 12 iulie 2017, sub nr. x/1/2017, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, pentru data de 25 septembrie 2017, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate în cauză.
Înalta Curte, completul de 5 judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac de față, raportat la actele dosarului și la excepția invocată, constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare este condiționată de exercitarea acestei căi de atac cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu o cale de atac declarată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 129 din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, decizie cu caracter definitiv.
Astfel, calea de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 129 din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRUACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 129 din data de 26 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2017.