Decizia civilă nr. 144/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată:
I. Circumstanțele cauzei;
I.1. Cererea de chemare în judecată.
Hotărârea primei instanțe;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Arad , secția I civilă, la data de 16 iulie 2014, sub numărul de Dosar nr. x/108/2014, reclamantele A. și B., ambele prin mandatar C., au solicitat să se dispună:
- nulitatea/desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 22 iulie 2011 la B.N.P., D.;
- nulitatea/desființarea actului de ieșire din indiviziune autentificat din 22 iulie 2011 la B.N.P., D.;
- nulitatea/desființarea contractului din data de 29 iulie 2011, emis de B.N.P., E., care a avut drept obiect vânzarea-cumpărarea imobilelor înscrise în C.F. Zăbrani;
- nulitatea/desființarea actelor subsecvente încheiate în baza contractului din 29 iulie 2011, în temeiul prevederilor art. 1254 alin. (2) din N.C.P.C. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1246 - 1257 C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009 și art. 192 și 194 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Prin notele scrise depuse la dosarul Tribunalului Arad, reclamantele au arătat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 480, art. 948 și art. 966 C. civ. de la 1864, respectiv pe dispozițiile art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996, așa cum erau reglementate la data încheierii actelor atacate.
La data de 20 august 2014, pârâta SC F. SA a depus cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat următoarele:
- obligarea chematului în garanție G. la plata sumei de 500.000 euro, în echivalent lei, calculat la cursul Băncii Naționale a României de la data plății efective, reprezentând prețul vânzării (conform Contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 29 iulie 2011), sau, după caz, restituirea prețului plătit de pârâta SC F. SA în temeiul contractului menționat, proporțional cu valoarea părții de care a fost evinsă, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, până la data plății efective;
- obligarea chematului în garanție G. la restituirea sumelor reprezentând impozite, în cuantum de 6.100 lei, în perioada 2012 - 2014, sau, după caz, restituirea acestor cheltuieli proporțional cu valoarea părții de care a fost evinsă, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, până la data plății efective și obligarea chematului în garanție G. la plata tuturor cheltuielilor de judecată suportate de reclamante și de către pârâta SC F. SA pentru soluționarea prezentului litigiu, invocând dispozițiile art. 205 și art. 72 C. proc. civ., art. 1337 și următoarele, art. 1341 și art. 1345 C. civ.
Prin sentința civilă nr. 1562 din 25 noiembrie 2014, Tribunalul Arad, secția I civilă, a respins excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului C. și a lipsei calității de reprezentant a avocatului H., excepții invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fond, a admis acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantele A. și B., reprezentate de mandatar C., în contradictoriu cu pârâții SC F. SA și cu pârâtul chemat în garanție G. și în consecință:
- a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 22 iulie 2011 la B.N.P., D.;
- a anulat actul de ieșire din indiviziune autentificat din 22 iulie 2011, la B.N.P., D., precum și contractul din 29 iulie 2014, emis de B.N.P., E., ce a avut drept obiect vânzarea-cumpărarea imobilelor înscrise în C.F. Zăbrani.
A luat act de renunțarea reclamantelor la judecata capătului de cerere privind anularea actelor subsecvente și a obligat pârâții în solidar la plata către reclamante a cheltuielilor de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC F. SA împotriva chematului în garanție G.
I.2. Hotărârea instanței de apel;
Prin Decizia civilă nr. 107 din 4 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta SC F. SA împotriva încheierii din data de 4 noiembrie 2014.
S-a admis apelul aceleiași pârâte împotriva sentinței civile nr. 1562/2014, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a fost obligat intimatul-chemat în garanție să plătească apelantei-pârâte și sumele de 14.069 lei + 1.724 lei, reprezentând taxe judiciare, precum și suma de 6.000 lei, reprezentând onorariu avocat, reprezentând toate ½ din suma datorată în solidar de pârâtă și chematul în garanție, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor.
A menținut în rest sentința apelată și a obligat intimatul G. să plătească apelantei pârâte cheltuieli de judecată parțiale în apel.
I.3. Calea de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție;
La data de 31 iulie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC F. SA împotriva Deciziei civile nr. 107 din 4 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
I.4. Hotărârile de declinare a competenței;
Prin Încheierea nr. 162 din 1 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea acesteia, spre competență soluționare, secției I civile, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța a reținut că soluția se impune, în considerarea Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a principiului specializării, a aspectelor contestate în speță, care țin de incidența Legii cadastrului și publicității imobiliare și a obiectului cauzei, apreciat a se circumscrie competențelor specializate alocate completelor de judecată ale, secției I civile.
În argumentarea acestei soluții, s-a mai reținut și că litigiul se situează în limitele unei acțiuni civile, încă de la promovarea sa, la data de 16 iulie 2014, pe rolul Tribunalului Arad, secția I civilă, după intrarea în vigoare a N.C.C. și a N.C.P.C., apelul fiind soluționat de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Încheierea nr. 560 din 24 martie 2017, a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a scos de pe rol cauza și a înaintat-o spre competentă soluționare secției a II-a civile, a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul spre competentă soluționare Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivare s-a făcut referire, în esență, la obiectul acțiunii deduse judecății în speță, ce vizează constatarea nulității unor acte juridice, întemeiată pe dispozițiile art. 1246 - 1257 C. civ. aprobat prin Legea nr. 287/2009, indicarea ulterioară, ca temeiuri de drept, a dispozițiilor art. 480, 948 și 966 C. civ. de la 1864, respectiv a dispozițiilor art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996, nefiind de natură a schimba obiectul și cauza cererii de chemare în judecată; la dispozițiile art. 101 alin. (1) și (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 și la prevederile Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu care, completului de judecată al Secției a II-a civile, învestit prin repartizare aleatorie, s-a considerat că îi revine competența să judece recursul.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență;
Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) C. proc. civ., cu conflictul negativ de competență ivit între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - analizând normele incidente în privința competenței în această materie, constată și stabilește că aceasta revine Secției a ll-a civile, potrivit celor ce succed.
Problema de drept supusă analizei o constituie chestiunea conflictuală legată de competența completelor de judecată ale aceleiași instanțe (în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție), respectiv competența materială (ratione materiae), stabilită atât sub aspect funcțional (ratione oficii), cât și sub aspect procesual.
Potrivit C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările ulterioare, o atare situație este asimilată conflictului negativ de competență, competența pronunțării regulatorului de competență revenind, în cauză, Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Regula în materie de competență este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul cauzei deduse judecății.
Partajarea competenței funcționale între secția l civilă și secția a ll-a civilă, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție este instituită, în principal, prin dispozițiile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, prin cele ale art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Anexa la Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, emisă în aplicarea acestor norme, modificată prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În speță, raportat la petitul cererii de chemare în judecată și la argumentele expuse în susținerea cererii, rezultă fără putință de tăgadă faptul că litigiul dedus judecății vizează o acțiune în constatarea nulității unor acte juridice.
Împrejurarea că, inițial, reclamantele și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1246 - 1257 din noul C. civ., pentru ca, ulterior, acestea să precizeze că temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 480, 948 și 966 din vechiul C. civ. și ale art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996, nu a fost de natură a determina modificarea obiectului litigiului, câtă vreme, nici expres, nici implicit, nu s-a formulat o atare solicitare, indicarea noilor texte impunându-se, potrivit chiar celor susținute de autoare, deoarece erau cele în vigoare la momentul respectiv.
Or, potrivit regulilor de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă, începând cu data de 13 aprilie 2011, stabilite prin Anexa 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cadrul secției a II-a civile, funcționează complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect acțiunea în constatarea nulității și în anulabilitate.
Cum, cauzele având acest obiect sunt date în jurisdicția exclusivă a secției a II-a civile, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a și fost inițial învestită cu soluționarea dosarului prin repartizare aleatorie, Completul de 5 judecători va stabili competența în favoarea secției menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/108/2014, în favoarea secției a II-a civile, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2017.