Decizia nr. 1012/2016
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S. și T., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, U. și V., au solicitat, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților la asigurarea către reclamanți a următoarelor medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală):
- A. - x (denumire comercială y);
- B. - x (denumite comercială y);
- C. - x (denumire comercială y);
- D. – x (denumire comercială y)
- E. - x (denumire comercială y);
- F. - x (denumire comercială y);
- G. - x (denumire comercială y);
- H. - x (denumire comercială y);
- I. - x (denumire comercială y);
- J. - x (denumire comercială y) și z (denumire comercială q);
- K. - x (denumire comercială y);
- L. - x (denumire comercială y) și z (denumire comercială q);
- M. - x (denumire comercială y);
- N. - x (denumire comercială y);
- O. - x (denumire comercială y);
- P. - x (denumire comercială y);
- R. - x (denumire comercială y);
- S. - x (denumire comercială y);
- T. - x (denumire comercială y).
2. Hotărârea Curții de apel;
Prin sentința nr. 3173 din 20 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților U. și V. și excepția inadmisibilității ca neîntemeiate.
A admis cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. prin reprezentanți legali X. și Z., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S. și T., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, U. și V. și a obligat pârâții să asigure reclamanților, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, următoarele medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală):
- x (denumire comercială y) pentru reclamanții A., C., E., G., I., J., K., L., M., N., P., S. și T.;
- x (denumire comercială y) pentru reclamanții B., J., L.;
- x (denumire comercială y) pentru reclamantul D.;
- x (denumire comercială y) pentru reclamantul F.;
- x (denumire comercială y) pentru reclamanții H. și R.;
- x (denumire comercială y) pentru reclamanta O.
3. Recursul exercitat în cauză;
Împotriva sentinței nr. 3173 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat apel, cale de atac recalificată drept recurs, pârâții U. și V.
În motivarea căii de atac exercitate, U. și V. au reiterat apărările formulate în fața instanței de fond.
Față de calitatea procesuală pasivă, U. arată că potrivit dispozițiilor art. 266 din Legea nr. 95/2006, V., instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate. Programele naționale de sănătate curative se finanțează de la bugetul Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate, programul național de oncologie făcând parte din programele naționale de sănătate curative.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată și prevederile legale aplicabile, având în vedere că programul național de oncologie este finanțat din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a U.
V. a solicitat, în temeiul art. 1.000 C. proc. civ., republicat, a formulat cerere de suspendare a executării sentinței civile nr. 3173 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel București.
Împotriva sentinței nr. 3173 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs și pârâtul Guvernul României, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.
Recurentul a susținut că doar U. și V. dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate în acțiune.
4.Procedura derulată în recurs;
Prin Încheierea din data de 20 noiembrie 2015 s-a dispus în temeiul art. 38 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de intimați-reclamanți, a moștenitorilor reclamanților G., M., N. și K.
De asemenea, s-a dispus comunicarea raportului întocmit, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 19 februarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. s-a dispus admiterea în principiu a recursurilor declarate de Guvernul României, U. și V. și s-a stabilit termen pentru judecarea acestora cu dezbateri contradictorii.
5.Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor;
Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din analiza recursurilor formulate se observă că acestea vizează cu prioritate neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
Nu sunt formulate însă critici concrete cu privire la soluția dată de instanța de fond asupra excepției inadmisibilității.
Înalta Curte apreciază că se impune menținerea dispoziției primei instanțe, în sensul respingerii excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, având în vedere dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile, cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”.
Cererea de ordonanță președințială nu este, de plano, inadmisibilă, în materia contenciosului administrativ câtă vreme Legea nr. 554/2004 nu interzice aplicarea acestei proceduri în litigiile de contencios administrativ, astfel că, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 999 C. proc. civ., o astfel de cerere este admisibilă și în această materie.
Sub aspectul legalității impunerii în sarcina pârâților a obligației vremelnice de a asigura reclamanților medicamentele solicitate, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că susținerile recurenților nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii primei instanțe.
Astfel, nu sunt evidențiate acele elemente care în opinia recurenților fac dovada neîndeplinirii cerințelor impuse de art. 997 C. proc. civ., respectiv, aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se regăsesc precizări ale cadrului legal general în materia medicamentelor compensate, precum și ale competențelor recurenților în procedura de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, se impune a fi menținute concluziile primei instanțe, în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor legale citate, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, sunt reglementate trei condiții cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială și anume: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Condiția urgenței este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamanții le-au depus la dosar și din care rezultă bolile cronice pentru tratarea cărora medicamentele solicitate sunt necesare și au efecte pozitive.
Totodată prețul ridicat al medicamentelor solicitate și procedura îndelungată necesară includerii acestora în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgența emiterii unei ordonanțe prin care să fie asigurate medicamentele respective în regim de compensare 100%.
În raport de gravitatea bolilor de care suferă reclamanții, „dreptul care s-ar păgubi prin întârziere”, la care se referă dispozițiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viață, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituția României și de art. 2 pct. 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În ceea ce privește condiția caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată că este, de asemenea, îndeplinită, măsura fiind dispusă de instanța de fond până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Condiția de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenței dreptului și a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparență de legalitate și temeinicie.
Sub acest aspect, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reține susținerile reclamanților în sensul că statul român, prin autoritățile sale cu atribuții în domeniul sănătății, nu a luat măsuri pentru transpunerea obligației prevăzute de art. 6 din Directiva nr. 89/105/CEE din 12 decembrie 1988, de a adopta un act normativ care să prevadă criteriile pe baza cărora un medicament nou este inclus în lista de medicamente suportate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate; dar și un termen de maximum 180 de zile în care să analizeze solicitările de includere a unor medicamente în această listă.
Această susținere are o aparență de temeinicie luând în considerare faptul că pârâții nu au indicat actul normativ care a transpus art. 6 din Directivă, iar în Referatul ce a stat la baza emiterii Ordinului ministrului Sănătății nr. 519/2014, care a abrogat Ordinul nr. 724/2013, care prevede criteriile de includere a medicamentelor în Listă, se menționează că a fost abrogat pentru că nu transpune în mod corect Directiva. Ulterior abrogării acestui ordin nu a fost emis un altul care să stabilească aceste criterii de includere a medicamentelor în listă, astfel că aparența dreptului este în favoarea reclamanților.
Referitor la recursul formulat de pârâtul Guvernul României, recurs ce se referă exclusiv la lipsa calității sale procesule pasive, cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite cerințele răspunderii juridice administrative a Guvernului, referitoare la emiterea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, Înalta Curte reține că este nefondat.
Conform dispozițiilor art. 232 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către U. și V., cu consultarea Căilor Ferate Române, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Aceste dispoziții legale conferă legitimare procesuală pasivă Guvernului României, neavând relevanță din perspectiva analizată calitatea de emitent al actului administrativ contestat, atât vreme cât litigiul dedus judecății nu vizează anularea sau suspendarea executării unui act administrativ unilateral, în accepțiunea Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Guvernul României, U. și V. împotriva sentinței nr. 3173 din 20 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2016.