Decizia nr. 1022/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 iunie 2014, reclamantele A. Bordușani - Făcăeni și B. - Făcăeni au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D., anularea art. 3 din Ordinul nr. 83 din 11 februarie 2014 privind stabilirea perioadelor și zonelor de prohibiție a pescuitului, precum și a zonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul 2014, emis de C., prevederi potrivit cărora „Se declară zone de refacere biologică/zone de protecție pentru resursele acvatice vii următoarele: alin. (1) pe brațul Borcea, zona km 19 - 48 (Fetești), pe o durată de 60 zile, în perioada 15 martie -13 mai inclusiv și pe o durată de 60 de zile în perioada 1 octombrie - 29 noiembrie inclusiv, fără a aduce atingere perioadei de prohibiție instituite la art. 1 alin. (1)".
2. Hotărârea Curții de apel;
Prin sentința civilă nr. 2926 din 31 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantele A. Bordușani - Făcăeni și B. - Făcăeni, împotriva pârâtului D., pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis cererea formulată împotriva pârâtului C., a anulat art. 3 lit. i) din Ordinul nr. 83 din 11 februarie 2014, emis de pârât și a obligat pârâtul la 50 de lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
3. Recursul exercitat în cauză;
Împotriva sentinței civile nr. 2926 din 31 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs E., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal excepția lipsei de interes invocată de pârâtul C., întrucât la data introducerii acțiunii, aplicabilitatea normei administrative contestate încetase, astfel că scopul cererii de chemare în judecată, vizând prelungirea perioadei de pescuit, era imposibil de realizat.
Pe fond, a arătat că reclamanta nu a demonstrat vătămarea vreunui drept sau interes legitim prin ordinul atacat.
Cu privire la soluționarea fondului cauzei, recurentul - pârât a arătat că reclamantele nu au demonstrat vătămarea unui drept sau a unui interes legitim prin ordinul atacat, așa cum prevede art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța, în virtutea rolului activ, avea obligația de a da preferință interesului public.
4. Apărările intimatelor;
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatele - reclamante au solicitat anularea recursului în temeiul prevederilor art. 458, coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât recursul a fost formulat de o persoană care nu este parte în dosar, pârâtul C. fiind organ de specialitate al administrației publice centrale din cadrul D., iar nu al ministerului recurent.
Cu privire la criticile formulate în recurs, au arătat, pe de o parte că interesul lor este născut, actual și legitim, întrucât potrivit prevederilor art. 3 lit. i) din Ordinul nr. 83/2014, urmează o nouă perioadă de prohibiție pentru tronsonul situat pe brațul Borcea, zona km 19 - 48 Fetești, pe o durată de 60 de zile, respectiv între data de 1 octombrie - 19 noiembrie.
Pe de altă parte, cu privire la fondul cauzei, au arătat, în esență, că prin modificarea adusă art. 3 lit. i) din Ordinul nr. 83/2014 față de proiectul supus spre consultare publică, s-a adus o înfrângere a prevederilor H.G. nr. 545/2010 și H.G. nr. 428/2013, fiind eludate interesele persoanelor direct vizate de acest act cu caracter normativ și aducându-se o atingere egalității în fața legii. Astfel, actul normativ a cărui nelegalitate se invocă a fost adoptat fără a se tine cont de petițiile formulate în perioada de consultare publică, vătămând interesele reclamantelor.
Au invocat, de asemenea, adoptarea ordinului în lipsa unei documentații care să includă studiile elaborate de instituțiile de cercetare științifică de profil, potrivit legislației naționale și Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului, privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole, în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului.
5. Procedura de filtrare a recursului;
Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat și comunicat părților în temeiul alin. (4) al aceluiași articol, conform încheierii din data de 20 noiembrie 2015.
Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2016, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, având în vedere propunerea formulată prin raportul asupra admisibilității recursului, cu referire la art. 2 din O.U.G. nr. 56/2014, potrivit cărora E. preia de la D. activitatea aferentă domeniului piscicultură, îndeplinind funcția de autoritate publică centrală în acest domeniu.
Totodată, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
6.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;
Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor formulate de recurentul - pârât, a apărărilor din întâmpinare, a răspunsului la întâmpinare și a notelor scrise depuse la dosar de intimatele - reclamante, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Intimatele - reclamante au supus controlului exercitat de instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută în art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norma administrativă cuprinsă în art. 3 lit. i) din Ordinul nr. 83/2014 privind stabilirea perioadelor și zonelor de prohibiție a pescuitului, precum și a zonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul 2014, emis de Ministrul delegat pentru ape, păduri și piscicultură, având următorul conținut:
„Art. 3. Se declară zone de refacere biologică/zone de protecție pentru resursele acvatice vii următoarele:
(i) pe brațul Borcea, zona km 19-48 (Fetești), pe o durată de 60 de zile, în perioada 15 martie-3 mai inclusiv și pe o durată de 60 de zile în perioada 1 octombrie-29 noiembrie inclusiv, fără a aduce atingere perioadei de prohibiție instituite la art. 1 alin. (1)”
Art. 1 alin. (1) din Ordin prevede că „Se instituie măsuri de prohibiție pentru pescuitul în scop comercial, recreativ/sportiv și familial al oricăror specii de pești, crustacee, moluște și al altor viețuitoare acvatice în habitatele piscicole naturale, pe o durată de 60 de zile, în perioada 1 aprilie-30 mai inclusiv, iar în apele care constituie frontieră de stat, inclusiv Golful x, pe o durată de 45 de zile, în perioada 1 aprilie-15 mai inclusiv, cu excepțiile prevăzute în prezentul ordin”.
Motivul de recurs privind nelegalitatea soluției de respingere a excepției de interes, dispuse de instanță prin încheierea din ședința publică din data de 24 octombrie 2014, este nefondat.
Contrar susținerilor recurentului - pârât, în sensul că ordinul și-ar fi încetat aplicabilitatea la data de 31 mai 2014, anterior introducerii acțiunii, în realitate art. 3 lit. i) din Ordin, vizat de cererea de anulare, instituie zona de refacere biologică/zonă de protecție pentru resursele acvatice vii pe brațul Borcea și pe durata de 60 de zile în perioada 1 octombrie - 29 noiembrie 2014, perioadă ulterioară formulării acțiunii.
De asemenea, pentru perioada anterioară introducerii acțiunii, depășirea datei de 30 mai 2014, prevăzută ca dată limită a măsurilor de prohibiție la art. 1 alin. (1) din Ordin, nu înlătură interesul pentru înlăturarea vătămărilor care se puteau produce în perioada de activitate a prevederilor ordinului.
În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 23/2008, anual, la propunerea F., prin ordin comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului mediului și dezvoltării durabile, se vor stabili perioadele și zonele de prohibiție a pescuitului, precum și zonele de protecție a resurselor acvatice vii. Pentru apele care constituie frontieră de stat, perioadele de prohibiție, regulile de pescuit, precum și zonele de protecție a resurselor acvatice vii se stabilesc în concordanță cu convențiile internaționale încheiate cu statele riverane.
Ordinul este emis în interesul public al protejării speciilor de pești, moluște și alte viețuitoare acvatice, pentru prevenirea punerii în pericol a resurselor acvatice vii.
Ceea ce a nemulțumit asociațiile reclamante, potrivit propriilor susțineri din cererea de chemare în judecată, a fost mărirea zonei de protecție de la 10 km, așa cum era până în 2014, la 29 km (km 19 - 48 pe brațul Borcea).
Motivarea sentinței atacate preia argumentația din cererea de chemare în judecată, vizând încălcarea unor norme de tehnică legislativă și de transparență decizională și mărirea zonei de protecție de pe brațul Borcea printr-un ordin adoptat în condițiile în care „pârâtul nu a făcut dovada că a solicitat și a obținut în prealabil un referat al F., la baza căruia să stea studiile elaborate de instituțiile de cercetare științifică de profil”, așa cum impun prevederile art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, art. 7 din H.G. nr. 545/2010, art. 4 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 428/2013 și Regulamentul (CE) din 2371/2002 (pag. 14 - 15 din sentință).
Acest motiv de nelegalitate a actului administrativ a fost reținut de instanța de fond contrar considerentelor menționate la pag. 13 a sentinței, după cum urmează „În baza dispozițiilor art. 7 pct. A lit. g) din Hotărârea nr. 545/2010 privind organizarea, structura si funcționarea F., care prevăd ca Agenția elaborează norme de protecție si regenerare a resurselor acvatice vii privind: stabilirea anuală a capturii totale admisibile (TAC), a cotelor de pescuit si a efortului de pescuit, stabilirea perioadelor de prohibiție, a zonelor de refacere biologică/zonelor de protecție pentru resursele acvatice vii, a speciilor, precum și a măsurilor preventive, a fost întocmit Referatul de aprobare nr. 115 din 10 ianuarie 2014 al F., referat care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 83/2014.
Scopul emiterii acestui ordin este acela de a proteja speciile pe cale de dispariție, precum și orice alte specii rare in perioada de reproducere si nicidecum de a favoriza sau defavoriza anumite persoane, după cum încearcă reclamantele sa inducă ideea in cuprinsul cererii de chemare in judecata formulate.”
Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 vizează politica comună în domeniul pescuitului și își propune adoptarea și aplicarea de către statele membre a unor măsuri coerente privind conservarea, gestionarea și exploatarea resurselor acvatice vii, limitarea impactului pescuitului asupra mediului și alte obiective în domeniu la nivelul Uniunii Europene, dar nu exclude responsabilitatea și marja de apreciere în adoptarea măsurilor de conservare și gestionare în zona proprie, scopul final fiind viabilitatea pe termen lung a sectorului piscicol, printr-o exploatare durabilă a resurselor acvatice vii, ținându-se cont, într-un mod echilibrat, de aspectele ecologice, economice și sociale.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și în rejudecarea cauzei, va respinge acțiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de E. împotriva sentinței civile nr. 2926 din 31 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și rejudecând:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele A. Bordușani - Făcăeni și B. Făcăeni în contradictoriu cu pârâții E. și G. - C., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2016.