Decizia nr. 999/2016
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
1. Obiectul acțiunii deduse judecății;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 iulie 2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta A. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. - C. și D. - E., obligarea pârâtului B. să verifice și să valideze cheltuielile efectuate de reclamantă și să emită actele administrative denumite „Scrisoare standard de informare a beneficiarului”, conținând concluziile verificării, pentru cererile de rambursare depuse de reclamantă în cadrul a patru proiecte din cadrul F., precum și obligarea pârâtei E. la plata despăgubirilor rezultate din neîndeplinirea obligației pârâtelor de a valida și rambursa cheltuielile efectuate de reclamantă, în suma totală de 1.672.947,98 lei, la data de 8 iulie 2014, reprezentând penalități legale de întârziere.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul B. - C. a formulat, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ., republicat, cerere de suspendare a judecății până la soluționarea Dosarului penal nr. x/P/2011 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
2. Încheierea pronunțată de prima instanță;
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, suspendarea judecării cauzei formulate de reclamanta A. București în contradictoriu cu pârâții B. - C. și D. - E.
Prima instanță a reținut că dezlegarea pricinii depinde de soluția ce urmează a se pronunța în cauza penală în care pârâtul s-a constituit parte civilă cu sumele rezultate din creanțele bugetare în baza procesului-verbal de constatare a neregulilor, care sunt identice în latura civilă din rechizitoriu.
3. Calea de atac exercitată în cauză;
Împotriva încheierii de ședință din 16 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. București, solicitând casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea continuarea judecății, pentru următoarele motive:
1) Inexistența unei influențe a soluției adoptate în procesul penal asupra hotărârii pronunțate în cauza dedusă judecății.
În situația condamnării definitive a reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000, hotărârea de condamnare nu ar avea ca efect desființarea hotărârii pronunțate în cauza civilă, indiferent dacă hotărârea ar fi una de admitere sau de respingere a cererii introductive.
Posibilitatea ca reclamanta să fie obligată la restituirea fondurilor obținute în cadrul proiectelor avute în vedere în rechizitoriu, nu poate fi rezultatul direct al procesului penal (de vreme ce rechizitoriul nu are în vedere o astfel de situație) și nu poate avea vreo influență asupra hotărârii pronunțate în această cauză. O eventuală restituire a fondurilor ar avea un alt temei de drept și o altă procedură, distincte de cauza de față.
2) Rechizitoriul nu se referă la toate proiectele care privesc acțiunea introductivă.
Acțiunea introductivă în cauză se referă la obligațiile asumate de către pârâte prin contractele de finanțare încheiate de reclamantă cu E. pentru proiectele: F.
Rechizitoriul depus la dosar de pârâtul B. se referă doar la proiectele F. Prin urmare, o eventuală condamnare a reclamantei pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu aceste două proiecte, nu ar putea avea nici un fel de legătură cu obligațiile pârâtelor asumate în cadrul proiectelor F.
3) Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, este facultativă.
În condițiile în care suspendarea este facultativă și efectul acestei suspendări îl constituie încălcarea dreptului reclamantei la soluționarea procesului într-un termen echitabil, cu consecințe deosebit de grave pentru însăși funcționarea reclamantei, instanța de fond nu ar fi trebuit să dispună suspendarea procesului, nici chiar în situația în care ar fi existat o legătură între procesul penal și cauza de față.
4. Apărările formulate de intimatul B. - C.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât B. - C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.
Intimatul-pârât a arătat că obiectul dosarului penal are legătură directă cu acțiunea dedusă judecății, întrucât în cauza penală s-a constituit parte civilă cu sumele rezultate din creanțele bugetare în baza procesului-verbal de constatare a neregulilor, care sunt identice în latura civilă din rechizitoriu, prin care D., prin E., s-a constituit parte civilă.
În ipoteza în care se soluționează cauza pe fond, fără a se dispune suspendarea judecății, nu se vor acoperi în integralitate sumele din cererile de rambursare adresate pârâtului.
II. Soluția instanței de recurs;
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.
1. Argumente de fapt și de drept relevante;
Cu titlu preliminar se reține că, deși recurenta-reclamantă nu a invocat dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în fața primei instanțe și nici în termenul legal de recurs, aceste dispoziții conțin o normă de procedură care se aplică în materia contenciosului administrativ, menită să circumstanțieze aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat.
Prin urmare, fiind o normă de procedură, aceasta se aplică ex officio, în cazul exprimării opoziției reclamantului față de suspendarea judecății.
Cum în cauză, și prin motivele de recurs formulate în termen legal, reclamanta a reiterat opoziția sa față de suspendarea pricinii, Înalta Curte constată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, încheierea atacată fiind pronunțată cu încălcarea normei speciale de procedură cuprinsă în art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Procedând la analiza criticilor formulate de reclamantă din perspectiva acestui motiv de casare, instanța de control judiciar reține că în mod greșit au fost aplicate dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, într-un litigiu de contencios administrativ în care reclamanta stăruie în continuarea judecării pricinii.
Potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, „Instanța de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea judecarea pricinii.”
Legea contenciosului administrativ este o lege specială, care prevalează în raport de prevederile Codului de procedură civilă, astfel încât, posibilitatea de suspendare a judecării litigiului de contencios administrativ, când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune săvârșită în legătură cu actul administrativ atacat, este condiționată de poziția exprimată de reclamant, persoană vătămată în sensul art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește continuarea judecării pricinii cu care a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ.
Prin urmare, dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conțin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ. în ipoteza situației juridice reglementată de textul legal în discuție, norme care se aplică cu prioritate, dat fiind caracterul specific dreptului public.
Cum în speță, intimatul-pârât B. a formulat cerere de suspendare a judecării procesului în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, iar recurenta-reclamantă și-a exprimat opoziția față de suspendarea pricinii, în mod greșit judecătorul fondului a aplicat dispozițiile procedurale prevăzute de normele dreptului comun și nu a dat prevalență reglementării speciale instituite de legea contenciosului administrativ, care impunea respingerea cererii de suspendare.
2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta A. București, casarea încheierii atacate și, rejudecând, va respinge cererea de suspendare, urmând a trimite cauza primei instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A. București împotriva încheierii din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează încheierea atacată și, rejudecând, respinge cererea de suspendare.
Trimite cauza instanței de fond pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2016.