Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, sub nr. x/90 din 20 februarie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei să dispună obligarea acestuia la plata despăgubirilor în cuantum provizoriu de 31.878 lei pentru prejudiciul cauzat în anul 2015 prin aplicarea dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 95/2014 şi art. I şi II din O.G. nr. 1/2015. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de posesor al Certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1990 - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite, prin aplicarea respectivelor dispoziţii legale, îi este afectat dreptul reglementat anterior de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 constând în primirea unei indemnizaţii lunare reparatorii calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. Prin art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 plata indemnizaţiei prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 a fost afectată, iar din ianuarie 2012 copiilor eroilor martiri şi revoluţionari li s-a suspendat plata indemnizaţiei reparatorii prevăzute de Legea nr. 283/2011. Prin Deciziile nr. 42 şi 314/2014, Curtea Constituţională a avertizat Guvernul că suspendarea nu mai poate fi aplicată şi în anul 2015, astfel că Guvernul a adoptat O.U.G. nr. 95/2015 şi O.G. nr. 1/2015 prin care a înlăturat situaţii definitiv stabilite în ultimii 10 ani. Reclamantul a mai susţinut că indemnizaţia primită în temeiul Legii nr. 341/2004 este un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi că, în ultimii trei ani, Guvernul a adoptat ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă prin care s-a sustras de la obligaţia de plată a respectivei indemnizaţii.
Prin Sentinţa nr. 1183 din 26 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa la Curtea de Apel Piteşti, instanţă pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 16 iunie 2016.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 161/F-CONT din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea aplicării unitare a legii.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Prin Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, respectiv cele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că recursul nu a fost încadrat de către recurent, în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru de 50 de lei aferentă recursului declarat.
Prin încheierea din 12 iulie 2017 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, cu menţiunea că poate fi formulat, în scris, un punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
Nu s-au formulat puncte de vedere asupra raportului.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs.
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.
Dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, recurentului i se pune în vedere, în cazul recursului, în condiţiile art. XV alin. 2 raportat la dispoziţiile art. XVIII alin. (2) şi (3) din Legea nr. 2/2013, obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.
Această obligaţie i-a fost pusă în vedere atât prin comunicarea primită de recurentul-reclamant, conform dovezii de înmânare semnată de către acesta aflată la dosar, cât şi prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu, primit de către recurent, potrivit dovezii de înmânare semnată de către acesta aflată la dosar.
Văzând şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 161/F-CONT din data de 04 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în camera de consiliu, astăzi 18 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - CT