Deliberând, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data 18 iunie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Decanul Baroului Olt şi Consiliul Baroului Olt solicitând anularea deciziilor nr. 901 din 27 martie 2014 şi nr. 992 din 24 mai 2014 emise de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, respingerea contestaţiei formulată de către Decanul Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10 din 19 decembrie 2013.
2. Prin încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova a dispus, printre altele, respingerea cererii reclamantei de repetare a adreselor efectuate către Baroul Olt şi Uniunea Naţională a Barourilor din România precum şi cererea de conexare a dosarului nr. x/2014 la prezentul dosar.
3. Prin Sentinţa nr. 379 pronunţată în data de 29 octombrie 2014, aceiaşi instanţă a admis în parte acţiunea, a dispus anularea deciziilor nr. 901 din 27 martie 2014 şi 992 din 24 mai 2014 emise de Consiliul UNBR şi a respins capătul de cerere privind respingerea contestaţiei decanului Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, precum şi cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâta UNBR.
Motivele de casare invocate în cauză
3. Împotriva sentinţei şi a încheierii de şedinţă mai sus arătate a declarat recurs reclamanta A.; de asemenea, împotriva sentinţei au declarat recurs şi pârâţii Consiliul Baroului Olt şi Uniunea Naţională a Barourilor din România.
4. Reclamanta A. a solicitat, în principal, casarea în parte a sentinţei cu privire la dispoziţiile privind respingerea capătului de cerere privind contestaţia formulată de către Decanul Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013 din 19 decembrie 2013, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare cu privire la acesta, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, a solicitat casarea în parte a hotărârii în ce priveşte dispoziţiile referitoare la respingerea capătului de cerere privind contestaţia formulată de către Decanul Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013 din 19 decembrie 2013; în rejudecarea cauzei, solicită admiterea capătului accesoriu de cerere, astfel cum a fost formulat şi motivat precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
5. În motivarea recursului îndreptat împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 octombrie 2014 reclamanta arată că în mod nelegal instanţa a respins cererea de ataşarea a tuturor înscrisurilor aflate la dosarul profesional precum şi a tuturor înscrisurilor ce au stat la baza emiterii actelor administrative contestate deoarece în acest fel i-a fost încălcat dreptul la apărare.
De asemenea, susţine că în mod nelegal a fost respinsă cererea de conexare la prezenta cauză a cererii ce face obiectul dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova deoarece între obiectul şi cauza celor două cereri de chemare în judecată există o strânsă legătură.
6. În motivarea recursului îndreptat împotriva Sentinţei nr. 379 din 29 octombrie 2014, reclamanta detaliază următoarele critici:
- instanţa a omis să pună în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere accesoriu prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei decanului Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013 precum şi competenţa instanţei de soluţionare a cererii; recurenta are în vedere următoarea secvenţă din considerentele sentinţei: "În ce priveşte capătul de cerere accesoriu prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei decanului Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, instanţa apreciază că aceste aspecte rezultă implicit din soluţia dată asupra capătului principal de cerere privind anularea deciziilor contestate, nefiind de competenţa instanţei de judecată să dispună respingerea contestaţiei contestaţiei decanului Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt, urmând a fi respins acest petit, apreciat ca inadmisibil pentru considerentele expuse" (sentinţă);
- referitor la acelaşi aspect, recurenta arată că există neconcordanţă între considerentele şi dispozitivul sentinţei recurate deoarece în considerente s-a motivat în temeiul excepţiei inadmisibilităţii pe când în dispozitiv cererea a fost respinsă pe fond; de asemenea, pretinde că respingerea acestui capăt de cerere accesoriu încalcă principiile privind efectele constatării nulităţii absolute a actelor administrative, principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară, principiile a fortiori şi a maiori ad minus;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra asupra excepţiei privind lipsa dovezii calităţii de reprezentant legal al UNBR în condiţiile în care a fost invocată prin răspunsul la întâmpinare iar din cuprinsul întâmpinării depusă de avocat B. nu rezultă ce organ reprezintă UNBR şi nici dacă reprezentarea este legală, convenţională sau judiciară; de asemenea, instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei privind lipsa dovezii calităţii de reprezentant legal a Consiliului Baroului Olt; în ambele cazuri, sancţiunea ar fi trebuit să fie nulitatea întâmpinărilor, consideră recurenta.
7. Pârâtul Consiliul Baroului Olt a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărâri atacate şi pe fond respingerea acţiuni ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că sentinţa a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora decanul exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină şi împotriva deciziilor consiliului baroului. În consecinţă, anularea Hotărârii Consiliului UNBR nr. 901/2014 pe motiv că a fost emisă într-o contestaţie promovată de decanul Baroului Olt, persoană care nu putea avea calitatea de contestator, este nelegală.
Recurentul susţine că prima instanţă ar fi trebuit să respingă acţiunea în temeiul art. 14 din Legea nr. 51/1995 şi art. 58 lit. d) din Statutul profesiei de avocat deoarece reclamanta a suferit o condamnare definitivă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen., faptă ce o face nedemnă de a exercita profesia de avocat. Împrejurarea că nu a fost condamnată pentru o infracţiune de corupţie sau în legătură cu serviciu este nerelevant deoarece textul de lege nu distinge.
8. Pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România a invocat prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., precizând că soluţia instanţei de fond are la bază aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 51/1995.
Recursul acestei pârâte a fost anulat în procedura de filtru prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 877 din 7 martie 2017 (aflată la dosar).
În consecinţă, în continuare vor fi analizate exclusiv motivele de casare invocate de reclamanta A. şi de pârâtul Consiliul Baroului Olt.
Analiza motivelor de casare
9. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:
10. Următoarele fapte sunt necontestate:
Reclamanta A., având dubla calitate de recurentă intimată în prezentul recurs, a fost primită în profesia de avocat cu scutire de examen prin Decizia nr. 146 din 12 decembrie 2005 emisă de Baroul Olt.
Deoarece exercita funcţia de judecător în cadrul Curţii de Apel Craiova, partea a cerut trecerea pe tabelul avocaţilor incompatibili. Cererea a fost admisă prin Decizia Baroului Olt nr. 148 din 20 decembrie 2005 iar partea a continuat să exercite profesia de magistrat.
Ulterior, reclamanta a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen. iar calitatea de magistrat i-a încetat ca urmare a emiterii Decretului Preşedintelui României nr. 617 din 26 iunie 2013; Decretul a fost emis ca urmare a condamnării.
La data de 28 octombrie 2013 reclamanta a adus la cunoştinţa Baroului Olt faptul că a încetat motivul de incompatibilitate şi a solicitat reînscrierea în tabloul avocaţilor activi ai Baroului Olt.
Prin Hotărârea Baroului Olt nr. 10 din 19 decembrie 2013 (numită în continuare Hotărârea BO 10) cererea a fost admisă.
Împotriva acestui punct din hotărâre a formulat contestaţie decanul Baroului Olt.
Prin Decizia nr. 901 din 27 martie 2014 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România (Hotărârea CUNBR 901) a fost admisă contestaţia decanului Baroului Olt pe motiv că Hotărârea BO 10 nu analizează starea de nedemnitate a solicitantului. Drept urmare, cauza a fost retrimisă la Baroul Olt.
Plângerea formulată de reclamantă împotriva Hotărârii CUNBR 901 a fost respinsă prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 992 din 24 mai 2014 (Hotărârea CUNBR 992).
11. Prin cererea soluţionată de Curtea de Apel Craiova prin Sentinţa nr. 379 din 29 octombrie 2014 (sentinţa recurată), reclamanta a solicitat anularea ambelor Hotărâri emise de CUNBR, respingerea contestaţiei decanului Baroului Olt precum şi menţinerea Hotărârii BO 10.
Instanţa de fond a anulat ambele Hotărâri emise de CUNBR pentru următoarele două considerente:
În primul rând, din interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. m) pct. 4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului UNBR şi art. 46 din Statutul profesiei de avocat a tras concluzia că doar deciziile/hotărârile de barou prin care se refuză înscrierea sau reînscrierea în tabloul avocaţilor pot fi contestate; or, Hotărârea BO 10 nu face parte din această categorie deoarece a admis cererea de reînscriere.
În al doilea rând, din interpretarea dispoziţiilor art. 26 alin. (6) din acelaşi Statut, a reţinut că doar preşedintele UNBR şi avocatul vizat de textul legal pot contesta deciziile emise de consiliul baroului, nu însă şi preşedintele consiliului baroului; or, în cauză, cel care a contestat Hotărârea BO 10 este preşedintele Baroului Olt.
Pentru a respinge capătul accesoriu de cerere referitor la respingerea contestaţiei decanului Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii BO 10, instanţa a apreciat că respingerea "rezultă implicit din soluţia dată asupra capătului principal de cerere, privind anularea deciziilor contestate, nefiind de competenţa instanţei de judecată să dispună respingerea contestaţiei decanului Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt, urmând a fi respins acest petit, apreciat ca inadmisibil pentru considerentele expuse" (sentinţă).
12. Sentinţa este nelegală, în limitele considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Astfel, după cum s-a arătat, prin Hotărârea BO 10 a fost admisă cererea petentei A. de reînscriere în tabelul avocaţilor ca urmare a încetării stării de incompatibilitate.
Potrivit referatului care a stat la baza acestei hotărâri (dosar fond) s-a avut în vedere condamnarea suferită de petentă precum şi împrejurarea că fapta care a stat la baza condamnării nu reprezintă "faptă de corupţie în legătură cu serviciul" iar prin "hotărârea judecătorească de condamnare nu i s-a interzis dreptul de a profesa ca avocat".
Aşadar, pentru a dispune reînscrierea în tabelul avocaţilor, Baroul Olt a făcut aprecieri în legătură cu demnitatea persoanei care a formulat cererea de reînscriere, considerând că motivul pentru care a încetat starea de incompatibilitate este determinant.
Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de fond, Hotărârea BO 10 nu are exclusiv natura unei decizii prin care se hotărăşte asupra cererii de reînscriere în tabelul avocaţilor ci are dublă natură juridică:
- decizie de reînscriere în tabelul avocaţilor ca urmare a încetării stării de incompatibilitate;
- decizie referitoare la demnitatea petentei în raport cu exercitarea profesiei de avocat.
Cele două acte de decizie formează corp comun şi trebuie analizate împreună deoarece încetarea stării de incompatibilitate este urmarea condamnării penale.
13. Referitor la posibilitatea de contestare a Hotărârii BO 10:
Instanţa de fond consideră că hotărârea în discuţie nu poate face obiectul contestaţiei deoarece nu conţine un refuz de reînscriere în tabelul avocaţilor, singurul ce poate fi contestat în condiţiile art. 25 alin. (1) lit. m) pct. 4 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului UNBR şi art. 46 din Statutul profesiei de avocat.
Sentinţa este nelegală sub acest aspect deoarece nu ia în considerare decizia referitoare la demnitatea reclamantei, încorporată în cuprinsul hotărârii.
Potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, este nedemn de a fi avocat "cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei".
Art. 26 alin. (1)-(5) din Statutul profesiei de avocat (Statutul), adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, reglementează procedura de apreciere asupra stării de demnitate de către consiliul baroului iar alin. (6) prevede că "Decizia consiliului baroului [decizia referitoare la menţinerea în profesie sau la încetarea calităţii de avocat ca urmare a aprecierii asupra demnităţii avocatului] poate fi atacată de preşedintele U.N.B.R. şi/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare. Consiliul U.N.B.R. va analiza contestaţia şi va hotărî în condiţiile Legii."
În consecinţă, Hotărârea BO 10 poate face obiectul contestaţiei potrivit art. 26 alin. (6) din Statut.
14. Cu privire la persoanele care pot contesta Hotărârea BO 10
Curtea de Apel Craiova a apreciat că hotărârea nu putea fi contestată decât de preşedintele UNBR şi de avocatul în cauză.
Într-adevăr, art. 26 alin. (6) din Statut face referire expresă doar la aceste două subiecte de drept.
Totuşi, aşa cum corect arată pârâtul recurent Consiliul UNBR, potrivit art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995, decanul baroului "exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină şi împotriva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac".
Or, pentru hotărâri referitoare la starea de nedemnitate Statutul prevede cale de atac.
Interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 26 alin. (6) din Statut şi art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995 conduce la concluzia că hotărârile baroului referitoare la nedemnitatea avocaţilor pot fi contestate atât de decanul baroului în cauză (potrivit legii) cât şi de preşedintele UNBR sau de avocatul în cauză (potrivit statutului).
Interpretarea restrictivă a dispoziţiilor art. 26 alin. (6) din Statut, aplicată de instanţa de fond, este contrară legii deoarece dispoziţiile statutare nu pot fi considerate ca derogatorii de la lege.
Aşadar, Hotărârea BO 10 poate fi contestată de decanul Baroului Olt în temeiul art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995.
15. În consecinţă, luând în considerare cele mai sus arătate, recursul exercitat de pârâtul Consiliul Baroului Olt pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010) este întemeiat, sentinţa fiind nelegală pentru ambele considerente care au condus la anularea Hotărârilor CUNBR 901 şi 992.
16. Referitor la recursul reclamantei A. îndreptat împotriva sentinţei:
Înalta Curte este de acord cu reclamanta referitor la împrejurarea că nici admisibilitatea şi nici competenţa instanţei de a se pronunţa asupra capătului accesoriu de cerere nu au fost puse în discuţia părţilor.
Mai mult decât atât, motivarea instanţei de fond este contradictorie deoarece afirmă în acelaşi timp şi sub acelaşi aspect:
- atât că cerea de respingere a contestaţiei decanului Baroului Olt şi de menţinere a Hotărârii BO 10 rezultă din soluţia dată primului capăt de cerere (dacă rezultatul este implicit sau explicit este lipsit de relevanţă),
- cât şi că acest capăt de cerere este inadmisibil deoarece nu este de competenţa instanţei.
În consecinţă, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (2010) este întemeiat.
În schimb, următoarele critici îndreptate împotriva încheierii de şedinţă şi a sentinţei sunt neîntemeiate.
Astfel, referitor la cererea de conexare soluţia instanţei de fond este legală, fiind pronunţată în limitele puterii de apreciere a instanţei.
Referitor la presupusa neconcordanţă dintre considerentele şi dispozitivul sentinţei, critica este de asemenea neîntemeiată deoarece din cuprinsul dispozitivului nu rezultă şi nici nu trebuie să rezulte motivele pentru care capătul accesoriu de cerere a fost respins (motivele respingerii trebuie să fie încorporate în considerente şi nu în dispozitiv); în consecinţă, nu există neconcordanţă sau contradicţie.
Criticile referitoare la excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal al UNBR şi al Consiliului Baroului Olt sunt neîntemeiate, instanţa pronunţându-se motivat asupra excepţiilor prin sentinţa recurată (sentinţă).
În sfârşit, Înalta Curte, la fel ca şi Curtea de Apel Craiova, nu are motive de îndoială referitoare la caracterul complet al înscrisurile administrate în cauză.
17. Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 şi art. 497 C. proc. civ. (2010), va admite atât recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 379/2014 din 29 octombrie 2014 şi încheierii din 27 octombrie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi recursul declarat de pârâtul Consiliul Baroului Olt împotriva aceleiaşi sentinţe şi va casa încheierea şi sentinţa recurate (casarea încheierii este consecinţa casării sentinţei cu care face corp comun).
Văzând însă motivele de nelegalitate invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, care nu se rezumă la cele reţinute de instanţa de fond, precum şi împrejurarea că instanţa nu a dezlegat fondul pricinii ci s-a pronunţat exclusiv asupra unor considerente de formă, cauza va fi trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Craiova.
În rejudecare, instanţa de fond va ţine cont de dezlegarea problemelor de drept dată prin prezenta decizie şi se va pronunţa asupra tuturor celorlalte cauze de nelegalitate invocate de reclamantă.
De asemenea, va verifica dacă criteriile folosite de Consiliul Baroului Olt în aprecierea demnităţii reclamantei, respectiv "faptă de corupţie în legătură cu serviciul" şi "hotărârea judecătorească de condamnare nu a interzis dreptul de a profesa avocatura", sunt prevăzute de lege şi, în raport cu cele constatate şi de cauzele de nelegalitate invocate de reclamantă, va hotărî asupra legalităţii Hotărârilor CUNBR 901 şi 992.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 27 octombrie 2014 şi a Sentinţei nr. 379/2014 din 29 octombrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Baroului Olt împotriva aceleiaşi sentinţe.
Casează încheierea şi sentinţa recurate. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2018.