Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Acţiunea disciplinară
1. Prin Rezoluţia din 17.11.2016, emisă în Dosarul nr. x/2054, înregistrată sub nr. x/J/2016 pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia Judiciară a dispus exercitarea acţiunii disciplinare împotriva judecătorului A. de la Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
II. Hotărârea ce formează obiectul recursului
2. Prin Încheierea din 5 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus următoarele:
- cu unanimitate, respinge cererea de amânare a judecăţii cauzei formulată de pârâtul judecător A., ca neîntemeiată;
- cu unanimitate, recalificând cererea reconvenţională ca şi întâmpinare, respinge excepţiile invocate de pârât, ca neîntemeiate;
- cu majoritate, admite sesizarea din oficiu privind suspendarea din funcţie a pârâtului; în temeiul art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004 dispune suspendarea din funcţie a domnului A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj începând cu data de 06.04.2017 şi până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare ce face obiectul Dosarului nr. x/2016
- amână judecata cauzei şi acordă termen de judecată la data de 10.05.2017, ora 12:00, în vederea discutării conexării prezentei cauze cu Dosarul nr. x/2017, termen la care vor fi discutate şi probatoriile.
III. Recursul declarat de pârâtul A.
3. Împotriva încheierii menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul A., judecător în cadrul Curţii de Apel Cluj, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., în susţinerea cărora expune criticile arătate în continuare.
4. Instanţa disciplinară a încălcat dreptul la apărare, respingând, contrar dispoziţiilor art. 222 C. proc. civ., cererea de amânare pentru imposibilitate de prezentare la termenul stabilit în data corespunzătoare aniversării sale. Subsumat aceleiaşi critici, recurentul argumentează în sensul următor: nu i s-a adus în mod efectiv la cunoştinţă acuzaţia; nu i s-a comunicat dosarul şi niciun înscris pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile; nu i s-au permis facilităţile apărării prin luarea la cunoştinţă a dosarului; instanţa de disciplină l-a declarat anticipat vinovat şi a dispus suspendarea sa din funcţie, fără să îi ofere posibilitatea de cunoaşte acuzaţia şi eventualele motive ale suspendării; cercetarea s-a făcut în absenţa sa fortuită, obiectivă, fiind internat în spital, aspect necontestat de Inspecţia Judiciară; nu i s-a comunicat nimic în pofida multiplelor cereri formulate, inclusiv în baza Legii nr. 544/2001. Recurentul invocă atât dispoziţiile art. 6 par. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, subliniind dreptul de a fi informat şi de a dispune de înlesnirile necesare pregătirii apărării, cât şi jurisprudenţa corelativă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (C. împotriva României, Vermeire împotriva Belgiei).
5. Recurentul susţine că a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie, întrucât soluţia de suspendare reprezintă o declarare expresă, continuă, repetată, neechivocă, a vinovăţiei sale şi redă ad litteram acuzaţia Inspecţiei Judiciare, fără a fi menţionată ori analizată nicio apărare cuprinsă în întâmpinare.
6. Hotărârea atacată a fost pronunţată de o instanţă complet lipsită de imparţialitate, întrucât una dintre cererile de recuzare formulate nu a fost analizată, iar cealaltă cerere de recuzare formulată a fost respinsă, fără a-i fi cunoscute motivele, astfel că soluţia de respingere este nelegală.
7. Nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004 pentru a se dispune suspendarea din funcţie, întrucât: (i) nu a fost întocmită şi nu a fost prezentată instanţei de disciplină nicio sesizare (cerere, propunere) şi nici motivele pe care sesizarea le cuprinde, acestea nefiind cunoscute nici părţilor şi nici membrilor Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii; (ii) nu este îndeplinită condiţia ca procedura disciplinară să fie de natură a aduce atingere prestigiului justiţiei, deoarece: nu a fost administrată nicio probă care să demonstreze un presupus comportament dificil al magistratului cercetat, nu s-a arătat în ce ar consta acest comportament, iar un eventual asemenea comportament nu are niciun fel de legătură cu procedura disciplinară; referirea la persoana magistratului cercetat în loc. de referirea la procedura disciplinară reprezintă o măsură îndreptată ad personam, nepermisă de textul legal; nu se explică de ce procedura disciplinară în derulare ar afecta prestigiul justiţiei, ci se referă exclusiv la persoana magistratului cercetat, iar nu la proces; recurentul expune circumstanţele şi argumentele în considerarea cărora a ales să intre singur în complet şi afirmă că niciun justiţiabil şi niciun avocat nu au ridicat vreo obiecţie cu privire la persoana sa; nu sunt indicate nicio publicaţie, nicio dată şi niciun titlu de articol care să susţină faptul că o parte dintre faptele descrise de Inspecţia Judiciară ar fi fost mediatizate în presa locală; (iii) nu este îndeplinită condiţia ca atingerea adusă prestigiului justiţiei să fie gravă, pentru următoarele argumente: magistratul cercetat este judecător de curte de apel, promovat numai prin concurs, şi preşedinte al Asociaţiei Judecătorilor din România, în ambele calităţi având o activitate apreciată şi reflectată corespunzător şi aprobativ inclusiv în presa centrală; suspendarea din funcţie pe o perioadă nedefinită pe baza unor presupuse fapte din urmă cu aproape un an este exagerată şi excesivă; procedura disciplinară s-a consumat în faza administrativă, iar în faza judiciară nu există nici public şi nici presă, astfel că nu are cum să fie atins prestigiul justiţiei; Curtea de Apel Cluj este doar una dintre foarte multele instanţe şi parchete care alcătuiesc justiţia, astfel că orice eventuală problemă nu poate fi decât minoră şi locală, iar nicidecum la dimensiunea justiţiei şi prestigiului acesteia.
IV. Procedura de filtrare a recursului
8. Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ.
9. Intimata-reclamantă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 20.06.2017, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a încheierii atacate.
10. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 23 octombrie 2017, completul de filtru a dispus comunicarea către părţi a raportului, cu menţiunea că pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
11. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 29 ianuarie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 26 martie 2018, cu citarea părţilor. Ulterior, judecata cauzei a fost amânată la data de 23 aprilie 2018 şi 21 mai 2018.
V. Incidente procedurale
12. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 11 decembrie 2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de recurentul-pârât A., reţinând că raportul a fost comunicat recurentului-pârât la data de 3 noiembrie 2017, prin depunere la cutia poştală de la adresa din Municipiul Cluj-Napoca, Str. Sitarilor nr. 6, Judeţul Cluj.
13. Prin Decizia nr. 39 din 26 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din şedinţa camerei de consiliu de la 11 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.
14. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 12 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de recurentul-pârât A.
15. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 26 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea formulată de recurentul A. privind recuzarea doamnei judecător D., preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
16. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 26 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, au fost respinse cererea de ajutor public judiciar în modalitatea asistenţei prin avocat formulată de recurentul A. în Dosarul nr. x/2017, ca nefondată, precum şi cererea de ajutor public judiciar sub forma acordării sumelor necesare deplasării la sediul instanţei formulată de recurentul A. în Dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.
17. Prin Decizia civilă nr. 82 din 2 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.1, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din şedinţa camerei de consiliu de la 12 martie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.
18. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 14 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare formulată de recurentul A. împotriva Încheierii din şedinţa camerei de consiliu de la 26 martie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Civil 2 în Dosarul nr. x/2017 cu privire la cererea de ajutor public judiciar.
19. Prin Încheierea din 21 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 15 şi art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 şi art. 12 C. proc. civ., a fost respinsă, ca fiind exercitată abuziv, cererea de ajutor public judiciar în modalitatea asistenţei prin avocat formulată de recurentul A. în Dosarul nr. x/2017 şi, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., instanţa a aplicat recurentului A. amenda judiciară în sumă de 1.000 de lei.
VI. Considerentele Înaltei Curţi
20. Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurentul-pârât prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
21. Prin încheierea atacată, secţia pentru judecători a admis sesizarea din oficiu şi a dispus suspendarea pârâtului A. din funcţia de judecător, în temeiul art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004, conform cărora:
"Art. 52. - (1) Pe durata procedurii disciplinare, secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din funcţie a magistratului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei."
22. În aplicarea dispoziţiilor citate, instanţa de disciplină are de examinat dacă, în circumstanţele concrete ale procedurii disciplinare, se constată existenţa uneia dintre cele două ipoteze reglementate de textul de lege, respectiv: (i) dacă exercitarea în continuare a funcţiei ar putea afecta desfăşurarea cu imparţialitate a procedurilor disciplinare; (ii) dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei.
23. În cadrul examinării realizate din perspectiva art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004, sunt analizate circumstanţele concrete specifice fiecărei proceduri disciplinare în scopul decelării acelor elemente care au valenţa de a aduce atingere gravă prestigiului justiţiei. Prestigiul justiţiei este necesar a fi privit ca ansamblul caracteristicilor esenţiale ataşate sistemului judiciar în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, legale şi regulamentare în scopul de a asigura, spre exemplu, autoritatea, consideraţia, probitatea, integritatea şi onoarea, ca aşteptări a căror împlinire este pretinsă entităţilor şi persoanelor care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie. Astfel, în sensul dispoziţiilor menţionate din Legea nr. 317/2004, atingerea gravă adusă prestigiului justiţiei poate fi conturată de elemente ale procedurii disciplinare care au valenţa de a altera caracteristicile menţionate prin care este asigurat prestigiul justiţiei. Totodată, se cuvine a fi subliniat faptul că, în sensul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, instanţa de disciplină realizează o examinare sumară a elementelor procedurii disciplinare pentru a verifica dacă este asigurată protejarea interesului public de înfăptuire a justiţiei, preeminent intereselor de drept privat invocate în litigiul dedus judecăţii.
24. În esenţă, reţinând în privinţa pârâtul A. existenţa celei de-a doua ipoteze prevăzute de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, secţia pentru judecători în materie disciplinară a apreciat că derularea procedurii pentru faptele descrise în rezoluţia din data de 17.11.2016 întocmită de Inspecţia Judiciară este de natură a induce ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar, cu consecinţa directă a alterării încrederii opiniei publice în competenţa, corectitudinea şi probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană le aşteaptă de la magistraţii cărora le încredinţează apărarea drepturilor sale. În acest context, s-a reţinut că faptele pentru care a fost exercitată acţiunea disciplinară au generat un impact negativ la nivelul relaţionării interumane şi au creat o atmosferă tensionată în cadrul colectivului din care face parte domnul judecător A., conturându-se premisele unui mediu de lucru care nu este propice înfăptuirii în condiţii optime a actului de justiţie. Astfel, pe fondul comportamentului dificil al domnului judecător A., majoritatea judecătorilor secţiei au refuzat să constituie complet colegial cu acesta, iar, prin Hotărârea nr. 74/01.09.2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Cluj, domnului judecător i s-a constituit, cu acordul său, doar complet de fond. Reţinând şi faptul că o parte dintre faptele descrise de Inspecţia Judiciară au fost mediatizate în presa locală, instanţa disciplinară a apreciat că prezentul demers disciplinar este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiţiei, în condiţiile în care pârâtul va continua să exercite activităţi specifice funcţiei de judecător, respectiv participarea la şedinţele de judecată, pronunţarea şi motivarea hotărârilor judecătoreşti, coordonarea şi supravegherea activităţilor grefierului de şedinţă, interacţionând în mod direct atât cu justiţiabilii, cât şi cu colegii judecători şi personalul auxiliar din cadrul instanţei.
25. Raportat la criticile recurentului privind încălcarea dreptului la apărare prin respingerea de către instanţa de disciplină, contrar dispoziţiilor art. 222 C. proc. civ., a cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare la termenul stabilit în data corespunzătoare aniversării sale, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei disciplinare este legală şi temeinică. Sub acest aspect, se apreciază că motivul invocat de pârât în susţinerea cererii de amânare - faptul că este aniversarea sa şi se apără singur - nu reprezintă motive excepţionale în sensul art. 222 C. proc. civ. În argumentare, s-a reţinut cu just temei faptul că, în condiţiile în care dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară la data de 18.11.2016 şi au fost acordate termene de judecată la 22.02.2017 şi 05.04.2017, pârâtul A. a avut suficient timp la dispoziţie pentru a-şi pregăti apărarea şi, în opinia Înaltei Curţi, chiar pentru a-şi asigura exerciţiul efectiv al dreptului la apărare.
26. Susţinerile recurentului în sensul că nu i s-a adus în mod efectiv la cunoştinţă acuzaţia, nu i s-au comunicat nici dosarul şi niciun înscris pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile şi nu i-au fost asigurate facilităţile apărării prin luarea la cunoştinţă a dosarului, sunt lipsite de veridicitate. Astfel, se constată că, până la data de 5 aprilie 2017, au fost comunicate pârâtului toate actele din Dosarul nr. x/2016, respectiv: acţiunea disciplinară, primită sub semnătură la data de 03.12.2016; măsura de preschimbare a termenului de judecată din data de 18.01.2017, primită sub semnătură la data de 6 februarie 2017 . Astfel fiind, nu se poate reţine că, în faţa instanţei disciplinare, ar fi fost încălcat dreptul la apărare al pârâtului A. în componenta sa referitoare la cunoaşterea şi comunicarea actelor dosarului. Totodată, este de reţinut faptul că pârâtul nu s-a prezentat la cercetarea disciplinară pentru a i se aduce la cunoştinţă şi a-i fi comunicate actele întocmite în cadrul procedurii, deşi echipa de inspectori s-a deplasat de 3 ori la sediul Curţii de Apel Cluj. Astfel fiind, nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare justificată de culpa proprie a pârâtului. De asemenea, este de remarcat faptul că pârâtul nu a uzat de dreptul ce îi este conferit de art. 49 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 de a lua cunoştinţă de actele dosarului.
27. Nici criticile recurentului referitoare la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie nu pot fi primite. Din analiza încheierii atacate, se constată că instanţa disciplinară, realizând o examinare sumară a lucrărilor cauzei, fără a analiza în fond condiţiile de angajare a răspunderii disciplinare, a concluzionat în sensul că, până la soluţionarea litigiului, este oportună măsura de suspendare din funcţie a magistratului cercetat. În acest sens, a reţinut că circumstanţele cauzei conturează existenţa unor indicii de natură a aduce o gravă atingere prestigiului justiţiei, din perspectiva faptelor deduse judecăţii care au generat un impact negativ la nivelul relaţionării interumane şi au creat o atmosferă tensionată în cadrul colectivului din care face parte pârâtul, nefiind conturate premisele înfăptuirii în condiţii optime a actului de justiţie. Aceste aspecte sunt reliefate de faptul că majoritatea judecătorilor secţiei au refuzat să constituie complet colegial cu pârâtul, iar faptele ce formează obiectul procedurii disciplinare au fost mediatizate în presa locală. Prin faptul că a reţinut existenţa unor premise de natură a aduce o atingere gravă prestigiului justiţiei, instanţa disciplinară nu a încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie, ci, analizând prima facie circumstanţele litigiului disciplinar, a concluzionat în sensul că sunt îndeplinite cerinţele pentru a dispune măsura de suspendare din funcţie a magistratului pentru ipoteza reglementată de art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004.
28. În ceea ce priveşte criticile recurentului referitoare la cererile de recuzare, se constată că, într-adevăr, la Dosarul nr. x/2016 sunt ataşate două cereri de recuzare, respectiv cererea de recuzare a doamnei judecător E., înregistrată la data de 05.04.2017, şi cererea de recuzare a domnului judecător F., înregistrată la data de 06.04.2017.
29. Cererea de recuzare a doamnei judecător E., înregistrată la data de 05.04.2017, a fost soluţionată prin Încheierea din 5 aprilie 2017, în sensul respingerii, fiind expuse pe larg în cuprinsul încheierii motivele care au format convingerea instanţei . Astfel fiind, nu se poate reţine că încheierea recurată ar fi fost pronunţată de o instanţă lipsită de imparţialitate.
30. În ceea ce priveşte cererea de recuzare a domnului judecător F., înregistrată la data de 06.04.2017, se reţine că această cerere este ulterioară Încheierii din 5 aprilie 2017, ce formează obiectul prezentului recurs, Înalta Curte nefiind învestită cu examinarea legalităţii şi temeiniciei actelor procedurale ulterioare încheierii recurate. De altfel, întrucât această cerere de recuzare a fost formulată ulterior încheierii recurate, sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza".
31. Susţinerile recurentului referitoare la inexistenţa unei sesizări pentru suspendarea sa din funcţie nu pot fi primite, având în vedere faptul că Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii s-a sesizat din oficiu, aşa cum permit dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, iar motivele care au stat la baza măsurii de suspendare din funcţie sunt expuse în încheierea recurată.
32. Totodată, apărările pârâtului în sensul că nu este îndeplinită condiţia ca procedura disciplinară să fie de natură a aduce atingere prestigiului justiţiei sunt lipsite de temei. Pe de o parte, se reţine că măsura de suspendare din funcţie a fost dispusă în raport cu actele dosarului disciplinar, nefiind necesară administrarea unor probe suplimentare în sensul propus de către recurent. Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut şi în precedent, în mod corect instanţa disciplinară a reţinut, prima facie, fără a realiza o analiză în fond a elementelor răspunderii disciplinare, că circumstanţele litigiului, din perspectiva faptelor imputate, relevă alterarea relaţiilor interumane şi crearea unei atmosfere tensionate în cadrul colectivului, precum şi mediatizarea în presa locală, astfel că menţinerea în funcţie a magistratului pe durata procedurii disciplinare este de natură a aduce atingere prestigiului justiţiei, sub aspectul componentelor sale referitoare la standardele profesionale impuse magistraţilor, încrederea şi respectul publicului în sistemul judiciar.
33. Pentru toate considerentele arătate, Completul de 5 judecători apreciază că, în ceea ce priveşte măsura de suspendare din funcţie dispusă din oficiu de Secţia pentru judecători, încheierea atacată răspunde scopului şi raţiunii dispoziţiilor art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Încheierii din 5 aprilie 2017, pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2018.
Procesat de GGC - GV