Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 871 din data de 21 septembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 495 din 10 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017.
Pentru a decide astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 495 din 10 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. F/CP din data de 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).
Împotriva acestei încheieri, la data de 26 mai 2017, petenta A. a formulat o cerere intitulată iniţial "contestaţie la executare", întemeiată pe dispoziţiile art. 597 - art. 600 C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare la care a fost obligată prin hotărârea atacată, precizând că instanţele nu au avut în vedere lipsa actelor de stare civilă, dar şi că "există o nelămurire în efectuarea probei toxicologice" (art. 598 lit. c) C. proc. pen.) şi a solicitat reunirea Dosarelor nr. x/2016 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, nr. x/302/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi nr. 2243/2/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Ulterior, la termenul din 21 septembrie 2017, petenta A., la solicitarea instanţei, şi-a precizat cererea ca fiind o contestaţie formulată împotriva Încheierii nr. 495 din 10 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu o contestaţie la executare, arătând, totodată, că nemulţumirile sale vizează modul în care s-a efectuat cercetarea judecătorească, soluţia pronunţată prin hotărârea atacată şi obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, examinând contestaţia, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii acesteia, excepţie invocată din oficiu, a constatat că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, s-a apreciat că legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces. În acelaşi sens, s-a menţionat că admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 551 pct. 1 C. proc. pen., hotărârea primei instanţe rămâne definitivă la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă contestaţiei.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că petenta A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Încheierea nr. 495 din 10 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2017 (prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de aceasta împotriva încheierii nr. F/CP din data de 31 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pronunţată în dosarul nr. x/2017 (898/2017)).
S-a conchis că petenta A. a exercitat o cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, iar pe cale de consecinţă, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., contestaţia a fost respinsă, ca atare.
Împotriva Deciziei penale nr. 871 din data de 21 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017, petenta A. a formulat la 7 noiembrie 2017 din nou contestaţie, înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 20 decembrie 2017, sub nr. x/1/2017, cu prim termen de judecată la 29 ianuarie 2018.
La termenul fixat, deşi a fost legal citată, petenta nu s-a prezentat în faţa instanţei, dar a transmis la dosar un memoriu în susţinerea contestaţiei formulate solicitând reunirea unor dosare, suspendarea sau amânarea judecăţii cauzei pentru imposibilitate de prezentare, fără a depune şi înscrisuri doveditoare criticând şi împrejurarea că a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat, pe care le-a denumit "taxe".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, punând în discuţie cererile formulate în scris de petentă, le-a respins, astfel cum rezultă din cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii, în care sunt redate în detaliu şi susţinerile reprezentantului Ministerului Public, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând contestaţia formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, constată că este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi principiului referitor la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
În cauză, petenta a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei decizii definitive (Decizia penală nr. 871 din 21 septembrie 2017 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia pe care a formulat-o anterior împotriva Încheierii penale nr. 495 din 10 mai 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 871 din data de 21 septembrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 871 din data de 21 septembrie 2017, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - CL