Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Abatere disciplinară. Încălcarea dispozițiilor legale cu privire la soluționarea cu celeritate a cauzelor

                                 Legea nr. 303/2004, art. 91, art. 99 lit. h)

                                Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, art. 12, art. 13

                                Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, art. 5 alin. 2 lit. g)

                                Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 6

 

           Prin modul de lucru defectuos, lipsit de diligenţă, constând în utilizarea excesivă a instituţiei procedurale a amânării de pronunţare, existând situaţii în care a procedat la amânarea pronunţării în unele dosare de 4 - 7 sau chiar 8 ori, repunerea cauzelor pe rol după amânarea în mod repetat a pronunţării, pentru perioade mari de timp precum și nerespectarea termenelor procedurale, generând temporizarea judecăţii într-un număr mare de cauze penale cu consecinţe negative în privinţa dreptului părţilor de a beneficia de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, pârâta judecător a încălcat dispoziţiile art.5 alin.(2) lit.g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, art.12 şi art.13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi art.6 alin.(l) din Convenţia europeană, precum și dispoziţiile art.295 alin.(1), art.313 alin.(2) şi art.391 alin.(1) din Codul de procedură penală, care instituie în sarcina judecătorului obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru soluţionarea cauzei cu celeritate şi care prevăd că amânarea pronunţării se poate face pentru 15 zile de la închiderea dezbaterilor şi, ulterior, o singură dată pe parcursul aceleiaşi perioade.

             Prin urmare, reţinându-se caracterul imputabil al modului în care, în mod repetat, magistratul a înţeles să aplice normele procedurale de o manieră ce a avut drept consecinţă întârzierea procedurii judiciare, apreciată ca fiind de natură a aduce atingere principiului soluţionării cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil, consacrat de art.6 par.1 din Convenţie, sunt îndeplinite condiţiile de angajare a răspunderii disciplinare în sensul art.99 lit.h) teza întâi din Legea nr.303/2004.

 

ICCJ, Completul de 5 judecători, decizia civilă nr.115 de la 21 mai 2018

 

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/J/2016, Inspecţia Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art.100 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr.303/2004”), pârâtei A. - vicepreşedintele Judecătoriei X., pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.99 lit.h) teza întâi şi teza a II-a din Legea nr.303/2004.

II. Hotărârea instanţei de disciplină

2. Prin Hotărârea nr.16J din 24 mai 2017, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art.100 lit.b) din Legea nr.303/2004, a aplicat pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei X., sancţiunea disciplinară constând în „diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 1 lună", pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.99 lit.h) teza întâi şi teza a II-a din aceeaşi lege.

III. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanţei de disciplină

3. Împotriva hotărârii menţionate la pct.2, pârâta A. a exercitat calea de atac prevăzută de art.51 alin.(3) din Legea nr.317/2004, expunând criticile arătate în continuare.
4. Probele administrate pe parcursul cercetării disciplinare nu au reliefat întocmai situaţia reală, iar din declaraţiile unor martori au fost reţinute doar aspecte referitoare la culpă, fiind înlăturate aspectele obiective.
5. Faţă de aspectele reţinute în motivarea hotărârii atacate, se impunea audierea în faţa Secţiei pentru judecători a preşedintelui instanţei şi a grefierului B..
6. Nu au fost avute în vedere încărcătura completului pe care l-a prezidat, atribuţiile care i-au fost delegate şi atribuţiile aferente funcţiilor de conducere pe care le-a exercitat.
7. Recurenta arată că a solicitat efectuarea unei expertize tehnice a calculatorului pentru a demonstra nerealitatea aspectelor declarate de grefiera B. în ceea ce priveşte activitatea sa de redactare a minutelor şi data la care au fost introduse minutele sau alte documente în sistemul informatic de unde urmau a fi preluate de către grefier. Susţine recurenta că doar în această modalitate s-ar fi putut efectua o comparaţie între data redactării documentelor şi data la care au fost introduse de către grefier în sistemul Ecris. Cu referire la această probă, în combaterea argumentului reclamantei Inspecţia Judiciară în sensul că nu a precizat dosarele în privinţa cărora doreşte să fie efectuată o asemenea verificare, recurenta susţine că nu i-au fost comunicate cauzele în care minutele au fost redactate de grefier.
8. Mai arată recurenta că şi-a desfăşurat activitatea în condiţii diferite de celelalte complete, şi anume: o încărcătură mult mai mare, lipsa de degrevare reală şi schimbarea permanentă a grefierilor de şedinţă.
9. Menţionează recurenta că nu a dat dovadă de lipsă de fermitate în gestionarea cauzelor în condiţiile arătate şi raportat la toate documentele înaintate conducerii instanţei şi solicitările sale în vederea remedierii deficienţelor.
10. Prin concluziile scrise depuse în termenul de amânare a pronunţării, recurenta-pârâtă expune argumente prin care tinde să demonstreze lipsa caracterului imputabil al faptelor reţinute în sarcina sa, în sensul celor arătate în continuare.
11. În ceea ce priveşte dosarul nr. y/281/2012, cercetările penale au durat 4 ani şi 6 luni, iar instanţa a fost sesizată cu 6 luni înainte de împlinirea, la data de 01.06.2013, a termenului de prescripţie prevăzut de art.122 alin.(1) li.d) din Codul penal din 1969, procesul încetând ca urmare a decesului inculpatului, iar prescripţia intervenind după data decesului. Se susţine că nu poate fi reţinută culpa sa exclusivă, întrucât termenele de judecată au fost acordat din cauza absenţelor sale justificate de investigaţii medicale şi concedii medicale (14.11.2013, 20.01.2014, 20.05.2014), lipsei inculpatului, audierii a 6 martori, neîndeplinirii mandatelor de aducere şi conduitei grefierului.
12. Referitor la dosarul nr. z/281/2011, recurenta-pârâtă precizează că nu din cauza culpei sale exclusive a fost condamnată România de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci din cauza faptului că dosarul a trenat pe rolul parchetului pe parcursul a 5 ani şi 8 luni, iar la data sesizării instanţei era împlinit termenul de prescripţie prevăzut de art.122 alin.(1) li.d) din Codul penal din 1969.
13. Susţine recurenta-pârâtă că în mod greşit Inspecţia Judiciară a avut în vedere declaraţia grefierei B., care a fost sancţionată disciplinar prin decizia nr.370/2016, nu a mai fost repartizată o perioadă lungă de timp completelor de judecată şi este monitorizată în privinţa activităţii. Totodată, se invocă faptul că, pe parcursul unui an, i-au fost repartizaţi 5 grefieri de şedinţă fără experienţă, a exercitat controlul asupra activităţii acestora şi a înaintat conducerii instanţei procese-verbale.
14. În apărare, recurenta invocă faptul că, în cursul anului 2014 a avut probleme medicale, a efectuat tratamente şi s-a aflat în concediu medical, în anul 2017 a primit calificativul „Foarte bine” la evaluarea profesională, pentru perioade lungi de timp volumul de muncă al completului său a fost mai mare decât al celorlalte complete, a avut permanent delegate alte atribuţii, de care nu a fost degrevată, a sesizat permanent deficienţele din activitatea grefierilor care i-au fost repartizaţi şi s-a implicat permanent în soluţionarea cu celeritate a cauzelor, desfăşurând de multe ori activitate peste programul normal de lucru.

IV. Apărările intimatei Inspecţia Judiciară

15. Intimata-reclamantă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 13.10.2017, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a hotărârii atacate.

V. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs

16. Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art.493 C.proc.civ.
17. Prin încheierea din 26 februarie 2018, Completul de filtru a constatat că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de lege, iar motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor se încadrează în cele prevăzute la art.488 alin.(1) C.proc.civ., astfel că, în temeiul art.493 alin.(7) C.proc.civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 23 aprilie 2018, când judecata cauzei a fost amânată la data de 7 mai 2018.

           VI. Considerentele Înaltei Curţi

18. Conform art.499 C.proc.civ., în contextul factual prezentat în hotărârea recurată, analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă A., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
19. Prezentul litigiu are ca obiect stabilirea răspunderii disciplinare a pârâtei pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.99 lit.h) teza întâi şi a doua din Legea nr.303/2004.

Abaterea prevăzută de art.99 lit.h) teza întâi din Legea nr.303/2004, constând în „nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor”

20. Circumstanţele de fapt reţinute de instanţa disciplinară şi necontestate în materialitatea lor de către recurenta-pârâtă, decât prin simple afirmaţii şi fără a fi indicate mijloacele de probă contrare, relevă aspectele arătate în continuare.
21. În dosarul nr. y/281/2012, pârâta a acordat 12 termene de judecată, în perioada 19.02.2013-20.01.2015, a amânat succesiv pronunţarea de 6 ori, iar hotărârea pronunţată la 04.03.2015 a fost redactată la 25.11.2015. Dosarul a fost trimis pentru motivarea apelului la data de 03.12.2015, în condiţiile în care parchetul a declarat apel la data de 09.03.2015. Prin Decizia din 11 februarie 2016, a fost admis apelul şi a fost desfiinţată în totalitate sentinţa atacată şi s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului intervenit la data de 12.09.2015. Cercetările prealabile desfăşurate faţă de grefierul de şedinţă au reliefat faptul că înaintarea cu întârziere a dosarului nu s-a realizat din culpa grefierului cercetat.
22. În perioada 1 august - 31 decembrie 2014, pârâta judecător a amânat pronunţarea într-un număr de 150 dosare, în anul 2015, în 280 de dosare, iar în perioada 1 ianuarie 2016 - 1 august 2016 a amânat pronunţarea în 365 de dosare. În toate aceste dosare, pârâta a procedat la amânarea succesivă a pronunţării de cel puţin două ori, existând situaţii în care a procedat la amânarea pronunţării chiar şi de 4 - 7 sau chiar 8 ori.
23. Cu titlu de exemplu, instanţa disciplinară a avut în vedere următoarele dosare: (i) în dosarul nr. x1/281/2012, înregistrat la 21.11.2012, pârâta a acordat termene de 2 sau chiar 3 luni, a amânat pronunţarea de 5 ori, iar, prin hotărârea pronunţată la 19.12.2014, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare şi a dispus încetarea procesului penal, reţinând că a intervenit prescripţia răspunderii penale, precum şi achitarea inculpatului pentru o altă infracţiune, reţinând că fapta a fost dezincriminată; (ii) în dosarul nr. x2/281/2007, preluat la 28.02.2013, pârâta a acordat termene la intervale de 2-3 luni, iar, la termenul de judecată din 18.11.2014, Ministerul Public a invocat faptul că a intervenit prescripţia răspunderii penale la data de 02.08.2014. Pârâta a amânat succesiv pronunţarea de 4 ori, când a pronunţat sentinţa penală prin care a dispus încetarea procesului penal pentru intervenirea prescripţiei răspunderii penale; (iii) în dosarul nr. x3/281/2015, în faza de cameră preliminară, pârâta a amânat pronunţarea de 2 ori, a repus dosarul pe rol în vederea citării corecte a uneia dintre părţi, după care a amânat judecata de 4 ori pentru lipsa părţilor, a amânat succesiv pronunţarea de 3 ori, a repus din nou dosarul pe rol în vederea audierii de către grefier a şedinţei din 21.01.2016 şi completarea încheierii conform transcrierii. (iv) în dosarul nr. x4/281/2016, după amânarea pronunţării de 4 ori, pârâta a repus cauza pe rol în vederea ataşării unei sentinţe penale în baza căreia a fost emis un mandat de executare. (v) în dosarul nr. x5/281/2014, înregistrat la 14.11.2014, primul termen în faza de cameră preliminară a fost stabilit la 27.01.2015, cu depăşirea termenului de 60 zile de la data înregistrării. În faza de cameră preliminară, pârâta a amânat succesiv pronunţarea de 4 ori, a dispus începerea judecăţii la peste 4 luni de la data înregistrării cauzei şi a amânat succesiv pronunţarea de 7 ori. (vi) în dosarul nr. x6/281/2016/a1, înregistrat la 28.01.2016, a fost amânată pronunţarea de 2 ori, iar, la finalizarea verificărilor prealabile, nu era menţionată soluţia în ECRIS şi nu se dispusese începerea judecăţii. (vii) în dosarul nr. x7/281/2015, înregistrat la 30.06.2015, în faza de cameră preliminară a fost amânată pronunţarea de 2 ori, la 16.10.2015 s-a dispus începerea judecăţii, la 23.06.2016 s-a dat cuvântul în dezbaterea cauzei şi a fost amânată pronunţarea de 2 ori, iar la momentul finalizării verificărilor prealabile nu era introdusă în ECRIS nici soluţia pronunţată şi nici amânarea pronunţării. În acest dosar, adresa prin care au fost solicitat relaţii de la inspectoratul judeţean de poliţie a fost emisă cu întârziere, la aproape o lună de la data la care a fost dispusă măsura prin Încheierea din 26.01.2016. În dosarul nr. x5/281/2014, adresa prin care s-au solicitat relaţiile dispuse prin încheierea din 16.06.2015 a fost emisă la 02.09.2015 şi nu este semnată de pârâta judecător, deşi este ataşată la dosar, iar judecata a fost amânată pentru a se reveni cu adresă. (viii) în dosarul nr. x8/281/2014, înregistrat la 14.11.2014, pârâta a amânat pronunţarea în faza de cameră preliminară de 3 ori şi a dispus începerea judecăţii la 25.03.2015. O situaţie similară a fost constatată şi în dosarul nr. x5/281/2014. (ix) în dosarul nr. x9/301/2014, având ca obiect contestaţia la executare formulată de o persoană condamnată, pârâta a amânat pronunţarea de 5 ori. (x) în dosarul nr.x10/281/2016, având ca obiect eşalonarea amenzii penale, pârâta a amânat succesiv pronunţarea de 4 ori.
24. În circumstanţele expuse, instanţa disciplinară a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art.5 alin.(2) lit.g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375/2015, cu modificările ulterioare, şi ale art.12 şi art.13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr.328/2005, şi art.6 alin.(l) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră prevăd obligaţia judecătorilor de a soluţiona cauzele într-un termen rezonabil. S-a reţinut şi încălcarea dispoziţiilor art.295 alin.(1), art.313 alin.(2) şi art.391 alin.(1) din Codul de procedură penală, care instituie în sarcina judecătorului obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru soluţionarea cauzei cu celeritate şi care prevăd că amânarea pronunţării se poate face pentru 15 zile de la închiderea dezbaterilor şi, ulterior, o singură dată pe parcursul aceleiaşi perioade. În acelaşi sens, a fost reţinută şi nerespectarea dispoziţiilor art.91 din Legea nr.303/3004 şi art.5 alin.(2) lit.g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.1375/2015, cu modificările ulterioare, care instituie în sarcina judecătorilor obligaţia de a soluţiona cauzele într-un termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora.
25. În raport cu dispoziţiile citate, instanţa de disciplină cu just temei a reţinut că probatoriul administrat relevă faptul că, în privinţa unui număr repetat de cauze, pârâta, din motive care îi sunt imputabile, nu a făcut aplicarea dispoziţiilor legale de o manieră care să permită soluţionarea cu celeritate a cauzelor.
26. Situaţia de fapt expusă denotă atât neaplicarea ori aplicarea normelor procedurale de o manieră care a condus în mod repetitiv la prelungirea duratei procedurilor judiciare de soluţionare a cauzelor, cât şi lipsa de fermitate a pârâtei în exercitarea rolului activ al judecătorului. În acest sens, probatoriul administrat şi apărările pârâtei nu demonstrează existenţa unor cauze obiective care să înlăture caracterul imputabil al conduitei repetate, prezentând relevanţă deosebită din perspectiva abaterii disciplinare, următoarele elemente: (i) perioada mare de timp (2012-2015) în care dosarul nr. y/281/2012 s-a aflat pe rolul instanţei, din cauza celor 12 termene de judecată acordate, a celor 6 amânări de pronunţare şi a redactării hotărârii după 8 luni de la pronunţare, cu consecinţa încetării procesului penal ca urmare a decesului inculpatului intervenit anterior redactării hotărârii; (ii) utilizarea excesivă, de până la 8 ori (în sensul celor arătate la pct.22) în cadrul aceluiaşi dosar, a instituţiei procedurale a amânării de pronunţare, ceea ce demonstrează fără echivoc faptul că pârâta a gestionat defectuos cauzele cu care a fost învestită, astfel încât acestea au trenat pe rolul instanţei o perioadă îndelungată de timp; (iii) nerespectarea termenelor procedurale, conform celor arătate la pct.23; (iv) în unele cauze, după amânarea în mod repetat a pronunţării, pentru perioade mari de timp, pârâta judecător a repus cauza pe rol, chiar şi de două ori.
27. Apărările pârâtei referitoare la dosarul nr. y/281/2012 nu pot primi relevanţa propusă, fiind contrare circumstanţelor de fapt reţinute de instanţa disciplinară (pct.21 din prezenta decizie) şi contradictorii, întrucât, pe de o parte, recurenta susţine că termenul de prescripţie se împlinea la data de 01.06.2013, iar, pe de altă parte, afirmă că termenul de prescripţie a intervenit după decesul inculpatului din 12.09.2015.
28. Contrar susţinerilor din recurs în sensul că nu a fost luată în considerare încărcătura completului pe care l-a prezidat pârâta, atribuţiile care i-au fost delegate şi atribuţiile aferente funcţiilor de conducere pe care le-a exercitat, Înalta Curte constată că, în analiza caracterului imputabil al conduitei ilicite, instanţa disciplinară a avut în vedere volumul de activitate în perioada de referinţă, apreciind întemeiat că apărarea referitoare la încărcătura şi complexitatea aferentă anului 2014 nu justifică amânările succesive de pronunţare şi termenele îndelungate aferente anilor 2015-2016. De asemenea, întemeiat s-a reţinut în hotărârea atacată că, în contextul circumstanţelor de fapt expuse, nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere apărările pârâtei referitoare la deficienţele din activitatea grefierilor de şedinţă ori schimbarea acestora, întrucât, pe de o parte, acestea nu fac obiectul prezentei proceduri disciplinare, iar, pe de altă parte, în măsura în care ar fi veridice ar reprezenta elemente specifice activităţii întregului colectiv din care face parte magistratul cercetat.
29. În contextul circumstanţelor de fapt expuse, este dovedită existenţa laturii obiective a abaterii analizate, sub aspectul existenţei unui mod de lucru defectuos, lipsit de fermitate şi diligenţă, ce a generat temporizarea judecăţii într-un număr mare de cauze, fiind întrunite astfel cerinţele legale referitoare la caracterul repetat şi imputabil al nerespectării dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor.
30. Sub aspectul laturii subiective, se reţine că Secţia pentru judecători în mod corect a apreciat că, prin atitudinea pasivă şi lipsită de fermitate în aplicarea dispoziţiilor procedurale, magistratul a prevăzut consecinţele şi a acceptat producerea lor, dovadă în acest sens fiind lipsa de diligenţă şi de preocupare pentru soluţionarea cu celeritate a cauzelor.
31. Modul defectuos de lucru al pârâtei a avut consecinţe negative în privinţa dreptului părţilor de a beneficia de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată, una dintre consecinţele grave ale modului deficitar de exercitare a atribuţiilor de serviciu rezidă în intervenirea prescripţiei răspunderii penale în anumite dosare.
32. În esenţă, argumentele recurentei sunt concentrate pe volumul mare de activitate, complexitatea sporită a cauzelor şi modul defectuos de îndeplinire a atribuţiilor de către grefierii de şedinţă. Însă, susţinerile recurentei nu pot primi relevanţa propusă şi nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al conduitei repetitive a magistratului, care s-a răsfrânt în mod negativ asupra soluţionării cu celeritate a cauzelor, întrucât circumstanţele invocate nu se regăsesc exclusiv în activitatea pârâtei ori în cauzele analizate în cadrul prezentei acţiuni disciplinare, ci sunt specifice întregului sistem judiciar şi activităţii oricărui judecător. Din această perspectivă, în analiza condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare a judecătorului, instanţa de disciplină a realizat o corectă evaluare a conduitei profesionale a magistratului cercetat prin raportare la activitatea desfăşurată în condiţii similare de ceilalţi judecători din cadrul secţiei. Astfel fiind, în mod just a concluzionat instanţa de disciplină că sunt îndeplinite condiţiile de angajare a răspunderii disciplinare în sensul art.99 lit.h) teza întâi din Legea nr.303/2004, reţinând caracterul imputabil al modului în care, în mod repetat, în privinţa litigiilor analizate, magistratul a înţeles să aplice normele procedurale de o manieră ce a avut drept consecinţă întârzierea procedurii judiciare, apreciată în mod corect ca fiind de natură a aduce atingere principiului soluţionării cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil, consacrat de art.6 par.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi statuat în jurisprudenţa corelativă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
33. În ceea ce priveşte apărările recurentei întemeiate pe volumul de activitate, nu sunt identificate, în sensul susţinerilor din recurs şi comparativ cu datele reţinute de instanţa de disciplină, discrepanţe de natură a conferi un caracter scuzabil conduitei culpabile a magistratului cercetat. Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că volumul de activitate, complexitatea cauzelor, gradul de încărcare sau conduita procesuală a părţilor nu reprezintă ipso facto cauze exoneratoare de răspundere disciplinară, atât timp cât situaţia constatată în privinţa pârâtei nu reprezintă o constantă în activitatea magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii similare.

Abaterea disciplinară prevăzută de art.99 lit.h) teza a doua din Legea nr.303/2004: „întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile”

34. Sub aspectul laturii obiective, situaţia de fapt relevă faptul că pârâta judecător înregistra un număr de 90 hotărâri neredactate cu depăşirea termenului de redactare, din totalul de 198 hotărâri restante la nivelul secţiei. Astfel, pârâta înregistrat cel mai mare număr de hotărâri neredactate cu depăşirea termenului de redactare şi o durată (cuprinsă între 75 şi 194 de zile) semnificativ mai mare de depăşire a termenului de redactare comparativ cu ceilalţi judecători din cadrul secţiei. Comparativ, ceilalţi doi judecători ai secţiei, în privinţa cărora subzistă această ipoteză, înregistrează o durată a întârzierii de 33 zile în cazul a 3 dosare, respectiv 47 zile în cazul a 5 dosare. Pe de altă parte, potrivit datelor statistice, se costată că pârâta judecător a depăşit termenul de redactare în privinţa unui număr de 624 de hotărâri.
35. Circumstanţele expuse reliefează încălcarea de către pârâtă a dispoziţiilor art.406 din Codul de procedură penală, conform cărora hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare, precum şi a dispoziţiilor art.12 şi art.13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, conform cărora magistraţii sunt datori să depună diligenţa necesară în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale sau, după caz, a termenului rezonabil.
36. Sub aspectul caracterului imputabil al faptei, se reţine că volumul de activitate şi complexitatea cauzelor nu justifică depăşirea termenului de redactare în privinţa unui număr atât de mare de hotărâri şi nici durata depăşirilor termenului de redactare, în condiţiile în care datele statistice relevă faptul că există judecători cu un volum de activitate comparabil, care însă nu înregistrează un număr atât de mare de restanţe şi o durată similară a întârzierilor în redactare. Totodată, în acord cu instanţa disciplinară, Înalta Curte reţine că întârzierile în redactare şi durata acestora nu sunt justificate de atribuţiile pârâtei aferente funcţiei de vicepreşedinte al instanţei şi funcţiei de funcţionar de securitate, deoarece aceste atribuţii nu îl dispensează pe judecător de obligaţiile judiciare specifice. Din această perspectivă, în mod corect este evidenţiată în considerentele hotărârii atacate împrejurarea că vicepreşedintele instanţei are chiar sarcina de a asigura şi de a verifica respectarea obligaţiilor legale şi a regulamentelor de către judecători şi celelalte categorii de personal din cadrul instanţei, printre care şi respectarea termenelor de redactare a hotărârilor.
37. În consecinţă, în circumstanţele expuse, se reţine că numărul hotărârilor neredactate în termenul legal şi durata întârzierilor reprezintă rezultatul deficienţelor în activitatea magistratului şi demonstrează faptul că pârâta nu şi-a organizat eficient activitatea de redactare, ceea ce s-a răsfrânt în mod negativ asupra duratei rezonabile a procesului.
38. Sub aspectul laturii subiective, criticile din recurs nu demonstrează contrariul concluziei instanţei disciplinare în sensul că pârâta a prevăzut rezultatul faptelor sale pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.
39. În ceea ce priveşte consecinţele faptelor analizate, este evident faptul că, prin modul defectuos de lucru al pârâtei, s-a adus atingere dreptului părţilor de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere atât judecata în primă instanţă, cât şi în căile de atac, în sensul art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţei CEDO.
40. În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, în contextul în care în sarcina magistratului cercetat a fost reţinută săvârirea a două abateri disciplinare, Înalta Curte constată că, aplicând a doua sancţiune ca severitate dintre cele prevăzute la art.100 din Legea nr.303/2004, instanţa de disciplină a realizat o corectă aplicare a criteriilor de individualizare în funcţie de împrejurările concrete în care au fost săvârşite abaterile, de gravitatea şi urmările acestora, precum şi în considerarea circumstanţelor personale şi profesionale ale magistratului.
41. Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte, constatând că hotărârea instanţei disciplinare este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art.488 alin.(1) C.proc.civ., astfel că, în temeiul art.51 din Legea nr.317/2004 coroborat cu art.496 C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de A.