Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Hotărâre pronunțată în materie disciplinară de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Revizuire

                                                                                      Legea nr. 317/2004, art. 44

                                                                                      C.proc.civ., art. 509 alin. (1) 

 

            Potrivit art.44 alin.(1) din Legea nr.317/2004, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată  în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, nefiind o instanţă judecătorească în sensul art.126 alin.(1) din Constituţie coroborat cu art.2 alin.(2) din Legea nr.304/2004, ci o instanţă de judecată extrajudiciară, care pronunţă hotărârea într-o procedură administrativ-jurisdicţională.

              Cum hotărârea pronunțată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost soluţionată acţiunea exercitată de Inspecţia Judiciară, este un act administrativ-jurisdicţional, iar nu o hotărâre judecătorească în sensul strict al dispoziţiilor Codului de procedură civilă, obiect al cererii de revizuire, potrivit art.509 alin.(1) C.proc.civ., îl poate constitui numai hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească care evocă fondul litigiului disciplinar.

 

ICCJ, Completul de 5 judecători, decizia civilă nr.148 din 25 iunie 2018

 

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin Rezoluţia din 24 iunie 2016, înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr.x/J/2016, Inspecţia Judiciară a dispus exercitarea acţiunii disciplinare faţă de judecătorul A. din cadrul Curţii de Apel X. pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.b) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr.303/2004”), solicitând să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art.100 din aceeaşi lege.

II. Hotărârea instanţei de disciplină

2. Prin Hotărârea nr.1J din 8 februarie 2017, Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători în materie disciplinară a hotărât următoarele: (i) respinge excepţia nelegalei sesizări a Secţiei pentru judecători în materie disciplinară, ca neîntemeiată; (ii) respinge excepţia prescripţiei invocată de pârâta judecător A., ca neîntemeiată; (iii) admite acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Curţii de Apel X.; (iv) în baza art.100 lit.e) din Legea nr.303/2004, aplică doamnei A. - judecător în cadrul Curţii de Apel X. sancţiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură” pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.b) din acelaşi act normativ; (v) admite cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul reclamantei Inspecţia Judiciară de către Fundaţia Y. şi Asociația Z.; (vi) respinge cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtei A. de către Asociaţia W., ca neîntemeiată; (vii) respinge cererea de despăgubiri formulată de pârâta judecător, ca neîntemeiată.

III. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct.II

3. Împotriva hotărârii menţionate la pct.2 au declarat recurs pârâta şi intervenienta Asociaţia W. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători.

         IV. Hotărârea pronunţată în recurs

4. Prin Decizia nr.336 din 13 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, cu majoritate, a admis recursurile declarate de pârâta A. şi intervenienta Asociaţia W. împotriva Hotărârii nr.1J/2017, a casat în parte hotărârea atacată,  în ceea ce priveşte sancţiunea excluderii din magistratură, pe care a înlocuit-o cu sancţiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Q., începând cu data de 15 ianuarie 2018, sancţiune prevăzută de art.100 lit.c) din Legea nr.303/2004, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.

V. Cererea de revizuire formulată de pârâta judecător A. împotriva hotărârii menţionate la pct.2

5. Recurenta-pârâtă a formulat cerere de revizuire împotriva Hotărârii nr.1J/2017, irevocabilă conform Deciziei nr.336/2017, invocând, în drept, motivul prevăzut de art.509 alin.(1) pct.5 C.proc.civ. şi solicitând  anularea hotărârii atacate și, în consecință, respingerea acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară prin Rezoluția din 24 iunie 2016.
6. Revizuenta expune istoricul procedurii disciplinare în dosarul Inspecţiei Judiciare, al procedurii administrativ-jurisdicţionale desfăşurate în faţa Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul în care a fost pronunţată Hotărârea nr.1J/2017, precum şi al procedurii judiciare desfăşurate în faţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care a fost pronunţată Decizia nr.336/2017.
7. În susţinerea motivului de revizuire, revizuenta invocă Protocolul încheiat în anul 2012 între Consiliul Superior al Magistraturii („CSM”) şi Serviciul Român de Informaţii („SRI”), care a fost făcut public la data de 4 mai 2018, arătând că este necesar să se clarifice în ce anume a constat procedura de denunţare a protocoalelor încheiate între CSM, Inspecţia Judiciară şi SRI, data la care a avut loc denunţarea, actul prin care s-a materializat denunţarea şi care au fost persoanele cu responsabilităţi în implementarea protocoalelor la nivelul CSM.
8. Referitor la legătura de cauzalitate dintre protocol şi excluderea sa din magistratură dispusă prin hotărârea ce formează obiectul revizuirii, revizuenta arată că, potrivit art.5 alin.5 din protocol, părțile pot avea în vedere în exercitarea atribuțiilor informații clasificate care se distrug după procesare, pentru a nu  rămâne urme. Susţine revizuenta, că, la excluderea sa din magistratură, au fost avute în vedere informări din partea SRI despre care nu a avut cunoștință și pe care nu a avut posibilitatea să le conteste într-o procedură cu respectarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil. În motivarea hotărârii de excludere din magistratură, au fost expuse considerente străine pricinii, referitoare la existența unui presupus conflict de interese în care s-ar fi aflat când  a pronunțat Decizia nr.888 din 8 august 2014, dar și la împrejurarea că a denunțat organelor de urmărire penală suspiciunile cu privire la săvârșirea unor infracțiuni prin nerecuperarea produsului infracțiunii din cauza respectivă.
9. În continuare, revizuenta expune aspecte referitoare la efectele de fapt şi de drept pe care le-a produs măsura dispusă prin Decizia nr.888/2014, de indisponibilizare a fondurilor societăţii K., argumente şi aprecieri referitoare la faptul că inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare a fost membru al asociaţiei masonice, precum şi aspecte referitoare la Raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate nr. x/2017.
10. Susţine revizuenta că protocolul prezintă importanţă pentru soluţionarea cauzei, întrucât nimic nu interzicea SRI să transmită, în baza legii, informări către CSM, ca beneficiar legal de informații clasificate cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că nu era necesară încheierea unui asemenea protocol. În continuare, revizuenta expune critici referitoare la legalitatea, oportunitatea şi efectele protocolului.
11. Totodată, revizuenta expune aspecte referitoare la cererea sa de apărare a reputaţiei sale profesionale, precum şi critici referitoare la Rezoluţia Inspecției Judiciare nr. 6203/IJ/3667/DIJ/2015 în ceea ce priveşte considerentele care pun sub semnul întrebării pregătirea şi probitatea sa profesională.
12. Mai arată revizuenta că prin „înscris doveditor” se înţelege acel înscris nou care, dacă ar fi fost cunoscut la data pronunţării hotărârii atacate, ar fi putut conduce la o altă soluţie pe fond decât cea adoptată. În acest sens, afirmă că, în cazul în care ar fi fost cunoscut protocolul dintre SRI şi CSM, este evident că, faţă de protecţia legală conferită de lege prin asigurarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil, soluţia pronunţată în cauza disciplinară ar fi fost fundamental diferită, deoarece ar fi avut posibilitatea să combată şi argumentele suplimentare care au fost reţinute, cu încălcarea limitelor sesizării,   de Secţia pentru judecători în materie disciplinară şi de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
13. În final, revizuenta expune, pe larg, aspecte referitoare la măsurile dispuse prin Decizia penală nr.888/2014 şi la executarea măsurilor respective.

VI. Apărările formulate de intimate

14. Intimatele-interveniente Fundaţia Y. şi Asociaţia Z. au formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia tardivităţii, excepţia inadmisibilităţii şi netemeinicia cererii de revizuire.

VII. Considerentele Înaltei Curţi

15. În temeiul art.513 alin.(3) C.proc.civ., analizând condiţiile de admisibilitate şi faptele pe care se întemeiază cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele arătate în continuare.
16. Raportat la motivul de revizuire invocat, se constată că, potrivit art.509 alin.(1) pct.5 C.proc.civ.:

         „Art. 509. – Obiectul şi motivele revizuirii

(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.”

17. Cu titlu prealabil, având în vedere obiectul cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată, este de observat faptul că revizuenta solicită revizuirea Hotărârii nr.1J/2017, definitivă conform Deciziei nr.336/2017.
18. În sensul celor expuse la pct.2 din prezenta decizie, este de observat faptul că, prin Hotărârea nr.1J/2017, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM a soluţionat acţiunea exercitată de Inspecţia Judiciară. Este necontestat faptul că hotărârea menţionată este o hotărâre care evocă fondul litigiului disciplinar în sensul art.509 alin.(1) C.proc.civ.
19. În acelaşi timp, însă,  nu se poate face abstracţie de faptul că, potrivit art.44 alin.(1) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, CSM îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată  în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor şi  nu este o instanţă judecătorească în sensul art.126 alin.(1) din Constituţie coroborat cu art.2 alin.(2) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci o instanţă de judecată extrajudiciară, care pronunţă hotărârea într-o procedură administrativ-jurisdicţională. Sub acest aspect, cu titlu de jurisprudenţă constituţională şi judiciară, sunt avute în vedere Deciziile Curţii Constituţionale nr.148/2003, nr.391/2007, nr.514/2007, nr.788/2007, precum şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători din Deciziile nr.266/2017 (pct.66), nr.271/2017 (pct.45), nr.293/2017 (pct.19) şi nr.5/2018 (pct.49).
20. Or, atât timp cât Secţia pentru judecători în materie disciplinară a CSM nu este o instanţă judecătorească, este evident faptul că nu pronunţă hotărâri judecătoreşti, acesta fiind apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti.
21. Astfel fiind, Hotărârea nr.1J/2017 este un act administrativ-jurisdicţional, iar nu o hotărâre judecătorească în sensul strict al dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ceea ce reprezintă un fine de neprimire al cererii de revizuire, având în vedere că, potrivit art.509 alin.(1) C.proc.civ., obiectul revizuirii îl poate constitui numai o hotărâre pronunţată de o instanţă judecătorească.
22. În condiţiile arătate, cererea de revizuire va fi analizată prin raportare la hotărârea judecătorească care evocă fondul litigiului disciplinar, hotărâre privită ca un tot unitar, definitivat prin Decizia nr.336/2017, prin care au fost admise recursurile, a fost casată în parte Hotărârea nr.1J/2017, în ceea ce priveşte sancţiunea excluderii din magistratură, înlocuită cu sancţiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Târgu Mureş, începând cu data de 15 ianuarie 2018, sancţiune prevăzută de art.100 lit.c) din Legea nr.303/2004, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii recurate, menţionate la pct.2 din prezenta decizie.
23. Circumscris motivului de revizuire prevăzut de art.509 alin.(1) pct.5 C.proc.civ., revizuenta invocă Protocolul privind organizarea cooperării între SRI şi CSM pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin potrivit legii.
24. În sensul art.509 alin.(1) pct.5 C.proc.civ., protocolul menţionat este un înscris nou, întrucât a fost descoperit de către revizuentă după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, fiind dat publicităţii la data de 4 mai 2018, ca urmare a operaţiunii de declasificare.
25. Totodată, în sensul aceloraşi dispoziţii, pentru a putea fi considerat doveditor, înscrisul invocat în susţinerea revizuirii este necesar să aibă capacitatea de a fundamenta, în ipoteza în care ar fi fost cunoscut la data pronunţării, o altă soluţie decât cea pronunţată. Cu alte cuvinte, pentru a fi „doveditor”, înscrisul nou trebuie să vizeze situaţii de fapt sau de drept care au avut un rol hotărâtor în adoptarea soluţiei din hotărârea a cărei revizuire se cere.
26. În speţă, înscrisul de care se prevalează revizuenta cuprinde reguli de cooperare între cele două instituţii pentru transmiterea de date şi informaţii (pentru identificarea anticipată şi înlăturarea în timp util a unor fapte care ar putea afecta înfăptuirea justiţiei sau realizarea securităţii naţionale; analizarea unor proiecte de acte normative referitoare la obiectul de activitate al părţilor semnatare; schimbul de materiale documentare, de lucrări şi date utile celeilalte părţi semnatare, pentru elaborarea unor materiale de specialitate; cooperarea efectivă pe baza unor planuri comune, aprobate de conducerile celor două instituţii, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecărei părţi) în scopul asigurării independenţei şi înfăptuirii justiţiei, precum şi al cunoaşterii, prevenirii şi contracarării vulnerabilităţilor şi factorilor de risc care pot afecta starea de legalitate, menţinerea ordinii de drept, precum şi climatul de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, ca valori de securitate naţională, potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie.
27. Or, Înalta Curte constată că nici Hotărârea nr.1J/2017 şi nici Decizia nr.336/2017 nu cuprind considerente care să conducă la concluzia că soluţionarea acţiunii disciplinare exercitate împotriva pârâtei A. s-ar fi bazat pe aspecte care să aibă o legătură cu protocolul de cooperare între cele două instituţii.
28. Toate susţinerile şi supoziţiile cuprinse în cererea de revizuire vizează aspecte ce ţin de fondul litigiului soluţionat prin Decizia nr.888/2014 ori cu privire la executarea măsurilor dispuse prin decizia respectivă, lipsite de relevanţă din perspectiva litigiului disciplinar soluţionat prin Hotărârea nr.1J/2017, definitivă prin Decizia nr.336/2017, prin care s-a reţinut săvârşirea de către pârâtă a abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.b) din Legea nr.303/2004 pentru încălcarea regimului incompatibilităţilor prin raportare la prevederile art.5 alin.(1) din aceeaşi lege, întrucât a exercitat concomitent funcţia de judecător şi calitatea de lector în cadrul unui program de perfecţionare pentru funcţionarii din Ministerul X.
29. Astfel fiind, contrar susţinerilor din cererea de revizuire, în cauză nu sunt identificate elemente care să demonstreze faptul că protocolul în discuţie ar fi fost de natură a influenţa soluţia dată acţiunii disciplinare exercitate împotriva revizuentei, motiv pentru care se reţine că înscrisul de care se prevalează revizuenta nu este un „înscris doveditor”, în sensul art.509 alin.(1) pct.5 C.proc.civ., nefiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac exercitate.
30. Prin criticile formulate, revizuenta îşi expune dezacordul cu privire la soluţia şi motivarea hotărârii atacate şi tinde, în realitate, la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, care, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea acestei căi extraordinare de atac să nu presupună  o nouă judecată a cauzei. În context, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că „în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.855 din 21 decembrie 2010)”.
31. Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art.513 alin.(3) C.proc.civ.,  Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.