Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/36/11.06.2014 reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare nr. x/G/II/22.05.2014 întocmit de d-1 B. în calitate de Inspector de Integritate în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, solicitând: anularea raportului de evaluare nr. x/G/II din data de 22.05.2014 întocmit de d-l B. în calitate de Inspector de Integritate în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate ca fiind netemeinic şi nelegal; obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 205 din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea promovată de reclamantul - A. în contradictoriu cu pârâta - Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate - constatate de ANI, ca nefondată.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi, rejudecând, admiterea contestaţiei formulate şi anularea raportului de evaluare nr. x/G/II din 22 mai 2015 întocmit de dl. B. în calitate de Inspector de Integritate în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, ca fiind netemeinic şi nelegal; cu obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, s-a apreciat de către recurent că hotărârea recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, s-a susţinut că în cauză starea de incompatibilitate în care s-a aflat recurentul a fost cauzată de acţiunea directă şi solitară a C., care l-a înscris pe reclamant, fără a îl anunţa în prealabil despre această decizie, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, iar prima instanţă, deşi a reţinut faptul că C. este exclusiv vinovat de săvârşirea faptei în discuţie, aplicând greşit normele de drept material, a respins acţiunea.
S-a mai făcut trimitere la dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 161/2003, considerându-se că legiuitorul a avut în vedere sancţionarea unei fapte personale, în speţă, neputând fi reţinută starea de incompatibilitate, întrucât nu există vinovăţie nici sub forma culpei, nici a intenţiei, neexistând astfel o faptă săvârşită de către recurent, ci o faptă săvârşită de un terţ, situaţie pentru care legea nu prevede o sancţiune.
În fine, s-a apreciat că judecătorul fondului a omis să interpreteze dispoziţiile legale, deşi avea obligaţia de a proceda astfel, rezumându-se la a face o motivare lacunară şi insuficientă, raportat la speţa dedusă judecăţii prin prisma dispoziţiilor legale ambigue, care trebuiau interpretate atât în litera, cât şi în spiritul legii.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
4. Apărările intimatului
Prin notele scrise depuse la dosar la filele 21 - 25 de către intimata - pârâtă s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, apreciindu-se, în esenţă, că raportul de evaluare nr. x/G/II/22.05.2014 a fost întocmit de Agenţia Naţională de Integritate cu respectarea prevederilor legale.
5. Procedura în faţa instanţei de recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 iunie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 205 din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei - pârâte la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum şi la dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.
6.1 Argumente relevante
În fapt, Agenţia Naţională de Integritate a întocmit raportul de evaluare nr. x/22.05.2014 prin care a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât nu şi-a suspendat raporturile de serviciu ca urmare a participării la alegerile locale desfăşurate în perioada 10 mai - 11 iunie 2012, încălcând astfel prevederile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.
Astfel cum rezultă şi din motivele de recurs depuse la dosar, starea de fapt, reţinută de prima instanţă nu este contestată de către recurent.
Din cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/22.05.2014 din data de 22.05.2014 s-a reţinut faptul că se afla în stare de incompatibilitate, întrucât în timpul exercitării unei funcţii publice, nu şi-a suspendat raporturile de serviciu ca urmare a participării la alegerile locale desfăşurate în perioada 10 mai - 11 iunie 2012, încălcând astfel dispoziţiile art. 97 alin. (2) lit. a)din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999:
"Raportul de serviciu se suspendă din iniţiativa funcţionarului public în următoarele situaţii: d) pentru participare la campanie electorală".
Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:
"Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. e), când cererea de suspendare se face cu 48 de ore înainte de declanşarea grevei".
De asemenea, dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 prevăd că:
"(1) Funcţionarul public poate candida pentru o funcţie eligibilă sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate publică. (2) Raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă: a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales; b) până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit".
Rezultă din cuprinsul dispoziţiilor legale citate/menţionate (şi invocate de pârât în raportul de evaluare contestat), că funcţionarul public care candidează la o funcţie de primar nu poate, în acelaşi timp, să desfăşoare şi activitatea sa specifică de funcţionar public, legea prevăzând fără echivoc că raportul de serviciu se suspendă pe perioada participării la campania electorală. Suspendarea nu operează de drept ci raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public.
Legea nu prevede nicio excepţie de la această obligaţie, astfel că, în speţă, reclamantul trebuia să formuleze cererea de suspendare a raportului său de serviciu anterior participării la alegerile locale.
De asemenea, dispoziţiile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, prevăd în mod expres suspendarea raporturilor de serviciu pe durata campaniei electorale pentru funcţionarul public care candidează pentru o funcţie eligibilă.
Nicio altă apărare a reclamantului nu poate fi primită faţă de aceste dispoziţii imperative, iar susţinerile acestuia nu înlătură responsabilitatea sa.
Nu are relevanţă faptul că reclamantul, potrivit susţinerilor sale, a fost trecut de pe lista de rezervă pe lista oficială, fără a fi încunoştinţat, obligaţia acestuia fiind clar stipulată de textul de lege.
Dispoziţiile legale menţionate sunt foarte clare în ce priveşte incompatibilitatea analizată, fiind imperative, nefiind la alegerea subiectului de drept căruia i se adresează şi impun acestuia o anumită conduită, cu consecinţa intervenirii unei sancţiuni în cazul nerespectării acesteia.
În concluzie, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs invocat, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
6.2 Temeiul legal al soluţiei adoptate
În concluzie, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în cauză nefiind incident motivul de recurs invocat, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 205 din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.
Procesat de GGC - GV