Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 3 august 2017, revizuentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1076 din 20 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în Dosarul nr. x/2016.
În motivarea cererii, revizuentul susţine că instanţa nu a soluţionat corect fondul litigiului său, în sensul că nu a ţinut seama de împrejurarea că dezbaterea succesorală nu a fost solicitată în termenul legal şi nici nu s-a probat acceptarea tacită a succesiunii.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ.
1.2. Soluţia instanţei de revizuire
Prin Decizia nr. 1495 din 5 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1076 din 20 iunie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. şi s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 şi art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. şi cu faptul că, în speţă, termenul de la care se exercită revizuirea curge de la data pronunţării hotărârii supuse revizuirii, respectiv de la data de 20 iunie 2017, iar revizuirea a fost formulată la data de 3 august 2017, peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
2. Calea de atac exercitată. Calificare
Prin petiţia intitulată "contestaţie împotriva deciziei 1495/5. X.2017", înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 octombrie 2017, ce a format obiectul Dosarului nr. x/2017 al Secţiei I civile, revizuentul A. a solicitat să se constate că, raportat la "spiritul legii", a depus cererea în termen, prin e-mail, fiind vacanţă judecătorească şi a arătat, în esenţă, că soluţia de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., încalcă, în opinia sa, dreptul la un proces echitabil.
Criticile nu au fost încadrate în drept.
Urmare a lămuririlor prezentate de parte în şedinţă publică şi în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, prin Încheierea nr. 1898 din 23 noiembrie 2017, a calificat calea de atac ca fiind recurs declarat împotriva Deciziei nr. 1495 din data de 5 octombrie 2017 şi, având în vedere prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Completului de 5 judecători spre competenta soluţionare a recursului.
3. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din codul menţionat.
Având în vedere că cererea de recurs îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., precum şi condiţiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., prin încheierea din data de 2 aprilie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecăţii.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.
Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, deoarece critica de nelegalitate formulată, ce vizează, în fapt, încălcarea dispoziţiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire, aceasta va fi examinată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. (5) din codul menţionat.
Potrivit textului procedural menţionat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.
Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularităţi de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum şi a celor stabilite în interesul exclusiv al părţilor, pretinsa neregularitate invocată de recurent nu se circumscrie aspectului de nelegalitate invocat.
Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.
Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.
În speţă, cererea de revizuire vizează dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul de faţă, de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., respectiv de la 20 iunie 2017.
Întrucât textul de lege incident prevede expres că termenul de o lună are în vedere data pronunţării ultimei hotărâri, recurentul nu poate solicita să-i fie calculat acest termen de la o altă dată, respectiv de la data comunicării hotărârii, caz în care s-ar ajunge ca o lex tertiae să reglementeze situaţia litigioasă.
Cererea de revizuire a fost formulată la data de 3 august 2017 şi, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.
Împrejurarea că, într-adevăr, cererea de revizuire a fost transmisă prin e-mail, ca şi faptul că respectiva expediere a avut loc. în timpul vacanţei judecătoreşti nu au semnificaţia acordată de recurent şi nu sunt de natură a înlătura concluzia instanţei de revizuire, având în vedere că depunerea s-a realizat, cum s-a expus în cele precedente, peste termenul legal.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului în sensul că soluţia criticată ar încălca dreptul la un proces echitabil, întrucât Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319/10.04.2006, a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a se asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21.
Mai mult, examinând constituţionalitatea chiar a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de contencios constituţional, în Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922/16.11.2006, a reţinut că, având în vedere faptul că prevederile menţionate sunt norme de procedură, legiuitorul, în virtutea prerogativelor constituţionale prevăzute la art. 61 din Constituţie, de unică autoritate legiuitoare a ţării, coroborat cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, a adoptat norme legale care dau expresie prevederilor art. 129 din Constituţie şi respectă cerinţele art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces echitabil.
În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1495 din 5 octombrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2018.
Procesat de GGC - GV