Asupra contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia civilă nr. 239 din 14 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A., împotriva Încheierii de şedinţă din data de 1 octombrie 2014 şi a Hotărârii nr. 6/J din 11 martie 2015, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară.
La data de 4 ianuarie 2016, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., recurenta A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, susţinând, în esenţă, că măsura respingerii recursului împotriva încheierii este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanţa nu a făcut aplicarea Deciziei nr. 774/2015 a Curţii Constituţionale, deşi avea obligaţia să o facă.
La termenul din 14 martie 2016, pentru lipsa nejustificată a părţilor, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de mai mult de 6 luni.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând excepţia perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 14 martie 2016, stabilit pentru judecarea contestaţiei în anulare, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a fost dispusă suspendarea pricinii.
Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, împlinindu-se la data de 14 septembrie 2016.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (14 martie 2016) şi până la data repunerii pe rol a cauzei (19 aprilie 2018), trecând mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ.
Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada menţionată, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 420 alin. (1) din acelaşi cod, judecata contestaţiei în anulare formulate de contestatoarea A. fiind perimată de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2015.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2018.
Procesat de GGC - GV