Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 iulie 2017, revizuenta A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (l) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 977 din 28 septembrie 2016 a Curţii pe Apel Bacău şi a Deciziei nr. 475 din 10 iunie 2015, pronunţate de aceeaşi instanţă.
1.2. Soluţia instanţei de revizuire
Prin Decizia nr. 1438 din 3 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu faptul că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existenţa unei hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ci de nemulţumirea acesteia faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Cum, în situaţia revizuirii întemeiate pe dispoziţia legală mai sus amintită, nu se exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci doar se verifică dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat, ceea ce în speţă nu se constată, s-a apreciat că criticile formulate de revizuentă sunt nefondate.
În atare situaţie, s-a reţinut că, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat raportat la hotărârea judecătorească pretins a fi potrivnică, invocată de către revizuentă, întrucât între pricinile invocate nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cât priveşte susţinerile revizuentei referitoare la consecinţele produse de soluţia regăsită în Decizia nr. 977 din 28 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a constatat că acestea nu corespund dezlegării jurisdicţionale a niciuneia dintre cele două hotărâri pretins potrivnice şi că reprezintă interpretări proprii, ce nu demonstrează decât refuzul revizuentei de a accepta soluţia jurisdicţională a instanţei şi dezlegările date asupra dreptului pretins, motivele cererii de revizuire constituind, în realitate, critici mascate pe care aceasta le-a formulat în mod impropriu împotriva unei decizii definitive, pe calea unei cereri de revizuire.
II. Cererea de recurs
Împotriva deciziei instanţei de revizuire, a declarat recurs revizuenta A., invocând generic prevederile art. 21 din Constituţia României, art. 513 alin. (6), art. 483 alin. (3), art. 488, art. 425 din C. proc. civ.
Cu referire la situaţia de fapt dedusă judecăţii, la istoricul pricinii şi al raporturilor juridice dintre părţi, la unele dispoziţii legale, procedurale, şi constituţionale, autoarea recursului a expus punctual şi detaliat o serie de critici de nelegalitate şi netemeinicie exclusiv în privinţa hotărârilor pronunţate anterior de instanţele judecătoreşti pe fondul cauzei.
Fără a învedera vreun aspect de nelegalitate în privinţa deciziei atacate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi "reţinerea spre o corectă şi legală judecare în baza probelor administrate şi a prevederilor legale inclusiv art. 272 C. muncii".
III. Procedura de filtrare a recursului
Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul ar fi fost admisibil în principiu, dacă ar fi fost motivat conformitate cu dispoziţiile legale, respectiv dacă erau indicate motivele de nelegalitate pe care se fundamentează recursul şi dezvoltarea lor.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la 2 aprilie 2018, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
IV. Considerentele Înaltei Curţi
În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinţei motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiţii imperative atrage sancţiunea nulităţii, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În speţă, se constată că deşi, prin cererea de recurs formulată, recurenta A. a indicat generic dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, art. 513 alin. (6), art. 483 alin. (3), art. 488, art. 425 din C. proc. civ., aceasta nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de lege.
Aspectele invocate de recurenta-revizuentă în cuprinsul cererii, referitoare exclusiv la fondul şi istoricul cauzei şi la pretinsele erori săvârşite de instanţele care au soluţionat pricina în etape procesuale anterioare, care nu au legătură cu soluţia şi argumentele instanţei din decizia atacată, nu se pot constitui în critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 din C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Prin urmare, constatând că recurenta A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. şi că în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte, în complet de filtru, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din codul menţionat şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 1438 din 3 octombrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2018.
Procesat de GGC - CL