Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, constată următoarele:
I. Hotărârea atacată
Prin Decizia nr. 503 din camera de consiliu de la 16 februarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a anulat recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva Deciziei nr. 88 din 20 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5), art. 57 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., art. 104, art. 106 raportat la art. 164 din C. civ. şi cu faptul că, din Dispoziţia nr. 108/2004 emisă de Primăria Sectorului 6 Bucureşti, rezultă că A. a fost pusă sub interdicţie judecătorească, pe seama acesteia fiind desemnată, în calitate de tutore, B.
II. Cererea de recurs
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat o cale de atac, "pentru nulitatea" hotărârii anterior menţionate, recurenta A., cerere calificată drept recurs.
III. Procedura de filtrare a recursului
Prin Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul este inadmisibil, întrucât vizează o decizie de recurs pronunţată de către Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtru.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 mai 2018, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.
IV. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecăţii în speţă.
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succedă.
Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
În raport cu principiile statuate prin textele menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
În speţă, recursul vizează o decizie pronunţată cu privire la o cerere de recurs soluţionată de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedura de filtru, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., este fără cale de atac, astfel încât, nu mai poate fi supusă controlului judiciar specific reformării.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu poate fi primit, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 503 din camera de consiliu de la 16 februarie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă în dosarul nr. x/2016.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 septembrie 2018.