Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Hotărâre în materie disciplinară pronunțată de Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Cerere de îndreptare a erorii materiale. Condiții

 

                                                                                       C.proc.civ., art. 442

                                                                                       Legea nr. 303/2004, art. 5, art. 99 lit. b)

 

           Cererea de îndreptare a hotărârii pronunţate de instanţa disciplinară, prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară pentru săvârşirea abaterii prevăzute de art.99 lit.b) din Legea nr. 303/2004, în sensul de a se menţiona în dispozitivul hotărârii că sancţiunea a fost aplicată pentru incompatibilitatea prevăzută de art.5 alin.(1) din Legea nr.303/2004, dispoziții la care se face referire în considerentele hotărârii, cu ocazia examinării întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare imputate magistratului prin acţiunea disciplinară, nu se circumscrie ipotezelor reglementate de art. 442 C.proc.civ., întrucât nu este o omisiune dintre cele prevăzute de textul de lege, care vizează fie aspectele expres exemplificate, respectiv „numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul”, fie „orice alte erori materiale”.

 

ÎCCJ, Completul de 5 judecători, decizia civilă nr.147 din 25 iunie 2018

 

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin Rezoluţia din 24 iunie 2016, înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/J/2016, Inspecţia Judiciară a dispus exercitarea acţiunii disciplinare faţă de judecătorul A. din cadrul Curţii de Apel X. pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.b) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr.303/2004”), solicitând să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art.100 din aceeaşi lege.

     II. Hotărârea instanţei de disciplină

2. Prin Hotărârea nr.1J din 8 februarie 2017, Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători în materie disciplinară a hotărât următoarele: (i) respinge excepţia nelegalei sesizări a Secţiei pentru judecători în materie disciplinară, ca neîntemeiată; (ii) respinge excepţia prescripţiei invocată de pârâta judecător A., ca neîntemeiată; (iii) admite acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Curţii de Apel X.; (iv) în baza art.100 lit.e) din Legea nr.303/2004, aplică doamnei A. - judecător în cadrul Curţii de Apel X. sancţiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură” pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.b) din acelaşi act normativ; (v) admite cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul reclamantei Inspecţia Judiciară de către Fundaţia Y. şi Asociația Z.; (vi) respinge cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtei A. de către Asociaţia W., ca neîntemeiată; (vii) respinge cererea de despăgubiri formulată de pârâta judecător A., ca neîntemeiată.

III. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct.II

3. Împotriva hotărârii menţionate la pct.2 au declarat recurs pârâta A. şi intervenienta Asociaţia W. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători.

IV. Hotărârea pronunţată în recurs

4. Prin decizia nr.336 din 13 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, cu majoritate, a admis recursurile declarate de pârâta A. şi intervenienta Asociaţia W. împotriva hotărârii nr.1J din 8 februarie 2017, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători în materie disciplinară, a casat în parte hotărârea atacată,  în ceea ce priveşte sancţiunea excluderii din magistratură, pe care a înlocuit-o cu sancţiunea constând în mutarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni la Curtea de Apel Q., începând cu data de 15 ianuarie 2018, sancţiune prevăzută de art.100 lit.c) din Legea nr.303/2004, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.

V. Cererea de îndreptare formulată cu privire la hotărârea menţionată la pct.2

5. Prin cererea înregistrată la data de 22.11.2017, astfel cum a fost precizată, pârâta judecător A. a solicitat îndreptarea hotărârii nr.1J din 8 februarie 2017, pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul de a se menţiona în dispozitivul hotărârii că excluderea sa din magistratură a intervenit pentru incompatibilitatea constând în exercitarea simultană a calităţilor de judecător şi a celei de lector în cadrul programului, incompatibilitate prevăzută de art.5 alin.(1) din Legea nr.303/2004.

VI. Încheierea pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr.x/J/2016 prin care a fost soluţionată cererea de îndreptare

6. Prin încheierea din camera de consiliu de la 22 noiembrie 2017, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta judecător A., astfel cum a fost calificată.
7. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa disciplinară a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.442 C.proc.civ., pentru considerentele arătate în continuare.
8. Abaterile disciplinare ale judecătorilor şi procurorilor sunt cele expres prevăzute de art.99 din Legea nr.303/2004.
9. În dispozitivul hotărârii nr.1J din 8 februarie 2017, pronunţată de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, este menţionată abaterea disciplinară pentru care a fost sancţionată doamna judecător A., respectiv cea prevăzută de art.99 lit.b) din Legea nr.303/2004.
10. Solicitarea doamnei judecător A. de a se preciza în dispozitivul hotărârii dispoziţia legală prevăzută de art.5 alin.(1) din Legea nr.303/2004, ca temei al sancţionării sale, nu se circumscrie dispoziţiilor prevăzute de art. 442 C.proc.civ., nefiind o omisiune dintre cele prevăzute de textul de lege.
11. În considerentele hotărârii se regăsesc motivele pentru care Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că fapta doamnei judecător A. se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.b) din Legea nr.303/2004, eventualele critici pe care doamna judecător le are de formulat împotriva hotărârii putând fi invocate numai în calea de atac prevăzută de lege.

VII. Recursul declarat de pârâta judecător A. împotriva încheierii menţionate la pct.6

12. Împotriva încheierii menţionate la pct.6 a declarat recurs petenta A., solicitând, în temeiul art.488 alin.(1) pct.6 C.proc.civ., admiterea recursului, casarea încheierii și, în consecință, indicarea în mod corect a temeiului de drept pentru care a fost sesizată instanţa disciplinară și a fost exclusă din magistratură prin hotărârea  nr.1J din 8 februarie 2017, pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii.
13. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă susţine că hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece solicitarea sa fost respinsă ca nefondată, cu o motivare necorespunzătoare, întrucât, dacă s-ar admite că, pe calea lămuririi dispozitivului/omisiunii lămuririi vădite, nu pot fi  formulate cereri privind indicarea corectă a unui alineat dintr-un articol, atunci cererea ar fi trebuit respinsă, ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată.
14. Arată recurenta că Inspecţia Judiciară a sesizat instanţa disciplinară în temeiul art.5 din Legea nr.303/2004, iar cererea sa a fost declarată admisibilă de către  Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în şedinţa din 15 noiembrie 2017, iar ulterior a fost respinsă ca nefondată.
15. Considerentele instanţei disciplinare referitoare la dispoziţiile art.5 alin.(2) din Legea nr.303/2004 sunt străine de obiectul acţiunii disciplinare. Astfel, susţine recurenta că instanţa disciplinară a fost învestită cu acţiunea disciplinară având ca obiect abaterea prevăzută de art.99 lit.b) din Legea nr.303/2004, respectiv nerespectarea regimului incompatibilităţilor prin încălcarea dispozițiilor art.5 alin.(1) din Legea nr.303/2004. În aceste condiții, deşi trebuia să se limiteze la examinarea strictă a aspectelor reținute în Rezoluția din 24 iunie 2016 privind compatibilitatea funcției de judecător cu cea de lector în cadrul Programului, instanţa disciplinară a depășit obiectul și limitele judecății, trecând la examinarea unei alte abateri disciplinare, cu alt conținut, constând în implicarea magistratului pârât „într-o altă activitate care poate să-i compromită în mod obiectiv statutul profesional pe care legea i-l conferă”. O asemenea acțiune întreprinsă de un magistrat nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 5 alin.(1) din Legea nr.303/2004, cu consecinţa încadrării în abaterea prevăzută de art.99 lit.b) din Legea nr.303/2004, ci constituie o încălcare a dispozițiilor art.5 alin.(2) din lege, care este de natură să atragă răspunderea disciplinară pentru abaterea prevăzută de art.99 lit.i) din lege. Deși Inspecția Judiciară a fost învestită și cu analiza acestei ultime abateri disciplinare, prin Rezoluția din 16 iunie 2016 s-a dispus clasarea sesizării din oficiu și a celei conexe. În consecință statuările inspectorilor judiciari nu pot fi contrazise prin hotărârea instanţei disciplinare, care a folosit considerente străine de obiectul sesizării.
16. Astfel, susţine recurenta că toate considerentele referitoare la încasarea sumei de 10.048 lei pentru serviciile prestate ca lector și instruirea unor funcționari din Ministerul X., excedează obiectul și limitele învestirii instanţei disciplinare.
17. Prin referirile la art.5 alin.(2) din Legea nr.303/2004, instanţa disciplinară a antamat aspecte care țineau de nerespectarea obligației de a se abține în cauza instrumentată ca judecător, ceea ce reprezintă elementul material al abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.i) din aceeaşi lege, analizând incompatibilitatea dintre îndeplinirea atribuțiilor jurisdicționale în cauza în care Ministerul X. avea calitatea de parte civilă și funcția de lector la un program de pregătire destinat funcționarilor din același minister.
18. Concluzia instanţei disciplinare în sensul că există „premisele unei îndoieli cu privire la integritatea și imparțialitatea magistraților, precum și a întregului sistem judiciar, în condițiile în care informațiile referitoare la situația concretă în care s-a aflat doamna judecător au ajuns la cunoștința opiniei publice”, reţinându-se că magistratul a desfășurat activitatea didactică ignorând cu știință avertizarea conținută în răspunsul 10626 din 14.07.2014 transmis de Agenţia Naţională de Integritate, se bazează pe examinarea unor împrejurări care țin de regimul conflictelor de interese și nu de regimul incompatibilităților, fiind ignorate dispozițiile art.70 din Legea nr.161/2003 referitoare la noţiunea de conflict de interese.
19. În continuare, recurenta expune argumente în sensul că instanţa disciplinară a făcut confuzie între noţiunile de conflict de interese şi incompatibilitate, infirmând implicit soluția de clasare pentru abaterea prevăzută de art.99 lit.i) din Legea nr.303/2004, deși nu avea competența legală de a dispune în acest sens, depășind în mod evident obiectul și limitele judecății, în condiţiile în care, prin Rezoluția din 16 iunie 2016, se reținuse că, sub aspectul abaterii prevăzute de art.99 lit.i)  din aceeaşi lege, magistratul cercetat nu s-a aflat în conflict de interese.

VIII. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs

20. Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art.493 C.proc.civ.
21. Intimatele Fundaţia Y. şi Asociaţia Z. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
22. La data de 8 iunie 2018, recurenta A. a transmis, prin poşta electronică, cerere prin care solicită suspendarea facultativă a cauzei, în temeiul art.413 alin.(1) C.proc.civ., invocând faptul că a formulat cerere de revizuire şi este interesată să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.49 alin.(7) din Legea nr.317/2004 în măsura în care acestea permit o interpretare care conferă Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii posibilitatea de a aplica discreţionar Codul de procedură civilă.
23. Prin încheierea din camera de consiliu de la 11 iunie 2018, Completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 25 iunie 2018.
24. Prin încheierea din 25 iunie 2018, pronunţată în dosarul asociat nr. x/1/2017/a2, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta-pârâtă A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.49 alin.(7) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

        IX. Considerentele Înaltei Curţi

25. Conform art.499 C.proc.civ., analizând criticile formulate în recurs, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
26. Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, circumstanţele prezentului litigiu sunt conturate de cererea petentei A. de îndreptare a hotărârii pronunţate de instanţa disciplinară, prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară prevăzută de art.100 lit.e) din Legea nr.303/2004, constând în „excluderea din magistratură”, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.b) din acelaşi act normativ, cerere prin care se solicită menţionarea în dispozitivul hotărârii că sancţiunea a fost aplicată pentru incompatibilitatea prevăzută de art.5 alin.(1) din Legea nr.303/2004, constând în exercitarea simultană a calităţilor de judecător şi a celei de lector în cadrul programului de pregătire destinat funcționarilor din Ministerul X.
27. În esenţă, recurenta argumentează faptul că solicitarea sa vizează menţionarea în dispozitivul hotărârii a temeiului de drept în baza căruia i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară.
28. Cererea recurentei a fost soluţionată de instanţa disciplinară în raport cu dispoziţiile art.442 C.proc.civ., conform cărora:

„Art.442. – Îndreptarea hotărârii

(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.

(2) Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

(3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.”

29. Realizând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor citate, instanţa disciplinară a reţinut, în hotărârea recurată, că solicitarea recurentei nu se circumscrie ipotezelor reglementate de art. 442 C.proc.civ., întrucât nu este o omisiune dintre cele prevăzute de textul de lege.
30. În acord cu instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte reţine că erorile şi omisiunile la care se referă textul procedural vizează fie aspectele expres exemplificate, respectiv „numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul”, fie „orice alte erori materiale”.
31. În speţă, cererea recurentei nu vizează o eroare materială, ci vizează menţionarea în dispozitivul hotărârii a dispoziţiilor legale ale art.5 alin.(1) din Legea nr.303/2004, la care se face referire în considerentele hotărârii, cu ocazia examinării întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare imputate magistratului prin acţiunea disciplinară.
32. Astfel fiind, contrar criticilor recurentei, Înalta Curte constată că dispozitivul hotărârii atacate cuprinde atât temeiul de drept în baza căruia a fost aplicată sancţiunea disciplinară (art.100 lit.e) din Legea nr.303/2004) cât şi temeiul de drept în baza căruia a fost angajată răspunderea disciplinară, respectiv abaterea prevăzută de art.99 lit.b) din Legea nr.303/2004.
33. Criticile recurentei referitoare la greşita respingere a cererii sale ca nefondată, iar nu ca inadmisibilă, nu demonstrează existenţa în cuprinsul hotărârii atacate a unor motive contradictorii în sensul art.488 alin.(1) pct.6 C.proc.civ., întrucât nu se circumscriu acestui motiv de recurs criticile referitoare la calitatea motivării ori conformitatea acesteia cu dispoziţiile legale incidente cererii deduse judecăţii. De altfel, pentru considerentele expuse anterior, la pct.29-32, Înalta Curte a constatat că atât soluţia, cât şi considerentele pe care se sprijină soluţia din dispozitivul hotărârii atacate reliefează o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor procedurale ale art.442 C.proc.civ.
34. În acelaşi timp, se reţine că toate criticile formulate cu privire la hotărârea nr.1J din februarie 2017, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători în materie disciplinară, sub aspectul incidenţei, interpretării şi aplicării dispoziţiilor art.5 alin.(1) şi (2) din Legea nr.303/2004, precum şi cele referitoare la fondul acţiunii disciplinare nu pot forma obiectul analizei în cadrul recursului declarat în temeiul art.446 raportat la art.442 C.proc.civ. împotriva încheierii prin care a fost soluţionată cererea de îndreptare a hotărârii. Asemenea critici ar putea fi analizate numai în cadrul recursului declarat în temeiul art.51 alin.(3) din Legea nr.317/2004 coroborat cu art.488 C.proc.civ. împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată acţiunea disciplinară (recurs care, de altfel, a fost soluţionat prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători menţionată la pct.4).
35. În alţi termeni, criticile cuprinse în cererea de recurs vizează, în opinia recurentei, eventuale erori de judecată referitoare la modul de soluţionare a acţiunii disciplinare prin hotărârea nr.1J din februarie 2017, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii – Secţia pentru judecători în materie disciplinară, iar asemenea aspecte nu se circumscriu analizei efectuate de instanţă în cadrul cererii de îndreptare reglementate de art.442 C.proc.civ.
36. Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte constatând că încheierea atacată este legală şi temeinică, în temeiul art.51 din Legea nr.317/2004 coroborat cu art.496 C.proc.civ. raportat la art.446 C.proc.civ.,  a respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.