Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâţii Guvernul României, D., E., F., G., H., I., E., Statul Român prin Ministerul Transporturilor - prin C.N.A.D.N. România SA - prin D.R.D.P., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Reşiţa, Municipiul Caransebeş prin Primar şi intervenienţii Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale reprezentat de Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, invocând excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce priveşte imobilul din Caransebeş - teren arabil situat în extravilan, nr. identificare MFP 104159, nr. top. 2775 în suprafaţă de 2.394 mp - anexa 4 (anexă nepublicată fiind informaţie clasificată); H.G. nr. 1282/2009 în ceea ce priveşte imobilul înscris în anexă la poziţia nr. 1 - teren arabil situat în extravilan, nr. identificare MFP 104159, nr. top. 2775, în suprafaţă de 2.394 mp şi, respectiv H.G. al cărei număr nu a putut fi precizat, de modificare a H.G. nr. 1705/2006, respectiv de transfer a imobilului cu nr. de identificare MFP nr. 104159 din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
Ulterior, la termenul din data de 27 noiembrie 2015, intervenienţii Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale au adăugat la cele de mai sus şi menţiunea că înţeleg să invoce şi excepţia de nelegalitate a aceeaşi H.G. nr. 1705/2006 şi în ceea ce priveşte imobilul din Caransebeş cu nr. top. 2775 şi nr. de identificare MFP 154912, imobil aflat în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii prin CNADNR.
În motivare, s-a arătat că includerea în lista de inventar a terenului în discuţie a avut loc cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a art. 7 din Legea nr. 213/1998, aşa cum era în vigoare la momentul emiterii H.G. nr. 1705/2006, întrucât Statul Român nu deţine niciun titlu valabil pentru imobilul cu nr. de identificare MFP 104159, nr. top. 2775, în suprafaţă de 2.394 mp, Statul Român nedobândind deci dreptul de proprietate publică asupra acestuia într-una dintre modalităţile reglementate de art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Instanţa de fond a respins cererea de sesizare privind soluţionarea excepţiei de nelegalitate în ceea ce priveşte Hotărârea de Guvern, menţionată la punctul 3 din înscrisul depus la termenul de judecată din data de 2 octombrie 2015, nefiind menţionat numărul acestui act normativ.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 121 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, D., K., F., E., G., H., I., E., Statul Român-prin Ministerul Transporturilor - prin C.N.A.D.N. România SA - prin D.R.D.P. Timişoara, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Reşiţa, Municipiul Caransebeş prin Primar şi s-au admis cererile de intervenţie accesorii formulate de intervenienţii Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale reprezentant de Direcţia pentru Relaţii cu Parlamentul şi Asistenţă Juridică.
Prin Încheierea din data de 12 aprilie 2016, Curtea de Apel Timişoara a dispus amânarea pronunţării sentinţei pentru data de 26 aprilie 2016.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva Sentinţei nr. 121 din 26 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a Încheierii din 12 aprilie 2016 pronunţată de aceeaşi instanţă au declarat recurs A., B. şi C., invocând prevederile art. 304 alin. (7), (8) şi (9) şi art. *3041 din C. proc. civ.
Recurentul-reclamant critică soluţia primei instanţe pe considerentul că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi echitatea procedurilor, prevăzute în art. 6 Dreptul la un proces echitabil din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recurentul-reclamant mai susţine că instanţa nu i-a permis accesul la o informaţie clasificată (H.G. nr. 1705/2006 - Anexa 4), de care depindea soluţionarea litigiului, informaţie pusă la dispoziţie de Guvernul României prin adresa 15A/1084/CA din 10 martie 2016. De asemenea, Curtea a respins solicitarea de a comunica verbal sau scris dacă terenul cu nr. top 2775 este cuprins în Anexa 4 a H.G. nr. 1705/2006.
În opinia recurentului, Curtea nu avut în vedere întreaga suprafaţă de 2.394 mp din nr. top. 2775, ci doar suprafaţa rezultată din diferenţa dintre suprafaţa de 2.394 mp trecută prin H.G. nr. 1282/2009 din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi suprafaţa de 1.675 mp expropriată prin Decretul nr. 225/1956.
De asemenea, recurentul - reclamant invocă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea privind respingerea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 şi H.G. nr. 1282/2009 a fost dată de Curte cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998, art. 1, 2 şi 3 referitoare la condiţiile de utilitate şi uz public, prevederilor Legii nr. 213/1998 art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 şi Legii nr. 18/1991 republicată, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) referitoare la modalităţile prin care un teren aflat în proprietate privată trece în proprietate publică precum şi prevederile Legii nr. 7/1996 art. 26 alin. (1) şi (2) referitoare la opozabilitatea dreptului de proprietate faţă de terţi.
3. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, instanţa apreciază că este neîntemeiat, având în vedere faptul că în mod corect s-a reţinut că accesul la informaţiile clasificate este permis numai în cazurile, în condiţiile şi cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi de H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate.
În motivarea căii de atac se menţionează de recurenţi că instanţa de fond nu a avut în vedere întreaga suprafaţă de 2.394 mp din nr. top 2775. Or, instanţa de fond a reţinut ca obiect al excepţiei de nelegalitate H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce priveşte imobilul din Caransebeş - teren arabil în extravilan, cu nr. de identificare MFP 104159, nr. top. 2775 în suprafaţă de 2.394 mp - Anexa 4 şi H.G. nr. 1282/2009 în ceea ce priveşte imobilul înscris în anexă la poziţia nr. 1 - teren arabil situat în extravilan, nr. de identificare MFP 104159, nr. top. 2775 în suprafaţă de 2.394 mp. Ulterior, a fost invocată şi excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 şi în ceea ce priveşte imobilul din Caransebeş nr. top. 2775 şi cu nr. de identificare MFP 154912, imobil aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii prin CNADNR.
Astfel, criticile recurenţilor privind analiza excepţiei de nelegalitate doar pentru o parte din suprafaţa de 2.394 mp nu pot fi reţinute, atât timp cât au vizat lipsa titlului valabil de trecere a imobilului supus partajului în proprietatea statului în mod nelegal.
Având în vedere strict obiectul excepţiei de nelegalitate, respectiv H.G. nr. 1705/2006 în ceea ce priveşte imobilul din Caransebeş - teren arabil situat în extravilan, nr. identificare MFP 104159, nr. top. 2775 în suprafaţă de 2.394 mp - anexa 4, H.G. nr. 1282/2009 în ceea ce priveşte imobilul înscris în anexă la poziţia nr. 1 - teren arabil situat în extravilan, nr. identificare MFP 104159, nr. top. 2775, în suprafaţă de 2.394 mp şi, respectiv H.G. al cărei număr nu a putut fi precizat, de modificare a H.G. nr. 1705/2006, respectiv de transfer a imobilului cu nr. de identificare MFP nr. 104159 din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în mod corect nu a putut fi identificat ca fiind prezent un element care să privească nelegalitatea actelor administrative cu caracter individual sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 213/1998 sau a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.
Susţinerile recurenţilor-reclamanţi cu privire la excepţia de nelegalitate se circumscriu în esenţă criticilor prin care se invocă faptul că imobilul situat în localitatea Caransebeş înscris în CF nr. 32039 sub nr. top 2775 - grădină în Valea Potocului ar reprezenta coproprietatea reclamanţilor (intervenienţi în procesul de ieşire din indiviziune), imobil care nu ar îndeplini condiţiile de utilitate şi uz public, astfel cum sunt reglementate în art. 1, 2 şi 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998, ceea ce îi determină pe autorii excepţiei să susţină că H.G. nr. 1705/2006 este nelegal atât în ceea ce priveşte aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al Statului cât şi cu privire la natura juridică a bunului respectiv, iar H.G. nr. 1282/2009 este criticată pentru nelegalitate cu referire la schimbarea administratorului bunului respectiv, din administrarea Ministerului Apărării în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
Or, astfel de susţineri pot fi încadrate în pretenţia autorilor excepţiei de a invoca lipsa titlului de dobândire de către Stat a imobilului în discuţie şi în consecinţă se constituie într-o acţiune în revendicare a dreptului de proprietate, demers imposibil de soluţionat pe calea excepţiei de nelegalitate formulată de către recurenţii-reclamanţi.
În acest context, se constată că recurenţii susţin nelegalitatea actelor administrative care fac obiectul excepţiei şi din perspectiva incidenţei Decretului nr. 225/1956 invocat de către intervenientul Ministerul Apărării Naţionale, susţinând lipsa titlului valabil de trecere a imobilului supus partajului în proprietatea Statului în mod nelegal, ca fiind inclus în Anexa 4 a H.G. nr. 1705/2006.
Astfel de susţineri se consideră de asemenea ca reprezentând cerinţe care se raportează la invocarea titlului nevalabil al statului reprezentat de Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale în cauza pendinte şi nu se circumscriu prevederilor art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 213/1998 care consacră modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică.
Pe de altă parte, nici prevederile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 7/1996 astfel cum au fost invocate de către recurenţii-reclamanţi nu pot constitui temei juridic pertinent în analiza admisibilităţii excepţiei de nelegalitate întrucât în acord cu cele anterior menţionate se constată că recurenţii-autori ai excepţiei revendică un drept de proprietate extratabular.
Recurenţii-reclamanţi invocă incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea privind respingerea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1705/2006 şi H.G. nr. 1282/2009 a fost pronunţată de instanţa de fond cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998, art. 1, 2 şi 3 referitoare la condiţiile de utilitate şi uz public, prevederilor Legii nr. 213/1998 art. 6 alin. (1) şi (2), art. 7 şi Legii nr. 18/1991 republicată, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) referitoare la modalităţile prin care un teren aflat în proprietate privată trece în proprietate publică precum şi prevederilor Legii nr. 7/1996, art. 26 alin. (1) şi (2) referitoare la opozabilitatea dreptului de proprietate faţă de terţi.
În mod eronat recurenţii - reclamanţi identifică H.G. nr. 1705/2006 ca fiind temeiul trecerii în proprietatea statutului a terenului cu suprafaţa de 2.395 mp din parcela nr. 2775.
H.G. nr. 1705/2006 doar atestă în domeniul public al statului şi administrarea Ministerului Apărării Naţionale imobilul 1003 Caransebeş, care include partea din parcela nr. 2775 aflată în administrarea Ministerului Apărării Naţionale. Imobilul 1003 Caransebeş, care include în parte parcela nr. 2775, a fost trecut în proprietatea statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale în baza Decretului 225/1956. Prin H.G. nr. 1282/2009 se trece partea din parcela nr. 2775 din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
Cele două hotărâri de Guvern care fac obiectul excepţiei de nelegalitate au fost emise în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi cu respectarea prevederilor art. 20 respectiv art. 12 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 213/1998, sfera lor de normare limitându-se la atestare domeniului public de interes naţional, conform inventarierilor instituţiilor abilitate. Aşadar Hotărârii Guvernului nr. 1705/2006 şi Hotărârii Guvernului nr. 1282/2009 nu le sun incidente prevederile privitoare la modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică, prevăzute în art. 6 şi 7 din Legea nr. 213/1998.
În mod corect, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că nu pot fi identificate elemente care să privească nelegalitatea actelor administrative cu caracter individual sub aspectul încălcării dispoziţiilor legale prevăzute în art. 6 şi 7 din Legea nr. 213/1998 sau a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991. Totodată, corect s-a constat că nici prevederile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 7/1996 astfel cum au fost invocate de recurenţi nu pot constitui temei juridic pertinent în analiza excepţiei de nelegalitate a celor două hotărâri de guvern.
În concluzie, recursul este neîntemeiat şi va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A., B. şi C. împotriva Încheierii din 12 aprilie 2016 şi a Sentinţei nr. 121 din 26 aprilie 2016 ale Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2017.
Procesat de GGC - LM