Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, a contestat rezoluţia din data de 13 octombrie 2014, emisă de inspectorul judiciar.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 837 din data de 24 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat admiterea acestuia, precum şi a contestaţiei formulate împotriva Rezoluţiei din data de 13 octombrie 2014.
Recurentul a arătat că este greşită concluzia primei instanţe în sensul că este aplicabilă în cauză Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar nu Legea nr. 317/2004. Potrivit art. 47 alin. (3), rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului şef. Aceasta este o procedură internă administrativă, iar rezoluţia de clasare i-a fost comunicată după confirmarea de către inspectorul şef.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii au formulat întâmpinări în cauză.
4.1. Intimata Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât argumentele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.
4.2. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura derulată în recurs
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 3 noiembrie 2016 s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.
Recurentul a formulat punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că recursul său nu este pur formal, ci a combătut motivarea şi starea de fapt reţinută de instanţa de fond.
La termenul din data de 16 martie 2017, având în vedere că în raport s-a propus constatarea nulităţii recursului, s-a considerat de către membrii completului că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
6. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod.
În raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., se constată că recurentul nu combate în vreun fel argumentele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa de fond atunci când a soluţionat pricina şi nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Prin invocarea dispoziţiilor art. 47 alin. (3) Legii nr. 317/2004, precum şi art. 18 alin. (3) şi (4) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie, autorul căii de atac consideră că odată ce rezoluţia de clasare este supusă verificării şi avizării de către şeful direcţiei de inspecţie judiciară, exercitarea procedurii prealabile nu poate fi stabilită în sarcina sa.
Or, invocarea pur formală a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără arătarea în concret a eventualelor greşeli de judecată ale primei instanţe sau a elementelor de nelegalitate ale sentinţei recurate nu pot atrage incidenţa dispoziţiilor invocate de către recurent şi acoperirea nulităţii recursului.
Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.
Dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
PENTru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
PENTru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 496 din Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5) şi pct. 8) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va anula recursul, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 837 din 24 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2017.
Procesat de GGC - LM