Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 106/2017

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2017

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, sub nr. 4506/30/03.07.2014, reclamantul Judeţul Timiş, prin Consiliul Jud. Timiş, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 24.080.688,21 RON, actualizată la zi la data plăţii, din care: 4.067.683,82 RON, reprezentând debitul datorat de pârâtă cu titlu de redevenţă în temeiul Contractului de concesiune nr. 7054/21.06.2012; 20.013.004,39 RON, reprezentând penalităţi de întârziere la debitul mai sus menţionat, calculate în temeiul art. 5.3 din Contractul de concesiune nr. 7054/21.06.2012; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere şi în continuare, de la data de 12.05.2014 până la data efectivă a plăţii debitului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 4356/PI/NCA/5.12.2014, pronunţată în Dosar nr. x/2014, Tribunalul Timiş a respins excepţia inadmisibilităţii şi a prescripţiei extinctive; a admis acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Timiş - prin Consiliul Judeţean Timiş în contradictoriu cu pârâta SC A. SA; a obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele sume: 4.067.683,82 RON debit principal - reprezentând redevenţă - contract de concesiune; penalităţi de întârziere de 1%/zi, aferente debitului principal, astfel: 20.013.004,39 RON - calculate de la data scadenţei până la 12.05.2014, şi în continuare, până la data plăţii efective a debitului restant; nu a acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta apelantă SC A. SA.

3. Soluţia instanţei de apel

Prin Decizia civilă nr. 21 din 31 martie 2015 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă SC A. SA, a schimbat Sentinţa civilă nr. 4356/PI/NCA/5.12.2014, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/2014 în sensul că: a admis excepţia inadmisibilităţii acţiuni, a respins acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Timiş - prin Consiliul Judeţean Timiş, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor reprezentând contravaloarea redevenţei datorate în temeiul Contractului de concesiune nr. 7054/21.06.2012 şi a penalităţilor de întârziere aferente acestui contract; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 10.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanţă; a respins în rest cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 5.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în apel; a respins în rest cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

4. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei civile nr. 21 din 31 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Judeţul Timiş, prin Consiliul Judeţean Timiş invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

5. Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul respingerii recursului ca inadmisibil, prefigurând incidenţa alin. (5) al aceluiaşi articol.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părţilor pentru a formula un punct de vedere.

Reclamantul Judeţul Timiş, prin Consiliul Jud. Timiş a depus punct de vedere prin care a arătat că în mod eronat şi netemeinic, în raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, raportat la prevederile <b>art. 28716</b>, hotărârile primei instanţe în litigiile privind achiziţiile publice sunt supuse numai apelului.

S-a susţinut că, în speţă nu poate fi reţinută o astfel de apreciere având în vedere raporturile dintre părţi bazate pe un contract de natură comercială, aşa cum era definit contractul de achiziţie publică de prevederile O.U.G. nr. 34/2006 la data încheierii contractului, care determină aplicarea normelor procedurale de drept comun, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar reţine o natură administrativă a contractului, calea de atac în materia contractelor de achiziţii publice este recursul, nu apelul, aşa cum a statuat Înalta Curte - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 20/2015 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <b>art. 28716</b> din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

La termenul din 19.01.2017 având în vedere că în raport s-a concluzionat că recursul este inadmisibil, s-a considerat, de către toţi membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs formulată de reclamanta Judeţul Timiş, prin Consiliul Judeţean Timiş, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., completul de filtru constată următoarele:

În primul rând, Înalta Curte nu poate primi apărarea reclamantului potrivit căreia, în cauza dedusă judecăţii, raporturile dintre părţi sunt bazate pe un contract de natură comercială care determină aplicarea normelor procedurale de drept comun, atât timp cât până la momentul pronunţării hotărârii definitive în materia contenciosului administrativ nu s-a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţelor de fond şi apel.

În al doilea rând, se constată că, Decizia nr. 20 din 05 octombrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul competent să judece recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor <b>art. 28716</b> din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea pronunţată de către secţia de contencios administrativ a tribunalului în procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică poate fi atacată numai cu recurs, nu este aplicabilă cauzei deduse judecăţii deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Având în vedere că, hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată la data de 31.03.2015, iar Decizia nr. 20 a fost pronunţată la data de 05.10.2015, dispoziţiile acesteia nu pot fi aplicate retroactiv.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora: procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, precum şi dispoziţiile <b>art. 28716</b> din acelaşi act normativ potrivit cărora: (1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se judecă de curtea de apel.

Dispoziţiile art. III din O.U.G. nr. 77 din 27 noiembrie 2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii statuează în mod expres următoarele: Contestaţiile, procesele şi cererile în materie de achiziţii publice, aflate în curs de soluţionare în faţa Consiliului sau, după caz, a instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, continuă să se judece în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost începute.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care s-a tranşat fondul problemei, aspect în raport de care devin incidente dispoziţiile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că reclamantul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Recurentul a urmărit, prin cererea cu care a învestit instanţa, reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil potrivit principiului unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

PENTru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Judeţul Timiş, prin Consiliul Judeţean Timiş împotriva Deciziei civile nr. 21 din 31 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV