Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 decembrie 2016, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 1264 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea acestei hotărâri şi obligarea intimatului la admiterea cererii de numire a sa în funcţia de judecător la Tribunalul Călăraşi.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, începând cu data de 22 mai 1998 şi până în prezent, şi-a desfăşurat activitatea profesională în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, iar la momentul formulării cererii avea o vechime în funcţia de procuror de 20 de ani şi 11 luni şi deţinea grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal de 17 ani, 9 luni şi 16 zile.
Prin Hotărârea nr. 69 din 21 ianuarie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a decis organizarea unei sesiuni de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător în luna octombrie 2016. Simultan cu sesiunea de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, CSM a publicat un anunţ privind organizarea, tot în luna octombrie 2016, a unei sesiuni de transferuri ale judecătorilor şi procurorilor.
La data de 12 octombrie 2016 s-a publicat de către Consiliul Superior al Magistraturii situaţia posturilor vacante de judecător, conform căreia pe raza Curţii de Apel Bucureşti era vacant un post la Tribunalul Călăraşi.
În acest context, la data de 14 octombrie 2016, contestatoarea A. a formulat cererea de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Călăraşi.
Prin Hotărârea nr. 1021 din 25 octombrie 2016 emisă de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător a contestatoarei A..
În urma finalizării sesiunii de transferuri, la data de 25 octombrie 2016 nu a mai rămas vacant niciun post de judecător la Tribunalul Călăraşi, întrucât, prin Hotărârea nr. 1096 din 25 octombrie 2016 emisă de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus transferul judecătorului B. de la Judecătoria Călăraşi pe singurul post vacant la Tribunalul Călăraşi.
Prin Hotărârea nr. 1264 din 27 octombrie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis respingerea cererii formulată de contestatoare.
În susţinerea contestaţiei, contestatoarea a arătat, în esenţă, următoarele:
- intimatul şi-a folosit prerogativele cu privire la cariera magistratului conferite de Constituţia României, Legea nr. 317/2004 şi Legea nr. 303/2004 cu un vădit exces de putere, cu consecinţa vătămării dreptului său de a fi numită în funcţia de judecător, conform art. 61 din Legea nr. 303/2004, deşi la momentul formulării cererii erau îndeplinite toate cerinţele formale pentru numirea sa în funcţia solicitată (aspect constatat prin Hotărârea nr. 1021 din 25 octombrie 2016 a secţiei pentru Judecători a C.S.M.);
- prin organizarea simultană a sesiunii de transferuri cu cea de numiri, intimatul însuşi a creat premisele pentru respingerea de plano a cererii sale de numire în funcţia de judecător;
- din "motivarea" mai mult decât sumară a soluţiei de respingere a cererii de numire în funcţia de judecător, rezultă că singurul motiv pe care intimatul l-a avut în vedere la soluţionarea cererii este acela că prin modalitatea de stabilire a datelor de soluţionare a cererilor de transfer şi de numire, postul de judecător de la Tribunalul Călăraşi pentru care a solicitat numirea a fost ocupat de un alt magistrat prin transfer cu două zile înainte de a fi pusă în discuţie cererea sa;
- intimatul nu poate susţine în argumentarea soluţiei de respingere faptul că ar fi aplicat dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Regulament întrucât el însuşi a instituit această normă, respectiv a creat premisele aplicării ei, cu intenţia vădită de a da o soluţie nefavorabilă cererii sale şi fără a o analiza pe fond;
- intimatul a acţionat netransparent, întrucât nici anunţul privind organizarea sesiunii de transferuri şi nici cel privind organizarea sesiunii de numire nu conţin informaţii referitoare la data sau ordinea de soluţionare a cererilor de transfer, respectiv de numire, astfel că la momentul formulării cererii nu avea cum să prevadă că pentru acelaşi post se va formula o altă cerere şi că intimatul va da prioritate de facto cererii de transfer.
2. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei formulată împotriva Hotărârii nr. 1264 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
În cauza de faţă nu se poate reţine că hotărârea atacată a fost adoptată cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. CSM a hotărât respingerea cererii în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiile legale incidente, respectiv a art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, modificată şi completată şi a art. 22 din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor.
În ceea ce priveşte efectele Hotărârii nr. 1021 din 25 octombrie 2016 emisă de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, adoptarea acesteia nu creează automat un drept la numire şi nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plen.
Hotărârea secţiei a constatat îndeplinite condiţiile legale în vederea numirii contestatoarei în funcţia de judecător, însă ea reflectă o vocaţie, iar nu un drept la numirea în funcţia de judecător. Vocaţia la numirea în funcţia de judecător reiese din dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Consiliul Superior al Magistraturii are, însă, atributul exclusiv de a decide, în funcţie de toate elementele de fapt, urmărind asigurarea unui echilibru între interesul general şi interesele de ordin profesional ale persoanei care solicită aprobarea cererii de numire.
La data adoptării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1264 din 27 octombrie 2016 nu existau posturi vacante la Tribunalul Călăraşi.
În contextul în care a existat un concurs între cererea de transfer formulată de un judecător şi cererea de numire în funcţia de judecător formulată de contestatoare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod legal şi temeinic asupra cererii contestatoarei, dând prioritate cererii de transfer, cu respectarea Hotărârii de principiu a PCSM nr. 814 din 3 iulie 2014.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată nefondată contestaţia, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente.
Contestaţia a fost adresată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, având ca obiect Hotărârea nr. 1264 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost soluţionată cererea contestatoarei, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, de numire în funcţia de judecător.
Prin Hotărârea nr. 1021 din 25 octombrie 2016 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru numirea contestatoarei în funcţia de judecător, iar prin hotărârea Plenului CSM contestată a fost respinsă cererea contestatoarei de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Călăraşi.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, faţă de lipsa posturilor de judecător vacante la Tribunalul Călăraşi, disponibile pentru sesiunea octombrie 2016 de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător, că se impune respingerea cererii contestatoarei.
Înalta Curte constată că potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "(1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror iar procurorii pot fi numiţi în funcţia de judecător prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute de prezenta lege."
Prevederile legale redate anterior conferă numai o vocaţie pentru numirea din funcţia de judecător în funcţia de procuror şi respectiv, din funcţia de procuror în cea de judecător.
Procedura care trebuie urmată conform acestor dispoziţii legale este prevăzută la art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 (denumit în continuare Regulament).
Consiliul Superior al Magistraturii dispune cu privire la cererile respective, în raport de toate elementele de fapt şi criteriile stabilite prin Regulament, în vederea asigurării unui just echilibru între interesul general reprezentat de o bună administrare a justiţiei şi interesul personal al magistratului.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Regulament, la soluţionarea cererilor de numire din funcţia de judecător în funcţia de procuror şi din funcţia de procuror în funcţia de judecător sunt avute în vedere posturile din lista posturilor vacante publicate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, în măsura în care acestea mai sunt vacante.
Referitor la instanţa la care s-a solicitat numirea, s-a constatat în raport de datele emise de direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii că, după analizarea cererilor de transfer de către secţia pentru judecători, la data de 25 octombrie 2016, la Tribunalul Călăraşi nu mai existau posturi de judecător vacante disponibile pentru sesiunea octombrie 2016 de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător.
În aceste condiţii, în mod legal Plenul CSM a dispus respingerea cererii de numire în funcţia de judecător formulată de contestatoarea A., întrucât la data de 27 octombrie 2016, când a fost soluţionată cererea de numire în funcţia de judecător, nu mai era vacant postul de judecător de la Tribunalul Călăraşi publicat anterior pe site-ul CSM, fiind ocupat în sesiunea de transferuri din data de 25 octombrie 2016.
În contextul în care a existat un concurs între cererea de transfer formulată de un judecător şi cererea de numire în funcţia de judecător formulată de contestatoare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod legal şi temeinic asupra cererii contestatoarei, dând prioritate cererii de transfer, cu respectarea Hotărârii de principiu a PCSM nr. 814 din 3 iulie 2014.
În circumstanţele date, soluţia pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată în fapt şi în drept, astfel că nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.
Faţă de dispoziţiile legale evocate, ţinând cont de întreaga situaţie factuală expusă, se constată că în mod corect a fost respinsă cererea de numire în funcţia de judecător, având în vedere că la data de 27 octombrie 2016 la Tribunalul Călăraşi nu mai exista singurul post vacant publicat, care a fost ocupat în sesiunea de transferuri din data de 25 octombrie 2016.
Cât priveşte organizarea simultană a sesiunii de transferuri cu cea de numiri, se constată că nu există niciun temei care să interzică Consiliului Superior al Magistraturii o astfel de procedură de lucru. Contestatoarea nu a indicat în concret, nicio dispoziţie legală sau regulamentară încălcată şi nu a adus argumente în sensul că aspectele criticate exced legii.
În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, iar în cauza de faţă nu se identifică motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte o conduită arbitrară, fiind respectat totodată principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat.
Concluzionând, se reţine că Plenul CSM, în mod corect, cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 22 alin. (5) din Regulament, dar şi a Hotărârii nr. 814 din 3 iulie 2014 potrivit căreia cererile de transfer au prioritate faţă de cererile de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător şi invers, a respins cererea formulată de contestatoare.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1264 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1264 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 martie 2017.
Procesat de GGC - LM