Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 67/F din data de 7 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală s-au dispus următoarele:

I.1. În temeiul art. 386 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din

- tentativă la infracţiunea de "Atentat contra unei colectivităţi", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 - privind prevenirea şi combaterea terorismului, prev. de 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 402 C. pen. şi

- tentativă la infracţiunea de "Nerespectarea regimului materiilor explozive", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 - privind prevenirea şi combaterea terorismului, prev. de art. 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 346 alin. (3) C. pen.,

- împreună cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) C. pen., în

- tentativă la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale" prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen. şi

- infracţiunea de "Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept" prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 republicată, privind regimul materiilor explozive,

- împreună cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) C. pen.

2. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru tentativă la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale", prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen.

3. În baza art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 republicată, privind regimul materiilor explozive, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 11 luni şi 6 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept".

Conform art. 67 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a scăzut din pedeapsa principală durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, de la 1 decembrie 2015 la 6 noiembrie 2016 .

S-a constatat executată pedeapsa de 11 luni şi 6 zile închisoare aplicată inculpatului A.

Conform art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A.

II.1. În temeiul art. 386 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., din

- instigare la infracţiunea de "Atentat contra unei colectivităţi", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 - privind prevenirea şi combaterea terorismului, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 402 din C. pen. şi

- instigare la infracţiunea de "Nerespectarea regimului materiilor explozive", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 - privind prevenirea şi combaterea terorismului, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 346 alin. (3) din C. pen., împreună cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din C. pen., în

- instigare la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale" prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen. şi

- instigare la infracţiunea de "Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept" prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 republicată, privind regimul materiilor explozive,

- împreună cu aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) C. pen.

2. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. pentru instigare la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale", prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen.

3. În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 republicată, privind regimul materiilor explozive, cu aplicarea art. 49 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 10 luni şi 8 zile închisoare pentru instigare la infracţiunea de "Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept".

Conform art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a scăzut din pedeapsa principală durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, de la 30 decembrie 2015 la 6 noiembrie 2016.

S-a constatat executată pedeapsa de 10 luni şi 8 zile închisoare aplicată inculpatului B.

Conform art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul B.

În temeiul dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. b) şi f) din C. pen. s-au confiscat de la inculpatul A. următoarele bunuri:

- 195 articole pirotehnice categoria F3 (din care 3 bucăţi au fost folosite cu ocazia efectuării Expertizei criminalistice nr. 757407 din 16 decembrie 2015 de către Institutul Naţional de Criminalistică), predate spre păstrare, pe bază de dovadă, U.M. X Jegălia;

- 2 baterii de artificii a câte 16 tuburi, articole pirotehnice din categoria a 2-a, firma "C.", cod PS 3213-16 (din care un pachet a fost folosit cu ocazia efectuării expertizei criminalistice), predate spre păstrare, pe bază de dovadă, U.M. X Jegălia;

- 5 articole pirotehnice (din care 2 bucăţi au fost folosite cu ocazia efectuării expertizei criminalistice), predate spre păstrare, pe bază de dovadă, U.M. X Jegălia;

- 2 baterii de artificii a câte 9 tuburi, firma D., articole pirotehnice din categoria a 2-a, cod SM 9817 (din care un pachet a fost folosit cu ocazia efectuării expertizei criminalistice), predate spre păstrare, pe bază de dovadă, U.M. X Jegălia;

- 1 cutie conţinând 6 bucăţi articole pirotehnice categoria a 2-a (din care 3 bucăţi au fost folosite cu ocazia efectuării expertizei criminalistice), predate spre păstrare, pe bază de dovadă, U.M. X Jegălia;

- 2 cutii conţinând un total de 116 articole pirotehnice (o cutie sigilată conţinând 60 bucăţi şi o cutie desigilată conţinând 56 bucăţi), inscripţionate în limba rusă (din care 3 bucăţi au fost folosite cu ocazia efectuării expertizei criminalistice), predate spre păstrare, pe bază de dovadă, U.M. X Jegălia;

- o cutie metalică de culoare neagră conţinând un dispozitiv de temporizare 12 V.

S-a dispus restituirea către inculpatul A. a următoarelor bunuri:

- 1 telefon mobil de culoare neagră, fără cartelă SIM, cu acumulator, fără încărcător;

- 1 telefon mobil de culoare siclam, fără cartelă SIM, fără încărcător;

- 2 (două) cartele SIM, ale căror margini au fost debitate mecanic, fără serie, protejate prin coduri PIN;

- Stick de memorie de culoare neagră capacitate 4 GB;

- Hard-disk marca capacitate 160 GB;

- Hard-disk marca capacitate 80 GB;

- Hard-disk marca capacitate 120 GB (laptop de culoare gri);

- Compact disc etichetat 1, conţine un număr de 18 track-uri (piste) audio (CDA);

- Compact discul etichetat 2, conţine un număr de 18 track-uri (piste) audio (CDA);

- Telefon mobil de culoare neagră, având două cartele SIM;

- Telefon mobil de culoare neagra, fără cartela SIM, fără încărcător;

- Telefon mobil de culoare verde închis, fără cartela SIM şi fără încărcător;

- Cartelă SIM;

S-a dispus restituirea către inculpatul B. a următoarelor bunuri:

- Hard-disk capacitate 160 GB (din laptop);

- Stick de memorie capacitate 64 GB;

- Card de memorie capacitate 512 MB;

- Card de memorie capacitate 1 GB;

- DVD - etichetat 1;

- DVD - etichetat 2;

- Compact disc.

III.1. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 52 C. proc. pen., s-a constatat că organizaţia, fără personalitate juridică pe teritoriul României, "Mişcarea de Tineret 64 de Comitate" - HVIM şi Asociaţia "E." - CIF 25683642 au caracter fascist, rasist şi xenofob, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G . nr. 31/2002, republicată.

2. S-au confiscat de la inculpatul B. următoarele bunuri care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 din O.U.G nr. 31/2002, republicată:

- 23 bucăţi dreptunghiulare material textil de culoare albă având 4 dungi roşii paralele reprezentând steagul arpadian;

- 9 bucăţi dreptunghiulare material textil de culoare albă având imprimat cu negru un înscris în limba maghiară şi o cruce pe care este inscripţionat " . . . . . . . . . .";

- 3 autocolante de culoare negru cu roşu, având înscris numărul "64" (cele 64 de Comitate);

- diplomă în limba maghiară pe numele F., eliberată de HVIM sub semnătura preşedintelui G.;

- carte în limba maghiară, 1143 file;

- carte în limba maghiară, 128 file;

- 6 broşuri în limba maghiară;

- carte în limba maghiară, 61 file;

- diplomă în limba maghiară pe numele B., eliberată de HVIM sub semnătura preşedintelui G.;

- 11 autocolante de propagandă;

- 14 formulare înscriere în HVIM;

- diplomă color în limba maghiară;

- steag arpadian (dungi alb-roşii) pe care sunt suprapuse însemne revizioniste;

- steag arpadian din material textil în formă dreptunghiulară cu dungi albe şi roşii având gravat conturul unei pasări;

- un steag material textil în culorile roşu, alb, verde inscripţionat în limba maghiară;

- steag arpadian din material textil formă dreptunghiulară de culoare roşu şi alb;

- steag material textil formă dreptunghiulară în culorile negru şi roşu având inscripţionate o semilună şi o stea de culoare albă;

- reprezentarea grafică, pe suport hârtie a "Ungariei Mari".

3. S-au confiscat de la inculpatul A. următoarele bunuri care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 din O.U.G nr. 31/2002, republicată:

- 2 broşuri având fiecare 21 file;

- 1 (un) Steag;

- 21 bucăţi mini autocolante de propagandă;

În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 10.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind faptele pentru care s-a dispus achitarea inculpaţilor, au rămas în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba maghiară s-a dispus a se suporta de către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Inculpatul B. are vârsta de 30 de ani, locuieşte în localitatea Târgu-Secuiesc şi din anul 2014 este preşedintele organizaţiei, fără personalitate juridică pe teritoriul României, "Mişcarea de Tineret 64 de Comitate" - HVIM, cu structuri zonale în Cluj, Covasna, Harghita şi Mureş, având aproximativ 350 de membri.

Inculpatul este şi preşedintele Asociaţiei "Oastea Sfântului Ladislau" (E. - organizaţie paravan pentru HVIM în Transilvania), prin intermediul căreia se colectează contribuţiile voluntare de 2% din impozitul pe venitul anual al etnicilor maghiari şi se finanţează activităţile/acţiunile/manifestaţiile desfăşurate pe teritoriul României în numele şi pe seama, respectiv, prin folosirea însemnelor şi simbolurilor HVIM, menite a face cunoscute şi promova în public, prin propagandă, dezideratele Mişcării.

"Mişcarea de Tineret 64 de Comitate" - HVIM din Ungaria este una din cele mai active organizaţii cu caracter revizionist şi iredentist, rasist, xenofob, antisemit şi antiromânesc care acţionează la nivelul Bazinului Carpatic pentru educarea tineretului de etnie maghiară în spiritul apartenenţei la valorile identităţii naţionale ale statului ungar. Spre exemplu, în cursul anului 2009, în urma activităţilor extremist-separatiste desfăşurate în Voivodina (provincie din nordul Serbiei unde etnicii maghiari reprezintă 13% din populaţie), de organizaţia condusă de H., membru al partidului parlamentar JOBBIK din Ungaria şi preşedinte al Mişcării pentru Tineret 64 de Comitate - HVIM, acesta a primit interdicţia de a intra pe teritoriul Serbiei timp de 2 ani.

În anul 2014, autorităţile române au dispus restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României în cazul aceluiaşi H., pentru acţiuni ce afectează ordinea publică şi securitatea naţională desfăşurate în Transilvania, în numele şi pe seama Mişcării pentru Tineret 64 de Comitate - HVIM.

Alături de acesta, autorităţile de aplicare a legii din România au mai dispus măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României în cazul cetăţenilor maghiari I. - membru al organizaţiei "Oastea Haiducilor" şi J. - deputat în parlamentul ungar, membru Jobbik.

Totodată, Curtea de Apel Bucureşti l-a declarat indezirabil pe K. - liderul Noii Gărzi Maghiare (Plutonul Secuiesc) din Ardeal pentru o perioadă de cinci ani, în sarcina acestuia reţinându-se faptul că, începând cu anul 2013, a desfăşurat pe teritoriul României, în zona Ardealului, activităţi contrare ordinii publice şi securităţii naţionale de factură extremistă.

Pentru motive similare, preşedintelui fondator al Mişcării pentru Tineret 64 de Comitate - HVIM, G., i s-a interzis intrarea pe teritoriul Slovaciei, între anii 2006 - 2011; pe teritoriul României pentru 3 luni în anul 2005; pe teritoriul Serbiei în intervalele 2004 - 2005, respectiv 2008 - 2010 şi a fost expulzat din Canada în anul 2008.

Odată cu revocarea, în ianuarie 2015, a măsurii nepermiterii intrării în ţară a preşedintelui Mişcării pentru Tineret 64 de Comitate - HVIM Ungaria, H., campania de recrutare de noi membri HVIM desfăşurată pe teritoriul României în localităţi din zona Transilvaniei, unde comunităţile de etnici maghiari sunt reprezentative, a stat sub semnul sloganului:

"Fă parte din rezistenţă! Noi nu luptăm doar în spaţiul virtual, steagul libertăţii noastre flutură din nou. Vino cu noi pe tărâmul acţiunii!".

Cu toate că inculpaţii şi alţi membri ai HVIM Transilvania audiaţi în cauză ca martori au declarat că militează pentru respectarea drepturilor minorităţilor şi că, în cadrul acestei organizaţii, s-au desfăşurat preponderent activităţi caritabile, bazate pe voluntariat, probele administrate confirmă faptul că, sub acest paravan, s-a susţinut obiectivul declarat al "Mişcării de Tineret 64 de Comitate" - HVIM din Ungaria şi anume refacerea "Ungariei Mari", aşa cum aceasta exista înainte de încheierea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) prin alipirea teritoriilor pierdute după încheierea Primului Război Mondial.

Astfel, pe lângă simbolurile şi sloganurile utilizate cu prilejul diferitelor acţiuni şi manifestări organizate în Transilvania, care neagă caracterul de stat unitar şi indivizibil al României (ex:

"Ţinutul Secuiesc nu este România!"/"Ţinutul Secuiesc Independent ", "Să piară Trianonul!"/"Vesszen Trianon!"), elocventă în acest sens este întâlnirea care a avut loc în localitatea Mădăraş, judeţul Harghita, între L. (cetăţean elveţian, posibil autor al unei lucrări intitulate "Cartea cărţilor luptătorului pentru libertate, dedicat prezentării unor tehnici de luptă specifice grupărilor teroriste) şi inculpatul B., martorii M., N., F. şi numitul O.

Cu acest prilej, L. le-a recomandat membrilor HVIM Transilvania derularea de acţiuni constând în confecţionarea de material explozibil în scopul utilizării acestuia pentru aruncarea în aer a unor conducte de gaze sau a unor reţele de cale ferată.

Discuţiile au fost interceptate în baza Mandatului de securitate naţională nr. 001912, emis la data de 9 martie 2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi declasificat la data de 12 aprilie 2016, şi au relevat disponibilitatea lui L. de a furniza membrilor HVIM, prin intermediul platformei "Skype", o "reţetă de material explozibil", urmând ca, la solicitarea reprezentanţilor HVIM, aceasta să fie testată cu ocazia viitoarei deplasări a lui L. în România. În acest context, M. a afirmat că "ne-am duce într-un loc în care ne-ai spune 1 - 2 reţete, eventual le-am şi face şi le-am şi încerca. Că e pădure, nimeni nu se duce acolo, e în spatele lui Dumnezeu, unde nu ne deranjează, nu ne vede nimeni".

În plus, L. a lansat varianta aruncării în aer a unei conducte care tranzitează România şi punerii la dispoziţia membrilor HVIM a unei hărţi conţinând astfel de repere. Pe acest fond, inculpatul B. a susţinut că, în judeţul Covasna (Pasul Oituz, Târgu Secuiesc şi Sânzieni), există porţiuni în care conductele de gaze sunt la suprafaţă, lansând posibilitatea ca acţiunea de aruncare în aer a conductelor să fie pusă în practică "în ziua de Crăciun".

În cadrul discuţiilor, L. şi-a manifestat intenţia de a elabora o "carte de buzunar", intitulată "Luptător pentru libertate - planificarea şi organizarea unei lovituri de stat", solicitându-le reprezentanţilor HVIM să promoveze lucrarea, în vederea achiziţionării acesteia de către terţe persoane.

Deşi inculpatul B. şi martorii M., N. şi F. au declarat, în cursul cercetării judecătoreşti, că nu au fost de acord cu ideile expuse de către L. la întâlnirea din 19 august 2015, luând hotărârea să întrerupă orice legătură cu acesta, conduita ulterioară a inculpatului probează faptul că acesta a continuat să susţină şi să promoveze obiectivul declarat al "Mişcării de Tineret 64 de Comitate" - HVIM din Ungaria, inclusiv prin recurgerea la acţiuni violente.

Astfel, în data de 10 octombrie 2015, la sediul S.C. P. S.R.L., administrată de inculpatul A. (preşedintele filialei Târgu Secuiesc a HVIM Transilvania), în biroul acestuia, a avut loc o şedinţă a membrilor HVIM Transilvania, prezidată de inculpatul B., la care au participat M., N., F., A., Q. şi R., ultimii doi plecând înainte ca inculpatul să pună discuţie amplasarea de către membrii HVIM, în localitatea Târgu Secuiesc, a unor materiale pirotehnice care urmau să fie declanşate în data de 1 decembrie, cu prilejul celebrării Zilei Naţionale a României.

În acest context, iniţial s-a discutat despre arborarea unui steag, vopsirea indicatoarelor, acoperirea acestora cu panglici negre, după care B. l-a întrebat pe A. dacă nu s-ar putea pune o petardă, la care să se monteze un cronometru şi înainte cu două zile să fie amplasată într-un copac sau tufiş. Interlocutorii s-au arătat interesaţi de propunere, inculpatul ... insistând asupra modului în care urma să fie organizată această acţiune, solicitându-le să se gândească la acest lucru.

În continuare, discuţiile au avut în vedere posibilităţile tehnice prin care se puteau declanşa de la distanţă materialele pirotehnice, procurarea acestora, locurile unde urmau să fie amplasate, măsurile de precauţie care se impuneau a fi luate pentru a nu fi identificaţi cei implicaţi în această acţiune.

Fiecare dintre participanţi a avut un rol activ în privinţa acestui subiect, însă s-a remarcat în mod deosebit inculpatul B. prin influenţa şi autoritatea conferite de funcţia de conducere în cadrul organizaţiei, respectiv, prin modul în care a condus discuţia, fiind evidentă intenţia acestuia de a-l determina pe inculpatul A. să se implice în această activitate ilicită, în condiţiile în care A. avea cunoştinţe în domeniul electronicii şi era membru al unei echipe de airsoft, fiind familiarizat cu materialele pirotehnice şi dispozitivele folosite în acest joc.

Conversaţia a fost înregistrată de colaboratorul cu identitate protejată S. (nume de cod), folosirea acestuia fiind autorizată de procuror la data de 12 noiembrie 2015, în conformitate cu art. 148 alin. (1) - (3) şi 5 - 10 din C. proc. pen., având în vedere împrejurarea că probele, localizarea şi identificarea persoanelor implicate în pregătirea şi săvârşirea infracţiunii pentru care a fost începută urmărirea penală în cauză nu puteau fi obţinute în alt mod, iar folosirea unui investigator sub acoperire nu a fost posibilă.

Cu respectiva ocazie, colaboratorul S. a relatat faptul că, în cursul zilei de 10 octombrie 2015, pe raza judeţului Covasna, a avut loc o întâlnire, înregistrată ambiental, a mai multor membri HVIM Transilvania, pe parcursul căreia numitul B. a propus amplasarea şi detonarea unui dispozitiv exploziv improvizat în timpul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 decembrie 2015 pe raza judeţului Covasna, afirmând că are o cutie de petarde acasă care poate fi folosită în realizarea acestei acţiuni.

Ulterior întâlnirii din 10 octombrie 2015, în intervalul 16 - 20 noiembrie 2015, inculpatul A. l-a contactat pe martorul T., administratorul SC U. SRL Timişoara (firmă autorizată în baza Legii nr. 126/1995, republicată - privind regimul materiilor explozive pentru a deţine, transporta, comercializa şi folosi materii explozive, cu respectarea prevederilor legale în vigoare) la adresa de Messenger (www.xxx.ro), inculpatul comandând 10 cutii conţinând 200 bucăţi articole pirotehnice - încadrate în categoria a 3-a de risc, precum şi câte două seturi de articole pirotehnice - încadrate în categoria a 2-a de risc. Inculpatul a mai solicitat în plus livrarea a 10 cutii de articole pirotehnice susţinând că le plătise în anul precedent, de revelion şi nu îi fuseseră livrate.

La data de 18 noiembrie 2015, martorul V. a livrat inculpatului A. 210 articole pirotehnice (10 cutii x 20 buc + 10 bucăţi în loc de 10 cutii), respectiv câte două seturi de articole pirotehnice - încadrate în categoria a 2-a de risc, iar la data de 19 noiembrie 2015 diferenţa de 10 cutii conţinând 200 articole pirotehnice FP3, precum şi 2 baterii de artificii a câte 9 tuburi, firma D., articole pirotehnice din categoria a 2-a, respectiv 2 baterii de artificii a câte 16 tuburi, articole pirotehnice din categoria a 2-a, firma "C.".

Un alt mijloc de probă care conduce la concluzia că inculpatul A. a fost convins de inculpatul B. să accepte planul pus la cale în şedinţa din 10 octombrie 2015 îl constituie înregistrarea convorbirii telefonice din data de 20 noiembrie 2015, orele 11:54:57, purtate de inculpatul A. de la nr. 0728xxxx cu o persoană aflată la postul telefonic nr. 0762xxxx, interceptată în baza Mandatului de siguranţă naţională eliberat la data de 22 octombrie 2015 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (declasificat la datele de 9 decembrie 2015 şi 12 aprilie 2016), inculpatul afirmând că "Pe întâi decembrie va avea loc comemorarea Diviziei Secuieşti . . . . . . . . . . trebuie să depunem cererea în Consiliu . . . . . . . . . .deoarece şi românii vor defila în Târgu, iar cele două să nu aibă loc în acelaşi timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .o să aducă armata din Breţcu, pompierii, câţiva poliţişti şi atât", pentru ca, la curiozitatea interlocutorului exprimată în termenii: "Ceva contra în acest caz!", inculpatul A. să confirme asumarea celor discutate în cadrul şedinţei din data de 10 octombrie 2015:

"Vine de la sine. Noi ne-am gândit la altceva pentru data de întâi, dar vom discuta ... am venit cu nişte idei de nici nu ne-ar fi trecut prin cap înainte."

După această dată, conştientizând riscul la care se expunea prin deţinerea unei cantităţi prea mari de materiale pirotehnice, inculpatul A. a vândut o parte din produse martorului W. (angajat la SC P. SRL), la domiciliul acestuia din urmă fiind descoperite 200 petarde.

Referitor la acest aspect, martorul W. a declarat, în cursul cercetării judecătoreşti, că, spre sfârşitul lunii noiembrie 2015, A. i-a arătat două cutii care conţineau petarde şi jocuri de artificii, afirmând că are prea multe şi nu are ce să facă cu ele. Martorul s-a oferit să ia o cutie pentru a folosi petardele de revelion, după două zile plătindu-i inculpatului contravaloarea acestora, respectiv suma de 230 RON sau 270 RON.

Martorul a mai relatat că, la revelionul din anul 2014, a folosit împreună cu prietenii săi o cantitate asemănătoare de petarde, achiziţionate din piaţa oraşului Târgu Secuiesc şi că în preajma aceleiaşi sărbători a primit de la A. 8 - 10 bucăţi petarde de acelaşi fel cu cele din anul 2015.

Inculpatul A. a recunoscut că a predat martorului W. o parte din articolele pirotehnice pentru a nu fi identificată la domiciliul său o cantitate foarte mare de asemenea materiale.

În urma percheziţiilor domiciliare efectuate în data de 30 noiembrie 2015 la domiciliul/reşedinţele inculpatului A., în baza Mandatelor de percheziţie domiciliară nr. 149, nr. 150, nr. 151, nr. 152 şi nr. 153 emise la data de 26 noiembrie 2015 de Curtea de Apel Bucureşti, au fost identificate şi ridicate, între altele, 195 articole pirotehnice, 2 baterii de artificii a câte 16 tuburi, articole pirotehnice din categoria a 2-a, firma "C.", 5 articole pirotehnice, 2 baterii de artificii a câte 9 tuburi, firma D., articole pirotehnice din categoria a 2-a, 1 cutie conţinând 6 bucăţi articole pirotehnice categoria a 2-a, 2 cutii conţinând un total de 116 articole pirotehnice (o cutie sigilată conţinând 60 bucăţi şi o cutie desigilată conţinând 56 bucăţi), inscripţionate în limba rusă.

În urma administrării întregului material probator, Curtea a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine faptul că inculpatul A. a intenţionat să confecţioneze un dispozitiv exploziv improvizat prin utilizarea de amestecuri de substanţe aflate în compoziţia materialelor pirotehnice şi prin folosirea de bile de airsoft, tuburi de spray, tuburi metalice, cuie, pietriş.

Astfel, probatoriul pe care s-au bazat concluziile Parchetului este reprezentat, în principal, de nota de redare a înregistrării efectuate de colaboratorul cu identitate protejată S. (nume de cod), la data de 10 octombrie 2015, coroborată cu notele de redare a discuţiei telefonice din 3 decembrie 2016 purtate de inculpatul A. cu soţia sa (în care inculpatul afirmă că materialele descoperite la domiciliul lui W. trebuie predate poliţiei neamestecate) şi a discuţiilor purtate în mediu ambiental în data de 19 august 2015, între inculpatul B., fratele acestuia F., martorul M. şi numitul L., respectiv cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 aprilie 2016 şi procesele-verbale privind analiza datelor rezultate în urma percheziţiilor informatice efectuate asupra sistemelor informatice şi suporţilor de stocare ridicate de la inculpaţi.

Alături de aceste mijloace de probă, au fost avute în vedere anumite împrejurări de fapt (referitoare la locul unde au fost găsite materialele pirotehnice, cantitatea acestora, modul de prezentare a ambalajului de depozitare, măsurile de precauţie luate de A., identificarea în proximitatea materialelor pirotehnice a două telefoane mobile neconectate şi a două cartele SIM ale căror margini din plastic conţinând seriile de identificare fuseseră îndepărtate mecanic prin decupare, constatarea lipsei unui număr de 15 bucăţi FP3, achiziţionarea de articole pirotehnice care nu conţin pulbere neagră împreună cu cele care conţin o astfel de substanţă, identificarea unor bile de airsoft, cuie, pietriş, ţevi din cupru/oţel cu ocazia percheziţiilor efectuate la domiciliul/reşedinţa inculpatului A.), în raport de care s-au formulat diferite deducţii şi presupuneri de către procurorul de caz.

Este adevărat că, în procesul coroborării şi evaluării probelor, instanţa poate să stabilească cu caracter de certitudine o anumită situaţie de fapt pe baza recurgerii la anumite silogisme, însă acest procedeu trebuie să se bazeze pe elemente certe şi să conducă la o concluzie rezonabilă.

Raportat strict la elementele care formează obiectul acuzaţiei îndreptate împotriva inculpaţilor, Curtea nu a împărtăşit argumentele expuse de procuror în susţinerea scenariilor avute în vedere de expertul care a întocmit Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 7 aprilie 2015 şi care au implicat amestecuri de substanţe aflate în compoziţia materialelor pirotehnice, respectiv folosirea de bile de airsoft, tuburi de spray, ţevi de cupru sau oţel, cuie de ulucă, pietriş, plasând analiza juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor în zona de incidenţă a dispoziţiilor Legii nr. 535/2004 - privind prevenirea şi combaterea terorismului.

În sensul celor menţionate, Curtea a avut în vedere, în primul rând, conversaţia dintre B., A., M., N. şi F. din data de 10 octombrie 2015, referitoare la Ziua Naţională a României, înregistrată de colaboratorul cu identitate protejată S. (nume de cod), cu următorul conţinut: "Domn 1: - Ce trebuie să mai discutăm: 1 decembrie. Eu zic că ar fi suficient dacă s-ar arbora un singur steag.

Domn 2: - E riscant, nu se merită. (...) Dar voi va trebui să decideţi însă ar merita să lipiţi indicatoarele.

domn 3: - Ori vopsite cu spray.

Domn 4: - E mai simplu aşa, că benzile alea nu e sigur că se lipesc.

Domn 1: - Dar nici cu spray nu e sigur, se poate prelinge.

Domn 2: - Cel mai simplu e cu panglică neagră, o arunci peste şi îi faci nod.

Domn 3: - În loc de panglică ar fi mai bine elastic negru. îl legi dinainte şi îl întinzi ca să-l poţi prinde pe indicator. Dar nu e bine, deoarece nu-l poţi prinde în diagonală.

Domn 2: - Mai bine panglică neagră.

Domn 3: - De pe panglică nici nu au cum să preleveze amprente, că e material.

Domn 2: - N-au bani să pentru o tehnică atât de avansată.

Domn 3: - Eu am amprentare în dosar. Ştii, când au încercat să preleveze de pe autocolant. Doar că nu le-a reuşit. O chestie ştearsă, două parţiale, însă nu suficient de clare să le poată folosi.

Domn 2: - Işti, ar trebui să discutăm un pic despre şedinţa de consiliu.

Domn 1: - Stai, că mai e ceva. Işti, n-am putea pune o petardă

Domn 3: - Adică

Domn 1: - Se poate monta un cronometru înainte cu două zile s-o puneţi într-un copac sau într-un tufiş.

Domn 2: - Dar un astfel de cronometru costă. Cred că e vreo 1 - 200 de RON.

Domn 3: - Mă interesez.

Domn 2: - Dar Işti, se găseau cronometre, tâmpenii din alea de cupru.

Domn 4: - Bine, dar alea sunt altceva.

Domn 1: - Să montaţi vreo 20 de bucăţi în jurul statuii.

Domn 4: - Nu trebuie înainte cu două zile. Le pui în seara precedentă. Pui cutiuţe şi gata.

Domn 3: - Dar cu cronometru nu e o soluţie, deoarece n-ai de unde să ştii când se pleacă.

Domn 1: - Dar … (neinteligibil) …

Domn 3: - Da, aşa s-ar putea.

Domn 1: - Să le pornească doi. Trebuie învăţat, să fie uşor de... S-ar putea din mai multe locuri.

Domn 2: - O să se spună că Târgu a fost atacat de... (neinteligibil - posibil terorişti) (toţi izbucnesc în hohote de râs).

Domn 3: - Ar fi dur de tot. Că în astfel de cazuri se ştie, dar nu se ştie cine a fost.

Domn 1: - Vă închipuiţi, tocmai când defilează!

Domn 2: - Dacă ar fi doar una nu s-ar speria, dar când o să înceapă du, du, du, du. Fum, zgomot ... Mi-am şi imaginat deja.

Domn 4: - Ar fi mişto să fie fum. Ar fi o bombă bună.

Domn 1: - Să vă gândiţi cum s-ar putea face acest lucru.

Domn 5: - Şi la cum să comandăm componentele.

Domn 1: - Da. Eu am o cutie.

Domn 3: - Eu n-am nici una.

Domn 1: - În caz că nu poţi comanda, am o cutie. Azi am găsit-o. Aşa mi-a venit ideea. Am făcut curăţenie, am o cutie. Mai mult, s-ar putea monta şi mai încoace.

Domn 5: - Când mi-au confecţionat mie m-a costat 200 de RON. E adevărat că acţiona prin sms (...)

Domn 1: -Tu zici de chestia aia care îţi trimite mesaj cu temperatura

Domn 2: - Dar ce poate face chestia aia, se cuplează la termostat sau ce face

Domn 5: - Îmi trimite sms. La vremea aia m-a costat 200 de RON.

Domn 3: - Dar cu tehnologia de acum.

Domn 5: - Mie mi-a făcut-o fiul lui nea . . . . . . . . . .A cumpărat o chestie chinezească, iar restul a făcut el. Are cutie, are antenă, are tot. Poate că şi pentru asta va trebui antenă.

Domn 4: - Dar aia s-a făcut de mult. De atunci s-au schimbat multe.

Domn 3: - Iar distanţa nu e atât de mare.

Domn 5: - Mi-a trimis sms şi când eram în Ungaria.

Domn 3: - Mai e o chestie pe care aş putea să o fac. Internet mobil pe telefon, de pe telefon intru pe camera de jos, iar pe cameră mă uit la mulţime. Dar mă duc la Sfântu Gheorghe. Mă duc cu familia la Sfântu, iar de acolo apăs butonul.

Domn 4: - Da. Suni de acolo.

Domn 3: - Dar ştiţi care e problema Trebuie să vedem cum se poate face să nu se vadă cine a apelat.

Domn 4: - Dar de ce Cumperi o cartelă, un telefon de 100 sau de 50 de RON. Cartelă nou-nouţă şi un telefon la fel. Apelezi şi apoi le distrugi.

Domn 1: - Ceea ce am uitat să vă spun e că totul trebuie să pornească la statuie acolo să se capteze semnalul pentru toate.

Domn 2: - Apoi arunci la gunoi şi gata.

Domn 1: - Nu, chestia de captare rămâne acolo.

Domn 2: - Şi crezi că n-o vor găsi

Domn 1: - Cu siguranţă.

Domn 4: - Nu contează unde se montează.

Domn 5: - Dar staţi să ne gândim un pic. O să se ştie cine le-a fabricat.

Domn 1: - Sigur că o să se ştie.

Domn 5: - Întrebarea e dacă merită să atragem atenţia asupra noastră cu aşa ceva.

Ar trebui ceva mai serios.

Domn 3: - O chestie mai serioasă.

Domn 5: - Aşa că nu despre petarde ar trebui să discutăm.

Domn 1: - Aha.

Domn 2: - E amuzament.

domn 4: - Măcar o să se zică că dacă suntem în stare de aşa ceva, oare de ce am mai fi

Domn 2: - Dar n-ar fi mai bine în Sfântu Gheorghe

Domn 3: - Nu.

Domn 2: - Întrebarea e dacă se organizează sau nu defilare în Târgu.

Domn 4: - Sigur va fi.

Domn 5: - ND nu vine la...ş

Domn 1: - Păi acolo unde se duc ei ar trebui să facem. Ori în Sfântu, ori în Ciuc.

Domn 4: - Da, dar ei se anunţă în ultima clipă.

Domn 2: - Nu contează. Ai echipamentul şi.

Domn 5: - Cutiuţă, cutie de carton... Oricare dintre noi o poate amplasa.

Domn 1: - Mănânci fornetti, arunci punga.

Domn 3: - În cutie de pizza, în orice.

Domn 4: - Da, se poate, dar.

Domn 2: - Trebuie să ai grijă cum le arunci, că vor fi mulţi poliţişti.

Domn 1: - Cu 10 minute înainte. Arunci şi pleci.

Domn 4: - Dar trebuie să ştii pe unde trec şi tot. Dar dacă se duc la Mureş sau la Cluj sigur nu ne ducem până acolo doar ca să aruncăm.

Domn 3: - O pungă de fornetti.

Domn 5: - Ar merita să facem măcar să acumulăm experienţă.

Domn 4: - De ştiut ştiu că se va organiza ceva aici, deoarece cel de la For You şi cel de la la BRD au început pregătirile. Organizează tot. Cum îl cheamă pe cel de la BRD domn 3: - . . . . . . . . . .

Domn 4: - Şi ăla e ...

Domn 3: - Amândoi sunt . . . . . . . . . .

Domn 4: - E ochelarist, are un ... albastru.

Domn 3: - El s-a ocupat de vinuri. Şi în Braşov a avut.

Domn 4: - Ambii sprijină biserica ortodoxă din Târgu şi tot.

Domn 1: - Aţi auzit câţi bani revendică de la consiliul local din cauza cinematografului

Domn 4: - Şi îi va primi, că are tot dreptul.

Domn 2: - Hai, veniţi cu idei, că eu nu am niciuna, deoarece nu mă pricep.

Domn 5: - Nici eu.

Domn 1: - Nici eu. Dar parcă văd cum se vor arunca la pământ, n-o să mai facă niciodată. Ar fi ceva ce ar difuza şi BBC.

Domn 2: - Iar Târgu, la naiba! Să se atragă atenţia asupra Târgu Secuiesc, să se vadă ca celor de aici nu le este teamă!

Domn 4: - Că e buricul pământului.

Domn 3: - Şi chiar dacă nu facem cum am zis. Nu-mi spune mie că te-ar prinde cineva dacă o aprinzi şi o arunci în tufiş, deoarece îi trebuie timp să bubuie, iar tu vei fi deja în stradă şi până se dezmeticesc vei fi demult acasă.

Domn 4: - Dar e mai riscant.

Domn 3: - O arunci şi pleci.

Domn 2: - Vor fi însoţiţi de mulţi poliţişti.

Domn 4: - Vor fi prea mulţi oameni, te văd, mai sunt şi camerele.

Domn 1: - Ca să nu mai vorbim de faptul că sunt poziţionaţi şi în alte locuri, iar dacă e ceva, atunci ies şi... Trebuie să avem grijă, mai ales la curţi.

Domn 2: - Eu am păţit-o atunci când am făcut blană de vulpe în zori. Fugeam afară, i-am văzut, am intrat din nou.

Domn 1: - Trebuie să facem în aşa fel încât să avem mâinile curate în ziua respectivă.

Domn 4: - Să nu fim văzuţi nicăieri, să nu fim în apropiere.

Domn 1: - Să fiţi plecaţi undeva.

Domn 2: - Dar pentru asta e nevoie de o tehnologie bună, precisă. Şi noi nu avem aşa ceva.

Domn 1: - Dar trebuie să facem o încercare. Nu mănânci pizza cu poftă, doar o guşti, vezi cum e. Domn 4: - Şi cu timpul se poate face şi altceva.

Domn 1: - Mai ales dacă ai reţeta care trebuie pentru pizza.

Domn 4: - Trebuie întrebat L.. în secunda doi îţi scrie reţeta.

Domn 2: - Nu se pricepe la electronică.

Domn 4: - Ce Păi nu ne-a spus unde se găsesc.

Domn 2: - Asta ne-a spus, dar ... Atunci când făcea el nu erau chestii de astea.

Domn 3: - Nu e în clar cu noua tehnologie.

Domn 4: - Ne-ar putea spune o pagină pe care se postează fel de fel de chestii.

Domn 5: - Chestia asta s-ar putea face în air soft, nu

Domn 3: - Da.

Domn 5: - Şi chiar putem declanşa dacă avem tehnologia. în şir, una după alta, vreo 10.

Domn 3: - Nu. E ... (neinteligibil), de acolo iese un cablu, iar la capătul cablului e o bucată de fosfor ... (neinteligibil) ... fitil, iar când ajunge la fosfor acesta se aprinde.(discuţii suprapuse).

Domn 4: - Păi o baterie, un acumulator.

Domn 3: - Puteai să fixezi cronometru la ce am avut noi. Putea să-l fixezi la maxim 24 de ore.

Domn 2: - Pentru noi ajunge la o oră.

Domn 5: - Nu e bine, deoarece se va patrula, se va filma. Şi pot vedea cine aruncat. Trebuie puse cu mult înainte.

Domn 1: - Măcar cu două zile. Şi nu trebuie pus neapărat în tufiş, se poate pune în altă parte.

Domn 4: - În tufiş e mai bine.

Domn 1: - Sau în zăpadă.

Domn 5: - Şi se poate să fie legate între ele cu fitil

Domn 4 - Îl înfăşori.

Domn 2: - Da, dar problema e că se udă dacă ninge sau plouă.

Domn 1: - Pui într-o pungă de nailon.

Domn 5: - Nu pungă, ci într-o cutie înfăşurată bine în bandă adezivă.

Domn 2: - Trebuie să fie rezistentă.

Domn 5: - Dar trebuie să aibă şi o sursă de alimentare,

Domn 3: - Trebuie. Măcar un acumulator sau ceva.

Domn 1: - Eu zic că înainte să muşcaţi o bucată mare trebuie să vedeţi cum se poate muşca.

Domn 5: - Întâi trebuie să vedem dacă putem lega una de alta mai multe.

Domn 4: - Dar separat se găseşte fitil Fitilurile de armată nu se sting, ard şi sub apă.

Domn 5: - Şi tu nu poţi face rost

Domn 4: - Nu. Nu pentru că sunt.

Domn 5: - Nici n-ar fi bine să poţi, că s-ar ştii de unde sunt. Mai bine comanzi.

Domn 3: - Întrebarea e cui să vină comanda. Dar se poate să zici o localitate din apropiere.

Domn 4: - Nu. Dai o adresa şi numărul de telefon, curierul oricum te sună înainte să aducă comanda, iar tu îi spui că nu vă întâlniţi la adresa respectivă, ci să îl aducă la Târgu Secuiesc.

Domn 1: - Te sună să nu rişte să nu te găsească acasă.

Domn 4: - Şi dai o adresă.

Domn 2: - Nu contează nici numele, nici adresa.

Domn 4: - Eu am comandat mâncare de câini pe un nume fictiv. Le-am dat un alt număr de telefon şi ... N-am putut să comand pe numele meu, deoarece data trecută le-am făcut figura. De fapt s-au tras în piept singuri. În loc de 170 de RON am plătit 1,70 RON. Au greşit la facturare. M-au sunat după două ore că s-a greşit şi să plătesc. Am zis că regret, dar am plătit cât era pe factură ( . . . . . . . . . .).

Domn 3: - Zoli, ştii cum am putea rezolva cel mai simplu. Nu trebuie să ieşi, stai în spatele perdelei la geamul Casei Colecţiilor şi gata. Apeşi şi gata.

Domn 1: - Din Frontul respectiv mai pot face parte şi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Alţii nu trebuie cooptaţi.

Domn 3: - Nu trebuie, omule. Mă bag după perdea şi văd unde e mulţimea. Trebuie doar o baterie şi.

Domn 4: - Dar stai un pic, cum se aprinde

Domn 3: - Păi de la.

Domn 4: - A, asta le declanşează!

Domn 3: - Da.

Domn 4: - Important e să se aprindă.

Domn 3: - Eu am fitil, dar încă nu l-am încercat.

Domn 1: - Dar trebuie făcut în aşa fel încât să se aprindă mai multe simultan.

Domn 3: - Se poate face să se aprindă cel puţin 3 - 4 simultan şi tot aşa.

Domn 5: - Ar fi bine câte 10 simultan în trei locuri. Şi eu aş face pe mine.

Domn 4: - Mai ales că ăstea bubuie tare.

Domn 2: - Îmi aduc aminte cum era la meci. Cât de mică e chestia aia şi ce bum poate să facă!".

În cursul urmăririi penale, martorul N., participant la aceste discuţii, a recunoscut, în urma ascultării înregistrării, că el este "Domn 4", inculpatul B. - "Domn 1 " inculpatul A. - "Domn 3", martorul F. - " Domn 2" şi martorul M. "Domn 5",.

Curtea a apreciat că, ceea ce se poate reţine în mod cert din conţinutul acestei înregistrări este intenţia membrilor HVIM (participanţi la şedinţa din 10 octombrie 2015) de a procura materiale pirotehnice (petarde) cu scopul de a le detona în timpul paradei militare care urma să aibă loc în ziua de 1 decembrie 2015, la Târgu Secuiesc.

Celelalte mijloace de probă şi împrejurări de fapt avute în vedere de procuror au fost caracterizate ca neavând un grad de certitudine apt să formeze convingerea instanţei, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul A. a intenţionat să confecţioneze un dispozitiv exploziv improvizat (DEI) care să pună în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea participanţilor la celebrarea Zilei Naţionale a României, în Târgu Secuiesc.

Faptul că, la percheziţia informatică efectuată pe HDD-ul care se afla montat în laptopul aparţinând inculpatului A., a fost identificat un fişier din 19 octombrie 2013 ce conţine imagini cu componentele unui dispozitiv destinat aruncării unor proiectile nemetalice, respectiv, că în intervalul 20 - 23 noiembrie 2015, inculpatul a căutat şi accesat pe internet site-uri care prezentau modul de fabricare a unor "stink bombs"(bombe urât mirositoare utilizate de agenţiile de aplicare a legii din SUA pentru restabilirea ordinii publice în zonele de conflict), nu poate înlătura acest dubiu, având în vedere că A. este pasionat de airsoft, din materialul probator reieşind că acesta deţine un poligon în localitatea Estelnic, destinat practicării acestui sport, precum şi replici de airsoft ale unor modele de arme.

De asemenea, este de notorietate împrejurarea că, în timpul desfăşurării unui astfel de joc, se folosesc dispozitive care aruncă proiectile nemetalice sferice umplute cu vopsea, care intră în categoria replicilor de arme tip airsoft, astfel cum sunt definite în art. 2, paragraful III, pct. 8 şi 9 din Legea nr. 295/2004.

Relevantă în acest sens este şi depoziţia martorului N. din cadrul cercetării judecătoreşti, care se coroborează cu conţinutul înregistrării efectuate de colaboratorul cu identitate protejată S. (nume de cod).

Astfel, deşi în faza de urmărire penală martorul a declarat că dispozitivul exploziv improvizat, despre a cărui confecţionare şi detonare în public s-a vorbit în cadrul şedinţei din data de 10 octombrie 2015, presupunea alăturarea ori utilizarea conţinutului exploziv a mai multor articole pirotehnice interzise la deţinere, în faţa instanţei, la întrebarea avocatului inculpatului A. dacă cu prilejul acelei întâlniri s-a discutat despre dezasamblarea petardelor, amestecuri de substanţe, introducerea de cuie în ţevile de cupru, martorul a răspuns că discuţia s-a purtat despre petarde legate.

Cu privire la dispozitivul de iniţiere şi temporizare a impulsurilor electrice de 12 V ridicat în urma percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului A., acesta a relatat că temporizatorul era folosit în competiţiile de airsoft, aspect confirmat de martorii N. şi W.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a reţinut că infracţiunea de atentat contra unei colectivităţi, prevăzută de art. 402 din C. pen., are ca element material o acţiune de ucidere sau de vătămare a integrităţii corporale ori a sănătăţii, îndreptată contra membrilor unei colectivităţi în masă.

În doctrină se arată că această acţiune poate fi săvârşită prin otrăviri în masă (a apei potabile, a alimentelor, a altor obiecte de consum destinate întregii colectivităţi sau unui număr important din membrii săi), prin provocări de epidemii (răspândirea de microbi în atmosferă, în apa potabilă sau în ape curgătoare ori lacuri, prin infectarea produselor alimentare etc.) ori prin orice alt mijloc (de ex.: prin explozii provocate în timpul unei adunări populare sau festivităţi).

Făcând aplicarea acestor consideraţii de ordin teoretic în speţa de faţă, Curtea a reţinut, în dezacord cu opinia exprimată de acuzare, că acţiunea violentă care urma să se desfăşoare conform discuţiei din data de 10 octombrie 2015, înregistrate de colaboratorul cu identitate protejată S., nu era în măsură să cauzeze o vătămare unei colectivităţi în sensul dispoziţiilor art. 402 din C. pen., ci doar să provoace, în rândul participanţilor la festivitatea organizată în Târgu Secuiesc de Ziua Naţională a României, panică, dezordine, supunerea la batjocură a unor funcţionari publici.

Prin urmare, încadrarea juridică a faptelor în tentativă la infracţiunea de atentat împotriva unei colectivităţi, stabilită de procuror, este eronată, acţiunile violente care au format obiectul discuţiilor membrilor HVIM Transilvania în şedinţa din data de 10 octombrie 2015 şi care urmau să aibă loc în data de 1 decembrie 2015 putându-se încadra, din perspectiva elementului material al laturii obiective, în tentativă la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale " prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în rechizitoriu din tentativă la infracţiunea de "Atentat contra unei colectivităţi", prev. de art. 32 raportat la art. 402 C. pen. cu aplicarea art. 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., în tentativă la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale" prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen., respectiv, din instigare la infracţiunea de "Atentat contra unei colectivităţi", pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., în instigare la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale".

Potrivit art. 397 alin. (2) din C. pen. ",Întreprinderea de acţiuni violente împotriva persoanelor sau bunurilor săvârşite de mai multe persoane împreună, în scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, dacă se pune în pericol securitatea naţională, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi ".

Conform art. 412 alin. (1), (2) din C. pen. " Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepseşte. Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în art. 395 - 397,…".

În doctrină se explicitează că pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale" este necesar ca acţiunile violente să prezinte o anumită potenţialitate şi anume să fie de natură să schimbe ordinea constituţională ori să slăbească puterea de stat.

Ordinea constituţională vizează structura statului, relaţiile dintre organele statului, autorităţile publice, dintre acestea şi oamenii obişnuiţi, partidele politice, alte organizaţii, forma de guvernământ şi orice altă relaţie fundamentală pentru stat şi drept în general. Slăbirea puterii de stat presupune punerea organelor care îndeplinesc sarcini în cadrul puterii sau administraţiei de stat în situaţia de a nu putea face faţă sau de a face în mod necorespunzător faţă sarcinilor care le revin pentru asigurarea ordinii şi necesităţilor curente ale unei colectivităţi.

Făcând aplicarea tuturor acestor aspecte şi raportându-se la particularităţile de fapt şi de drept ale speţei, Curtea a apreciat că acţiunea violentă, astfel cum a fost concepută de inculpaţi, nu era de natură să schimbe ordinea constituţională ori să slăbească puterea de stat, putând constitui, eventual, cu condiţia să fi fost pusă în executare, infracţiunea de ultraj (art. 257 din C. pen.) sau infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice (art. 371 din C. pen.) ori vreo altă infracţiune al cărei element material constă tot din acte violente.

Săvârşirea infracţiunii de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale" implică o pluralitate de subiecţi activi, aceasta fiind subliniată, în varianta de specie a infracţiunii, prevăzută de art. 397 alin. (2) din C. pen., chiar în dispoziţia legii şi exprimată prin sintagma "mai multe persoane împreună". De aici rezultă, implicit, că subiecţii activi care au calitatea de coautori trebuie să fie cel puţin în număr de trei, căci, dacă ar fi fost suficient două persoane, legea ar fi arătat-o (aşa cum a procedat, de exemplu, în cazul infracţiunii prev. de art. 218 alin. (3) lit. f) din C. pen. la care a prevăzut săvârşirea faptei de "două sau mai multe persoane împreună").

În speţa de faţă, această condiţie nu este îndeplinită, în rechizitoriu reţinându-se că, în lipsa materializării probatorii a unor acte materiale concrete executate de către ceilalţi participanţi la şedinţa HVIM din 10 octombrie 2015, în sprijinul săvârşirii, de către inculpatul A., a infracţiunilor ce i-au fost reţinute în sarcină, urmărirea penală nu le-a conferit acestora calitatea de subiecţi procesuali împotriva cărora se exercită prezenta acţiune judiciară.

Aşadar, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b), teza I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru tentativă la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale", prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen. şi a inculpatului B. pentru instigare la această infracţiune.

Cu privire la infracţiunea de "Nerespectarea regimului materiilor explozive", prev. art. 346 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004 - privind prevenirea şi combaterea terorismului, în rechizitoriu au fost prezentate, în esenţă, următoarele aspecte relevante pentru încadrarea juridică:

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995 - privind regimul materiilor explozive, în sensul legii, prin materii explozive se înţelege inclusiv "articolele pirotehnice".

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1.102/2014, articolul pirotehnic reprezintă orice articol ce conţine substanţe explozive sau un amestec exploziv de substanţe.

Clasificarea articolelor pirotehnice se realizează potrivit nivelului de risc în categoriile 1 - 4 (nivel foarte scăzut - scăzut - mediu - mare) în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 536/2002 - pentru aprobarea Normelor tehnice privind deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea şi folosirea materiilor explozive utilizate în orice alte operaţiuni specifice în activităţile deţinătorilor, respectiv F1 - F4 potrivit H.G. nr. 1.102/2014 - privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a articolelor pirotehnice.

În conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 536/2002 şi art. 18 alin. (1) lit. a) raportat la art. 6 din H.G. nr. 1.102/2014, articolele pirotehnice din categoriile 2, 3 şi 4 (respectiv F2, F3 şi F4), din motive de ordine şi securitate publică, sunt interzise la deţinere, utilizare şi/sau vânzare persoanelor fizice şi juridice care nu au calitatea de pirotehnicieni.

Logica unei astfel de reglementări rezidă din împrejurarea că, având în compoziţie substanţe/amestecuri explozive ce plasează respectivul gen de produse în categoria materiilor explozive, libera circulaţie a acestora pe piaţă ar fi generat o profundă vulnerabilitate pentru ordinea şi siguranţa publică în condiţiile lipsei oricărei posibilităţi de gestionare de către autorităţi a destinaţiei pe care o persoană, odată intrată în posesia unor astfel de produse, ar putea-o da respectivei categorii de bunuri şi/sau materiilor explozive din compoziţia acestora.

Distingând între situaţia în care, pe lanţul operaţiunilor efectuate fără drept cu respectivul gen de articole pirotehnice, se urmăreşte păstrarea destinaţiei finale dată de lege categoriei de produs în care acesta se încadrează (ex: divertisment în cazul "articolelor pirotehnice de divertisment", pentru scenă în cazul "articolelor pirotehnice de scenă", etc.), şi situaţia în care operaţiunile efectuate fără drept cu aceeaşi categorie de produse vizează maximizarea şi/sau potenţarea în atingerea unui scop ilicit urmărit, a amestecurilor explozive regăsite în compoziţia mai multor astfel de articole pirotehnice, fie prin iniţierea simultană a acestora, fie prin confecţionarea unui produs nou (dispozitiv exploziv improvizat - DEI), legiuitorul a incriminat diferit, în funcţie de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, actul de efectuare fără drept de operaţiuni cu articole pirotehnice (art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126/1995 - în cazul respectării destinaţiei finale a produsului), respectiv, cel de efectuare fără drept de operaţiuni cu materii explozive (art. 346 C. pen. - în situaţia în care scopul final urmărit prin efectuarea fără drept de operaţiuni cu astfel de produse este unul ilicit).

Curtea a reiterat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu pot fi plasate în zona de incidenţă a dispoziţiilor Legii nr. 535/2004, în urma administrării întregului material probator neputându-se stabili cu certitudine că inculpatul A., instigat de inculpatul B., a intenţionat să confecţioneze un dispozitiv exploziv improvizat prin utilizarea de amestecuri de substanţe aflate în compoziţia materialelor pirotehnice, respectiv prin folosirea de bile de airsoft, tuburi de spray, tuburi metalice, cuie, pietriş.

Sintetizând situaţia de fapt, instanţa a reţinut că, în data de 10 octombrie 2015, la sediul SC P. SRL, a avut loc o şedinţă a membrilor HVIM Transilvania, cu acest prilej inculpatul B. (preşedintele organizaţiei) avansând ideea amplasării de către membrii HVIM, în localitatea Târgu Secuiesc, a unor materiale pirotehnice care urmau să fie declanşate în data de 1 decembrie, cu ocazia celebrării Zilei Naţionale a României. Prin influenţa şi autoritatea conferite de funcţia de conducere în cadrul organizaţiei, respectiv prin modul în care a condus discuţia, inculpatul B. l-a determinat pe inculpatul A. să procure materialele pirotehnice necesare realizării acestei acţiuni. În intervalul 16 - 20 noiembrie 2015, inculpatul A. a achiziţionat de la SC U. SRL Timişoara articole pirotehnice încadrate în categoria a 2-a şi a 3-a de risc, o parte din această cantitate fiind revândută de către inculpat martorului W.

Referitor la încadrarea juridică, Curtea a considerat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept" prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 republicată, privind regimul materiilor explozive, săvârşită de inculpatul A. în calitate de autor, la instigarea inculpatului B., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995 republicată, prin materii explozive se înţelege "explozivii de tipul amestecuri explozive, emulsii explozive, mijloace de iniţiere, fitile detonante, fitile de siguranţă, fitile de aprindere, capse electrice, capse pirotehnice, tuburi de şoc, relee detonante, inclusiv explozivii de uz civil şi articolele pirotehnice".

Conform art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126/1995 republicată, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă "orice operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept".

Având în vedere că celelalte materii explozive, astfel cum sunt definite în art. 1 alin. (2) din Legea nr. 126/1995 republicată conţin potenţialitatea unui pericol ridicat pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, pentru patrimoniu, pentru ordinea şi siguranţa publică, legiuitorul a incriminat în C. pen. operaţiunile privind aceste materii, efectuate fără drept, stabilind un regim sancţionator mult mai aspru decât cel prevăzut în Legea nr. 126/1995.

Astfel, potrivit art. 346 alin. (1) din C. pen., constituie infracţiunea de nerespectare a regimului materiilor explozive "producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept".

Luând în considerare situaţia de fapt mai sus expusă şi dispoziţiile speciale din Legea nr. 126/1995 republicată, care incriminează operaţiunile cu articole pirotehnice, fără drept, precum şi principiul conform căruia norma specială primează faţă de cea generală, Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din tentativă la infracţiunea de "Nerespectarea regimului materiilor explozive", prev. de art. 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 346 alin. (3) C. pen. în infracţiunea de "Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept", prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 republicată, cu privire la inculpatul A., respectiv din instigare la infracţiunea de "Nerespectarea regimului materiilor explozive", prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 346 alin. (3) din C. pen., în instigare la infracţiunea de "Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept" prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 republicată, în privinţa inculpatului B.

Teza acuzării, în sensul că legiuitorul a incriminat diferit operaţiunile cu materiale pirotehnice în funcţie de scopul licit sau ilicit urmărit prin efectuarea fără drept de operaţiuni cu astfel de produse, nu poate fi acceptată, operaţiunile fără drept cu materiale pirotehnice (exceptând explozivii obţinuţi prin amestecurile de substanţe conţinute de aceste produse care se încadrează la art. 346 din C. pen.), constituind infracţiunea prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126 din 27 decembrie 1995 republicată, chiar dacă nu se păstrează destinaţia dată de lege categoriei de produse în care acestea se încadrează.

Cu privire la apărările formulate de inculpaţi, Curtea a constatat că acestea s-au raportat, în principal, la înregistrarea efectuată de colaboratorul cu identitate protejată S. (nume de cod).

În esenţă, s-a susţinut faptul că şedinţa HVIM Transilvania nu a avut loc în data de 10 octombrie 2015, deoarece în ziua respectivă inculpatul B. a fost antrenat în alte activităţi din alte zone geografice. Din punctul de vedere al apărării, această înregistrare nu poate susţine o hotărâre de condamnare, având în vedere că nu s-a putut afla cu ce dispozitiv şi în ce împrejurări a fost efectuată.

S-a mai arătat că transcrierea înregistrării a fost făcută în mod necorespunzător, sensul cuvintelor fiind denaturat, în mod nelegal interpretul desemnat în cursul urmăririi penale procedând şi la identificarea participanţilor la întrunire, expertiza criminalistică a vocii şi vorbirii fiind singura modalitate tehnică prin intermediul căreia poate fi identificată persoana vorbitorului.

Curtea a apreciat că materialul probator administrat în cauză conduce fără echivoc la concluzia că întrunirea membrilor HVIM Transilvania a avut loc la data de 10 octombrie 2015, la sediul S.C P. S.R.L, administrată de inculpatul A., în biroul acestuia.

Astfel, martorul N. a declarat în faza de urmărire penală că şedinţa a avut loc într-o zi de sâmbătă, de la începutul lunii octombrie, în cadrul cercetării judecătoreşti martorul susţinând că, în intervalul 8 - 15 octombrie, a avut loc ultima întrunire mai restrânsă a membrilor HVIM la care a participat, în biroul inculpatului A.. Martorul a mai relatat în faţa instanţei că nu a fost influenţat în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi că îşi menţine afirmaţia potrivit căreia şedinţa din luna octombrie a avut loc sâmbăta.

Curtea a constatat că, în intervalul 8 - 15 octombrie, ziua de sâmbătă coincide cu data de 10 octombrie.

Conform notei de redare a discuţiilor purtate în data de 10 octombrie 2015, dialogul dintre Q. şi F. confirmă faptul că întrunirea membrilor HVIM a avut loc în data respectivă: "Q.: Fondul camaradesc, plătesc.

F.: Dar e prea devreme.

Q.: Dar suntem în 10 octombrie.

F.: Ştiu, dar sunt mulţi rămaşi în urmă.

Q.: Dar eu vreau să dau.

(...)

Q.: Iţi dau 400, iar restul îi bag la cotizaţii.

F.: Oricum doar două organizaţii HVIM plătesc camaradescul, restul prea puţin. Au trimis cât 50-60 de RON. În Cluj sunt şapte acum, au plătit.

Q.: Dar pentru cei din Baraolt s-a plătit tot. 10 octombrie este data limită.".

În aceeaşi împrejurare, Q. a făcut următoarea afirmaţie: "Vineri seara (9 octombrie 2015 n.n.) n-a venit la şedinţă că nu i-a putut spune prietenei că nu se vede cu ea. I-am zis: nu mă lua cu aşa ceva!", fapt ce confirmă circumstanţial faptul că discuţiile redate au avut loc în data de 10 octombrie 2015.

În cadrul aceleiaşi întruniri, inculpatul A. a comunicat interlocutorilor că la şedinţa Consiliului Local "s-a votat ca Târgu Secuiesc să adere la Sfântu Gheorghe pentru capitală culturală europeană", fapt ce plasează momentul purtării discuţiilor într-una din zilele imediat următoare datei la care a avut loc şedinţa de Consiliu Local în care s-a adoptat o astfel de hotărâre. Conform copiei Hotărârii nr. 81/2015 a Consiliului Local Târgu Secuiesc din data de 8 octombrie 2015 s-a aprobat aderarea, în calitate de oraş partener, la demersul municipiului Sfântu Gheorghe de a candida pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii cu programul 2021.

Un alt mijloc de probă care infirmă apărarea inculpaţilor sub acest aspect este reprezentat de nota de redare a discuţiilor purtate în data de 11 decembrie 2015 la domiciliul martorului M., interceptată în baza mandatului de securitate naţională nr. 005190 emis de ÎCCJ la data de 22 octombrie 2015, martorul instruindu-1 pe N. ce atitudine să adopte cu ocazia audierii, confirmând faptul că şedinţa a avut loc în data de 10 octombrie 2015: "Le poţi spune că a avut loc o discuţie pe marginea acestui sport (airsoft n.n.) toată lumea a spus acelaşi lucru. Poţi continua spunându-le că n-ai fost acolo. Cică pe 10 octombrie . . . . . . . . . .ai fost acolo. Le spui că nu. Vor relua povestea, iar tu îţi aduci subit aminte: A, atunci Da, am fost, dar am discutat despre airsoft".

Mai mult, în faţa instanţei de judecată, contrar celor declarate de inculpatul B. la data de 20 septembrie 2016 când, privitor la ziua de 10 octombrie 2015, a susţinut că singurul membru HVIM cu care s-a întâlnit în acea zi a fost M. de la care a şi împrumutat duba cu care a transportat produsele agricole la Tuşnad, martorul M. a susţinut că în data de 10 octombrie 2015 nu l-a întâlnit pe B. întrucât se afla pe munte cu familia, de unde s-a întors doar a doua zi.

Curtea a mai constatat că înscrisurile depuse la dosar de către Parchet la termenul din 24.03.2015 (notele de redare a unor convorbiri telefonice interceptate în baza mandatului de securitate naţională nr. 004436 emis de Î.C.C.J. la data de 4 iulie 2016; declaraţiile martorilor X. şi Y. date în Dosarul nr. x/2016) oferă indicii serioase că depoziţiile martorilor Z., AA. şi BB. audiaţi în cauză la termenul din 24 februarie 2016, referitoare la data când inculpatul B. s-a deplasat în localitatea Tuşnad pentru a vinde varză, au fost influenţate de inculpat.

Cu privire la declaraţiile martorelor CC. şi DD., audiate tot la cererea inculpatului, ţinând seama de argumentaţia precedentă, instanţa a considerat că acestea nu au forţa probantă necesară pentru a concluziona ca şedinţa HVIM Transilvania la care au participat B., A., M., N. şi F. nu a avut loc în data de 10 octombrie 2015.

Fără a pune în discuţie legalitatea înregistrării în mediu ambiental efectuată de colaboratorul cu identitate protejată S., aceasta făcând obiectul verificării în procedura de cameră preliminară, Curtea a subliniat că nu există niciun indiciu care să confirme ipoteza avansată de inculpatul B., în sensul că această înregistrare ar fi fost efectuată de către serviciul secret în mod neautorizat, încercând ulterior să-i dea o formă care să acopere neregularitatea comisă.

Audiat ca martor în cadrul cercetării judecătoreşti, colaboratorul cu identitate protejată S. a declarat că a participat la şedinţa din 10 octombrie 2015 şi a înregistrat discuţiile care s-au purtat între participanţii la întâlnirea respectivă.

Faptul că martorul nu a răspuns la întrebările detaliate ale inculpaţilor referitoare la şedinţa din data de 10 octombrie 2015 nu este în măsură să pună sub semnul întrebării veridicitatea celor declarate, în condiţiile în care răspunsurile la aceste întrebări puteau conduce la deconspirarea identităţii martorului.

Referitor la critica formulată de inculpaţi în sensul că transcrierea înregistrării a fost făcută în mod necorespunzător, sensul cuvintelor fiind denaturate, instanţa a apreciat-o ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul din 14 noiembrie 2016, Curtea a pus în vedere inculpaţilor să se prezinte la sediul instanţei pentru a face copii de pe CD-ul care conţine înregistrarea discuţiilor în mediu ambiental purtate, conform rechizitoriului, în data de 10 octombrie 2016, precum şi de pe transcrierea integrală a acestor discuţii traduse în limba română, care se află la filele 43 - 68 din volumul 1 al dosarului de urmărire penală, urmând ca inculpaţii să asculte înregistrarea până la termenul următor şi să precizeze care sunt pasajele din transcriere pe care le contestă sub aspectul autenticităţii şi acurateţei.

Ulterior, la termenul din 5 octombrie 2016, inculpaţii nu au indicat, punctual, cuvintele, expresiile din conţinutul înregistrării care ar fi fost denaturate de traducătorul care a efectuat traducerea din limba maghiară în limba română şi care ar schimba sensul discuţiilor care au făcut obiectul traducerii. Mai mult, inculpatul B. a depus la dosar o traducere a fragmentului din înregistrare privind discuţia referitoare la Ziua de 1 decembrie, efectuată de către un alt interpret autorizat pentru limba maghiară, conţinutul acesteia nefiind diferit faţă de cel al traducerii efectuate în faza de urmărire penală, pe aspectele importante, decisive, care îi incriminează pe cei doi inculpaţi.

De asemenea, contrar celor susţinute de inculpatul B., nu traducătorul a identificat participanţii la întrunirea din data de 10 octombrie 2015, ci martorul N., în cadrul urmăririi penale acesta recunoscând, în urma ascultării înregistrării, că el este "Domn 4 ", inculpatul B. - "Domn 1 " inculpatul A. - " Domn 3 ",martorul F. - " Domn 2 " şi martorul M. " - Domn 5 ".

În faţa instanţei, martorul N. a declarat că a ascultat înregistrarea audio a discuţiilor şi a citit nota de redare a acestora întocmită de interpretul de limba maghiară, neconstatând modificări în conţinutul scris al înregistrării. Martorul a precizat că a identificat persoanele ale căror voci sunt înregistrate.

Curtea a subliniat că inculpaţii nu au contestat veridicitatea discuţiilor referitoare la materialele pirotehnice, A. recunoscând că acestea au fost iniţiate de inculpatul B., ambii inculpaţi avansând, însă, ideea că aceste discuţii nu au avut un caracter serios, ci au fost purtate doar pentru a verifica dacă telefoanele lor sunt ascultate de către autorităţi.

Această ipoteză nu a fost acceptată de instanţă, având în vedere că ulterior şedinţei din 10 octombrie 2015, inculpatul A. a săvârşit acte de pregătire a acţiunii care urma să aibă loc în data de 1 decembrie 2015, procurând materiale pirotehnice.

Pe de altă parte, conform regulamentului elaborat de inculpatul B. în calitate de preşedinte al HVIM Transilvania, participanţii la şedinţe nu trebuie să aibă asupra lor telefoane mobile, dispoziţie respectată şi în data de 10 octombrie 2015, după cum rezultă din discuţia purtată în data de 11 decembrie 2015 orele 08:10 între N. şi M., interceptată în baza mandatului de securitate naţională nr. 005190 din 22 octombrie 2015:

M.: Nu înţeleg cum au putut intercepta locaţia aia...unde am fost. M-am gândit foarte mult la treaba asta.

N.: (...) Telefoanele n-au fost la noi.

M.: Nimeni n-a avut telefon.

N.: Din câte ştiu eu, nu. (...)

Ţinând seama de toate aceste aspecte, Curtea a apreciat că autenticitatea şi acurateţea înregistrării efectuate de colaboratorul cu identitate protejată S. nu pot fi puse la îndoială de împrejurarea că, în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2017, cu prilejul ascultării înregistrării, interpretul de limba maghiară a susţinut că nu poate să efectueze traducerea în limba română, deoarece sunt voci suprapuse şi calitatea înregistrării este slabă.

Aşadar, în opinia instanţei, există suficiente probe care confirmă veridicitatea discuţiilor înregistrate, astfel cum au fost traduse şi redate în nota întocmită de interpretul de limba maghiară în faza urmăririi penale, inculpaţii neoferind argumente serioase care să justifice efectuarea unei expertize a vocii şi vorbirii, în condiţiile în care mijloacele de probă mai sus expuse au permis stabilirea identităţii interlocutorilor.

La individualizarea judiciară a pedepselor care au fost aplicate inculpaţilor s-a ţinut seama, conform art. 74 alin. (1) din C. pen., de împrejurările concrete în care faptele au fost săvârşite, de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor amplificat de scopul urmărit (să se provoace în rândul participanţilor la festivitatea organizată în Târgu Secuiesc de Ziua Naţională a României panică, dezordine, supunerea la batjocură a unor funcţionari publici), de rezonanţa socială deosebit de negativă a faptelor, respectiv de datele care caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpaţi: fără antecedente penale, integraţi social şi familial.

În raport de aceste criterii, s-au aplicat inculpaţilor pedepse cu închisoarea orientate spre limita maximă prevăzută de lege.

La alegerea pedepselor complementare şi accesorii, Curtea a avut în vedere că săvârşirea infracţiunilor de către inculpaţi, în condiţiile descrise mai sus, dovedeşte incompatibilitatea cu exerciţiul dreptului de a ocupa o funcţie electivă publică sau o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, respectiv o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public (prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.).

Referitor la solicitarea Parchetului de a se constata că organizaţia, fără personalitate juridică pe teritoriul României, "Mişcarea de Tineret 64 de Comitate" - HVIM şi Asociaţia "E." - CIF 25683642 au caracter fascist, rasist şi xenofob, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 31/2002, republicată.

Constatându-se legal învestită şi competentă să soluţioneze această cerere, în temeiul dispoziţiilor art. 52 şi art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen., Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că solicitarea Parchetului este fondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a), b) din O.U.G . nr. 31/2002, republicată ", prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă.

Prin simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a) ".

Din această perspectivă, în cauza Vona c. Ungaria (hot. din 9 decembrie 2013), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat următoarele:

"Crearea unui sentiment de nelinişte, în grupuri de cetăţeni, prin actul demonstrării verbale şi vizuale a puterii realizat prin marşuri de intimidare, ca prim paşi în realizarea unei anumite viziuni asupra "legii şi ordinii" pe care vor să o instituie, îndreptăţesc autorităţile să ia măsuri preventive pentru a proteja democraţia împotriva celor ce ameninţă să submineze valorile fundamentale pe baza cărora o societate democratică funcţionează, fără a aştepta subminarea efectivă a acestor valori ori recurgerea la violenţă, statul având dreptul de a acţiona preventiv în cazul în care se stabileşte că o astfel de mişcare a început să ia măsuri concrete în viaţa publică, incompatibile cu standardele Convenţiei şi ale democraţiei."

Făcând aplicarea acestor consideraţii în speţa de faţă şi raportându-se la situaţia de fapt anterior expusă, Curtea a reţinut ca pertinentă concluzia procurorului în sensul că activităţile, acţiunile, manifestaţiile organizate şi/sau desfăşurate pe teritoriul României sub însemnele şi folosind simbolurile "Mişcării de Tineret 64 de Comitate" - HVIM Ungaria, au avut drept scop promovarea în comunităţile de etnici maghiari din zona Transilvaniei a unor idei, concepţii şi direcţii de acţiune naţionalist-extremiste, plasând organizaţia, fără personalitate juridică pe teritoriul României, "Mişcarea de Tineret 64 de Comitate" HVIM şi Asociaţia paravan "E." (Oastea Sfântului Ladislau n.n.) în categoria organizaţiilor cu caracter fascist, rasist şi xenofob, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G . nr. 31/2002, republicată.

Pe lângă mijloacele de probă anterior expuse, instanţa a avut în vedere şi alte elemente certe care conduc în mod rezonabil la această concluzie.

Astfel, în cursul anului 2014, pe pagina de Facebook a HVIM Transilvania a fost postat un comunicat intitulat "Susţinere patriotică a Rusiei". În textul comunicatului au fost evidenţiate mesaje de susţinere la adresa separatiştilor pro-ruşi din Ucraina, dar şi de solidarizare:

"în contrast cu principiile liberale occidentale şi sub semnul dreptăţii, îi susţinem pe ruşii care luptă pentru libertatea lor! Afirmăm că Ucraina Subcarpatică nu este Ucraina, Pământul Secuiesc nu este România! Trebuie să devenim luptători pentru libertate şi să luptăm pentru independenţa noastră, ca vârf de lance al Estului!". Comunicatul este însoţit de două fotografii în care membrii HVIM Transilvania, mascaţi şi înarmaţi încadrează câte un banner pe ale căror laturi se află drapelul rusesc şi drapelul secuiesc.

În data de 10 martie 2014, inculpatul B. împreună cu alţi membri ai HVIM Transilvania, au fost implicaţi într-o confruntare violentă cu jandarmii aflaţi în dispozitivul de asigurare a ordinii publice, cu prilejul manifestaţiei pro-autonomiste desfăşurate sub egida "Zilei Libertăţii Secuilor" la Târgu Mureş.

"Noi În timp ce în discursul public, opozabil etnicilor români şi autorităţilor naţionale, prin cerinţa autonomiei Ţinutului Secuiesc s-ar urmări obţinerea unei autonomii administrative a regiunii în cadrul statului naţional unitar român, mesajul promovat în rândurile etnicilor maghiari, privitor la acelaşi subiect, este pe deplin sintetizat de discursul preşedintelui Consiliului Naţional al Secuilor din 6 ianuarie 2012 de la Târgu Mureş:

"Pe limba Europei secolului XXI, Autonomia Ţinutului Secuiesc exact asta înseamnă: statut naţional, independent, liber şi legal. Aceste cuvinte să fie motoul luptei noastre pentru autonomie." (rezultat percheziţie informatică - A.).

Acelaşi mesaj iredentist este promovat în cadrul taberelor organizate sub egida EE. prin vocea numitei FF., persoană indezirabilă pe teritoriul României în perioada 1994 - 1998: "A cere autonomia Ţinutului Secuiesc fără modificarea graniţelor înseamnă că maghiarii sunt de acord cu Tratatul de la Trianon".

Totodată, s-a remarcat faptul că, sub paravanul păstrării tradiţiilor şi culturii maghiare în rândul comunităţilor de etnici maghiari din România, manifestările culturale, comemorările, spectacolele de muzică şi poezie organizate de membrii HVIM Transilvania sau la care aceştia au participat conţin şi transmit un puternic mesaj antiromânesc.

Elocvent, în acest sens, este modul insistent, şicanator pentru autorităţile române, în care se omagiază memoria scriitorului maghiar GG. - condamnat la moarte în contumacie de Tribunalul Cluj în anul 1946 pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 lit. c) raportat la art. 3 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 312/1945 (dezastrul ţării prin săvârşirea de crime de război constând în ordonarea sau săvârşirea de represiuni colective sau individuale din motive rasiale asupra populaţiei civile, actuala infracţiune prev. de art. 440 alin. (1) lit. a) din C. pen.) constând în aceea că, în septembrie 1940, a determinat prin instigare pe locotenentul ungur, pe nume HH., să aresteze şase locuitori din localitatea Sucutard, iar mai apoi să execute patru dintre aceştia (doi români şi două evreice) în localitatea Ţaga, respectiv a instigat şi provocat măcelul de la Mureşenii de Câmpie, când soldaţi unguri, conduşi de locotenentul II., au ucis 11 persoane civile. Prin Decizia nr. 1761/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2008, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 35/2008 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată împotriva Sentinţei penale nr. 1/1946 pronunţată în cauză de Tribunalul Poporului Cluj.

În prezent, membrii HVIM Transilvania efectuează presiuni asupra autorităţilor locale pentru schimbarea denumirii parcului "Millenium" din Târgu Secuiesc în parcul "GG.", cu justificarea că "nu trebuie să ne fie frică, nu recunoaştem România, aşadar nici legile ei!". "Nu întâmplător am ales pe GG. deoarece pe lângă steaguri (secuieşti) pentru conducerea română el este al doilea spin, şi după moartea sa le este frică de el, noi putem să primim putere din cărţile scrise de el, ceea ce ne uneşte" (declaraţia lui O., purtătorul de cuvânt al HVIM, din 20 iunie 2014 făcută pe fondul protestelor organizate la Tg. Secuiesc împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov prin care arborarea steagului secuiesc în spaţii publice a fost declarată ilegală).

De asemenea, la invitaţia inculpatului B., formaţia de muzică rock "KARPATIA" (interzisă în Slovacia) a concertat în repetate rânduri cu prilejul diferitelor evenimente, destinate exclusiv etnicilor maghiari, organizate de HVIM în Transilvania. Solistul acestei formaţii, JJ., a fost trimis în judecată la finele anului 2015 pentru săvârşirea infracţiunii de "promovare, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război sau promovarea, în public, de idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe". În sarcina acestuia s-a reţinut faptul că, în mod sistematic, dar în special cu ocazia concertului susţinut la Miercurea Ciuc în data de 6 iunie 2014, prin inserarea ideilor ultranaţionaliste şi antiromâneşti în versurile cântecelor, dar şi prin dialogul solist-public, a indus o stare de surescitare a auditoriului, care creează în mentalul colectiv (compus în majoritatea din tineri maghiari) sentimente revanşarde, fiind astfel uşor de speculat ideile revizionist-separatiste prin chemări repetate la luptă ale maghiarilor (secuilor) pentru redobândirea teritoriilor pierdute, după modelul Peninsulei Crimeea, dar şi prin luptă armată, negarea actualei ordini constituţionale prin contestarea vehementă a prevederilor Tratatului de pace de la Trianon din anul 1920, jignirea românilor consideraţi "cotropitori" şi "opincari", scandarea sloganului "Ţinutul Secuiesc nu e România" etc.

Însăşi denumirea Mişcării HVIM are conotaţii revizioniste întrucât "cele 64 de Comitate" reprezintă teritoriile care au aparţinut "Sfintei Coroane a Ungariei" înainte de Tratatul de la Trianon (1920), între acestea figurând şi regiuni din România: Alba, Arad, Bihor, Bistriţa Năsăud, Braşov, Caraş-Severin, Ciuc, Cluj, Covasna, Făgăraş, Hunedoara, Maramureş, Mureş, Odorhei, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Târnava Mică, Târnava Mare, Timiş şi Turda.

Curtea a mai constatat că, prin intermediul Asociaţiei "Oastea Sfântului Ladislau" (E. - organizaţie paravan pentru HVIM în Transilvania) al cărei preşedinte este B., se colectează contribuţiile voluntare de 2% din impozitul pe venitul anual al etnicilor maghiari şi se finanţează activităţile/acţiunile/manifestaţiile desfăşurate pe teritoriul României în numele şi pe seama, respectiv, prin folosirea însemnelor şi simbolurilor HVIM, menite a face cunoscute şi promova în public, prin propagandă, dezideratele Mişcării.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 52 C. proc. pen., s-a constatat că organizaţia, fără personalitate juridică pe teritoriul României, "Mişcarea de Tineret 64 de Comitate" - HVIM şi Asociaţia "E." - CIF 25683642 au caracter fascist, rasist şi xenofob, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 31/2002, republicată.

De asemenea, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a bunurilor care intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 31/2002.

*****

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală şi inculpaţii B. şi A., care au criticat soluţia instanţei pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, expuse în cererea scrisă şi susţinute oral în cursul dezbaterilor, Ministerul Public a invocat netemeinicia schimbării de încadrare juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii B. şi A. şi a soluţiei de achitare dispusă faţă de aceştia pentru faptele ce au făcut obiectul actului de sesizare.

S-a arătat că, în contextul omisiunii de analizare a unor mijloace de probă legal administrate şi al unei redări parţiale a secvenţei relevante a discuţiilor purtate la data de 10 octombrie 2015 între B., A., M., N. şi F., instanţa de fond a reţinut o stare de fapt care diferă de cea expusă în rechizitoriu exclusiv sub două aspecte, şi anume: natura dispozitivelor şi a consecinţelor presupuse de utilizarea acestora în public, în data de 1 decembrie 2015.

Astfel, dacă în faza de urmărire penală s-a reţinut faptul că discuţiile din data de 10 octombrie 2015 şi mijloacele de probă administrate converg către concluzia intenţionării detonării în public, în data de 1 decembrie 2015, a unor dispozitive explozive improvizate (DEI) care, chiar în forma lor constructivă cea mai simplă (având în compoziţie doar o singură petardă FP3, aflată în categoria a 3-a de risc, dispusă între bile de airsoft), prezentau potenţial de vătămare corporală a persoanelor aflate în proximitatea locului de detonare, prin impactarea globului ocular ori a altor organe sensibile, instanţa de fond a reţinut faptul că acţiunea violentă care urma să se desfăşoare conform discuţiilor din data de 10 octombrie 2015 (prin utilizarea de materiale pirotehnice, şi nu a unor DEI) era în măsură să provoace în rândul participanţilor la festivitatea organizată în Târgu Secuiesc de Ziua Naţională a României panică, dezordine, supunerea la batjocură a unor funcţionari publici.

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. c), art. 33 alin. (1) lit. c) şi Anexa 1 a H.G. nr. 1.102/2014, Ministerul Public a subliniat că, potrivit datelor înscrise de producător pe eticheta articolelor pirotehnice din categoria F3, achiziţionate de inculpatul A. în vederea detonării în public în data de 1 decembrie 2015, distanţa minimă de securitate este de 15 metri, iar cea maximă de 25 de metri. Aceasta înseamnă că lipsa oricăror consecinţe asupra integrităţii corporale şi/sau sănătăţii persoanelor, inclusiv sub aspectul nivelului de zgomot admis, era condiţionată de utilizarea respectivului gen de articole pirotehnice în spaţii deschise şi la o distanţă de cel puţin 15 m. de orice persoană.

Or, distinct de termenii în care s-au purtat discuţiile din data de 10 octombrie 2015 şi care au vizat detonarea în public a ceea ce literatura de specialitate califică, terminologic, ca fiind "dispozitive explozive improvizate", raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză relevă că topografia zonei centrale a municipiului Târgu Secuiesc nu asigură, în niciun punct, zona de siguranţă pentru detonarea în condiţii de securitate a unui articol pirotehnic FP3 (şi cu atât mai puţin a unor DEI), cu prilejul unor festivităţi de natura celor prilejuite de sărbătorirea, la 1 decembrie 2015, a Zilei Naţionale a României, când întregul perimetru de referinţă urma să fie ocupat de cetăţeni de etnie română, spectatori şi participanţi la festivitate.

Din această perspectivă, subliniind practica ultimilor ani în care, de Ziua Naţională a României, la Târgu Secuiesc participă la festivităţi doar cetăţenii de etnie română, cei de etnie maghiară boicotând festivităţile prin neparticipare şi arborarea de drapele negre la ferestrele locuinţelor, s-a apreciat lipsită de fundament susţinerea inculpaţilor în sensul că nu aveau cum să intenţioneze detonarea în public a unor DEI, întrucât s-ar presupune că, prin aceasta, ar fi urmărit implicit vătămarea concetăţenilor de etnie maghiară.

Împrejurarea că discuţiile din data de 10 octombrie 2015 au vizat confecţionarea, din articole pirotehnice interzise la deţinere, şi detonarea în public a unor dispozitive explozive improvizate, şi nu a unor petarde în forma lor constructivă omologată rezultă, în opinia acuzării, şi din cuprinsul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză. Acest mijloc de probă a evidenţiat că ansamblurile tehnice în compoziţia cărora intră, alături de amestecuri explozive de substanţe în formă constructivă standardizată (articole pirotehnice FP3), cel puţin un element neomologat din categoria sursă de energie (acumulator, baterie etc.) ori sistem de iniţiere (electric, fitil etc.), reprezintă dispozitiv exploziv improvizat.

Confecţionarea unui DEI are la bază doar aspecte legate de producerea de victime, accidentaţi, panică, distrugeri materiale, etc. fără să existe impuse alte cerinţe şi, în majoritatea cazurilor, efectul scontat se realizează prin supradimensionarea cantităţii de substanţă explozivă/amestec exploziv de substanţe obţinut fie prin alăturarea unor ansambluri explozive omologate (situaţia de faţă), fie obţinute prin delaborarea acestora.

Or, deşi instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că "explozivii obţinuţi prin amestecurile de substanţe conţinute de articolele pirotehnice se încadrează în prevederile art. 346 C. pen.", în mod greşit nu a dat aceeaşi valoare juridică explozivilor reprezentaţi în forma constructivă a unor DEI, realizate prin alăturarea mai multor articole pirotehnice aflate în forma lor constructivă standardizată.

În cauză rezultă că inculpaţii au convenit confecţionarea a cel puţin trei dispozitive explozive improvizate ("pizza" în termenii conspirativi utilizaţi de inculpaţi), capabile să "explodeze telefonul", să "spargă gheaţa", în realizarea cărora urmau să fie folosite "cel puţin 3 - 4" sau "câte 10" articole pirotehnice FP3 asamblate în "cutiuţe rezistente", "tâmpenii din alea de cupru", prin utilizarea ca surse de energie a unor "baterii" sau "acumulatori", iar ca mijloace de iniţiere a unor "fitile", dispozitive explozibile improvizate ce urmau să fie acţionate electric sau prin telefon de la distanţă, scopul urmărit fiind nu doar acela de a crea "panică, dezordine, supunerea la batjocură a unor funcţionari publici" ci şi de a determina autorităţile statului să nu mai organizeze niciodată ("n-or să mai facă niciodată") festivităţi de Ziua Naţională a României în Târgu Secuiesc, amploarea acţiunii planificate fiind sintetizată de dorinţa inculpaţilor în a provoca culcarea pe burtă a tuturor participanţilor la eveniment ("toată lumea să se culce pe burtă") într-un scenariu al evenimentelor ce ar urma să fie difuzat şi de BBC ("o să se spună că Târgu a fost atacat de terorişti", "toată lumea ar vorbi de noi", "ar fi ceva ce ar difuza şi BBC).

Instanţa de fond a exclus în mod nejustificat declaraţiile martorului N. din data de 20.01.2016 şi a ignorat însuşi conţinutul discuţiei din data de 10 octombrie 2015, în cuprinsul căreia era detaliat modul de concepere a dispozitivului exploziv improvizat ce urma a fi detonat la 1 decembrie 2015, dar şi procesul-verbal din data de 12 noiembrie 2015, întocmit de colaboratorul autorizat "S.". În plus, declaraţiile inculpaţilor înşişi confirmă faptul că discuţia din data de 10 octombrie 2015 a privit confecţionarea şi detonarea în public a unor dispozitive explozive improvizate cu ocazia manifestaţiilor prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale a României, în modalitatea descrisă, inculpaţii contestând doar caracterul serios al acestor discuţii.

Declaraţia martorului M., care a arătat, în faţa instanţei, că la 10 octombrie 2015 "A. a vorbit despre faptul că poate să facă un dispozitiv din petarde", însă în scopul de a fi folosit la jocul de airsoft, este contrazisă atât de conţinutul discuţiilor analizate, cât şi de acţiunile ulterioare întreprinse de inculpatul A. în realizarea acţiunii violente convenite a avea loc la data de 1 decembrie 2015.

Astfel, inculpatul A. a efectuat demersuri pentru achiziţionarea unui telefon mobil de pe site-ul "rezistent telefon.ro" (în condiţiile în care, cu ocazia percheziţiilor efectuate la domiciliul/reşedinţele sale, au fost identificate şi ridicate un număr de 5 astfel de terminale mobile şi 10 cartele SIM), precum şi o cantitate impresionantă de materii explozive (articole pirotehnice aflate în categoriile a 2-a şi a 3-a de risc, interzise la deţinere persoanelor fizice şi juridice care nu au calitatea de pirotehnician, ce conţineau amestecuri explozive de substanţe în diferite configuraţii).

Utilizarea unui terminal mobil, ca mijloc de iniţiere pentru D.E.I., este doar una din versiunile scenariului în care, pentru iniţierea materiei explozive, s-au mai avut în vedere, ca variante de lucru, folosirea unui fitil, a unui acumulator ori a temporizorului de 12 V. Mai mult, la momentul percheziţiei efectuate la adresa sediului social al S.C.P. S.R.L., pe biroul de lucru, deosebit de telefonul mobil dual SIM utilizat de inculpat şi un al doilea terminal mobil, fără cartelă, găsit pe un raft, au mai fost identificate alte 3 telefoane mobile, din care două, nu erau prevăzute cu cartele SIM, precum şi un număr de 6 cartele SIM, dintre care 2 (două) fuseseră debitate prin decuparea marginilor din plastic pe care se găseau inscripţionate seriile de identificare, împrejurare de natură a sugera faptul că, la momentul percheziţiei, inculpatul A. trecuse la punerea în executare a rezoluţiei infracţionale având ca obiect confecţionarea DEI.

Abilităţile inculpatului A., în a confecţiona dispozitive explozive improvizate a căror iniţiere se realizează electronic, au fost confirmate în urma percheziţiilor efectuate asupra sistemelor informatice ridicate din posesia sus-numitului cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţa/reşedinţele acestuia în data de 30 noiembrie 2015, ocazie cu care, pe lângă tehnologia necesară confecţionării unor astfel de dispozitive, au fost identificate fotografii şi filmări video înfăţişându-l pe inculpat în timpul realizării lor.

Prin urmare, din conţinutul acestor mijloace de probă, rezultă dincolo de orice dubiu intenţia inculpaţilor de confecţionare a unui dispozitiv exploziv improvizat ce urma a fi detonat în public în data de 1 decembrie 2015 şi nicidecum intenţia lor, reţinută de instanţă, de a procura materiale pirotehnice (petarde) interzise la deţinere cu scopul de le detona în public în forma lor constructivă omologată (standardizată), în timpul paradei militare care urma să aibă loc în ziua de 1 decembrie 2015, la Târgu Secuiesc.

Ministerul Public a apreciat, de asemenea, că analiza discuţiilor din data de 10 octombrie 2015 nu se poate face independent de discuţiile din data de 19.08.2015, pe care membrii HVIM le-au avut cu L. (persoană al cărui nume a fost invocat pe parcursul discuţiilor din data de 10 octombrie 2015 ca furnizor al "reţetei pentru pizza").

Prin urmare, se dovedesc ca fiind dincolo de orice dubiu intenţia şi demersurile inculpaţilor de a utiliza pentru acţiunea planificată pentru data de 1 decembrie 2015, pe de o parte, o altă categorie de articole pirotehnice nu doar interzisă la deţinere persoanelor fizice, ci şi mult mai puternică decât articolele pirotehnice aflate în categoria I de risc, iar pe de altă parte de a potenţa/maximiza efectul exploziv al amestecului de substanţe conţinut de respectivul gen de articole pirotehnice, prin alăturarea mai multor astfel de articole în cadrul unui DEI.

Dacă s-ar fi intenţionat de către inculpaţi doar crearea de "panică, dezordine, supunerea la batjocură a unor funcţionari publici", aşa cum a reţinut instanţa de fond, ar fi fost suficientă utilizarea unor articole pirotehnice din categoria I de risc (FI, TI, PI), permise la deţinere persoanelor fizice cu vârsta peste 18 ani, şi nu confecţionarea unor DEI prin alăturarea mai multor articole pirotehnice din categoria F3, ale căror efecte produse în public asupra integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor participante ar fi fost de necontrolat.

Cât priveşte dispozitivul de iniţiere şi temporizare a impulsurilor electrice, ridicat în urma percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului A., parchetul nu a contestat faptul că este folosit în competiţiile de airsoft, însă a evidenţiat faptul că circuitul electric aflat în componenţa respectivului dispozitiv (şi nu întreg dispozitivul) era capabil să iniţieze de la distanţă orice dispozitiv exploziv improvizat, astfel că inculpaţii deţineau "tehnologia necesară declanşării de la distanţă" a unui DEI.

S-a mai arătat că instanţa de fond a omis să analizeze împrejurarea că, după mai bine de o lună şi jumătate de la discuţiile ce avuseseră loc în data de 10 octombrie 2015, în timpul percheziţiilor ce se efectuau la sediul social al firmei deţinute de inculpatul A., inculpatul B. (aflat în afara ţării) nu s-a gândit la un alt motiv al acţiunilor derulate de autorităţi decât cel având legătură cu înţelegerea privind confecţionarea unor DEI intervenită la data de 10 octombrie 2015. Dialogul inculpatului cu martorul M. a justificat teza acuzării privind motivul pentru care, la percheziţiile domiciliare efectuate la data de 30 noiembrie 2015, nu s-a reuşit identificarea unui număr de 15 articole pirotehnice FP3 din cele achiziţionate ilegal de inculpatul A. în cursul lunii noiembrie 2015.

În subsidiar, Ministerul Public a apreciat că, raportat la starea de fapt reţinută de instanţa de fond, schimbarea încadrării juridice a faptelor de instigare, respectiv, tentativă la infracţiunea de atentat împotriva unei colectivităţi săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004, ar fi trebuit făcută în prevederile art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 potrivit cărora:

"constituie, de asemenea, acte de terorism şi se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, producerea, deţinerea de dispozitive explozive de orice fel, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1)" (în scopul de a intimida populaţia sau de a constrânge o autoritate publică să se abţină de la îndeplinirea unui anumit act, respectiv organizarea pe raza localităţii Târgu Secuiesc de festivităţi cu ocazia sărbătoririi Zilei Naţionale a României).

Potrivit art. 34 din Legea nr. 535/2004, tentativa faptelor prevăzute la art. 32 se pedepseşte, considerându-se tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii acestor infracţiuni.

Atât actul procurării, de către inculpatul A., de articole pirotehnice din categoria a II-a şi a III-a de risc, cât şi celelalte activităţi circumscrise sferei "luării de măsuri" materializate în prezenţa, pe biroul de lucru aparţinând inculpatului de la sediul firmei P. S.R.L., a mai multor telefoane mobile şi cartele SIM debitate mecanic, alături de articolele pirotehnice din inventarul cărora lipseau un număr de 15 bucăţi, sunt asimilate, potrivit art. 34 din Legea nr. 535/2004, tentativei la infracţiunea prev. de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004.

Inculpatul B. a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 37 alin. (1) din Legea nr. 126/1995, schimbarea temeiului soluţiei de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 397 alin. (2) C. pen. raportat la art. 47 C. pen., din art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. în art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi înlăturarea din dispozitivul hotărârii apelate a constatărilor cu privire la caracterul fascist, rasist şi xenofob a organizaţiei "Mişcarea de Tineret 64 de Comitate" - HVIM şi a Asociaţiei "E." - CIF 24683642.

Astfel, în ceea ce priveşte acuzaţia de instigare la infracţiunea de "acţiuni împotriva ordinii constituţionale, inculpatul B. a arătat că prima instanţă a reţinut, în mod corect, că acţiunile inculpaţilor nu erau de natură să schimbe ordinea constituţională ori să slăbească puterea de stat. Cu toate acestea, schimbarea încadrării juridice a faptei s-a realizat contrar raţionamentului exprimat de judecătorul fondului în considerentele hotărârii apelate; din moment ce instanţa de fond a apreciat ea însăşi că acţiunea violentă discutată de inculpaţi nu a fost concepută în scopul schimbării ordinii constituţionale ori în scopul îngreunării sau împiedicării exercitării puterii de stat, atunci nici încadrarea juridică dată de acuzare, nici încadrarea juridică nou atribuită prin hotărârea apelată nu reprezintă încadrări juridice corecte.

În condiţiile în care prima instanţă a considerat că discuţia coinculpaţilor (cu condiţia punerii în executare) avea strict aptitudinea de a conduce la săvârşirea infracţiunii de ultraj sau de tulburare a ordinii şi liniştii publice, atunci schimbarea de încadrare juridică trebuia să vizeze una dintre aceste două infracţiuni.

Pe de altă parte, chiar prin prisma încadrării juridice cu privire la care prima instanţă a pronunţat o hotărâre de achitare, temeiul achitării a fost stabilit în mod greşit, întrucât fapta de care este acuzat inculpatul B. nu există, respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale", astfel că se impunea achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar nu în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În acest sens, apelantul inculpat a invocat:

- inexistenţa elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 397 alin. (2) C. pen. din dispoziţiile evocate se desprinde o condiţie esenţială pentru a se putea reţine infracţiunea analizată, respectiv, săvârşirea actelor de violenţă de către mai multe persoane împreună.

Pe cale de consecinţă, pentru reţinerea variantei atenuate a infracţiunii este necesară cooperarea, în calitate de subiecţi activi, a cel puţin trei persoane. Cu toate că legea nu prevede în mod expres numărul participanţilor, pe cale de interpretare, numărul acestora nu poate fi mai mic decât cel prevăzut de circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.

În prezenta cauză, există un singur presupus autor, respectiv inculpatul A., acuzat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea prev. de art. 397 alin. (2) C. pen., iar inculpatul B. este acuzat de instigare la această infracţiune, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea reţine existenţa fie şi a unei tentative.

Infracţiunea de "Acţiuni contra ordinii constituţionale" este o infracţiune de pericol concret, legătura de cauzalitate nu este prezumată, aceasta trebuind a fi dovedită, însă probatoriul administrat nu a demonstrat existenţa vreunei legături de cauzalitate între acţiunea inculpatului A. de a achiziţiona materiale pirotehnice şi discuţiile presupus purtate în cadrul întâlnirii cu privire la care se afirmă că ar fi avut loc în data de 10 octombrie 2015.

S-a mai arătat că infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale este săvârşită cu intenţie directă calificată prin scop, scop constând în schimbarea ordinii constituţionale ori împiedicarea sau îngreunarea exercitării puterii de stat, şi care nu poate fi reţinut în cazul inculpatului B.

- lipsa rezoluţiei infracţionale a inculpatului B. de comitere a instigării la săvârşirea faptei prevăzută de art. 397 alin. (2) C. pen. s-a susţinut că inculpatul nu a luat hotărârea de a instiga la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, nefiind indicat niciun mijloc de probă din care să rezulte existenţa unei activităţi de instigare.

Traducerea înregistrării pe care instanţa de judecată a avut-o în vedere ca mijloc de probă la pronunţarea hotărârii de condamnare nu concretizează vreo acţiune de determinare din partea inculpatului B., ci conturează o discuţie în cadrul căreia gradul de implicare al fiecărui participant a fost egal. Or, pentru a se putea reţine această formă a participaţiei penale, prima instanţă ar fi trebuit să identifice modalitatea în care s-a realizat "îndemnul", "incitarea" sau "determinarea", respectiv, să arate, în concret, în ce a constat exteriorizarea intenţiei instigatorului. În plus, apelantul inculpat a subliniat imposibilitatea identificării vocilor în lipsa unei expertize realizate de un expert criminalist.

Or, pentru a se reţine instigarea la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat; acţiunea de instigare să fie anterioară începerii executării acţiunii sau inacţiunii şi să se refere la o anumită infracţiune care să fie săvârşită într-un anumit timp; instigatul să înceapă săvârşirea acţiunii la care a fost determinat sau să se fi abţinut să efectueze acţiunea cerută de lege.

Prima condiţie enunţată, respectiv aceea referitoare la existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat, implică determinarea cu intenţie a instigatului să săvârşească o infracţiune; dacă ea include ca element un anumit mobil sau scop, atât instigatorul, cât şi autorul, trebuie să îl cunoască şi să acţioneze în virtutea sa. Or, în speţă, declaraţiile martorilor audiaţi în ambele faze ale procesului (F., N., M.) coroborate cu împrejurări ce ţin de vârsta celor doi inculpaţi ori de mediile sociale din care provin, evidenţiază că inculpatul B. nu avea influenţa şi capacitatea de a-l determina pe A. să săvârşească o anumită acţiune.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, s-a arătat că nu există o acţiune de determinare şi nici un raport de cauzalitate, având în vedere că inculpatul A. achiziţiona în mod frecvent petardele presupus a fi utilizate în scopuri ilegale şi că acestea erau utilizate pentru jocurile airsoft ori pentru petrecerea de revelion.

Nici cea de-a treia condiţie nu este îndeplinită, deoarece inculpatul A. achiziţiona în mod frecvent acest tip de material explozibil, destinat activităţii sale comerciale curente, iar materialele achiziţionate nu aveau caracteristicile necesare pentru a fi apte să producă vătămări.

În ceea ce priveşte acuzaţia de instigare la infracţiunea de "operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept", inculpatul B. a apreciat netemeinică soluţia de condamnare dispusă prin sentinţa apelată, arătând că din probele administrate nu rezultă săvârşirea unei instigări la infracţiunea menţionată.

Sub un prim aspect, s-a arătat că discuţia înregistrată în condiţii neidentificate până în prezent şi tradusă necorespunzător nu a avut loc la data de 10 octombrie 2015, aspect probat în cauză cu declaraţiile martorilor care au confirmat situarea inculpatului B. într-o altă localitate la acea dată. Or, faţă de dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., acuzaţiile nu pot fi extinse la discuţii purtate în alte zile decât cea invocată, astfel că se impunea pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul a criticat valoarea probatorie recunoscută de prima instanţă înregistrării efectuată de colaboratorul cu identitate protejată S., în condiţiile în care, pe de o parte, interpreta desemnată în cauză a susţinut că nu se poate stabili cu certitudine conţinutul acestei discuţii, iar, pe de altă parte, transcrierea înregistrării ambientale s-a realizat direct în limba română, deşi ar fi trebuit să se procedeze mai întâi la transcrierea înregistrării în limba maghiară, şi abia ulterior să se efectueze traducerea în limba română.

În această modalitate, sensul cuvintelor a fost denaturat, zgomotele ambientale nu au fost menţionate, numele proprii ale localităţilor sau personalităţilor istorice menţionate nu au fost redate în scris, discuţia nefiind redată în contextul lingvistic şi cultural al regiunii. În plus, în mod nelegal, odată cu transcrierea înregistrării, interpretul desemnat în cursul urmăririi penale a procedat şi la identificarea participanţilor la întrunire, numindu-i "domn 1", "domn 2", "domn 3", "domn 4", "domn 5", deşi interpretului nu îi este conferită aptitudinea de identificare a vocilor, atribuţiile acestuia limitându-se la efectuarea traducerii conţinutului conversaţiilor. Expertiza criminalistică a vocii şi vorbirii este singura modalitate tehnică prin intermediul căreia poate fi identificată persoana vorbitorului, acest proces de identificare neputând fi realizat de către un interpret - traducător sau martor.

Colaboratorul sub acoperire, S., nu a dorit să răspundă la nicio întrebare care ar fi fost de natură să stabilească dacă inculpatul B. l-a determinat pe inculpatul A. să săvârşească vreo faptă prevăzută de legea penală, modalitate de abordare care ridică semne de întrebare asupra sincerităţii colaboratorului şi, implicit, a probelor ce parvin de la acesta.

În al doilea rând, apelantul a arătat că nu a existat o instigare din partea sa, activitatea de achiziţionare a materialelor pirotehnice fiind efectuată de inculpatul A. pe cont propriu, în scopul utilizării materialelor la jocurile de airsoft sau pentru Crăciun, între cei doi inculpaţi neexistând o legătură subiectivă.

În fine, instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. 396 C. proc. pen., art. 4 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 103 C. proc. pen., deşi probele administrate în această cauză nu au fost apte să dovedească existenţa unei instigări din partea inculpatului B., dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În ceea ce priveşte constatarea caracterului fascist, rasist şi xenofob a organizaţiei "Mişcarea de Tineret 64 de comitate" - HVIM şi a asociaţiei "E.", inculpatul a susţinut că soluţia este neîntemeiată, având în vedere că cele două organizaţii nu au adus vreodată o atingere efectivă ordinii constituţionale a României, patrimoniului României, autorităţilor ţării noastre sau cetăţenilor.

Dimpotrivă, probele administrate în cauză confirmă preocupările pozitive ale asociaţiilor, concretizate în donări de sânge, organizarea de tabere pentru copii, oferirea unor cadouri copiilor nevoiaşi, comemorări, reamenajări de monumente, salubrizarea pârâurilor, ajutorarea unor familii nevoiaşe şi a animalelor afectate de inundaţii, colectarea de alimente şi îmbrăcăminte groasă cu ocazia Crăciunului - activităţi realizate pe bază de voluntariat. Imaginile difuzate în mass media, cu persoane care purtau cagule şi despre care s-a susţinut că aparţin grupării HVIM, au legătură cu Garda Maghiară, organizaţie distinctă de HVIM.

Inculpatul A. a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi achitarea sa pentru tentativa la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale", prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 397 alin. (2) C. pen., în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., iar pentru infracţiunea de "Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept", prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126/1995, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Referitor la tentativa la infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale", inculpatul A. a susţinut că achitarea sa pentru respectiva infracţiune ar fi trebuit întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., şi nu pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Sub acest aspect, s-a arătat că materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond reliefează faptul că inculpatul nu a săvârşit infracţiunea de care a fost acuzat.

Petardele găsite la domiciliul acestuia cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 30 noiembrie 2015 au fost achiziţionate, în mare parte, cu mult timp înainte de data presupusei întâlniri din 10 octombrie 2015 cu scopul de a fi folosite, în principal, în cadrul jocurilor de tip airsoft la care participa în Ungaria, dar şi cu ocazia sărbătorilor de sfârşit de an. În acest sens, apelantul a făcut trimiteri detaliate la succesiunea cronologică a achiziţiilor şi la discuţiile purtate cu martorul T.

Pe de altă parte, inculpatul a invocat drept unic scop al achiziţiei de petarde folosirea acestora la jocuri de tip airsoft, împrejurare ce rezultă din declaraţiile martorilor M., W. şi T.

S-a arătat că, dacă susţinerile Parchetului ar fi fost reale, în sensul că inculpatul dorea să procure petardele pentru realizarea unui dispozitiv exploziv, ar fi trebuit ca, la momentul efectuării percheziţiei (la data de 30 noiembrie 2015, cu o zi înainte de data presupusului moment al detonării) respectivul dispozitiv sa fi fost asamblat. Or, la acel moment petardele se aflau în cutiile în care fuseseră livrate, iar restul materialelor presupus destinate a fi folosite la confecţionarea dispozitivului exploziv se aflau în locuri diferite, la o distanţă considerabilă unele de celelalte.

Pe de altă parte, pentru scenariile menţionate cu ocazia realizării experimentului judiciar, s-a pornit de la premise greşite, în sensul că s-ar folosi ţeava de cupru (deşi cu ocazia percheziţiei de la Estelnic s-au găsit ţevi de fontă) ori cuie (deşi găleata găsită cu ocazia percheziţiei din data de 30 noiembrie 2015, în atelierul firmei, conţinea cuie extrase anterior din gardul unei proprietăţi învecinate atelierului ori din cofrajele rămase în urma edificării unui garaj, păstrate pentru a fi predate pentru reciclare).

Prin urmare, în situaţia în care ar fi intenţionat să creeze un dispozitiv exploziv, este sigur că la data de 30 noiembrie 2015, data efectuării percheziţiei domiciliare, organele de urmărire penală nu ar fi găsit presupusele componente în imobile diferite, aflate la o distanţă considerabilă una de alta, ci un dispozitiv asamblat, pregătit pentru folosire.

În ceea ce priveşte informaţiile găsite în calculatorul său, referitoare la modul de construire a unor "grenade" tip airsoft, organele de urmărire penală au omis să precizeze faptul că inculpatul organiza jocuri de airsoft, iar respectivele "grenade" se foloseau în timpul jocului. În mod asemănător, detonatorul era un echipament (sau sirenă) de airsoft, personalizat cu numele echipei Natu, Târgu Secuiesc, folosit la acest tip de jocuri fie la poligonul din Estelnic, fie la jocurile organizate în ţară sau Ungaria.

În fine, expertiza pirotehnică efectuată în cauză nu s-a raportat în niciun fel la discuţiile purtate cu ocazia întâlnirii din presupusa dată de 10 octombrie 2015, ci a avut în vedere alte materiale (cupru în loc de fontă, materiale pirotehnice în loc de petarde) şi alte condiţii de realizare a dispozitivului exploziv.

Sub aspectul presupusei întâlniri din data de 10 octombrie 2015, la care s-ar fi stabilit demararea unor acţiuni de natură penală, apelantul a subliniat neidentificarea clară a datei la care a avut loc respectiva întâlnire, în condiţiile în care acuzarea a omis să depună la dosarul cauzei suportul audio original cu care s-a făcut înregistrarea întâlnirii, iar probele administrate în cauză conduc la concluzia că întâlnirea a avut loc într-o zi din timpul săptămânii şi nu sâmbăta, inculpatul B. era plecat din localitate la data de 10 octombrie 2015, iar în imobilul unde a avut loc întâlnirea membrilor HVIM au fost şi angajaţi ai inculpatului, persoane ce nu lucrau sâmbăta sau duminica.

Din redarea discuţiilor nu rezultă cu certitudine faptul că afirmaţiile au fost traduse în mod corect, întrucât traducătorul iniţial şi-a arogat drepturi de expert voce şi vorbire, identificând persoanele participante iar, la momentul ascultării în şedinţa publică, traducătorul desemnat a precizat faptul că doar aproximativ 5% poate fi tradusă.

Faptul că întâlnirea membrilor HVIM nu a avut loc în data de 10 octombrie 2015 ar rezulta şi din analiza conversaţiei purtate (pe chat-ul site-ului de socializare Facebook) la data de 30 decembrie 2015 între martorul N. şi soţia inculpatului, dar şi din declaraţiile martorului anterior menţionat.

În fine, apelantul a precizat că atât el, cât şi ceilalţi membri din cadrul HVIM au urmărit să ajute comunitatea din care fac parte, desfăşurând activităţi caritabile cum ar fi, exemplificativ, donarea de sânge, strângerea de fonduri necesare organizării sărbătorilor de iarnă şi ajutorării familiilor nevoiaşe.

În ceea ce priveşte infracţiunea de "Operaţiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept", prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 126/1995, inculpatul a arătat că nu există probe care să susţină acuzaţiile aduse.

Pe site-ul societăţii vânzătoare S.C U. S.R.L, nu există, pentru petardele achiziţionate, vreo menţiune privind obligaţia de deţinere a unei autorizaţii, fapt ce rezultă şi din discuţiile purtate cu martorul T. pe chat-ul IMessenger. Inculpatul nu a urmărit achiziţionarea respectivelor petarde pentru a le utiliza în vreo activitate infracţională, ci strict pentru jocuri de airsoft şi sărbătorile de Crăciun. Or, în condiţiile în care inculpatul, pe de o parte, a fost indus în eroare de lipsa informaţiilor cu privire la produsele comandate, iar pe de altă parte, scopul urmărit prin achiziţionarea respectivelor petarde nu a fost unul infracţional (fapt ce rezultă şi din cantitatea efectiv achiziţionată), s-a apreciat că în cauză lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume, vinovăţia.

******

Învestită în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (5) şi art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la readministrarea parţială a probatoriului testimonial, fiind reascultaţi nemijlocit, la solicitarea procurorului şi a celor doi inculpaţi, martorii M. şi N., precum şi colaboratorul cu identitate protejată "S.".

Totodată, la solicitarea Ministerului Public şi a inculpaţilor A. şi B. a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin încheierile din datele de 30 octombrie 2017 şi 14 martie 2018, instanţa de apel a respins cererea inculpatului B. de audiere a interpreţilor KK. şi LL., respectiv, cererea ambilor inculpaţi de efectuare a unei expertize criminalistice voce şi vorbire şi cererea de efectuare a unei adrese către D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, pentru a se înainta instanţei suportul audio original pe care s-a efectuat înregistrarea discuţiilor purtate la data de 10 octombrie 2015, transcrierea integrală a acestora, precum şi informaţii privind data, intervalul orar şi modalitatea realizării înregistrării. Prin cea din urmă încheiere, instanţa de apel a respins şi cererea inculpatului B. de reaudiere nemijlocită a înregistrării discuţiilor purtate la data de 10 octombrie 2015, considerentele avute în vedere la dispunerea tuturor acestor măsuri procesuale fiind expuse detaliat în cuprinsul celor două încheieri.

În şedinţa publică din data de 4 mai 2018, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpaţilor B. şi A. La acelaşi termen de judecată, instanţa de apel a respins solicitarea inculpatului B. de administrare a probei cu înscrisuri (articol de presă) şi de ascultare, în calitate de martor, a numitului MM.

Premergător dezbaterilor în apel, Înalta Curte a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor, atât în sensul invocat în subsidiar în apelul Ministerului Public, cât şi în sensul reţinerii, sub aspectul acuzaţiei de tentativă la atentat contra unei colectivităţi, a incidenţei dispoziţiilor art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004. Poziţia participanţilor procesuali cu privire la ambele chestiuni a fost expusă în cuprinsul încheierii din data de 15 iunie 2018.

******

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Particularităţile stării de fapt ce rezultă din probatoriul administrat pe parcursul procesului penal, corelate cu motivele efective de critică formulate de participanţii procesuali în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, impun examinarea prezentei cauze din perspectiva prioritară a împrejurărilor faptice, cu caracter obiectiv, în care au fost comise activităţile incriminate şi, subsecvent, din perspectiva elementelor de drept pertinente, esenţiale pentru o corectă şi completă caracterizare juridică a faptelor comise.

Chestiunile faptice proprii cauzei nu au fost contestate în apelul Ministerului Public, ale cărui motive de critică s-au limitat la semnificaţia juridică dată de prima instanţă unora dintre aceste chestiuni şi la efectele unei atare interpretări în planul calificării juridice a faptelor.

În schimb, căile de atac exercitate de inculpaţii B. şi A. reflectă atât o contestare a unora dintre împrejurările de fapt esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei (respectiv, data la care s-a purtat discuţia incriminată, rolul concret al fiecărui participant la aceasta, caracterul serios al afirmaţiilor acestora, finalitatea actelor subsecvente de procurare, de către A., a unor materiale pirotehnice), cât şi a concluziilor primei instanţe cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

În contextul căilor de atac astfel configurate, Înalta Curte apreciază necesară examinarea prioritară a circumstanţelor faptice proprii cauzei, cu accent pe elementele ce au făcut obiect de critică în apelurile declarate de inculpaţi, urmată de cenzurarea subsecventă a chestiunilor ce ţin de încadrarea juridică a faptelor, astfel cum au fost expuse în toate apelurile declarate.

Prin urmare, reevaluând ansamblul probatoriului administrat pe parcursul fazei de urmărire penală şi a celor două etape ale judecăţii, Înalta Curte apreciază că, sub aspectele esenţiale ale cauzei - circumstanţe spaţio-temporale, participanţi, conţinut al discuţiilor cu semnificaţie penală - instanţa de fond a reţinut o stare de fapt pe deplin concordantă elementelor ce rezultă din probatoriu.

Această stare de fapt constă în aceea că, la data de 10 octombrie 2015, la sediul S.C.P. S.R.L. situat în localitatea Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, s-a desfăşurat o şedinţă restrânsă a membrilor organizaţiei intitulate "Mişcarea de Tineret 64 de Comitate" - HVIM Transilvania, la care a participat un număr redus de persoane (iniţial şapte, ulterior cinci membri, respectiv, inculpaţii B. şi A., alături de numiţii F., N. şi M.).

Cu acest prilej, pe fondul creionării acţiunilor pe care, în acord cu obiectivul declarat al Mişcării, membrii acesteia urmau a le desfăşura cu ocazia manifestaţiilor prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale a României, după plecarea a doi dintre participanţi, inculpatul B. - preşedintele organizaţiei HVIM Transilvania - a avansat ideea amplasării de către membrii Mişcării şi detonării într-un loc public, la data de 1 decembrie 2015, în localitatea Târgu Secuiesc, a unor materiale pirotehnice.

În acest sens, B. i-a solicitat coinculpatului A. informaţii privind posibilitatea amplasării unor petarde în locurile publice unde urmau se a se întruni etnicii români, discuţiile pe această temă evoluând, progresiv, de la ideea amplasării unei petarde, însoţită de un cronometru, într-un tufiş sau copac, la aceea a montării a aproximativ 20 de bucăţi în jurul unei statui şi, în final, a aprinderii simultane a petardelor amplasate în mai multe locuri, cu ajutorul unui dispozitiv electronic. Interpelarea directă a inculpatului A., de către preşedintele organizaţiei, cu privire la aceste opţiuni a fost motivată de pregătirea de specialitate a celui dintâi în domeniul electronicii, A. fiind de profesie tehnician electrician şi posedând, prin urmare, cunoştinţele necesare conceperii şi punerii în executare a planului infracţional.

Date fiind, pe de o parte, autoritatea pe care funcţia de conducere în cadrul organizaţiei i-a conferea inculpatului B. în raporturile cu ceilalţi membri, iar, pe de altă parte, similaritatea convingerilor şi obiectivelor urmărite de aceştia, propunerea acestui inculpat a fost însuşită de A. care, pe durata întâlnirii din data de 10 octombrie 2015, a expus sau cenzurat diferite scenarii privind amplasarea "petardelor" într-un loc public, iar ulterior acestei întâlniri, a procurat materialele pirotehnice şi instrumentele necesare confecţionării unui dispozitiv exploziv improvizat.

Astfel, în intervalul de timp 16 - 20 noiembrie 2015, inculpatul A. a achiziţionat, de la S.C U. S.R.L Timişoara, un număr de 410 bucăţi articole pirotehnice FP3, încadrate în categoria a 3-a de risc, ambalate în 20 de cutii a câte 20 de bucăţi sigilate în ţiplă, în seturi a câte 5 bucăţi, plus 2 ţiple a câte 5 bucăţi (conţinând cantitatea totală de 0,779 kg. amestec exploziv de substanţe) şi, respectiv, câte 2 seturi de articole pirotehnice, încadrate în categoria a 2-a de risc (conţinând cantitatea totală de 0,767 kg. amestec exploziv de substanţe).

O parte a acestei cantităţi de materiale pirotehnice a fost identificată la sediul S.C.P. S.R.L., iar o altă parte - la locuinţa numitului W., angajat al societăţii anterior menţionate, căruia inculpatul A. i-a încredinţat-o spre păstrare.

Percheziţiile efectuate, la data de 30 noiembrie 2015, la sediul societăţii administrate de cel din urmă inculpat şi la domiciliul acestuia au condus şi la identificarea a 5 telefoane mobile şi a 10 cartele SIM, din care două fuseseră debitate prin decuparea marginilor din plastic pe care se găseau inscripţionate seriile de identificare, precum şi a unui dispozitiv de iniţiere şi temporizare a impulsurilor electrice de 12 V care, deşi programat într-un modul ce permitea alegerea unor scenarii de joc airsoft (joc practicat de A.), putea fi utilizat ca dispozitiv de iniţiere a unor materii explozive.

Pe parcursul lunii noiembrie 2015, inculpatul A. a achiziţionat, totodată, un telefon mobil de pe site-ul "xxx.ro", restituit, ulterior, furnizorului pentru nerespectarea parametrilor de calitate.

În intervalul de timp 20 - 23 noiembrie 2015, inculpatul a accesat site-uri care prezentau modul de fabricare a unor "stink bombs" - bombe urât mirositoare utilizate de forţele de ordine din Statele Unite ale Americii pentru restabilirea ordinii publice în zonele de conflict.

a) Cu privire la data întâlnirii desfăşurate la sediul S.C P. S.R.L.

Apelanţii-inculpaţi B. şi A. au susţinut că discuţia, a cărei înregistrare audio a fost pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de către colaboratorul "S." (nume de cod) - discuţie ce marchează consumarea actului de exteriorizare a hotărârii infracţionale şi de determinare la săvârşirea infracţiunii - a avut loc la o dată ulterioară celei de 10 octombrie 2015, indicată, iniţial, de primul dintre inculpaţi ca fiind 13 octombrie 2015, dar, în final, neasumată explicit şi concordant de către participanţii procesuali.

Ambii inculpaţi au făcut trimitere, în acest sens, la elementele probatorii ce ar releva că B. nu s-a aflat în localitatea Târgu Secuiesc la data critică, dar şi la incertitudinea ce ar plana asupra valorii probatorii a înregistrării ambientale evocate, în condiţiile în care acest mijloc de probă nu a fost verificat printr-o expertiză de specialitate, identitatea presupuşilor participanţi nu a fost stabilită cu certitudine, iar traducerea afirmaţiilor acestora, regăsită în nota de redare întocmită de traducător, a fost, pe alocuri, incorectă.

Evaluând susţinerile inculpaţilor prin raportare la ansamblul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată, similar primei instanţe, existenţa unei certitudini cu privire la desfăşurarea primei etape a activităţii infracţionale la data de 10 octombrie 2015.

Identificarea acestei date ca reper temporal al întâlnirii pe parcursul căreia B. şi A., în prezenţa altor membri ai Mişcării, au luat hotărârea de a produce şi amplasa un dispozitiv exploziv improvizat este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de o probă directă - şi anume propriile afirmaţii ale participanţilor la întâlnirea desfăşurată la acea dată.

În acest sens, dialogul purtat de F. cu unul dintre membrii Mişcării, redat la pagina 18 a notei în cuprinsul căreia au fost traduse afirmaţiile participanţilor şi valorificat probator, în mod întemeiat, de către prima instanţă, cuprinde o trimitere explicită, directă şi lipsită de echivoc, la data de 10 octombrie ca fiind cea la care se poartă discuţia analizată:

Domn 6: "Fondul camaraderesc, plătesc. "

Domn 2: "Dar e prea devreme"

Domn 6:

"Dar suntem în 10 octombrie",

Domn 2:

"Ştiu, dar mulţi sunt rămaşi în urmă".

Este, de asemenea, pertinentă observaţia primei instanţe, în sensul că plasarea discuţiei la data de 10 octombrie 2015 este confirmată, circumstanţial, şi de invocarea, de către participanţi, a unor evenimente premergătoare întâlnirii analizate, respectiv, "absenţa unei simpatizant la şedinţa de vineri seara" (n.r. 9 octombrie 2015) ori evocarea, ca fapt recent, a Hotărârii nr. 81 din 8 octombrie 2015 a Consiliului Local Târgu Secuiesc, prin care s-a aprobat aderarea oraşului la demersul municipiului Sfântu Gheorghe de a candida pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii.

Deşi nu au aptitudinea de a furniza informaţii care să demonstreze eo ipso data la care participanţii la dialog au făcut aceste afirmaţii, cele din urmă elemente probatorii - coroborate cu informaţiile certe desprinse din acelaşi dialog - consolidează indirect concluzia privitoare la data demersului ilicit supus judecăţii.

Înalta Curte remarcă, de altfel, faptul că afirmaţiile punctuale anterior redate, privitoare la data întâlnirii desfăşurate la sediul S.C P. S.R.L., nu au fost, în sine, contestate, inculpaţii B. şi A. limitându-se la a invoca, în mod generic şi teoretic, incertitudinea ce ar plana asupra datei efectuării înregistrării.

Sub acest ultim aspect, instanţa de apel constată că, în toate declaraţiile date pe parcursul procesului, inculpatul A. a admis, explicit sau implicit, teza purtării discuţiilor incriminate la data de 10 octombrie 2015.

Iniţial, în faza de urmărire penală, inculpatul A. a plasat temporal acest moment "în octombrie/ noiembrie anul acesta" (declaraţie din data de 1 decembrie 2015), în "data de 10 octombrie 2015" (declaraţie din data de 5 aprilie 2016), pentru ca, în cursul judecăţii, să îşi nuanţeze depoziţiile, susţinând "nu pot să spun dacă aceasta (întâlnirea, n.r) a avut loc la acea dată, deoarece, de regulă, noi nu ne întâlneam în weekend. E posibil ca întrunirea să fi avut loc în altă zi" (declaraţie din data de 20 septembrie 2016), respectiv, "Întâlnirea ce rezultă din înregistrarea respectivă a avut loc, însă nu pot să precizez nici data la care a avut loc şi nici discuţiile…" (declaraţie din data de 4 mai 2018).

La rândul său, martorul N. a precizat expres, în faza de urmărire penală, că şedinţa desfăşurată la sediul societăţii administrate de A. "a avut loc într-o zi de sâmbătă, întrucât eram toţi în zi liberă, undeva la începutul lunii octombrie 2015" (declaraţie din data de 20 ianuarie 2016); în cursul judecăţii, martorul a precizat că întâlnirea critică a avut loc "În intervalul 8 - 15 octombrie 2015, nu îmi aduc aminte cu exactitate data…" (declaraţie din data de 7 octombrie 2016), respectiv, "…pe 10 octombrie, întrucât reamintindu-mi că la acea dată am fost cu soţia la Braşov, aşa cum rezulta şi din pozele de pe telefonul meu, am concluzionat că, la aceeaşi data, după ce ne-am întors acasă, am fost apelat telefonic de B..." (declaraţie din data de 8 decembrie 2017).

În fine, martorul M. a precizat, în faza anchetei penale, că discuţia supusă analizei a avut loc "în cursul lunii octombrie 2015, nu reţin data exactă…" (declaraţie din data de 1 decembrie 2015), poziţie asumată implicit şi în apel, când reascultat nemijlocit, şi-a menţinut declaraţiile anterioare, susţinând, însă, că nu îşi aminteşte nici data, nici conţinutul discuţiilor purtate. În schimb, în depoziţia dată în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurate în faţa primei instanţe, martorul a arătat, în mod singular şi contradictoriu, că "în mod sigur aceasta (întâlnire, n.r.) nu a avut loc pe data de 10 octombrie, deoarece în ziua respectivă am fost în excursie, în munţi" (declaraţie din data de 7 octombrie 2016).

Înalta Curte califică aceste ultime susţineri ale martorului M. ca având un pronunţat caracter pro causa, orientat spre susţinerea probatorie artificială a poziţiei inculpatului B. care, încă de la prima ascultare, a afirmat că, la data de 10 octombrie 2015, s-ar fi aflat în localitatea Tuşnad unde, aşa cum obişnuieşte în fiecare a două sâmbătă din luna octombrie, se îndeletniceşte cu vânzarea de varză, discuţia incriminată purtându-se, în realitate, la o altă dată (indicată iniţial ca fiind 13 octombrie 2015).

Un atare caracter al declaraţiilor martorului M. rezultă din înregistrarea convorbirii telefonice purtate între acesta şi numitul NN. la data de 01 decembrie 2015, ora 20:36:22, interceptată în baza Mandatului de siguranţă naţională nr. 005190 din 22 octombrie 2015 emis de Înalta Curte, declasificat, care evidenţiază hotărârea neechivocă a membrilor mişcării de a-şi coordona declaraţiile date organelor judiciare, interlocutorul martorului afirmând, în acest sens: "(…) V-am zis de dimineaţă să nu folosiţi cuvântul bombă", "(…) De asta am zis să ne consultăm înainte", "De fapt ce naiba e dispozitivul ăsta numit temporizator ...(…) E o sirenă, aşa am scris, că e sirenă airsoft, aşa trebuia să spui, fir-ar să fie. Citeşte comunicatele noastre şi ghidează-te după ele, să nu stricăm ceva" .

Înalta Curte reiterează constatările primei instanţe, referitoare la calitatea interlocutorului martorului M., subliniind că NN. - preşedinte al Mişcării pentru Tineret 64 de Comitate - HVIM, membru al partidului parlamentar JOBBIK din Ungaria - este una din persoanele faţă de care autorităţile române au luat, în anul 2014, măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie pe teritoriul României pentru acţiuni ce afectează ordinea publică şi securitatea naţională, desfăşurate în Transilvania în numele şi pe seama HVIM.

Apărarea inculpatului B. sub aspectul locului în care s-ar fi aflat la data de 10 octombrie 2015 este infirmată de probatoriul administrat, împrejurare subliniată şi de Curtea de Apel şi necontestată explicit în cel de-al doilea grad de jurisdicţie.

Declaraţiile martorilor Z., AA. şi BB., ascultaţi la solicitarea inculpatului, sunt lipsite de relevanţă informativă, deoarece, aşa cum întemeiat a reţinut şi instanţa de fond, există suspiciuni temeinice de alterare coniventă a conţinutului lor, sub aspectul decisiv al datei la care inculpatul s-ar fi deplasat, în mod real, pe raza localităţii Tuşnad în scopul declarat.

Limitându-se la a face trimitere la conţinutul depoziţiilor din data de 24 februarie 2017 ale celor trei martori, examinate comparativ cu elementele faptice ce rezultă din notele de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpatul B. şi martora Z. la datele de 17 septembrie 2016 şi 18 septembrie 2016 (discuţii interceptate în baza Mandatului nr. 004436 din 4 iulie 2016 emis de Înalta Curte), instanţa de apel constată existenţa unor contradicţii ce legitimează caracterizarea ca subiectivă a celei dintâi categorii de mijloace de probă şi justifică, pe cale de consecinţă, înlăturarea sa din materialul probator.

Contradicţia evidentă şi neîndoielnică între certitudinea aparent afişată de martori în faţa instanţei de fond, cu privire la data la care ar fi achiziţionat zarzavat de la inculpatul B., pe de o parte, şi lipsa oricărei certitudini a martorei Z. cu privire la data reală a deplasării, afirmată explicit în înregistrarea convorbirilor telefonice, conjugată cu încercarea nedisimulată de corelare artificială, în aceleaşi discuţii telefonice, a susţinerilor martorei şi inculpatului sub acest aspect, pe de altă parte, relevă o alterare de substanţă a conţinutului mărturiilor, incompatibilă cu valorificarea lor probatorie necritică în procesul de aflare a adevărului.

Apelantul-inculpat B. însuşi nu a înţeles să combată probator statuările primei instanţe sub acest aspect, limitându-se la a alega pretinsa confirmare a poziţiei sale de către martorii anterior enumeraţi, alegaţie care, pentru considerentele expuse, este vădit neîntemeiată.

Considerente similare justifică şi cenzurarea apărării apelantului B. cu privire la vehiculul utilizat pentru pretinsa sa deplasare la Tuşnad.

Dacă inculpatul a susţinut că s-ar fi deplasat, în acest scop, cu o furgonetă împrumutată de la M. în baza unei înţelegeri verbale intervenite cu 2 - 3 zile anterior datei de 10 octombrie 2015, martorul M. a precizat, în mod contradictoriu, fie că duba în discuţie i-ar fi fost solicitată telefonic de către inculpat chiar în ziua deplasării (Declaraţie din 7 octombrie 2016), fie că nu îşi aminteşte să îi fi dat inculpatului vehiculul la data critică (declaraţie dată în apel, la 8 decembrie 2017).

În fine, se constată inadvertenţe şi sub aspectul circumstanţelor în care inculpatul ar fi intrat în posesia vehiculului la data pretinsă, B. susţinând că a luat furgoneta din curtea martorului, cheile aflându-se în habitaclu, în opoziţie cu susţinerile lui M.

În primă instanţă, martorul a confirmat ipoteza vehiculată de apărare (fără a clarifica, însă, elemente esenţiale, cum ar fi, exemplificativ, modalitatea de pătrundere a inculpatului în curtea imobilului în absenţa proprietarului sau mijlocul utilizat pentru obţinerea cheilor, în condiţiile în care pretindea că duba îi fusese solicitată telefonic, în absenţa sa), pentru ca, în apel, să susţină că B. nu avea posibilitatea să ia singur duba din curtea sa, ci era necesar să i-o ceară în prealabil, aceste ultime susţineri fiind, de altfel, şi veridice.

Raportându-se la exigenţele art. 103 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că probe directe, cu caracter obiectiv, cum ar fi înregistrarea dialogului ambiental realizată de colaborator, declaraţiile unor participanţi nemijlociţi la evenimentele critice - N. şi A. - şi înregistrările convorbirilor telefonice purtate, ulterior comiterii faptei, de B. cu persoane din cercul său relaţional relevă explicit sau, după caz, implicit, că întâlnirea ce a marcat luarea hotărârii de producere şi amplasare a unui dispozitiv exploziv improvizat a avut loc la data de 10 octombrie 2015.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie subliniază că înregistrarea dialogului purtat la sediul societăţii administrate de inculpatul A. şi pusă la dispoziţia acuzării de către colaboratorul cu nume de cod "S." nu este afectată de vicii de legalitate care să fi fost constatate şi valorificate în camera preliminară.

Această înregistrare, a cărei administrare în procesul penal este permisă de dispoziţiile art. 139 alin. (3) C. proc. pen., demonstrează, prin conţinut, atât data la care s-a purtat discuţia analizată, cât şi prezenţa ambilor apelanţi inculpaţi la această întâlnire, împrejurare pe care, în sine, nici B. şi nici A. nu au negat-o. Din punct de vedere al valorii probatorii, înregistrarea supusă analizei reprezintă o probă directă, credibilă şi fiabilă, care, coroborată cu declaraţiile martorului N., demonstrează cu certitudine momentul de timp la care a debutat activitatea infracţională şi rolul fiecăruia dintre inculpaţi.

Susţinerea inculpatului A. privind imposibilitatea reţinerii certe a datei desfăşurării întâlnirii în absenţa suportului original pe care s-ar fi înregistrat discuţiile este neîntemeiată, de vreme ce nu suportul optic în sine - ca instrument - are aptitudinea de a face o astfel de dovadă, ci conţinutul discuţiilor înregistrate pe acesta.

În fine, Înalta Curte apreciază necesar să sublinieze că, în condiţiile în care inculpaţii nu au negat două aspecte obiective esenţiale, şi anume existenţa întâlnirii descrise şi participarea lor directă la aceasta, în formula reţinută de acuzare, asumându-şi, aşa cum se va demonstra în continuare, inclusiv afirmaţiile ce le sunt atribuite, o ipotetică desfăşurare a acestei întâlniri la o dată diferită, dar plasată tot anterior actelor de achiziţionare de materiale pirotehnice, nu ar avea, eo ipso, o minimă influenţă asupra existenţei şi caracterului penal al faptelor imputate.

În acord cu exigenţele art. 317 C. proc. pen., obiectului judecăţii îi este subordonată activitatea obiectivă, concretizată în manifestările active ale unei persoane determinate în realitatea faptică, manifestări care, odată dovedită existenţa lor în conţinutul faptic identic celui pretins de acuzare, îşi păstrează caracterul de obiect al judecăţii, chiar dacă data comiterii nu a fost stabilită cu precizie. Altfel spus, odată demonstrat că o conduită ilicită imputată prin rechizitoriu a fost adoptată într-o formă factuală identică celei reţinute de acuzare, de persoana faţă de care se exercită acţiunea penală, o eventuală neconcordanţă referitoare exclusiv la data la care s-ar fi realizat activitatea penală nu are, în sine, semnificaţia unei "modificări a obiectului judecăţii".

Factorul timp poate avea relevanţă în clarificarea împrejurărilor cauzei fie atunci când el implică o verificare a alibiului acuzatului (şi presupune verificări de fapt cu privire la acest alibi), fie atunci când, fiind inclus în conţinutul constitutiv sau în cel calificat al unei infracţiuni, identificarea sa cât mai exactă are efecte în planul antrenării răspunderii penale.

Considerentele anterior expuse au, în speţă, doar valoarea unor argumente de principiu, întrucât identificarea datei de 10 octombrie 2015 ca fiind cea la care a avut loc întâlnirea critică s-a realizat pe baza unor probe certe, alibiul inculpatului B. sub acest aspect nefiind confirmat de probe fiabile, credibile, astfel că Înalta Curte conchide că apărările inculpaţilor sub acest aspect sunt neîntemeiate.

b) Cu privire la activităţile concret desfăşurate de inculpaţii B. şi A. la sediul S.C P. S.R.L.

Prezenţa celor doi inculpaţi în locaţia evocată şi implicarea ambilor în discuţiile având ca temă amplasarea unor materiale pirotehnice într-un loc public, la data de 1 decembrie 2015, reprezintă împrejurări de fapt necontestate de apelanţi.

Sub rezerva exprimată de B. în privinţa datei la care ar fi avut loc întâlnirea, atât acesta cât şi A. au recunoscut în mod constant că au participat la întâlnirea desfăşurată la sediul societăţii menţionate şi au discutat posibilitatea de a achiziţiona materiale pirotehnice, de a confecţiona din acestea un dispozitiv exploziv şi de a-l amplasa în apropierea locului unde urma a se desfăşura parada militară.

Poziţia apărării se rezumă, în esenţă, la invocarea caracterului neserios al afirmaţiilor făcute cu prilejul întâlnirii analizate, afirmaţii menite, în opinia inculpaţilor, să testeze eventuala interceptare a discuţiilor de către autorităţi şi reacţia acestora din urmă în faţa unui scenariu de tipul celui abordat "în glumă".

Similar primei instanţe, Înalta Curte nu identifică vreun argument obiectiv, care să susţină în mod credibil teza abordării jocandi causa a subiectului amplasării unor materiale pirotehnice interzise la deţinere într-un spaţiu public, la o dată şi într-o locaţie în care se estima că numărul de etnici români prezenţi va fi semnificativ.

Afirmaţiile inculpatului B., relevante din perspectiva activităţii de instigare imputate, au avut următorul conţinut "Ce trebuie să mai discutăm 1 decembrie. Eu zic că ar fi suficient dacă s-ar arbora un singur steag "…." Stai, că mai e ceva. Isti, (A., n.r.) n-am putea pune o petardă"... "Se poate monta un cronometru Înainte cu două zile s-o puneţi într-un copac sau într-un tufiş"… "Să montaţi vreo 20 de bucăţi în jurul statuii"…"Să le pornească doi. Trebuie învăţat, să fie uşor de …S-ar putea din mai multe locuri"…"Vă închipuiţi, tocmai când defilează!"…"să vă gândiţi cum s-ar putea face acest lucru"…"În caz că nu poţi comanda, am o cutie. Azi am găsit-o. Aşa mi-a venit ideea…Mai mult, s-ar putea monta şi mai încoace. Culcate ca…"…"Şi se poate porni de aici de sus, din geam".

Acelaşi inculpat a afirmat "Trebuie să facem în aşa fel încât să avem mâinile curate în ziua respectivă"…"Dar trebuie să facem o încercare. Nu mănânci pizza cu poftă, doar o guşti, vezi cum e…"…"Mai ales dacă ai reţeta care trebuie pentru pizza", pentru ca, la sugestiile interlocutorilor privind variantele la care s-ar putea recurge pentru declanşarea dispozitivului să arate "Şi nu trebuie pus neapărat în tufiş, se poate pune şi în altă parte"…" Eu zic că înainte să muşcaţi o bucată mare trebuie să vedeţi cum se poate muşca o felie"…"Dar trebuie făcut în aşa fel încât să se aprindă mai multe simultan"…"Trebuie mai multe. Ca toată lumea să se culce pe burtă".

Răspunsurile lui A. (identificat în înregistrare cu apelativul "Isti") la întrebările directe adresate de B. sau reacţiile sale relevante la discuţiile purtate de cei prezenţi au fost: "Mă interesez" (n.r. dacă se poate pune o petardă şi monta un cronometru), "Eu n-am nici una" (la afirmaţia coinculpatului că are o cutie), "Mai e o chestie pe care aş putea să o fac. Internet mobil pe telefon, de pe telefon intru pe camera de jos, iar pe cameră mă uit la mulţime. Dar mă duc la Sfântu Gheorghe. Mă duc cu familia la Sfântu, iar de acolo apăs butonul"… "În cutie de pizza, în orice"…"O pungă de fornetti"…"Şi chiar dacă nu facem cum am zis. Nu-mi spune mie că te-ar prinde cineva dacă o aprinzi şi o arunci în tufiş, deoarece îi trebuie timp să bubuie, iar tu vei fi deja în stradă şi până se dezmeticesc vei fi demult acasă"…"O arunci şi pleci"…"de acolo iese un cablu, iar la capătul cablului e o bucată de fosfor… intră cei 12 volţi…fitil, iar când ajunge la fosfor, acesta se aprinde"…"Puteai să fixezi cronometru la ce am avut noi"…"Puteai să-l fixezi la maxim 24 de ore"…"Trebuie. Măcar un acumulator sau ceva".

Acelaşi inculpat a afirmat "Zoli (B., n.r) ştii cum am putea rezolva cel mai simplu Nu trebuie să ieşi, apeşi şi…"…"Nu trebuie, omule. Mă bag după perdea şi văd unde e mulţimea"…"E cel mai ieftin şi cel mai simplu. Îi mai trebuie doar o baterie"…" Eu am fitil, dar încă nu l-am încercat"…"Se poate face să se aprindă cel puţin 3 - 4 simultan şi tot aşa".

Evaluate atât individual, cât şi corelat cu întrebările/susţinerile ce le preced sau succed, afirmaţiile anterior redate au un conţinut neechivoc, apt a confirma eo ipso, în mod indubitabil, că subiectul abordat de cei doi inculpaţi a fost cel pretins de acuzare.

Chiar dacă, în redarea scrisă a dialogului, sunt evidenţiate reacţiile amuzate ale unora dintre participanţi (cum este cazul, de exemplu, al reacţiilor avute de fratele inculpatului B., consemnate la paginile 30, respectiv, 33 ale notei de redare), acestea sunt izolate şi punctuale, insuficiente, prin urmare, pentru a susţine credibil ipoteza glumei, susţinută de apărare.

Prin opoziţie, durata şi consistenţa discuţiilor purtate pe tema amplasării unui dispozitiv exploziv, diferitele scenarii creionate şi amplificarea lor progresivă odată cu evoluţia discuţiilor, sunt împrejurări de fapt certe, evidenţiate neechivoc de înregistrarea analizată şi care confirmă faptul că propunerea inculpatului B. a fost discutată şi dezvoltată în conţinut de cei prezenţi. În mod particular, inculpatul A. a fost cel care a oferit soluţiile tehnice necesare pentru punerea în executare a scenariului conceput şi a cenzurat, din aceeaşi perspectivă tehnico-practică, unele dintre variantele vehiculate, împrejurare de natură a confirma faptul că pregătirea sa de specialitate a constituit motivul hotărâtor pentru care coinculpatul i s-a adresat direct încă din debutul discuţiei "Isti, n-am putea pune o petardă" şi l-a determinat să îşi asume, în final, achiziţionarea materialelor pirotehnice necesare.

Contrar susţinerilor apărării, nu există dubii cu privire la autorii afirmaţiilor incriminate, detaliate în precedent.

Identificarea persoanelor menţionate în nota traducătorului cu apelativul "Domn 1" şi, respectiv, "Domn 3" nu s-a realizat de către interpretul care a procedat la traducerea discuţiilor verbale înregistrate (a cărui activitate s-a rezumat la traducerea afirmaţiilor făcute de participanţi), ci a fost rezultatul unei analize coroborate a probatoriului, efectuată de procuror atât prin raportare la declaraţiile martorului N., cât şi la restul probatoriilor, analiză al cărei rezultat a fost consemnat în cuprinsul procesului-verbal din data de 20 ianuarie 2016 .

În declaraţiile date, inculpatul A. nu a contestat, de altfel, că afirmaţiile ce îi sunt atribuite i-ar aparţine, invocând exclusiv caracterul neserios al acestora. În plus, interpelat în apel, acest inculpat a afirmat explicit că a ascultat înregistrarea dialogului ambiental din data de 10 octombrie 2015 şi a constatat că sunt perceptibile auditiv zgomote sau afirmaţii real făcute de participanţi, confirmând astfel, o dată în plus, fiabilitatea mijlocului de probă.

O poziţie similară a avut şi inculpatul B. care, în declaraţiile date în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorului ales (relevantă, în mod particular, fiind declaraţia din data de 27 aprilie 2016), a precizat că discuţiile analizate s-au purtat în glumă, fiecare dintre cei prezenţi venind cu o idee, una dintre acestea fiind "aceea de a pune petarde într-o cutie de pizza pe care s-o plaseze într-un coş de gunoi sau un tufiş".

O poziţie asemănătoare a manifestat inculpatul şi în primă instanţă, în apel negând, însă, afirmaţiile făcute, fără o minimă justificare obiectivă ("nu am folosit termenul pizza cu alt înţeles decât cel obişnuit", "nu s-au purtat discuţii în glumă despre o explozie la Târgu Secuiesc").

Înalta Curte califică declaraţiile date în apel ca fiind esenţial orientate spre susţinerea strategiei apărării referitoare la pretinsa incertitudine ce ar plana asupra înregistrării ca mijloc de probă şi, din această perspectivă, apreciază aceste declaraţii ca nefiind apte să reflecte adevărul şi să servească la lămurirea împrejurărilor relevante în cauză.

În condiţiile în care conţinutul propriu zis, obiectiv, al afirmaţiilor incriminate nu a fost contestat, inculpaţii vehiculând doar ideea caracterului neserios al acestora, este incontestabil că ambii şi-au asumat, fie constant şi explicit (cum este cazul inculpatului A.), fie doar implicit (cum este cazul coinculpatului) afirmaţiile atribuite, încercând numai să confere acestora o conotaţie diferită de cea atribuită de organul de urmărire penală, mai puţin incriminatoare.

Poziţia inculpaţilor a survenit în contextul în care ambii au avut acces nemijlocit la conţinutul înregistrării şi au avut posibilitatea de a o asculta şi a identifica acele pasaje ce ar fi ridicat eventuale suspiciuni, legitimând, în mod obiectiv, un demers procedural de tipul expertizei vocii şi vorbirii. Sub acest aspect, în cazul lui B., face trimitere la convorbirile purtate de acesta cu OO. la data de 23 noiembrie 2016, respectiv, cu posesorul postului telefonic 4477XXXX la data de 29 noiembrie 2016 (discuţii interceptate în baza Mandatului nr. 004436 din 4 iulie 2016 emis de Înalta Curte), din care rezultă fără echivoc faptul că apelantul-inculpat a ascultat şi înţeles conţinutul înregistrării în discuţie.

Înalta Curte constată că nici eventualele erori pretins strecurate în traducerea unor nume sau denumiri indicate de traducător şi nici apărările inculpaţilor cu privire la poziţia lor subiectivă (ce va fi analizată în cele ce succed) nu modifică în substanţă două elemente obiective, şi anume termenii folosiţi şi înţelesul lor neechivoc.

În aceste coordonate probatorii, notând şi faptul că, în ambele grade de jurisdicţie, ambii inculpaţi au evitat în mod constant să indice - punctual şi explicit - afirmaţiile regăsite în înregistrare, ce ar ridica, în opinia lor, suspiciuni cu privire la autorul real sau, cel puţin, intervalele în care s-ar regăsi astfel de elemente, Înalta Curte apreciază că nu există date obiective, care să ridice în mod rezonabil dubii asupra autenticităţii înregistrării, fie în ansamblul său, fie în segmentele edificatoare pentru corelaţia realizată de acuzare între anumiţi vorbitori şi afirmaţiile atribuite acestora.

Tocmai de aceea, efectuarea unei expertize criminalistice orientate spre cenzurarea generică a modului de identificare a unor vorbitori care nu au contestat, în conţinut, afirmaţiile ce le sunt atribuite, nu îndeplineşte cerinţele de relevanţă şi utilitate prevăzute de art. 100 alin. (4) lit. a), b) C. proc. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 172 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea unei expertize criminalistice este condiţionată, în principiu, de constatarea prealabilă a caracterului necesar al opiniei unui expert pentru clarificarea anumitor împrejurări ale cauzei, exigenţă care, în speţă, ar fi fost îndeplinită numai grefată pe premisa reţinerii eventualei insuficienţe a materialului probator pentru demonstrarea identităţii afirmaţiilor incriminate.

O atare constatare nu a intervenit în cauză, în condiţiile în care întregul probatoriu, grefat pe audieri de persoane, supus liberei aprecieri a organului judiciar, în condiţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. pen., a relevat concordant aspectul analizat şi a clarificat pe deplin faptul că apelanţii inculpaţi au făcut afirmaţiile analizate, pe care, de altfel, nu le-au contestat în substanţă.

Demersul inculpaţilor, astfel determinat, demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul B. a fost cel care a conceput şi transmis ideea realizării şi amplasării unui dispozitiv exploziv, iar inculpatul A. a fost cel care, receptând propunerea, şi-a asumat în mod efectiv punerea sa în practică.

Susţinerea celui dintâi apelant, în sensul că activitatea de determinare ce îi este imputată nu ar realiza condiţiile unei instigări pe relaţia cu A., deoarece discuţiile incriminate ar fi implicat şi participarea altor persoane, este neîntemeiată. Aşa cum s-a demonstrat în precedent, persoana interpelată direct, încă din debutul discuţiei, cu privire la posibilitatea amplasării unor petarde, a fost inculpatul A., element ce confirmă realizarea cerinţei unei instigări individuale, realizată faţă de o persoană determinată, identificabilă şi realizarea condiţiilor proprii formei de participaţie prevăzute de art. 47 C. pen.

Faptul că, pe durata discuţiilor, B. s-a adresat şi celorlalţi participanţi, utilizând formule plurale ("să va gândiţi cum s-ar putea face", "eu zic că înainte să muşcaţi o bucată mare trebuie să vedeţi cum se poate muşca o felie") nu modifică substanţial concluzia anterior enunţată, de vreme ce probatoriul administrat nu a demonstrat că acţiunea inculpatului-instigator ar fi avut ca efect şi însuşirea propunerii sale de către ceilalţi participanţi la discuţie şi, implicit, determinarea acestora să se implice direct în activitatea ilicită.

În schimb, în cazul inculpatului A., reuşita activităţii de determinare a fost relevată de acţiunile sale ulterioare, întreprinse subsecvent şi în baza discuţiilor avute la sediul S.C P. S.R.L., astfel cum se va analiza în cele ce succed.

c) Cu privire la activităţile ulterioare întâlnirii din sediul S.C P. S.R.L., concretizate în procurarea mijloacelor şi instrumentelor necesare punerii în executare a rezoluţiei de concepere şi amplasare a unui dispozitiv exploziv

Achiziţiile de materiale pirotehnice efectuate de inculpatul A. în intervalul 16 - 20 noiembrie 2015, respectiv 410 bucăţi articole pirotehnice FP3, încadrate în categoria a 3-a de risc, câte 2 seturi de articole pirotehnice, încadrate în categoria a 2-a de risc, corelate cu deţinerea la domiciliu, în aceeaşi perioadă, a dispozitivului de iniţiere şi temporizare a impulsurilor electrice, la fel ca şi accesarea, în perioada 20 - 23 noiembrie 2015, a unor site-uri care prezentau modul de fabricare a unor "stink bombs" reprezintă împrejurări cert stabilite de către instanţa de fond, necontestate în al doilea grad de jurisdicţie.

Inculpatul A. a recunoscut constant desfăşurarea activităţilor anterior menţionate, poziţia sa rezumându-se, în esenţă, la negarea exclusiv a scopului urmărit, ce ar fi constat, din perspectiva apărării, în utilizarea materialelor pirotehnice la festivităţile prilejuite de celebrarea Anului Nou, respectiv, la practicarea jocului de tip airsoft.

Înalta Curte notează, sub un prim aspect, că efectuarea anterioară, de către acelaşi inculpat, a unor achiziţii de materiale pirotehnice de la S.C U. S.R.L. nu are o relevanţă particulară în cauză, de vreme ce este neîndoielnic demonstrat că, subsecvent întâlnirii din data de 10 octombrie 2015, A. a avut iniţiativa procurării unei cantităţi semnificative de materiale pirotehnice de tip FP3, interzise la deţinere. Din această perspectivă, achiziţiile precedente pot fi caracterizate ca factori favorizanţi ai demersului incriminat, apţi a facilita inculpatului identificarea rapidă a unui furnizor de materiale pirotehnice şi relaţionarea directă cu acesta.

Inculpatul A. a fost cel care a contactat firma vânzătoare şi a solicitat livrarea materialelor pirotehnice incluse în categoriile 2 şi 3 de risc, împrejurare demonstrată fără echivoc de schimbul de mesaje avut de acesta cu martorul T., reflectat în capturile de ecran înregistrate în baza Mandatului nr. 005190 din 22 octombrie 2015 emis de Înalta Curte (declasificat).

În al doilea rând, constată că indiferent de măsura în care inculpatul utilizase sau nu, în trecut, astfel de materiale pirotehnice la jocurile de tip airsoft, destinaţia materialelor concret achiziţionate în luna noiembrie 2015 a fost cu certitudine una diferită, astfel cum rezultă din evaluarea întregului probatoriu administrat.

Nu există elemente obiective care să coroboreze afirmaţiile inculpatului A. cu privire la destinaţia pretinsă a petardelor, în condiţiile în care martorul N. - practicant al aceluiaşi tip de joc airsoft - a afirmat explicit că petardele "care ar putea răni participanţii" nu erau folosite la jocul de airsoft (declaraţie din data de 8 decembrie 2017).

În schimb, faptul că atât materialele pirotehnice variate, achiziţionate în luna noiembrie 2015, cât şi încercările inculpatului A. de a obţine informaţii din mediul on-line, cu privire la modalitatea de fabricare a unor bombe urât mirositoare, erau destinate şi orientate spre fabricarea unui dispozitiv exploziv improvizat, rezultă din conţinutul univoc al discuţiilor purtate la 10 octombrie 2015, coroborate cu propriile afirmaţii făcute de A. în convorbirea telefonică purtată la data de 20 noiembrie 2015, orele 11:54:57 cu persoana aflată la postul telefonic 0762XXXX ("Noi ne-am gândit la altceva pentru data de întâi, dar vom discuta … am venit cu nişte idei de nici nu ne-ar fi trecut prin cap înainte"), convorbire valorificată probator şi de către prima instanţă.

În acelaşi sens, sunt şi declaraţiile martorului N. care, cu ocazia ascultării sale în apel, a precizat că a discutat cu inculpatul B. pe software-ul gratuit Skype, ulterior întâlnirii din 10 octombrie 2015, inculpatul dorind să afle detalii despre stadiul în care se află procesul de confecţionare a dispozitivului exploziv (denumit conspirativ "pizza") şi solicitându-i martorului să discute, în acest sens, cu A. acest din urmă inculpat a admis, în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, existenţa unei încercări a martorului N. de a afla informaţii despre stadiul în care se afla procesul de fabricare a "pizzei", arătând că a replicat martorului "eşti prost", fără a-i cere detalii despre motivul acestei atitudini, întrucât "nu l-a luat în serios".

Înalta Curte notează că reticenţa inculpatului A. în a aborda deschis, faţă de N., subiectul fabricării dispozitivului exploziv pare a fi motivată mai degrabă de o anumită precauţie a celui dintâi în raporturile cu martorul, decât de necunoaşterea sau respingerea subiectului abordat, de vreme ce, în convorbirea din data de 20 noiembrie 2015 anterior evocată, inculpatul a devoalat interlocutorului, din proprie iniţiativă, intenţia de desfăşurare a unui tip de demers insolit în practica Mişcării, chiar dacă nespecificat expres.

În fine, notează că interesul nedisimulat al inculpatului B. pentru posibila deţinere, de către organele judiciare, a unor informaţii privind confecţionarea dispozitivului exploziv improvizat şi, implicit, caracterul familiar al subiectului pentru inculpatul anterior nominalizat rezultă cu evidenţă din înregistrările a trei convorbiri telefonice purtate de acesta cu martorul M. la data de 30 noiembrie 2015, orele 19:10:40, 19:36:44 şi respectiv, 19:44:57.

În prima dintre convorbirile menţionate, aflând despre percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul lui A., inculpatul B. a afirmat: "Ăăă … mă gândesc acum dacă era cumva ceva…", "Ştii de ce…eu mă gândesc la motiv! În legătură cu ziua de mâine!". Dezvoltând subiectul, dialogul dintre cei doi a avut următorul conţinut:

B.: "Auzi, şi în legătură cu pizza, nu a fost nimic, nuş Nu … s-a mâncat",

M.: Nu, nici n-am discutat despre asta".

B.: Aha. Cred că au prins vreo urmă de la pizza aia, e posibil. În fine, mai vedem…" .

În cea de-a doua convorbire, afirmaţiile relevante sunt:

B.: "Mă tot gândesc, ştii că tot discutam de pizza, că ce bine ar fi să o mâncăm când ne întoarcem acasă!

M.: Da. Dar nu, nu am discutat cu Isti nimic de atunci.

B.: Păi nu, dar situaţia este că … locul acela unde am discutat, ştii!

M.: Da, nu e exclus.

În fine, în cea de-a treia convorbire evocată, afirmaţiile relevante au fost:

M.: "... e la Estelnic, trebuie să le arate şi acolo. (…) Nu ştiu. Mă gândeam dacă n-ar trebui să mergem în celălalt loc şi să vedem dacă nu cumva e ceva.

B.: N-ar strica. Şi dacă e ceva, făcută curăţenie." .

Elementele ce rezultă din ansamblul acestor mijloace de probă demonstrează, în primul rând, caracterul nereal al susţinerilor inculpatului B. în apel, referitoare la pretinsa utilizare a termenului "pizza" cu înţelesul său obişnuit, de produs alimentar.

În al doilea rând, ele pun în lumină aparenta limitare a celor implicaţi efectiv în demersurile ilicite, iniţiate la 10 octombrie 2015, la persoana inculpatului B. (aflat în afara teritoriului ţării, dar evident informat asupra subiectului şi interesat de evoluţia sa) şi la cea a lui A. (al cărui interesul actual în punerea în executare a planului infracţional creionat rezultă din convorbirea purtată la 20 noiembrie 2015, anterior evocată).

În fine, afirmaţiile inculpatului şi replicile interlocutorului său în cele trei convorbiri anterior analizate susţin concluzia, desprinsă şi din restul probatoriului, că ideea producerii dispozitivului exploziv, lansată de B. şi împărtăşită de A., s-a materializat în acţiuni concrete de procurare a mijloacelor necesare, acţiuni de care B. (spre deosebire de martorul M.) era pe deplin conştient şi a căror posibilă devoalare i-au stârnit îngrijorarea, nedisimulată în conversaţiile supuse interpretării.

Deşi are valoarea unei prezumţii, o atare concluzie referitoare la destinaţia demersurilor efectuate de A., se bazează pe fapte obiective, demonstrate cu certitudine şi necontestate în substanţă de către inculpaţii care au avut posibilitatea să combată eventuala lor lipsă de relevanţă informativă şi să îşi exercite apărarea.

Valorificarea probatorie a unei atare prezumţii nu contravine dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la prezumţia de nevinovăţie menţionată în art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană, deoarece, în jurisprudenţa instanţei europene de contencios al drepturilor omului, s-a subliniat că dreptul persoanei de a fi prezumată nevinovată şi de a obliga acuzarea să suporte sarcina probei nu are caracter absolut, "…întrucât orice sistem juridic operează cu prezumţii de fapt sau de drept, la care convenţia nu se opune în principiu atâta timp cât statele contractante nu încalcă anumite limite, ţinând seama de gravitatea mizei şi respectând dreptul la apărare". (CEDO, cauza Phillips împotriva Regatului Unit, Hotărârea din data de 5 iulie 2001 şi cauza Salabiaku împotriva Franţei, Hotărârea din 7 octombrie 1988).

În fine, aceleaşi elemente faptice conduc la o concluzie contrară celei formulate în primul grad de jurisdicţie, cu privire la natura dispozitivului ce urma a fi fabricat şi utilizat. Toate variantele vehiculate cu ocazia întâlnirii din data de 10 octombrie 2015 s-au grefat nu pe scenariul aprinderii materialelor pirotehnice în forma lor standardizată, ci pe acela al alăturării petardelor şi al aprinderii lor cu ajutorul unui mijloc de iniţiere - cronometru, telefon mobil sau un dispozitiv electronic.

Dacă probatoriul administrat este insuficient pentru identificarea precisă, lipsită de orice echivoc, a tipului de dispozitiv ce urma a fi concret fabricat şi, implicit, a consecinţelor utilizării sale în prezenţa mai multor persoane (o atare împrejurare urmând a fi valorificată la încadrarea juridică a faptei), el fundamentează, în schimb, în mod consistent şi sigur, acuzaţia că inculpaţii au intenţionat să confecţioneze şi să amplaseze un dispozitiv exploziv, în a cărui componenţă intrau, cel puţin, materia explozivă conţinută de petarde de tip FP 2 şi FP 3 şi un mijloc de iniţiere, reprezentat de unul din dispozitivele anterior enumerate, iar nu, aşa cum eronat s-a reţinut prin sentinţă, exclusiv de dispozitivul de iniţiere şi temporizare a impulsurilor electronice utilizat la jocul de airsoft.

Sub acest din urmă aspect, concluzia instanţei de fond este infirmată de probatoriul administrat, astfel cum a fost evaluat în considerentele prezentei decizii.

d) Cu privire la poziţia psihică a inculpaţilor şi scopul urmărit prin actele planificate la sediul S.C P. S.R.L

Poziţia psihică a inculpaţilor faţă de subiectul abordat cu ocazia discuţiilor din 10 octombrie 2015 poate fi decelată numai prin evaluarea conjugată a afirmaţiilor făcute şi a actelor întreprinse de aceştia subsecvent acestei întâlniri, toate privite în contextul necesar al calităţii în care ambii inculpaţi au acţionat - membri ai HVIM Transilvania -, al obiectivelor urmărite de Mişcare şi al încărcăturii simbolice a datei la care acţiunea planificată urma se consuma.

Fiind un element de ordin subiectiv, nereflectată direct în manifestările obiective, materiale, cu semnificaţie penală, poziţia psihică a unei persoane faţă de faptă şi urmările sale poate fi dedusă din analiza coroborată a conduitei subsumabile verbum regens şi, mai ales, a acţiunilor sau afirmaţiilor ce au precedat sau succedat acestei conduite. Atunci când activitatea cricumscrisă elementului material al infracţiunii nu are aptitudinea de a devoala, prin ea însăşi, atitudinea psihică a autorului, faptele sau împrejurările conexe acestei activităţi sunt elemente utile în silogismul orientat spre clarificarea aspectului subiectiv.

În acest sens, Înalta Curte reiterează, sub un prim aspect, că scenariile vehiculate în discuţiile purtate de cei doi inculpaţi, alături de alţi membri ai Mişcării, la data şi momentele critice, au avut un subiect comun unic - amplasarea şi detonarea într-un loc public a unor materiale pirotehnice, fie în forma lor constructivă, fie prin alăturarea acestora ("legare"), în toate situaţiile prin utilizarea unui mijloc de iniţiere - telefon mobil, fitil sau dispozitiv electronic.

Abordarea unor scenarii de acest tip într-un context marcat atât de preconizata organizare a unor manifestaţii menite să celebreze, la Târgu Secuiesc, Ziua Naţională a României, cât şi de nemulţumirea crescândă a membrilor Mişcării faţă de o atare posibilitate, corelată cu intenţia liderilor organizaţiei de a-şi manifesta nemulţumirea în forme mai categorice, apte a spori vizibilitatea organizaţiei pe plan intern sau extern, demonstrează faptul că atitudinea subiectivă a participanţilor nu a fost nicidecum una caracteristică intenţiei de a glumi.

Demersul iniţiat de inculpaţi la data de 10 octombrie 2015 s-a înscris, dimpotrivă, în tendinţa de certă radicalizare a activităţii membrilor HVIM Transilvania, susţinută de preşedintele organizaţiei, B., şi ilustrată de înregistrarea discuţiilor purtate de inculpatul menţionat, M., N., F. şi O. cu numitul L. la data de 19 august 2015, în localitatea Mădăraş, discuţie interceptată în baza Mandatului de siguranţă naţională nr. 001912 din 9 martie 2015, declasificat, al cărei conţinut relevant a fost descris şi în cuprinsul hotărârii apelate.

Limitându-se la a face trimitere la considerentele sentinţei, sub acest aspect, Înalta Curte subliniază că dialogul purtat cu posibilul autor al unei lucrări dedicate prezentării unor tehnici de luptă teroriste ("Manualul luptătorului maghiar pentru libertate") pune în lumină disponibilitatea inculpatului B. de a recurge la acţiuni violente de amploare, de tipul aruncării în aer a unor conducte de gaze. Afirmaţiile inculpatului cu următorul conţinut "Ar trebui să o aruncăm în aer tocmai în ziua de Crăciun " (n.r conducta de gaze care trece pe lângă Târgu Secuiesc), "Atunci ţinem legătura neapărat. Şi ne gândim la aceste lucruri. Vom detona ceva, mai devreme sau mai târziu", corelate cu încercarea ulterioară de popularizare a metodelor propuse de L. în rândul membrilor prezenţi la întâlnirea din 10 octombrie 2015 (paginile 2 - 4 ale notei de redare) infirmă susţinerile inculpatului referitoare la pretinsa dezaprobare a metodelor distructive propuse de L. şi ipotetica distanţare de acesta.

În al doilea rând, Înalta Curte remarcă faptul, că, subsecvent creionării scenariilor din 10 octombrie, în certă corelaţie cu discuţiile purtate la acea dată, inculpatul A. nu a rămas într-o pasivitate echivocă, ci a întreprins acţiuni efective, menite a asigura concretizarea ideilor vehiculate de B., achiziţionând materiale pirotehnice ce conţineau substanţe explozive şi asigurându-şi un potenţial mijloc de iniţiere, precum şi informaţiile necesare confecţionării unui anumit tip de dispozitiv exploziv.

Grefată pe aceste coordonate faptice neechivoce, rezultă că atitudinea psihică a inculpaţilor - autor, respectiv, instigator, a fost caracterizată de conştiinţa şi voinţa punerii în executare a rezoluţiei adoptate la sediul S.C P. S.R.L., prin fabricarea şi detonarea unui dispozitiv exploziv improvizat.

În ceea ce priveşte scopul astfel urmărit - element ataşat, în principal, laturii obiective a infracţiunilor de terorism prevăzute de art. 32 din Legea nr. 535/2004, dar care califică şi intenţia infracţională - în dezacord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că demersul iniţiat de B. la data de 10 octombrie 2015 şi a cărui materializare urma a fi asigurată, tehnic, de A., a fost esenţial motivat de convingerile naţionalist-extremiste ale membrilor Mişcării de Tineret 64 de Comitate şi orientat spre atingerea obiectivelor revizioniste, iredentiste şi xenofobe ale Mişcării.

Demersul ilicit dedus judecăţii nu poate fi disociat de obiectivul real al organizaţiei din care făceau parte cei doi inculpaţi ("restabilirea Imperiului Sfânt Apostolic", aşa cum acesta exista înainte de încheierea Tratatului de la Trianon), ci dimpotrivă, se află într-o legătură indisolubilă cu acesta, fapt evidenţiat de contextul şi calitatea în care inculpaţii au adoptat rezoluţia infracţională (ambii fiind factori de conducere în cadrul HVIM), de circumstanţele spaţio-temporale în care urma a se consuma actul ilicit (cu ocazia manifestaţiilor prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 decembrie 2015, la care urmau a participa numeroşi etnici români) şi simbolistica ataşată acestui demers (opoziţia membrilor HVIM faţă de organizarea unor astfel de manifestări în anul 2015 şi faţă de permanentizarea preconizată a acestui tip de festivităţi).

Analizat în acest context necesar, demersul celor doi inculpaţi de a planifica fabricarea şi utilizarea unui dispozitiv exploziv improvizat se relevă ca urmărind, prioritar, atingerea obiectivelor Mişcării, prin intimidarea comunităţii de etnici români şi convingerea autorităţilor publice naţionale să se abţină de la organizarea pe viitor, a unor manifestaţii de tipul celor evocate.

În final, Înalta Curte apreciază necesar să sublinieze lipsa de relevanţă a apărării inculpatului A., referitoare la neidentificarea dispozitivului exploziv cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la data de 30 noiembrie 2015, cu doar o zi înaintea celei la care se preconiza detonarea sa.

În condiţiile în care experimentul judiciar efectuat în cauză, detaliat în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 7 aprilie 2016, a demonstrat că timpul necesar realizării tuturor celor nouă variante de dispozitive explozive testate de organele judiciare (unele de o complexitate superioară celor vehiculate în discuţiile inculpaţilor), a fost de 6 ore, media timpului pe fiecare dispozitiv fiind de aproximativ 40 de minute, este evident că, în absenţa intervenţiei organelor judiciare şi întreruperii activităţii infracţionale, timpul rămas până la data preconizată a utilizării dispozitivului exploziv improvizat era suficient pentru fabricarea acestuia.

e) Aspecte referitoare la încadrarea juridică

Înalta Curte apreciază că activităţile ilicite desfăşurate de inculpaţi, astfel cum au fost stabilite pe baza probatoriului, nu întrunesc elementele de conţinut tipic al infracţiunilor concurente reţinute de acuzare şi nici al infracţiunii valorificate de instanţa de fond, ci al unei infracţiuni distincte, prevăzute de Legea privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Astfel, în drept, fapta inculpatului B. care, la data de 10 octombrie 2015, în circumstanţele anterior descrise, l-a determinat pe coinculpatul A. să producă un dispozitiv exploziv improvizat ce urma a fi amplasat şi detonat de către membrii Mişcării HVIM Transilvania pe raza localităţii Târgu Secuiesc, într-un loc public, în timpul manifestaţiilor prilejuite de sărbătorirea, la data de 1 decembrie 2015, a Zilei Naţionale a României, în scopul intimidării comunităţii de etnici români şi al convingerii autorităţilor publice naţionale să se abţină de la organizarea pe viitor a unor astfel de manifestaţii, activitate urmată de procurarea, de către A., a mijloacelor şi instrumentelor necesare, dar a cărei executare a fost întreruptă de intervenţia organelor judiciare, realizează conţinutul tipic, obiectiv şi subiectiv, al infracţiunii asimilate de acte de terorism în forma tentativei şi în forma de participaţie a instigării, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

Fapta inculpatului A. care, la instigarea coinculpatului B., realizată în circumstanţele anterior descrise, în intervalul de timp 16 - 20 noiembrie 2015, a procurat 410 bucăţi articole pirotehnice FP3, încadrate în categoria a 3-a de risc şi câte 2 seturi de articole pirotehnice, încadrate în categoria a 2-a de risc, necesare pentru producerea unui dispozitiv exploziv improvizat ce urma a fi amplasat şi detonat de către membrii Mişcării HVIM Transilvania pe raza localităţii Târgu Secuiesc, într-un loc public, în timpul manifestaţiilor prilejuite de sărbătorirea, la data de 1 decembrie 2015, a Zilei Naţionale a României, în scopul intimidării comunităţii de etnici români şi al convingerii autorităţilor publice naţionale să se abţină de la organizarea pe viitor a unor astfel de manifestaţii, dar a cărei executare a fost întreruptă de intervenţia organelor judiciare, realizează conţinutul tipic, obiectiv şi subiectiv, al infracţiunii asimilate de acte de terorism în forma tentativei prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

Potrivit art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004, "Constituie, de asemenea, acte de terorism şi se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, săvârşirea următoarelor fapte, în unul dintre scopurile prevăzute la alin. (1):

a) producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive".

Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, "Constituie acte de terorism şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime, şi cu interzicerea unor drepturi săvârşirea uneia dintre următoarele fapte care, prin natura sau prin contextul săvârşirii lor, pot aduce atingere gravă unei ţări ori unei organizaţii internaţionale, atunci când sunt săvârşite în scopul de a intimida populaţia sau de a constrânge o autoritate publică sau o organizaţie internaţională să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui anumit act ori pentru a destabiliza grav sau a distruge structurile politice fundamentale, constituţionale, economice ori sociale ale unui stat sau organizaţii internaţionale:…".

În fine, potrivit art. 34 din acelaşi act normative, "(1) Tentativa faptelor prevăzute la art. 32, 33 şi *33¹ se pedepseşte.

(2) Se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea săvârşirii acestor infracţiuni".

* Elementul material al infracţiunii reţinute îmbracă, în speţă, varianta alternativă a producerii unui dispozitiv exploziv de orice fel, executarea acţiunii circumscrise acestei variante fiind întreruptă de intervenţia organelor judiciare; actele anterioare de procurare a mijloacelor şi instrumentelor necesare finalizării sale se subsumează tentativei, în condiţiile prevăzute de art. 34 alin. (2) din Legea nr. 535/2004.

* Cerinţa ca acţiunea subsumată verbum regens să vizeze un dispozitiv exploziv de orice fel este, de asemenea, îndeplinită.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit urmare a experimentului judiciar a evidenţiat că orice dispozitiv DEI ce conţine, pe lângă sistemul omologat, cel puţin un element neomologat, constituie un dispozitiv exploziv improvizat, deoarece noua configuraţie nu este omologată. Confecţionarea unui DEI are la bază doar aspecte legate de producerea de victime, accidentaţi, panică, distrugeri materiale, fără să existe impuse alte cerinţe şi, în majoritatea cazurilor, efectul scontat se realizează prin supradimensionarea cantităţii de substanţă explozivă sau prin amestec de substanţe explozive .

Or, făcând trimitere la circumstanţele factuale reţinute prin prezenta decizie, Înalta Curte notează, contrar concluziei exprimate de instanţa de fond, că toate scenariile vehiculate de inculpaţi cu ocazia întâlnirii din 10 octombrie 2015 au vizat utilizarea materialelor pirotehnice nu în forma lor constructivă standardizată (unica ipoteză în care fapta comisă s-ar fi plasat în sfera de incidenţă a dispoziţiilor Legii nr. 126/1995), ci prin alăturare şi, în toate variantele, însoţite de un mijloc de iniţiere.

Or, simpla alăturare a unor materiale pirotehnice (în forma lor omologată) cu un mijloc de iniţiere are ca rezultat obţinerea unui dispozitiv nou, distinct, ce nu mai satisface cerinţele de conformitate proprii unor articole pirotehnice din categoria celor prevăzute de art. 34 alin. (1) din Legea nr. 126/1995 şi art. 11 lit. c) şi art. 12 lit. c) din H.G. nr. 1.102 din 10 decembrie 2014. Activitatea de producere, deţinere şi orice alte operaţiuni cu un dispozitiv de acest tip nu se circumscriu infracţiunii prevăzute de art. 37 lit. a) din Legea nr. 126/1995, deoarece ele nu au ca obiect material articole pirotehnice.

* Fabricarea unui dispozitiv exploziv în condiţiile descrise intră, după caz, în sfera de incidenţă a normei generale de incriminare, prevăzută de art. 346 C. pen. (nerespectarea regimului materiilor explozive) sau, în ipoteza întrunirii condiţiilor prevăzute alternativ de art. 2 şi, cumulativ, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004, în cea a normelor speciale de sancţionare a actelor de terorism, inserate în acest ultim act normativ.

În speţă, Înalta Curte constată că fapta dedusă judecăţii, rămasă în formă tentată, ar fi presupus, în cazul consumării sale, utilizarea unor mijloace violente şi ar fi produs stări de nelinişte, teamă şi panică în rândul populaţiei, făptuitorii urmărind, totodată, realizarea unor obiective specifice de natură politică, prin determinarea autorităţilor statului să dispună decizii favorabile organizaţiei din care făceau parte, fiind îndeplinite, prin urmare, cerinţele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 535/2004.

Pentru ca activitatea concret desfăşurată de inculpaţi să se circumscrie normei de incriminare prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004 nu este suficientă, însă, constatarea îndeplinirii uneia dintre condiţiile anterior enumerate, ci este necesară stabilirea unei concordanţe între conţinutul concret al faptei comise şi toate condiţiile de tipicitate specifice actelor de terorism, respectiv, urmarea socialmente periculoasă (şi anume, atingerea gravă adusă unei ţări/organizaţii internaţionale, date fiind natura faptei ori contextul săvârşirii ei) şi scopul urmărit (intimidarea populaţiei sau constrângerea unei autorităţi publice sau unei organizaţii internaţionale să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui anumit act ori pentru a destabiliza grav sau a distruge structurile politice fundamentale, constituţionale, economice ori sociale ale unui stat sau organizaţii internaţionale).

În speţă, probatoriul administrat a demonstrat că dispozitivul pe care inculpatul A. urma a-l confecţiona era alcătuit, cel puţin, din substanţe explozive cuprinse în articole pirotehnice şi un mijloc de iniţiere, însă nu a permis clarificarea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a tipului şi componenţei exacte a acestui dispozitiv. Cele 9 variante de dispozitive testate cu ocazia efectuării experimentului judiciar au avut la bază ipoteze de lucru deduse de organele de urmărire penală din discuţiile purtate de inculpaţi la data de 10 octombrie 2015, deşi probatoriul administrat nu a devoalat tipul de dispozitiv pentru care se optase în final şi a cărui producere urma a fi finalizată de A.

Or, identificarea cât mai precisă a acestui element cu caracter obiectiv ar fi permis instanţei să determine, pe baze probatorii, natura faptei şi să formuleze concluzii cu privire la urmarea sa socialmente periculoasă, în mod particular, cu privire la caracterul grav al atingerii ce ar fi putut fi adusă ţării prin activitatea infracţională efectiv desfăşurată, caracter ce are semnificaţia unei cerinţe legale a laturii obiective.

În absenţa unei atare clarificări probatorii, luând în considerare diversitatea scenariilor vehiculate de inculpaţi şi, implicit, a urmărilor pe care le-ar fi putut produce acţiunile lor, Înalta Curte nu poate specula asupra unei atare împrejurări esenţiale pentru caracterizarea faptei ca acte de terorism propriu-zise, motiv pentru care, conformându-se exigenţelor art. 103 alin. (2) C. proc. pen., conchide că nu este îndeplinită una dintre cerinţele de tipicitate obiectivă a infracţiunilor prevăzute de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.

Cum o atare cerinţă este ataşată laturii obiective a tuturor infracţiunilor prevăzute de alin. (1) al dispoziţiei evocate, indiferent de conţinuturile alternative concret reţinute - alin. (1) lit. o) sau alin. (1) lit. p) - neîndeplinirea ei are ca efect juridic excluderea incidenţei oricăreia dintre normele care le incriminează, fie că este vorba de infracţiunea de nerespectarea regimului materiilor explozive, fie că este vorba de infracţiunea de atentat contra unei colectivităţi.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază superfluă o analiză detaliată a celorlalte critici principale formulate, sub aspectul încadrării juridice, în apelul Ministerului Public.

Spre deosebire de actele de terorism propriu-zise, actele asimilate, incriminate de alin. (3) al art. 32 din Legea privind prevenirea şi combaterea terorismului, nu ataşează laturii obiective a infracţiunii cerinţa ca "prin natura sau prin contextul săvârşirii lor", faptele să poată "aduce atingere gravă unei ţări ori unei organizaţii internaţionale". Prevederea legală anterior menţionată asimilează actelor de terorism săvârşirea oricăreia dintre faptele prevăzute la lit. a) - c), în unul din scopurile prevăzute la alin. (1), fără a mai impune, cumulativ, şi constatarea riscului aducerii unei atingeri grave uneia dintre entităţile enumerate.

* Scopul acţiunii ilicite comise în speţă este, de asemenea, unul dintre cele prevăzute de lege, probatoriul demonstrând că întreaga acţiune planificată de inculpaţi în considerarea atingerii obiectivelor HVIM Transilvania a avut ca finalitate intimidarea populaţiei şi constrângerea autorităţilor naţionale să se abţină de la organizarea, pe viitor, a unor manifestări menite a celebra Ziua Naţională a României.

Sub aspect subiectiv, ambii inculpaţi au acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind starea de pericol pentru valorile ocrotite de lege creată prin producerea dispozitivului exploziv în scopul enunţat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de "Acţiuni împotriva ordinii constituţionale", prevăzută de art. 397 alin. (2) C. pen., reţinută de către instanţa de fond, Înalta Curte împărtăşeşte fără rezerve argumentul regăsit în sentinţă, privitor la cerinţa unei pluralităţi de subiecţi activi, care să săvârşească fapta împreună, cerinţă neîndeplinită în speţă, pentru considerentele dezvoltate în prezenta decizie, la care face trimitere, fără a le relua.

Acest element, corelat cu îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 535/2004, astfel cum au fost analizate, plasează activitatea infracţională a inculpaţilor în sfera de cuprindere a Legii nr. 535/2004, respectiv, a faptelor prevăzute de art. 32 alin. (3) lit. a), în forma tentativei.

Prin urmare, fiind demonstrat cu certitudine că obiectul şi finalitatea actelor iniţiate la 10 octombrie 2015 au fost reprezentate de producerea unui dispozitiv exploziv, activitate întreruptă de intervenţia organelor judiciare, nu se poate reţine că activitatea inculpaţilor s-a rezumat la procurarea unor substanţe explozive şi, drept urmare, nici că ea s-ar circumscrie unei forme mai uşoare de ilicit penal, prevăzută de art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 şi invocată din oficiu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu este necesar a se pronunţa explicit asupra acestei chestiuni în dispozitivul deciziei, limitând analiza sa la expunerea argumentelor de drept ce au stat la baza cenzurării tuturor aspectelor relevante pentru încadrarea juridică, indiferent dacă au fost invocate de către apelanţi sau din oficiu.

* În fine, luând act de susţinerile celor doi inculpaţi în dezbateri, instanţa de control judiciar apreciază necesar să sublinieze că schimbarea încadrării juridice a faptei ce a făcut obiectul sesizării din infracţiunea prevăzută de art. 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 402 din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004, cu formele de participaţie corespunzătoare, nu are semnificaţia unei modificări sau extinderi a obiectului judecăţii.

Aşa cum s-a subliniat în precedent, esenţiale pentru definirea acestui obiect sunt circumstanţele factuale descrise în actul procedural de sesizare, iar nu încadrările juridice precizate de organul de urmărire penală, numai restrângerea sau extinderea primelor având semnificaţia pretinsă de apelanţi.

În cauză, faptele concret imputate acestora au constat, în cazul lui B., în activităţile de trasare, la 10 octombrie 2015, a sarcinii de confecţionare a unui DEI şi de determinare a coinculpatului A. la executarea acţiunii ordonate; în mod corelativ, în cazul celui din urmă inculpat aceste activităţi au constat în plănuirea şi asumarea, iar, mai apoi, în procurarea mijloacelor şi instrumentelor necesare confecţionării unui DEI, în contextul descris în prezenta decizie.

Acuzarea a apreciat că un atare suport factual ar realiza elementele de conţinut a două infracţiuni în concurs, ambele prevăzute de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.

Înalta Curte a reţinut, în prezenta decizie, o stare de fapt similară celei descrise în rechizitoriu şi raportat exclusiv la ansamblul acestei stări de fapt, în urma evaluării tuturor actelor descrise, a apreciat că ea întruneşte cerinţele de conţinut legal ale unei infracţiuni unice, rămasă în forma tentativei, respectiv cea pentru care a şi dispus schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpaţilor.

Pentru considerentele deja expuse, a apreciat, de asemenea, că, pe latură obiectivă, nu sunt realizate elementele de conţinut legal al infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 346 alin. (3) din C. pen., astfel că se impune achitarea inculpaţilor sub acest aspect, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

f) Cu privire la individualizarea pedepselor

La individualizarea duratei pedepselor aplicate inculpaţilor B. şi A. va avea în vedere gravitatea infracţiunii comise şi periculozitatea infractorilor, evaluate după criteriile expres prevăzute la lit. a)-g) ale textului de lege.

În coordonatele limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004, limite cuprinse între 7 şi 15 ani închisoare, dar reduse la jumătate, ca efect al incidenţei formei tentate prevăzute de art. 34 din Legea nr. 535/2004 şi a prevederilor art. 33 alin. (2) C. pen., stabilirea duratei pedepselor se va realiza, în final, între minimul de 3 ani şi 6 luni închisoare şi maximul de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Evaluând împrejurările concrete în care cei doi inculpaţi au conceput activitatea infracţională, mijloacele calificate ce urmau a fi folosite pentru producerea dispozitivului exploziv, starea extrem de ridicată de pericol, creată pentru relaţiile sociale menite să prezerve siguranţa persoanelor şi a bunurilor în faţa riscului utilizării unor dispozitive explozive, natura şi gravitatea însemnată a rezultatului ce s-ar fi putut produce prin utilizarea efectivă acestui dispozitiv în circumstanţele spaţio-temporale vizate de inculpaţi, scopul urmărit (orientat esenţial spre atingerea obiectivelor revizioniste ale organizaţiei din care făceau parte, prin recurgerea la acţiuni menite să intimideze populaţia într-o zi cu semnificaţie istorică pentru etnicii români şi să constrângă autorităţile să adopte o atitudine conformă cu obiectivele organizaţiei), Înalta Curte reţine că faptele comise sunt caracterizate de o gravitate însemnată, ce justifică aplicarea unor pedepse cu închisoarea care să reflecte adecvat toate aceste criterii.

Relativ la datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, reţine că ambii sunt cetăţeni români, necunoscuţi cu antecedente penale, integraţi familial şi profesional, A. fiind căsătorit, absolvent al unor studii medii, administrator al unei societăţi comerciale; la rândul său, B. este necăsătorit, absolvent de studii postliceale şi desfăşoară activităţi lucrative licite, apte a-i asigura mijloacele necesare de trai, atât pe teritoriul ţării, cât şi în afara ei.

Luând în considerare, în corelaţie cu aceste circumstanţe personale, şi conduita procesuală corespunzătoare a celor doi inculpaţi care, pe durata procesului, s-au prezentat la termenele stabilite - A. cu regularitate, iar B., în intervalele de timp în care nu a prestat activităţi în afara ţării - asigurând, astfel, premisele unui proces de conştientizare a imperativului adaptării conduitei lor la exigenţele normelor de drept, Înalta Curte apreciază că periculozitatea moderată a persoanei inculpaţilor, astfel relevată, este semnificativ potenţată de natura şi gravitatea extremă a faptei comise.

Ansamblul acestor din urmă împrejurări legitimează concluzia că atingerea finalităţii preventiv-educative a pedepsei este posibilă numai prin aplicarea unor pedepse situate la nivelul mediului limitelor speciale, fără reţinerea unor circumstanţe atenuante.

Apreciind că între rolurile asumate şi contribuţiile ce reveneau celor doi inculpaţi în conceperea şi executarea planului infracţional nu există diferenţe de substanţă, care să justifice o eventuală diferenţiere a duratei pedepselor, va aplica acestora pedepse principale similare, de câte 5 ani închisoare.

Notând caracterul obligatoriu al aplicării pedepsei complementare în cazul infracţiunii reţinute şi evaluând, în mod concret, natura actelor asimilate celor de terorism comise, gradul ridicat de pericol social ce le caracterizează şi datele personale ale inculpaţilor, astfel cum au fost expuse, Înalta Curte apreciază că reeducarea inculpaţilor reclamă completarea represiunii specifice pedepsei închisorii cu restricţiile inerente sancţiunilor complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

Prin urmare, va aplica fiecăruia dintre cei doi inculpaţi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. va interzice inculpaţilor, ca pedeapsă accesorie, exercitarea aceloraşi drepturi.

g) Cu privire la constatarea caracterului fascist, rasist şi xenofob al organizaţiei Mişcarea de Tineret 64 de Comitate - HVIM şi a Asociaţiei "E."

Solicitarea apelantului-inculpat B., de înlăturare a constatării caracterului ilicit al Organizaţiei HVIM şi a Asociaţiei "E.", a fost motivată, în principal, prin invocarea inexistenţei unor probe care să ateste că cele două entităţi au adus o atingere efectivă ordinii constituţionale a României, autorităţilor naţionale sau cetăţenilor ţării, demonstrându-se, în schimb, în opinia apărării, activităţile licite şi socialmente utile desfăşurate de cele două entităţi.

Fără a relua cadrul legislativ pertinent ori interpretarea dată probatoriului de către instanţa de fond, cu privire la activităţile şi manifestaţiile desfăşurate pe teritoriul României sub însemnele HVIM ori obiectivele urmărite de mişcare - considerente la care subscrie fără rezerve - Înalta Curte subliniază că toate acţiunile sau evenimentele descrise în hotărârea apelată, stabilite pe baza probatoriului legal administrat, demonstrează că evenimentele culturale, sociale sau caritabile pozitive, organizate de membrii HVIM, au constituit un paravan pentru promovarea, în realitate, în comunităţile de etnici maghiari din zona Transilvaniei, a unor idei şi concepţii naţionalist extremiste.

Că este aşa, rezultă nu doar din acţiunile întreprinse, evenimentele organizate de Mişcare ori luările publice de poziţie ale factorilor de decizie din cadrul Mişcării, la care a făcut referire şi prima instanţă, ci, mai ales, din constatarea faptei penale de o gravitate extremă dedusă judecăţii, comisă de doi dintre preşedinţii organizaţiei ce activează la nivel regional, respectiv, local, în realizarea obiectivelor acesteia.

Or, într-un atare context, măsura constatării caracterului fascist, rasist şi xenofob al HVIM, organizaţie fără personalitate juridică pe teritoriul României, şi al Asociaţiei "E." are un caracter eminamente preventiv, orientat spre protejarea democraţiei în România. Obligaţia statului de a interveni activ în direcţia protejării democraţiei a fost subliniată şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea pronunţată în cauza "Vona împotriva Ungariei", din data de 9 iulie 2013, la care a făcut trimitere şi instanţa de fond.

Suplimentar considerentelor reţinute în sentinţă, Înalta Curte observă că instanţa europeană a subliniat, în hotărârea anterior evocată (paragraful 57) importanţa măsurilor preventive ce trebuie luate de către stat în domeniul protejării unor valori fundamentale, arătând că statul "nu trebuie să aştepte, înainte de a interveni, până când o mişcare politică întreprinde acţiuni care subminează democraţia sau recurge la violenţă. Chiar dacă acea mişcare nu a făcut nicio încercare de a acapara puterea, iar pericolul politicii sale pentru democraţie nu este suficient de iminent, Statul are dreptul să ia măsuri preventive atâta timp cât s-a demonstrat că mişcarea a început să facă paşi concreţi în viaţa publică, în sensul implementării unei politici incompatibile cu standardele Convenţiei".

Pericolul pe care îl prezintă prezenţa activă în viaţa publică a Mişcării HVIM poate fi înlăturat în mod eficient doar prin luarea unor măsuri preventive similare şi în privinţa asociaţiei prezidate de inculpatul B., în condiţiile în care contribuţiile voluntare de 2% din impozitul pe venitul anual al etnicilor maghiari servesc la finanţarea acţiunilor desfăşurate de Mişcare. Măsura dispusă în prezenta cauză are efectul constatării caracterului ilicit al scopului asociaţiei, fără ca această constatare să atragă, în mod automat, consecinţe în planul procedural al existenţei juridice a asociaţiei, sub acest ultim aspect impunându-se a fi parcurse procedurile prevăzute de O.G nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Constatarea caracterului fascist, rasist şi xenofob al asociaţiei, raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 31/2002 este necesară, însă, în interesul prezervării securităţii naţionale şi siguranţei publice, precum şi pentru a preveni săvârşirea altor acte infracţionale de tipul celor constatate în speţă. Aşa fiind, o atare măsură nu contravine exigenţelor art. 11 din Convenţia Europeană, Curtea de Strasbourg subliniind, în hotărârea Vona împotriva Ungariei (paragraful 71), că pericolul pe care îl prezintă o mişcare cu obiective asemănătoare celor ale HVIM, susţinută de o asociaţie constituită în mod legal, "poate fi eliminat, în mod eficient, numai prin eliminarea sprijinului organizaţional al Mişcării oferit de Asociaţie. Dacă autorităţile ar fi continuat să tolereze activităţile Mişcării şi Asociaţiei prin menţinerea existenţei lor juridice, publicul larg ar fi putut percepe acest lucru ca pe o legitimizare a acestui pericol de către stat. Aceasta ar fi însemnat că asociaţia, beneficiind de prerogativele unei entităţi înregistrate în mod legal, ar fi continuat să sprijine Mişcarea, Statul facilitând indirect orchestrarea campaniei de mitinguri a acesteia".

În fine, Înalta Curte subliniază lipsa de temeinicie a susţinerii apelantului inculpat B., referitoare la încălcarea, prin măsura dispusă, a drepturilor minorităţilor naţionale de a se bucura de propria cultură, de a profesa şi practica propria religie sau de a folosi propria limbă, astfel cum sunt garantate de Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

Urmărirea unor obiective revizioniste şi iredentiste, transmiterea unor mesaje antiromâneşti şi desfăşurarea unor acţiuni ce încalcă flagrant legea penală, fiind orientate spre producerea şi utilizarea unor dispozitive explozive în locuri publice frecventate de etnici români, în scopul popularizării obiectivelor mişcării, sunt fundamental străine de drepturile şi aspiraţiile legitime ale comunităţilor de etnici maghiari.

Orice încercare de a realiza o corelaţie între mijloacele ilicite utilizate de cei doi inculpaţi şi drepturile garantate de lege minorităţilor naţionale este neavenită, de vreme ce, potrivit art. 5 paragraful 1 din acelaşi Pact Internaţional, "Nici o dispoziţie din prezentul Pact nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, o grupare sau un individ vreun drept de a se deda la o activitate sau de a săvârşi un act urmărind suprimarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute în prezentul Pact ori limitări ale lor mai ample decât cele prevăzute în Pact".

Având în vedere considerentele expuse şi reţinând absenţa altor aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a sentinţei, care să impună cenzurarea sa din oficiu, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva Sentinţei penale nr. 67/F din data de 7 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

I. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei de "Atentat contra unei colectivităţi" în forma tentativei, săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, reţinută în sarcina inculpatului A., din infracţiunea prevăzută de art. 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 402 din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

În baza art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004 va condamna pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. va scădea din pedeapsa principală aplicată durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, începând de la data de 1 decembrie 2015 până la data de 6 noiembrie 2016.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpatul A. pentru tentativă la infracţiunea de "Nerespectarea regimului materiilor explozive", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, prevăzută de art. 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 346 alin. (3) din C. pen.

II. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei de instigare la "Atentat contra unei colectivităţi", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, reţinută în sarcina inculpatului B., din infracţiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 402 din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004 va condamna pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. va interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. va scădea din pedeapsa principală aplicată durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, începând de la data de 30 decembrie 2015 până la data de 06 noiembrie 2016.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. va achita pe inculpatul B. pentru instigare la infracţiunea de "Nerespectarea regimului materiilor explozive", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 346 alin. (3) din C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale, care nu contravin prezentei decizii.

III. în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Sentinţei penale nr. 67/F din data de 7 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

IV. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului procurorului vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi apelanţii inculpaţi A. şi B. la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru cei doi inculpaţi, în sumă de câte 250 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva sentinţei penale nr. 67/F din data de 7 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

I. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei de "Atentat contra unei colectivităţi" în forma tentativei, săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, reţinută în sarcina inculpatului A., din infracţiunea prevăzută de art. 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 402 din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

În baza art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004 condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. scade din pedeapsa principală aplicată durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, începând de la data de 01 decembrie 2015 până la data de 06 noiembrie 2016.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpatul A. pentru tentativă la infracţiunea de "Nerespectarea regimului materiilor explozive", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, prevăzută de art. 34 raportat la art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 346 alin. (3) din C. pen.

II. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei de instigare la "Atentat contra unei colectivităţi", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, reţinută în sarcina inculpatului B., din infracţiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 402 din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004.

În baza art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (3) lit. a) cu referire la art. 34 din Legea nr. 535/2004 condamnă pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), k) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen. scade din pedeapsa principală aplicată durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu, începând de la data de 30 decembrie 2015 până la data de 06 noiembrie 2016.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. achită pe inculpatul B. pentru instigare la infracţiunea de "Nerespectarea regimului materiilor explozive", săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 32 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 535/2004, cu referire la art. 346 alin. (3) din C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale, care nu contravin prezentei decizii.

III. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 67/F din data de 7 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

IV. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului procurorului rămân în sarcina statului.

Obligă apelanţii inculpaţi A. şi B. la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru cei doi inculpaţi, în sumă de câte 250 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iulie 2018.

Procesat de GGC - LM