Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal la data de 21 martie 2014 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară -Sectorul Instrumentelor şi Investiţiilor Financiare solicitând anularea în totalitate a Deciziei ASF nr. A/580 din 7 noiembrie 2013, a actelor subsecvente şi a art. 54 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 2101 din 1 iulie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 2101 din 1 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
În recursul declarat, se arată, în esenţă, că instanţa de fond a copiat în propria motivare susţinerile pârâtei din întâmpinare, ceea ce reprezintă în realitate o lipsă a motivării în fapt şi în drept a sentinţei recurate.
De asemenea, instanţa de fond nu a analizat motivele de nelegalitate a acrului atacat invocate prin răspunsul la întâmpinare.
Un alt motiv de recurs invocat de recurent se referă la faptul că instanţa de fond a aplicat şi a interpretat greşit normele de drept material, deoarece pârâta, în calitate de autoritate administrativă autonomă, nu se regăseşte între organele competente, potrivit legii, să emită norme de incriminare contravenţională, şi deci, regulamentele sale nu conţin norme de incriminare contravenţională.
Instanţa de fond nu a analizat motivele de nelegalitate ale art. 54 alin. (2) din Regulament CNVM nr. 1/2006 invocate prin răspunsul la întâmpinare.
Prin cererea de recurs, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 272 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 297/2004 în ceea ce priveşte trimiterea la "măsurile stabilite prin actele de reglementare", respectiv " Art. 272<SUP>2</SUP> Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nerespectarea măsurilor stabilite prin actele de [...] reglementare [...]".
De asemenea, a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în temeiul art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare pentru interpretarea articolului 5 alin. (4) din Directiva nr. 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare.
4. Apărările formulate de intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 aprilie 2015 intimata A.S.F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce priveşte critica reclamantului referitoare la nemotivarea hotărârii, intimata arată că la o simplă analiză a sentinţei recurate se observă că aceasta cuprinde atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au respins pretenţiile părţilor, nu conţine motive contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel că nu poate fi apreciată ca întemeiată.
5. Procedura derulată în recurs
Pe baza recursului, întâmpinării şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 439 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului care a fost comunicat părţilor potrivit încheierii din data de 23 octombrie 2015.
Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2015 completul filtru a admis în principiu recursul potrivit dispoziţiilor art. 493 (7) C. proc. civ. fixând termen de judecată pe fond, cu citarea părţilor.
Totodată, prin încheierea din data de 31 martie 2016 a fost respinsă cererea de suspendare a CJUE şi a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (2) lit. a) Legea nr. 297/2004, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul încheierii pronunţate la acea dată.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate de recurent şi a apărărilor din întâmpinare, după reevaluarea ansamblului probator administrat în cauză şi a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal Decizia nr. A/580 din 7 noiembrie 2013 prin care s-a dispus sancţionarea reclamantului cu o amendă de 25.000 RON, reţinându-se că prin Decizia nr. A/416 din 19 septembrie 2013 amendată prin Decizia nr. A/455 din 4 octombrie 2013 a fost aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a S.C. B. S.A. Voluntari la un anume preţ pe acţiune, iar reclamantul a achiziţionat prin intermediul C. S.A. un număr de acţiuni la un preţ inferior celui aprobat, încălcând astfel dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 cu modificările şi completările ulterioare.
Plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva deciziei a fost admisă în parte prin Decizia ADF nr. A/71 din 30 ianuarie 2014, prin care a fost redus cuantumul amenzii la 20.000 RON.
Curtea de apel a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată apreciind că actul administrativ contestat este legal şi temeinic.
Considerentele decisive ale sentinţei sunt corecte, fiind însuşite de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a modului în care s-a aplicat cadrul normativ la elementele factuale ale cauzei.
Referitor la motivarea sentinţei
Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte reţine că sentinţa fondului răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., judecătorul argumentând logic şi coerent soluţia adoptată.
Pretenţiile recurentului de a-i fi examinate toate susţinerile cuprinse în cele 20 de pagini ale acţiunii judiciare sunt excesive, câtă vreme judecătorul fondului a analizat clar şi explicit criticile de nelegalitate, arătând pe larg motivele pentru care le-a înlăturat.
Astfel, instanţa va înlătura critica recurentului-reclamant ce vizează preluarea susţinerilor intimatei din întâmpinare depusă în faţa instanţei de fond, ca neîntemeiată.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de recurent, ce vizează Decizia ASF atacată.
Decizia atacată face referire la încălcarea dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, reclamantul săvârşind contravenţia prevăzută de art. 272 alin. (2) lit. a) Legea nr. 297/2004 prin nesocotirea acestor dispoziţii din Regulament, care este un act administrativ cu caracter normativ.
Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentului în sensul că, dreptul comun în materie contravenţională este constituit de O.G. nr. 2/2001, iar dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) din acest act normativ precizează că doar fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă şi prin hotărâre a Guvernului constituie contravenţie, nicidecum prin Regulament al CNVM.
Recurentul ignoră însă faptul că dispoziţiile Legii nr. 297/2004 derogă de la O.G. nr. 2/2001, în ceea ce priveşte procedura de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
Conform dispoziţiilor art. 274 alin. (1) Legea nr. 297/2004 săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 272 şi art. 273<SUP>2</SUP> se constată de către CNVM, iar art. 212 alin. (1) O.G. nr. 93/2012 prevede că încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, a legislaţiei care reglementează activitatea entităţilor reglementate şi/sau supravegheată de ASF, precum şi a reglementărilor şi actelor individuale emise în aplicarea acestora se constată că ASF, ca urmare a exercitării de către direcţiile de specialitate a unui control permanent, periodic sau inopinat.
Aşadar, ASF poate aplica sancţiuni având ca temei juridic dispoziţiile Legii nr. 297/2004 şi reglementările emise în aplicarea acesteia.
Recurentul susţine, de asemenea că, decizia de sancţionare emisă de ASF şi întemeiată pe dispoziţiile art. 54 alin. (2) Regulamentul CNVM nr. 1/2006 şi art. 195 Legea nr. 297/2004 încalcă dispoziţiile art. 5 alin. (4) teza a II-a Directiva 2004/25/EC.
Dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2006 sunt redactate în sensul dispoziţiilor din Directiva 2004/25/EC. în plus Directiva prevede ca principiu general, că statele membre pot să prevadă condiţii suplimentare şi dispoziţii mai stricte decât cele prevăzute în directivă pentru reglementarea ofertelor, în condiţiile în care printre altele, toţi deţinătorii de valori mobiliare la societatea în cauză, care aparţin aceleiaşi categorii trebuie să beneficieze de tratament echivalent, iar în cazul în care o persoană preia controlul unei societăţi, ceilalţi deţinători de valori mobiliare trebuie protejaţi - art. 3 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. b) Directiva 2004/25/EC.
Faţă de aceste aspecte, susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora art. 54 din Regulamentul nr. 1/2006 încalcă punctul 19 din preambulul Directivei nr. 2004/25/EC, precum şi art. 3 alin. (1) lit. a) şi lit. d) şi art. 5 alin. (4) teza a II-a din Directiva nr. 2004/25/EC sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 2101 din 1 iulie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2016.
Procesat de GGC - MM