Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de revizuire
Prin Sentinţa civilă nr. 2377 din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 96 din Legea nr. 7/2006.
Totodată, a respins ca inadmisibilă, cererea revizuentului A., formulată în contradictoriu cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaţilor, având ca obiect revizuirea Sentinţei civile nr. 1234 din 30 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2/2015.
Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 noiembrie 2015, sub nr. x/1/2015, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, a solicitat anularea Sentinţei civile nr. 2377 din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2015.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esenţă, că Sentinţa civilă nr. 2377 din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti este potrivnică Deciziei nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosar nr. x/1/2013, cât şi Sentinţelor civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012, nr. 6114 din 30 octombrie 2012 şi nr. 2580 din 16 septembrie 2013 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarele nr. x/2/2012, nr. y/2/2012 şi nr. z/2/2013, în sensul nesocotirii autorităţii de lucru judecat a celor statuate prin aceste hotărâri judecătoreşti, sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii.
În drept, revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Înalta Curte, sesizată cu cererea de faţă, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, constată că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Argumente de fapt şi de drept relevante
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că revizuentul este nemulţumit de soluţia pronunţată în Dosarul nr. x/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care cererea de revizuire i-a fost respinsă ca inadmisibilă, în raport de alte soluţii pronunţate de aceeaşi instanţă, precum şi de instanţa supremă, în cauze pe care le apreciază ca fiind identice şi în care, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererilor de revizuire.
Astfel, prin Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/1/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4690 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. y/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de inadmisibilitate şi lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei CNPP şi a respins, ca nefondate, cererile de revizuire principală şi conexă, formulate de A. împotriva sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 2580 din 16 septembrie 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimata CNPP, ca neîntemeiată şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.
Articolul menţionat reglementează condiţiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât şi condiţiile specifice fiecăruia dintre acestea, la punctele 1 - 10.
Condiţia de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...)".
Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti numai dacă este vorba despre
- o hotărâre definitivă pronunţată de instanţa de apel,
- o hotărâre definitivă a primei instanţe împotriva căreia nu s-a declarat apel;
- o hotărâre pronunţată de instanţa de recurs, hotărâre prin care evocă fondul.
Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul cererii de revizuire îl formează Sentinţa civilă nr. 2390 din 29 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţă pronunţată în soluţionarea unei alte cereri de revizuire şi care nu face parte din categoria hotărârilor expres şi limitativ prevăzute de textul art. 322 din C. proc. civ.
În raport de cele mai sus arătate, precum şi de dispoziţiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, se reţine că, neevocând fondul, sentinţa atacată de revizuent nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinţei nr. 2377 din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 aprilie 2016.
Procesat de GGC - MM