Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii
Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2/2013, la data de 29 octombrie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a solicitat întocmirea actului administrativ-normativ (Hotărâre de Guvern) referitor la interdicţia deturnării de fonduri în cadrul pensiilor private obligatorii solicitat în cererea nr. x din 27 decembrie 2012 adresată Guvernului şi plângerea nr. x din 29 ianuarie 2013 adresată Guvernului, respectiv nr. y din 29 ianuarie 2013 adresată Ministerului Muncii, prin precizarea limitei superioare de maxim 0% din baza de calcul, pentru sumele destinate fondurilor de pensii obligatorii (de stat, ppo), ce sunt utilizate pentru investiţii private sau comisioane private, pe baza art. 139.3 din Constituţie: interdicţia utilizării unor fonduri cu anumită destinaţie (pensii de stat, ppo - pensii private obligatorii), pentru altă destinaţie (investiţii private), prevăzută în, art. 56 alin. (1) din Constituţie: interdicţia colectării obligatorii, a altor prestaţii financiare (investiţii private, comisioane private), decât cele destinate taxelor şi impozitelor pentru cheltuieli publice, prevăzută în, deoarece pârâţii au refuzat în mod nejustificat legal întocmirea actului administrativ-normativ, prin răspunsul nr. x din 16 ianuarie 2013 din partea Ministerului Muncii, precum şi răspunsul nr. x din 5 februarie 2013 din partea Ministerului Muncii.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1178 din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere din acţiunea precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice; s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ cu caracter normativ; s-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire la celelalte capete de cerere din acţiunea precizată; s-a respins ca fiind prescrise capetele de cerere din acţiunea precizată referitoare la constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererilor reclamantului, obligarea la recunoaşterea drepturilor şi plata de daune.
Prin cererea înregistrată în Dosarul nr. x/2/2013 la data de 24 iulie 2014, reclamantul A. a solicitat restituirea taxei judiciare în valoare de 350 RON pe baza art. 45 lit. l)-j) din O.U.G. nr. 80/3013, art. 20, art. 21 alin. (2), art. 16 Constituţie, art. 6 CEDO .
Prin încheierea din 22 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimaţii Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, ca neîntemeiată.
De asemenea, s-a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat, aplicând dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 146/1997 situaţiei de fapt descrisă prin cererea reclamantului, că nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de lege pentru a se dispune restituirea taxei judiciare de timbru legal achitată de către reclamant.
A mai reţinut prima instanţă că susţinerile acestuia în sensul unei pretinse situaţii de discriminare între situaţia sa şi situaţiile reglementate de art. 23 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, republicată, nu pot fi reţinute în contextul prezentului demers procesual limitat exclusiv la analizarea dispoziţiilor de drept aplicabile unei astfel de cereri având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru, nefiind dovedită împrejurarea că taxa achitată de către reclamant nu ar fi fost datorată, respectiv faptul că ar fi achitat peste cuantumul prevăzut de lege.
Procedura de examinare a recursurilor în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 24 februarie 2016.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte, analizând încheierea recurată în raport de criticile formulate, apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse.
Pentru restituirea taxei de timbru sunt incidente prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013: "(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale; d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat; f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; g) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române; h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici; i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă; j) în alte cauze expres prevăzute de lege."
În speţă, petentul a achitat suma de 350 RON, cu titlu de taxă de timbru, din care taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 de RON a fost stabilită pentru capătul de cerere privind acordarea de daune morale pentru lezarea unor drepturi constituţionale.
În continuare, Înalta Curte reţine că acţiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2013 a fost soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 1178 din 9 aprilie 2014, în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ cu caracter normativ şi respingerii ca prescrise a capetelor de cerere din acţiunea precizată referitoare la constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererilor reclamantului şi obligarea la recunoaşterea drepturilor şi plata de daune.
Chiar dacă acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă în ceea ce priveşte primul capăt de cerere şi ca prescrisă în ceea ce priveşte celelalte capete de cerere, nu se poate considera că taxa de timbru nu era datorată, având în vedere şi dispoziţiile art. 197 C. proc. civ., potrivit cărora taxa datorată se ataşează cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că, faţă de soluţia pronunţată în cauză, în mod cert şi legal prima instanţă a apreciat că cererea reclamantului nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale precitate pentru a-i fi restituită taxa de timbru achitată, iar împrejurarea că acesta este nemulţumit de soluţia pronunţată de instanţă, nu-i conferă dreptul de a solicita restituirea taxei de timbru legal datorată şi achitată, nefiind incident în speţă niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013.
În fine, instanţa reaminteşte recurentului că acestea sunt obligaţii legale pe care le are orice persoană care se adresează cu o cerere instanţelor de judecata, conform art. 10 alin. (1) C. proc. civ. ("(1) Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia."), iar conform art. 7 C. proc. civ.:
"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii; (2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces."
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 aprilie 2016.
Procesat de GGC - MM