Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-SB 115 din 24 februarie 2014 întocmită de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu - Activitatea de Inspecţie Fiscală, până la pronunţarea de către instanţa de fond ce va fi investită cu soluţionarea acţiunii în contencios administrativ, privind următoarele obligaţii fiscale:
- obligaţia fiscală - profit calculat pentru intervalul 1 ianuarie 2008 - 30 septembrie 2013 - suma contestată 399.196 RON, aşa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat; - obligaţia fiscală suplimentară aferentă celor calculate la punctul 1, dobânzi/majorări de întârziere calculate pentru intervalul 26 aprilie 2008 - 7 februarie 2014 suma contestată 146.416 RON, aşa cum a fost calculată la pct. 2 al actului atacat; - obligaţia fiscală suplimentară de plata aferenta celor calculate la pct. 1 penalităţii de întârziere calculate pentru intervalul 30 septembrie 2010 - 7 februarie 2014 - suma contesta 57.140 RON, aşa cum a fost calculată la pct. 2 al actului atacat;
- obligaţia fiscală - TVA calculată pentru intervalul 1 aprilie 2008 - 31 martie 2012 - suma contestata 382.168 RON, aşa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat, - obligaţia fiscală suplimentară - dobânzi/majorări de întârziere aferente obligaţiei fiscale TVA calculate pentru intervalul 26 iunie 2008 - 7 februarie 2014 - suma contestată 176.188 RON aşa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat; - obligaţia fiscală suplimentară - penalităţi de întârziere aferente obligaţiei fiscale TVA, calculate pentru intervalul 30 septembrie 2010 - 7 februarie 2014 - suma contestata 75.527 RON, aşa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat; - obligaţia fiscală - venituri dividende PF calculate pentru intervalul 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2013 - suma contestată 220.581 RON, aşa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat;
- obligaţia fiscală suplimentară - dobânzi/majorări de întârziere aferente obligaţiei fiscale venituri dividende PF, calculate pentru intervalul 26 februarie 2011 - 7 februarie 2014 - suma contestată 47.772 RON aşa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat;
- obligaţia fiscală suplimentară - penalităţi de întârziere aferente obligaţiei fiscale venituri dividende PF, calculate pentru intervalul 26 mai 2011 - 7 februarie 2014 - suma contestată 24.650 RON, aşa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat; - obligaţia fiscală stabilită ca urmare a soluţionării decontului cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, calculată pentru 6 facturi fiscale cuprinse între 1 mai 2012 şi 30 iunie 2013 - suma contestată 76.176 RON, aşa cum a fost calculată în cuprinsul actului atacat.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 153 din 10 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. de suspendare a executării actului administrativ Decizie de impunere nr. F-SB 115 din 24 februarie 2014 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu până la pronunţarea instanţei de fond ce va fi investită cu acţiunea în anularea aceluiaşi act administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că apărările invocate de către reclamantă nu constituie motive suficiente care să justifice suspendarea efectului executoriu al actului administrativ, nefiind aruncată o îndoială serioasă asupra actului, câtă vreme ceea ce se susţine în esenţă este caracterul real al operaţiunilor supuse verificării şi nicidecum vicii potenţiale ale actului. Fără a avea obligaţia dovedirii nulităţii actului reclamanta trebuie să identifice împrejurări care să determine judecătorul să aibă îndoieli rezonabile asupra legalităţii actului şi care să justifice suprimarea temporară a caracterului executoriu al actului administrativ prin suspendarea efectelor acestuia.
De asemenea, în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa apreciază că deşi este indiscutabil vorba despre o diminuare a patrimoniului (deci o "pagubă") derularea unei executări silite, în cauză această executare silită a fost în fapt suspendată în mod amiabil de către părţi prin decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii, coroborată cu aducerea altor garanţii de către reclamantă. Ori din această perspectivă este discutabil caracterul iminent al pagubei ce ar putea fi suferită de către reclamantă prin executare.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunţate, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a soluţionat cererea de suspendare provizorie solicitată de reclamanta recurentă prin analizarea actelor fiscale pe fondul lor, încălcându-şi competenţa şi limitele de judecare, potrivit căreia trebuia să aprecieze urgenţa, efectul provizoriu al acesteia.
Instanţa de fond a apreciat în mod greşit faptul că prin punerea la dispoziţie a altor garanţii, "caracterul iminent a fost înlăturat", în condiţiile în care ulterior soluţionării acestui dosar, intimata a procedat la poprirea conturilor bancare, blocând activitatea societăţii.
De asemenea, a arătat că prima instanţă nu a motivat hotărârea, preluând doar aspecte pur teoretice al condiţiilor pe care trebuia să le îndeplinească cererea reclamantei fără a arăta în concret, raportat la speţă, care sunt acestea.
În fine, a mai susţinut că, deşi instanţa de fond trebuia să pipăie fondul cauzei analizează temeinicia actului fiscal executoriu, recunoscând doar formal că acesta este apanajul instanţei de fond.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de suspendare provizorie a executării Deciziei de impunere nr. F-SB 115 din 24 februarie 2014 emisă de pârâta intimată Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Apărările intimatei
Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu a depus în termen întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.
Procedura de examinare a recursului în completul filtru
Raportul întocmit potrivit prevederilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat şi comunicat părţilor potrivit încheierii din data de 9 noiembrie 2015 conform prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, prin încheierea din 21 ianuarie 2016, s-a dispus admiterea în principiu a recursului, stabilindu-se termen pentru judecarea acestuia la data de 5 aprilie 2016.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată în raport de prevederile legale incidente şi faţă de criticile recurentei - reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., reţine că nu subzistă în cauză motive legale de casare sau de modificare a sentinţei recurate, în considerarea celor în continuare arătate.
Verificând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că cererea de suspendare nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat în cauză o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de art. 14 alin. (1) menţionat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.
Înalta Curte reţine că, întotdeauna, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Or, prin sentinţa recurată, instanţa a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut că nu sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat şi că nu este dovedită iminenţa unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.
În acest sens, instanţa de control judiciar constată că, în mod justificat, instanţa de fond a reţinut ca nefiind îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care recurenta reclamantă, prin cererea de suspendare, a argumentat existenţa cazului bine justificat prin prisma unor aspecte referitoare la caracterul real al operaţiunilor suspuse verificării, iar din analiza sumară a actelor contestate, nu s-a conturat o situaţie de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea actului contestat.
Neîndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa cazului bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza susţinerilor recurentei în privinţa condiţiei prevenirii unei pagube iminente, atâta timp cât, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege.
De altfel, în privinţa pagubei iminente, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada pagubei iminente produse prin executarea actului contestat.
Faptul că instanţa de fond a reţinut aparenţa de legalitate a actului contestat nu echivalează cu o cercetare a fondului, cum în mod greşit susţine recurenta, şi nu intră în contradicţie cu considerentele referitoare la imposibilitatea unei astfel de analize, în procedura de suspendare, reglementată prin art. 14 din Legea nr. 554/2004, aşa încât nu va fi primită critica formulată de recurentă pe acest aspect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 153 din 10 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 aprilie 2016.
Procesat de GGC - MM