Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/3/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Direcţia Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală - MADR -AMPOSDRU şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 525.619,54 RON, formată din suma de bază 416.712,66 RON şi TVA aferentă sumei de bază în cuantum de 108.906,88 RON, reprezentând diferenţa de preţ neachitată, care a format obiectul cererii de plată x din 20 noiembrie 2013 depusă la APDRP, datorată de pârâte în baza Contractului de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2011.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere conform art. 13.2 din Contractul de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2011, aferent sumei de 2.019.114,56 (sumă de bază 1.628.318,56 RON şi TVA aferent în cuantum de 390.796,37 RON (aferentă cererii de plată din 20 noiembrie 2013, pentru perioada cuprinsă între data de 10 ianuarie 2014 - 28 mai 2014 (cuantum penalităţi de întârziere în sumă de 258.446,66 RON) şi obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1%/zi de întârziere conform art. 13.2 din Contractul de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2011, aferente sumei de 525.619,54 (formată din suma de bază 416.712,66 RON şi TVA aferent în cuantum de 108.906,88 RON) diferenţa de sumă neplătită în data de 28 mai 2014 aferentă cererii de plată din 20 noiembrie 2013, pentru perioada cuprinsă între data de 28 mai 2014 până la data plăţii lor efective, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a formulat întâmpinare împotriva acţiunii reclamantei, invocând excepţia necompetenţei materiale pe motiv că obiectul cererii constă în obligarea unei autorităţi publice centrale la plata unor sume rezultate dintr-un contract al cărui preţ este achitat din finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene iar în aceste condiţii devin aplicabile în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine curţii de apel competenţa de soluţionare a unor asemenea cauze.
De asemenea, Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (prin reorganizarea fostei ARDRP) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale, invocând aceleaşi dispoziţii ale art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1329 din 24 februarie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3197 din 2 decembrie 2015 a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamanta, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
Din petitul cererii deduse judecăţii rezultă că, la data de 27 aprilie 2011, între asocierea de autorităţi contractante dintre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în urma reorganizării) în calitate de achizitor şi S.C. A. S.R.L. în calitate de furnizor, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x, în baza O.U.G. nr. 34/2006 şi O.U.G. nr. 74/2009.
Înalta Curte constată că, prezentul litigiu este un litigiu contractual şi are ca obiect pretenţiile reclamantei S.C. A. S.R.L., formulate în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Direcţia Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală - MADR -AMPOSDRU şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), constând în obligarea pârâţilor la plata sumei de 525.619,54 RON, (formată din suma de bază 416.712,66 RON şi TVA aferentă sumei de bază în cuantum de 108.906,88 RON, reprezentând diferenţa de preţ neachitată care a format obiectul cererii de plată x din 20 noiembrie 2013 depusă la APDRP), precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, sumă pretins datorată de pârâţi în baza Contractului de prestări servicii nr. x din 27 aprilie 2011, încheiat între reclamantă, în calitate de furnizor şi asocierea de autorităţi contractante formată din pârâţi, în calitate de achizitor.
De asemenea, se constată că pretenţiile solicitate (obligarea pârâtelor, în calitate de achizitor) la plata diferenţei de preţ neachitate precum şi plata penalităţilor de întârziere nu izvorăsc dintr-un contract de finanţare, ci dintr-unul de prestări servicii, în condiţiile în care achiziţia serviciilor de consiliere şi consultanţă de către asocierea de autorităţi contractante MADR şi ADRP s-a realizat în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite FEGA, FEADR şi FEP şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat.
În acest context contractul de execuţie lucrări nr. x din 27 aprilie 2011, având ca obiect prestarea de servicii de conciliere şi consultanţă pentru întocmirea planurilor de afaceri şi a dosarului de aplicaţie în vedea accesării măsurii nr. x este un contract administrativ, asimilat, potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004, actelor administrative.
Ori, contenciosul administrativ este definit, prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Însă, conform dispoziţiilor art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 contractul de achiziţie publică este definit ca fiind contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ.
Art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 dispune că "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante".
În aceste condiţii, cât timp legea specială instituie numai competenţa tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "A." S.R.L. şi pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin Direcţia Generală Dezvoltare Rurală - Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2016.
Procesat de GGC - MM