Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x3 din 28 august 2014, anularea deciziei de impunere nr. x din 30 iunie 2014 şi a raportului de inspecţie fiscală x din 30 iunie 2014, precum şi suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.
Prin încheierea de şedinţă din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate.
2. Cererea de recurs. Motivele de casare
Împotriva încheierii menţionate, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea încheierii şi trimiterea cererii de suspendare, spre rejudecare, Curţii de Apel Galaţi.
Motivele de nelegalitate invocate sunt încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Recurenta arată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 15, art. 14 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Prima instanţă a reţinut greşit că nu s-a făcut dovada cazului bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale. A avut loc, astfel, o interpretare restrictivă a art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările de fapt şi de drept invocate în cererea introductivă încadrându-se în cazurile consacrate de practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că ar reflecta o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal.
Reiterează argumentele subscrise cazului bine justificat, şi anume: organele de inspecţie fiscală au extins perioada supusă verificării anterior ultimilor 3 ani fiscali, pentru perioada iulie 2008 - 2010 dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale în sarcina reclamantei fiind prescris conform art. 98 alin. (3) Cod procedură fiscală; prin decizia de soluţionare a contestaţiei administrative s-au invocat motive şi temeiuri de drept noi pentru justificarea impunerii suplimentare, încălcându-se principiul contradictorialităţii consacrat art. 215 Cod procedură fiscală; organul de soluţionare a contestaţiei nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor contestaţiei administrative.
În final, recurenta arată că niciunul dinte motivele anterior arătate nu a făcut obiectul Dosarului nr. x/44/2014 al Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 190/2014. Este adevărat că în ambele cereri de suspendare recurenta a invocat existenţa unui conflict între normele dreptului intern şi cele comunitare, aşa cum a reţinut prima instanţă, dar cele două cereri de suspendare nu se bazează pe motive identice, aşa încât în mod greşit prima instanţă a apreciat că adevărul juridic consacrat de sentinţa nr. 190/2014 nu ar putea fi contrazis în speţa de faţă.
3. Apărările intimatelor
Intimatele pârâte nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 4 noiembrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din data de 2 martie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prima instanţă a reţinut, în motivarea încheierii atacate, că singurul argument susţinut de reclamantă pentru suspendarea executării actului de impunere îl constituie invocatul conflict între normele fiscale interne (în baza cărora s-a realizat impunerea suplimentară) şi cele comunitare. De asemenea, a reţinut că prin sentinţa nr. 190/2014 pronunţată în Dosarul nr. x/44/2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a statuat, cu putere de lucru judecat, că aceste împrejurări invocate de reclamantă nu reprezintă caz bine justificat în accepţiunea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Argumentele primei instanţe asupra cererii de suspendare reducându-se la cele anterior reproduse, Înalta Curte constată că este incident motivul de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., soluţia de respingere ca nefondată a cererii de suspendare fiind nemotivată.
Astfel, prima instanţă nu a răspuns argumentelor de fapt şi de drept invocate de reclamantă în susţinerea cazului bine justificat, nearătând care sunt considerentele pentru care împrejurările invocate de reclamantă nu se înscriu în noţiunea cazului bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că o altă cerere de suspendare a executării silite a aceleiaşi decizii de impunere, formulată de reclamantă şi întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă în Dosarul nr. x/44/2014 nu se opune cu putere de lucru judecat în analiza prezentei cereri de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În principiu, o hotărâre pronunţată asupra unei cereri de suspendare a executării actului administrativ se bucură de o autoritate de lucru judecat restrânsă. Ea se opune exclusiv unei noi cereri de suspendare formulată pe acelaşi temei procedural (art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004) şi în care se invocă aceleaşi motive (conform art. 14 alin. (6) din lege).
Or, cauza juridică a prezentei cereri de suspendare, întemeiată pe art. 15 alin. (1) C. proc. civ., este diferită de cea a cererii care a făcut obiectul Dosarului nr. x/44/2014.
Prima instanţă nu a analizat dacă se confirmă şi dacă reprezintă sau nu caz bine justificat împrejurările invocate de către reclamantă referitoare la extinderea nelegală a perioadei verificate, adăugarea unor temeiuri de drept noi pentru impunere prin decizia de soluţionare a contestaţiei sau nepronunţarea asupra tuturor motivelor contestaţiei.
În cuprinsul hotărârii neregăsindu-se motivele pentru care au fost înlăturate susţinerile recurentei-reclamante este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
4.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va casa încheierea atacată, cu trimiterea cererii de suspendare spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva încheierii din 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2016.
Procesat de GGC - MM