Contract de finanţare. Invocarea de către beneficiar a clauzei de încetare prin acordul părţilor. Caracterul nejustificat al refuzului autorităţii contractante. Efecte.
O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1) lit. a)
Codul civil, art. 1268 şi art. 1270
În condițiile în care beneficiarul finanţării nerambursabile a procedat la înștiințarea autorității contractante, înainte de expirarea duratei de execuţie a proiectului, asupra faptului că se află în imposibilitate de a utiliza avansul acordat și a solicitat, astfel cum permiteau clauzele contractuale, încetarea contractului prin acordul părţilor, cu restituirea avansului acordat, refuzul autorității de a înceta contractul de finanțare prin acord este o măsură nejustificată şi excesivă.
Activarea scrisorii de garanţie pentru o sumă reprezentând 110% faţă de avansul primit și emiterea notificării de încetare a contractului pentru săvârșirea unei nereguli sunt prin urmare nelegale, în cauză nefiind îndeplinite condițiile pentru constatarea producerii unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2001.
Decizia nr. 1117 din 15 martie 2018
1.Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.02.2015, reclamanta SC „A” SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale: - anularea actului intitulat "Cerere de executare a scrisorii de garanţie pentru restituirea avansului" înregistrat sub nr. 32841/24.09.2014; - obligarea pârâtei la restituirea sumei de 202.556,20 lei reprezentând echivalentul a 10% din totalul avansului încasat de reclamantă în temeiul şi conform contractului de finanţare nr. C 123A011133100003/20.01.2012, sumă nelegal încasată ca urmare a executării scrisorii de garanţie bancară, alături de valoarea integrală a avansului; - anularea Notificării privind încetarea contractului de finanţare înregistrată sub nr. 27463 din data de 23.10.2014 ; - anularea Deciziei nr. E 36.162/19.11.2014 referitor la soluţionarea plângerilor prealabile nr. 36162 din 21.10.2014 si nr. 28991/14.11.2014 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1801 din data de 22 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti- Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC „A” SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că argumentele reclamantei referitoare la dificultăţile cu care s-a confruntat în relaţiile bancare şi cu alte instituţii nu pot fi reţinute având în vedere clauzele contractuale de care a avut cunoştinţă, clauze care sunt de strictă aplicare şi nu permit ignorarea obligaţiilor care îi revin potrivit contractului.
S-a mai arătat că, având în vedere dispoziţiile legale şi dispoziţiile contractului, reclamanta ar fi trebuit să cunoască condiţiile de acordare a finanţării nerambursabile, finanţarea fiind acordată în raport de aceste condiţii pe care şi le-a asumat la încheierea contractului. Împrejurarea că reclamanta – în calitate de beneficiar a întâmpinat dificultăţi în relaţiile cu alte instituţii nu poate duce la concluzia nulităţii actelor emise de AFIR şi nici la răspunderea autorităţii faţă de aceasta, autoritatea pârâtă având atribuţii de supraveghere a implementării proiectului şi a executării contractului în toate etapele acestuia. Totodată, reclamanta cunoştea clauzele contractuale privind răspunderea pe care o are pentru modul de implementare a proiectului.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC „A” SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecarea acţiunii în sensul admiterii acesteia astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:
- în primul rând, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 1270 alin.(1) din Noul Cod civil, potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”, adică a încălcat principiul forţei obligatorii a contractului dedus controlului judiciar.
- nu poate fi primită susţinerea instanţei de fond în sensul că doar art. 11 alin.(3) din contract reglementează condiţiile de încetare a acestuia, întrucât acest alineat vizează cazurile de încetare a contractului ca urmare a culpei beneficiarului însă nu ne găsim în niciuna dintre aceste situaţii.
- instanţa de fond a încălcat dispoziţiile OUG nr. 66/2012 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau fondurilor publice naţionale aferente acestora, întrucât s-a reţinut că a existat o neregulă faţă de faptul nejustificării şi neutilizării avansului şi, implicit, neatingerii obiectivelor pentru care s-a încheiat contractul şi blocării fondurilor financiare pentru alţi solicitanţi.
- dacă s-ar fi constatat o neregulă, autoritatea contractantă ar fi fost obligată să respecte o anumită procedură prevăzută atât de OUG nr. 66/2011 (art. 21) cât şi de contractul de finanţare încheiat. Astfel, constatarea unei nereguli se face printr-un proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, acte care pot fi contestate de către beneficiar.
- judecătorul fondului, prin soluţia adoptată, încalcă dispoziţiile art. 56 din Regulamentul CE nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 şi art. 2321 din Noul Cod civil. Fiind vorba de o garanţie, aceasta are caracter accesoriu obligaţiei principale, de aceea executarea scrisorii de garanţie bancară se poate realiza doar dacă beneficiarul nu-şi execută de bună voie obligaţia de restituire a avansului primit.
- prima instanţă a apreciat în mod greşit că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 20 din OUG nr. 74/2009, deşi nu sunt îndeplinite cerinţele legale în acest sens. Această dispoziţie legală devine incidentă doar după expirarea duratei de execuţie a proiectului prevăzută în contractul de finanţare, când sumele acordate cu titlu de avans trebuie justificate, însă în cauză societatea a înţeles să solicite încetarea raportului contractual anterior expirării duratei de execuţie întrucât avansul era blocat de către societatea bancară şi nu putea fi utilizat.
4.Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând următoarele:
- reclamanta, în solicitarea sa de încetare a contractului de finanţare şi de restituire a avansului, a invocat prevederile art. 11 alin.(2) din Anexa I- Prevederi Generale a Contractului de finanţare, însă această dispoziţie nu este incidentă în speţă întrucât are aplicabilitate doar în situaţiile de forţă majoră care să fi împiedicat derularea proiectului sau în situaţiile de modificări survenite intempestiv în legislaţie care să fi pus în dificultate continuarea execuţiei contractului.
- criticile formulate de recurentă nu constituie argumente valabile din punct de vedere juridic care să genereze casarea sentinţei şi, pe cale de consecinţă, nulitatea actelor administrative emise de AFIR, respectiv notificarea de încetare a contractului de finanţare şi cererea de executare a scrisorii de garanţie bancară.
- în accepţiunea contractului de finanţare intervenit între părţi, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, AFIR având un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune.
5.Procedura de filtrare a recursului
Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin.(2)-(3) Cod procedură civilă, a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 18.05.2017, conform alineatului (4) al aceluiaşi articol.
Prin încheierea din 05.10.2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin.(7) Cod procedură civilă.
6.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale ce au incidenţă în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Recurenta-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună anularea actului intitulat „Cerere de executare a scrisorii de garanţie pentru restituirea avansului” înregistrat sub nr. 32841/24.09.2014, obligarea paratei la restituirea sumei de 202.556,20 lei reprezentând echivalentul a 10% din totalul avansului încasat de reclamantă în temeiul şi conform contractului de finanţare nr. C 123A011133100003/20.01.2012, suma nelegal încasată ca urmare a executării scrisorii de garanţie bancară, alături de valoarea integrala a avansului, anularea Notificării privind încetarea contractului de finanţare înregistrata sub nr. 27463 din data de 23.10.2014, anularea Deciziei nr. E 36.162/19.11.2014 referitor la soluţionarea plângerilor prealabile nr. 36162 din 21.10.2014 şi nr. 28991/14.11.2014, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată pentru motivele arătate pe scurt la punctul 2, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă.
Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare.
Astfel, contractul de finanţare nr. C 123A 011133100003/20.01.2012 a fost încheiat între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale), în calitate de Autoritate Contractantă, şi recurenta-reclamantă SC „A” SRL, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 4.051.124 lei, pentru realizarea proiectului intitulat „Construirea şi dotarea unei secţii de producţie a biscuiţilor, pişcoturilor şi a altor produse similare de către SC „A” SRL, prin schema de ajutor de stat nr. N 578/2009 aferentă măsurii 123”.
Urmare a acestui contract de finanţare, la data de 28.08.2013, AFIR a virat în contul „X” Bank avansul de 2.025.562 lei. Tot această unitatea bancară a emis o scrisoare de garanţie bancară pentru suma de 2.228.118 lei, adică 110% faţă de avansul primit, conform obligaţiilor contractuale ale părţilor.
În luna noiembrie 2013 recurenta reclamantă SC „A” SRL aduce la cunoştinţa autorităţii contractante faptul că întâmpină anumite dificultăţi cu unitatea bancară şi că se află în imposibilitatea de a utiliza avansul virat (fila 110, dosar fond), iar începând cu luna aprilie 2014 societatea îşi exprimă intenţia de restituire a avansului pe care nu l-a utilizat, fiind blocat în contul băncii, şi de încetare a contractului de finanţare prin acordul părţilor în condiţiile art. 11 alin. (2) din Anexa I - Prevederi Generale a Contractului de finanţare.
La data de 18.09.2014, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale emite către beneficiarul SC „A” SRL notificarea cu privire la activarea scrisorii de garanţie pentru suma de 2.228.118 lei, adică 110% faţă de avansul primit, conform prevederilor OUG nr.74/2009 şi Ordinului nr.16/2010 de aplicare a normelor metodologice. Ulterior este emisă şi Notificarea înregistrată sub nr. 27463 din data de 23.10.2014 privind încetarea contractului de finanţare în temeiul art. 17 alin.(1) şi (4) şi art. 11 alin.(3) din Anexa I - Prevederi Generale la Contractul de finanţare.
Plângerile prealabile formulate de recurenta reclamantă împotriva acestor acte administrative sunt respinse prin Decizia nr. E 36.162/19.11.2014 cu motivarea: „Clauza contractuală invocată cu insistenţă de dvs. – art.11 (2) din Anexa I - Prevederi Generale a Contractului de finanţare nu este conexată categoriei de speţă în care vă situaţi, fiind de aplicabilitate doar în situaţiile de forţă majoră care să fi împiedicat derularea proiectului sau în situaţiile de modificări survenite intempestiv în legislaţie care să fi pus în dificultate continuarea execuţiei contractuale. Or, SC „A” SRL aduce ca motivare a solicitărilor sale dificultăţile întâmpinate în relaţia bancară – dificultăţi care se înscriu în propria sferă de risc şi responsabilitate (culpa in eligendo e in vigilando)”.
Problema care se pune în cauză este dacă acest contract de finanţare putea să înceteze şi prin acordul părţilor în condiţiile art. 11 alin. (2) din Anexa I - Prevederi Generale a Contractului de finanţare sau altfel spus, când poate un contract de finanţare să înceteze prin acordul părţilor faţă de clauzele contractuale existente şi de dispoziţiile legale incidente.
Potrivit art. 20 din OUG nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi a programului de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului şi pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare:
„(1) Beneficiarii publici şi privaţi ai unui sprijin pentru investiţii, finanţat din FEADR, pot solicita AFIR plata unui avans, în conformitate cu prevederile din PNDR.
(2) Plata avansului trebuie să fie subordonată constituirii unei garanţii bancare sau a unei garanţii eliberate de fondurile de garantare înregistrate în Registrul special al Băncii Naţionale a României, care corespunde procentului de 110% din suma avansului. Suma avansului este prevăzută în contractul de finanţare încheiat între beneficiar şi agenţia de plată.
(3) În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1.974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul avansului nu poate depăşi 50% din contribuţia financiară a Comunităţii Europene şi contribuţia publică naţională.
(4) Garanţia este eliberată în cazul în care AFIR constată că suma cheltuielilor reale efectuate care corespund contribuţiei financiare a Comunităţii Europene şi contribuţiei publice naţionale pentru investiţii depăşeşte suma avansului.
(5) Suma avansului se justifică pe bază de documente până la expirarea duratei de execuţie a proiectului prevăzute în contractul de finanţare/acte adiţionale la acesta.
(6) Beneficiarul poate primi avansul după avizarea favorabilă de către AFIR a unei achiziţii, conform procedurilor de lucru ale acesteia, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, cu modificările ulterioare.
(7) Sumele reprezentând avansuri acordate şi nejustificate până la termenul prevăzut la alin. (5) vor fi recuperate de AFIR prin executarea scrisorilor de garanţie. Sumele astfel recuperate se vor restitui MAPDR, care la rândul său le va transfera în contul de venituri ale bugetului de stat.
(8) *** Abrogat prin O.G. nr. 15/2009
(9) Este interzisă acordarea unui avans către un beneficiar FEADR care a beneficiat anterior de avans şi pe care nu l-a justificat sau de la care nu a fost recuperat în termenele stabilite în regulamentele europene.”
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că avansul primit trebuie utilizat în mod real în scopul pentru care s-a aprobat finanţarea, iar justificarea modului de cheltuire a sumelor primite cu titlu de finanţare nerambursabilă se face pe bază de documente până la expirarea duratei de execuţie a proiectului prevăzute în contractul de finanţare/acte adiţionale la acesta.
Or, în cauza de faţă, aceste dispoziţii privind modul de recuperare a avansurilor acordate şi nejustificate nu sunt incidente întrucât recurenta reclamantă, beneficiară a finanţării nerambursabile, a adus la cunoştinţa autorităţii contractante, înainte de expirarea duratei de execuţie a proiectului, faptul că se află în imposibilitate de a utiliza avansul acordat, sumele fiind blocate în contul băncii, solicitând încetarea contractului prin acordul părţilor. Deci, nu se poate vorbi de o utilizare necorespunzătoare a sumelor primite sau de o nejustificare a modului de cheltuire a fondurilor alocate, care să justifice executarea scrisorii de garanţie.
Conform art.11- Încetarea contractului din Anexa I - Prevederi Generale la Contractul de finanţare nr. C 123A 011133100003/20.01.2012 încheiat de părţi:
„11 (1) În cazuri excepţionale şi temeinic dovedite, inclusiv cazurile de forţă majoră invocate şi comunicate între părţi în condiţiile legii, Autoritatea Contractantă poate decide încetarea Contractului printr-o notificare scrisă, fără a fi cerută plata finanţării nerambursabile.
11(2) Părţile pot decide, prin acord, încetarea Contractului, ca urmare a solicitării scrise din partea beneficiarului, aprobată de Autoritatea Contractantă, caz în care beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă până la data încetării contractului.
11(3) În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei/falimentului, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/ autorizaţiile/ avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/ false/ incomplete/ expirate/ inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.
În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi si penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă.
11(4) Anterior încetării Contractului de Finanţare, Autoritatea Contractantă poate suspenda contractul şi/sau plăţile ca o măsură de precauţie, fără o avertizare prealabilă.”
Se poate lesne observa că, potrivit clauzelor contractuale, contractul de finanţare poate înceta în trei modalităţi diferite:
- la iniţiativa autorităţii contractante, în cazuri excepţionale şi temeinic dovedite, inclusiv cazurile de forţă majoră, fără a fi cerută plata finanţării nerambursabile. Tocmai aceste situaţii excepţionale justifică nerecuperarea sumelor acordate chiar dacă proiectul finanţat nu va mai fi realizat.
- la iniţiativa beneficiarului, aprobată de autoritatea contractantă, fără a se prevedea cazurile care determină acest demers, cu restituirea integrală a sumelor primite ca finanţare nerambursabilă până la data încetării contractului.
- pentru săvârşirea unei nereguli constatată în condiţiile legii.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2001, neregula este „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului, ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, printr-o sumă plătită necuvenit.”
Or, în cauza de faţă, nu a fost constatată o neregulă în sensul legii şi nu a fost demarată procedura de recuperare a sumelor ce constituie finanţare nerambursabilă ca urmare a săvârşirii unei nereguli prin acţiunea sau inacţiunea culpabilă a beneficiarului.
Din contră, pentru motive ce au decurs din imposibilitatea utilizării avansului acordat şi chiar independent de orice motiv, în condiţiile clauzelor contractuale, beneficiarul avea posibilitatea să solicite încetarea contractului prin acordul părţilor cu restituirea sumelor acordate în avans.
Potrivit art. 1270 alin. (1) din Codul civil, la care se face referire expresă şi în contractul de finanţare, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art.1268 alin.(3) din Codul civil, clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.
În aceste condiţii, refuzul încetării contractului prin acord precum şi executarea scrisorii de garanţie deşi nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru această măsură, lasă fără efecte clauza contractuală şi apar ca nejustificate şi excesive.
7.Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte a admis recursul declarat de reclamanta SC „A” SRL împotriva sentinţei nr. 1801 din 22 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat în tot sentinţa recurată şi, rejudecând: a admis în parte acţiunea reclamantei SC „A” SRL, a anulat Notificarea privind încetarea contractului de finanţare înregistrată sub nr. 27463 din data de 23.10.2014 şi Decizia nr. E 36.162/19.11.2014 referitoare la soluţionarea plângerilor prealabile nr. 36162 din 21.10.2014 şi nr. 28991/14.11.2014 şi a obligat pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale să restituie reclamantei suma de 202.556,20 lei reprezentând echivalentul a 10% din totalul avansului încasat.
A respins în rest acţiunea cu privire la anularea actului intitulat "Cerere de executare a scrisorii de garanţie pentru restituirea avansului" înregistrat sub nr. 32841/24.09.2014 ca neîntemeiată, întrucât prin obligarea pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale să restituie reclamantei suma de 202.556,20 lei reprezentând echivalentul a 10% din totalul avansului încasat, vătămarea cauzată prin această măsură a fost înlăturată.