Mărturie mincinoasă. Elemente constitutive. Favorizarea făptuitorului
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei
Indice alfabetic: Drept penal
- mărturie mincinoasă
C. pen., art. 269, art. 273
Fapta persoanei care, având calitatea de martor într-o cauză penală privind infracţiunea prevăzută în art. 337 C. pen., afirmă în declaraţiile date pe parcursul procesului penal, contrar realităţii, că autoturismul staţiona la momentul depistării de către un echipaj al poliţiei rutiere şi că anterior autoturismul nu a fost condus de persoana inculpată pentru refuzul de a se supune prelevării de mostre biologice, ci a fost condus de martor, aspecte esenţiale ale cauzei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen., iar nu ale infracţiunii de favorizare a făptuitorului prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen.
I.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia nr. 137 din 24 septembrie 2018
Notă: A se vedea şi Decizia nr. 1/2019 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 187 din 8 martie 2019.
- extras -
[…] Cu referire la critica vizând greşita condamnare a inculpatului A. pentru infracţiunea de favorizare a făptuitorului, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că apelul formulat este fondat sub aspectele ce vor fi arătate în continuare:
Făcând trimitere la considerentele sentinţei penale atacate, al căror conținut, din perspectiva situației faptice relevate de probatoriu şi-l însuşeşte, cu referire la circumstanțele temporale în care au fost comise acţiunile ilicite deduse judecăţii, la identitatea şi contribuţia persoanelor implicate în acest demers, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată în totalitate temeinice statuările primei instanţe.
Totodată, raportat la acuzaţiile aduse inculpatului A. şi constatând că faptele ce se reţin a fi fost săvârşite de către inculpat ar putea întruni elementele constitutive ale altei infracţiuni - în speţă infracţiunea de mărturie mincinoasă, instanţa de control judiciar, din oficiu, prealabil dezbaterii pe fond a cauzei, a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei de favorizare a făptuitorului, prevăzută şi pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, în infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 273 alin. (1) C. pen.
În acest context se reţine că acuzaţia formulată de parchet şi pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare în primă instanţă a inculpatului A. constă în aceea că, la data de 11 august 2015, cu ocazia audierii, în calitate de martor, în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a făcut declaraţii contrare realităţii, susţinând în mod nereal că în data de 2 mai 2015, în jurul orei 0,10, autoturismul (…) staţiona în momentul în care el şi inculpatul B. au fost depistaţi de un echipaj de poliţie rutieră, iar anterior autoturismul a fost condus din Piaţa C. până în strada D. de inculpat, în sarcina sa reţinându-se infracţiunea de favorizare a făptuitorului, prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen.
Constatând că, din descrierea faptei reţinute în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare, aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători urmează a dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei reţinută în sarcina inculpatului A. din infracţiunea de favorizare a făptuitorului, prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen.
Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că prin recalificarea în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. nu se realizează o redimensionare a acuzaţiei adusă acestuia în condițiile în care elementele de fapt avute în vedere sunt aceleaşi.
În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 judecători reţine că infracțiunea de favorizare a făptuitorului este incriminată în art. 269 alin. (1) C. pen., ca fiind ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală ori executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.
Infracţiunea de favorizare a făptuitorului urmăreşte sancţionarea oricăror denaturări ale actului de justiţie penală, inclusiv în ceea ce privește exercitarea până la capăt a dreptului statului de a pedepsi (ius puniendi).
În plan conceptual, favorizarea poate fi asimilată unei complicităţi posterioare, pe care însă, având în vedere teoria participaţiei din dreptul penal român (care permite ca actul de participaţie în forma complicităţii să se realizeze doar anterior sau concomitent comiterii faptei - art. 48 alin. 1 şi 2 C. pen.), legiuitorul o sancţionează ca un delict distinct, sub denumirea de favorizarea făptuitorului.
Cu referire la scopul în care favorizarea trebuie realizată, se reţine că acesta este împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de favorizare a făptuitorului constă în ajutorul dat făptuitorului, fiind vorba despre o favorizare personală. Aşa cum reţine instanţa supremă în jurisprudenţa sa, „ajutorul poate fi dat în mod direct sau indirect, pe faţă sau în mod clandestin, poate fi material sau intelectual” (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, decizia penală nr. 2628/19 septembrie 2014). Ajutorul dat de favorizator făptuitorului poate interveni oricând de la momentul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală de către acesta, în timpul urmăririi penale, în timpul judecării cauzei care îl vizează pe cel favorizat, la instanța de fond ori în căile de atac, inclusiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Această abordare a naturii juridice a infracţiunii de favorizare produce efecte asupra subiectului activ al acestei infracţiuni. Deşi, în principal, infracţiunea este una cu subiect activ general, se opinează că autorul faptei favorizate nu poate fi şi autor al favorizării la propria faptă.
Infracţiunea de mărturie mincinoasă sancţionează, de asemenea, un ajutor dat făptuitorului, dar în acest caz ajutorul este unul „calificat”, adică oferit de o persoană chemată în proces într-o anumită calitate cerută de lege (martor, expert, interpret).
Mai mult decât atât, infracţiunea se referă şi la situaţiile în care o astfel de persoană ar putea, urmare a declaraţiilor necorespunzătoare adevărului, să influenţeze pronunţarea unei hotărâri, chiar în alte cauze decât cele penale. O asemenea reglementare este justificată de importanţa acordată de legiuitor probei cu martori, opiniilor experţilor ori activităţii de interpretare care se bucură de credibilitate şi pot servi la aflarea adevărului în mod esenţial.
În ceea ce priveşte obiectul juridic generic al celor două infracţiuni se constată că acesta este comun, întrucât infracţiunile menţionate fac parte din categoria infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei (Partea specială - Titlul IV), respectiv ansamblul relaţiilor sociale care se constituie şi se desfăşoară în legătură cu asigurarea legalităţii, independenţei, imparţialităţii şi fermităţii în procesul de înfăptuire a actului de justiţie.
Obiectul juridic special al celor două infracţiuni a fost definit de instanţa de control constituţional (în Decizia nr. 97 din 1 martie 2018, publicată în M. Of. nr. 540 din 29 iunie 2018), ca fiind reprezentat de activitatea de înfăptuire a justiţiei sub aspectul administrării mijloacelor de probă, în vederea stabilirii adevărului juridic, ceea ce presupune o participare corectă şi loială la acest proces a celor care au informaţii ce pot conduce la dezlegarea pricinii ori constatării vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane în cazul infracţiunii de mărturie mincinoasă, iar în cazul infracţiunii de favorizare a făptuitorului, de relaţiile sociale privitoare la înfăptuirea justiţiei, pentru a căror rezolvare nestingherită făptuitorii nu trebuie să fie ajutaţi să se sustragă raportului juridic penal sau raportului juridic de executare a pedepsei sau să beneficieze de anumite rezultate ale infracţiunii.
Subiectul activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă în varianta simplă (alin. l) este calificat prin calitatea de martor, calitate pe care o au „numai persoanele ce au o sarcină judiciară (...) care decurge din existenţa unui raport special în care aceste persoane se găsesc faţă de organul judiciar” (Vintilă Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea specială. Vol. IV, Ediţia a II-a, Editura Academiei Române, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pag. 157).
Calitatea de martor a unei persoane instituie în sarcina acesteia obligaţia de a depune mărturie ori de câte ori persoana în cauză este citată de către organul judiciar (organ de urmărire penală sau instanţa de judecată), în toate etapele procesului penal (faza de urmărire penală, prima instanţă ori apel).
Spre deosebire de mărturia mincinoasă, norma penală ce incriminează favorizarea făptuitorului nu cere o condiţie specială, astfel încât orice persoană fizică sau juridică, care îndeplineşte condiţiile legale pentru a răspunde penal, poate fi subiect activ al infracţiunii.
Elementul material al infracţiunii de mărturie mincinoasă se materializează prin acţiune, constând în manifestarea subiectului activ de a face afirmaţii mincinoase, sau prin omisiune, constând în atitudinea acestuia de a nu spune tot ce ştie.
Pentru ca acţiunea de a face afirmaţii mincinoase sau ca omisiunea de a spune tot ce ştie să constituie elementul material al infracţiunii de mărturie mincinoasă, trebuie să îndeplinească anumite condiţii, care au caracter de cerinţe esenţiale: afirmaţia mincinoasă sau omisiunea de a spune ce ştie să privească „fapte sau împrejurări esenţiale.”
Particularizând aceste considerații la datele speței, se constată că, în cauză, inculpatul A. a avut calitatea de martor în dosarul nr. X. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, ceea ce îl plasează în sfera ilicitului penal relativ la nesocotirea obligaţiei de a spune tot ce ştie în legătură cu faptele şi împrejurările esenţiale în raport cu inculpatul B.
Astfel, acţiunile matorului A. materializate în declaraţii contrare realităţii, prin care a susţinut, în mod nereal, că în data de 2 mai 2015, în jurul orei 0,10, autoturismul (…) staţiona în momentul în care el şi inculpatul B. au fost depistaţi de un echipaj de poliţie rutieră, iar anterior autoturismul a fost condus din Piaţa C. până în strada D. de acesta, se circumscriu tipicităţii infracţiunii de mărturie mincinoasă şi nu definesc elementul material al laturii obiective a infracțiunii de favorizare a făptuitorului, în condițiile în care se reţine că inculpatul A. nu a comis şi alte acţiuni concrete de ajutorare a inculpatului B., de natura celor care constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de favorizare a făptuitorului. […]
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte în Complet de 5 judecători confirmă valabilitatea argumentelor de fapt şi de drept reţinute prin actul de inculpare cu privire la acuzaţiile care formează obiectul analizei, constatând că prima instanţă, pe baza probatoriului administrat, a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în speţă fiind întrunite cerințele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă. […]
Afirmațiile mincinoase ale inculpatului A. se referă la un complex de elemente ce vizează participația penală a inculpatului B., trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută în art. 337 C. pen. Prin urmare, raportat la aceste elemente, se constată că afirmațiile mincinoase ale inculpatului A. privesc aspecte esențiale ale cauzei.
Condiția este îndeplinită în cauză, întrucât prin noțiunea de „împrejurări” se înțeleg, atât faptele principale ale cauzei, cât și circumstanțele în care au avut loc acestea, precum și orice alte date de natură a servi la soluționarea cauzei. În același sens, în literatura de specialitate, noțiunea de „împrejurări esențiale ale cauzei” a fost definită ca referindu-se la toate împrejurările care pot servi la stabilirea adevărului în cauză și la justa soluționare a cauzei (O. Loghin, Drept penal - partea specială, pag. 382).
Aspectele relatate de inculpatul A. în cauza în care a avut calitatea de martor au avut un caracter esenţial, întrucât au vizat activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului B., respectiv stabilirea vinovăţiei acestuia cu privire la infracţiunea prevăzută în art. 337 C. pen. Astfel, din probele administrate în cauza nr. X. a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi, respectiv, nr. Y. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală a reieşit, în mod indubitabil, faptul că în data de 2 mai 2015, în jurul orei 0,10, fiind oprit de organele de poliţie pe strada D. din municipiul Braşov, în timp ce conducea autoturismul (…), inculpatul B. a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest şi recoltării de mostre biologice.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material rezidă în acţiuni, respectiv depunerea de declaraţii neconforme realităţii, în calitate de martor, sub prestare de jurământ, atât în faza urmăririi penale, cât şi a judecăţii.
Aşa fiind, inculpatul A., dobândind calitatea de martor în faza de urmărire penală, a conştientizat că urmează să dea declaraţii pe parcursul procesului penal în faţa instanţelor de judecată, conturându-se astfel unicitatea rezoluţiei infracţionale. Procedând în maniera arătată, inculpatul a devenit subiect activ al faptei de mărturie mincinoasă (întrunite fiind elementele ei constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective) în forma prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători reţine că, în drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor în cauza penală privind pe inculpatul B., a făcut declaraţii mincinoase cu privire la aspecte esenţiale cauzei, acestea fiind plăsmuite astfel încât să susţină varianta mincinoasă adoptată în respectiva cauză de inculpatul B., în sensul că la data de 2 mai 2015, ora 0,10, el ar fi condus autovehiculul şi nu inculpatul B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută şi pedepsită de art. 273 alin. (1) C. pen. […]