Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia din data de 8 septembrie 2015, dată în Dosarul nr. x/54/2015, recurenta S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata taxei de timbru în cuantum de 20 RON, conform dispoziţiilor art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2015 în Dosarul nr. x/54/2015, S.C. A. S.R.L. a solicitat ajutor public judiciar, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru de la 20 RON la 0 RON.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 noiembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/54/2015, Înalta Curte a respins cererea formulată de S.C. A. S.R.L., prin care solicita acordarea ajutorului public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru, reţinând, în esenţă, că prin cuantumul minim al taxei de timbru stabilite de doar 20 de RON, nu se poate invoca o încălcare a dreptului fundamental cuprins în dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.
Împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2015, petenta a formulat cerere de reexaminare.
Prin încheierea din 9 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petenta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/54/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins cererea privind acordarea de facilităţi sub forma reducerii taxei judiciare de timbru.
Înalta Curte a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, facilităţile ce pot fi acordate persoanei juridice în privinţa plăţii taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti constau în reduceri, eşalonări sau amânări.
Ori, prin cererea de reducere a taxei judiciare de timbru de la 20 RON la 0 RON, petenta a solicitat scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, facilitate care nu se regăseşte printre cele prevăzute de lege; în mod corect, aşadar, a dispus instanţa de judecată respingerea cererii formulate de petenta S.C. A. S.R.L. privind acordarea de facilităţi la plata taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie în anulare petenta S.C. A. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) punctul 2 din C. proc. civ., republicat.
În susţinerea celor două motive invocate contestatoare a arătat următoarele:
- La termenul din 9 decembrie 2015, când a avut loc judecata cererii de reexaminare, petenta S.C. "A." S.R.L. nu a fost citată şi nici nu a fost prezentă la proces, astfel cum impun dispoziţiile art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., republicat.
- Dezlegarea dată cererii este rezultatul unei erori, în sensul că S.C. "A." S.R.L. nu a formulat o cerere de reducere de scutire de taxă, aşa cum se susţine eronat în încheiere, ci a formulat o cerere de reducere a taxei, conform legii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare în raport de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.
Hotărârea Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Analizând contestaţia în anulare, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac pentru argumentele expuse în continuare
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.
Conform art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, invocate drept temei al contestaţiei în anulare:
"Art. 503. - (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."
În raport de textul procedural citat, Înalta Curte are în vedere, în primul rând, faptul că hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie în anulare nu este pronunţată nici în soluţionarea fondului cauzei şi nici de către o instanţă de recurs.
Prin încheierea din 9 decembrie 2015, Înalta Curte, în camera de consiliu, a finalizat o procedură judiciară specială, necontencioasă, reglementată de dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în concret de art. 42 şi art. 43 din actul normativ menţionat.
Din economia prevederilor art. 42 şi ale art. 43 din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că în materia facilităţilor ce pot fi acordate persoanei juridice în privinţa plăţii taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiunile introduse la instanţele judecătoreşti, legiuitorul a înţeles să instituie o procedură specială de soluţionare a cererilor formulate în acest sens, derogatorie de la dispoziţiile C. proc. civ., republicat, inclusiv în ceea ce priveşte calea de atac ce se poate exercita împotriva soluţiei de respingere a facilităţilor solicitate. Astfel, de esenţa acestei proceduri, este faptul că atât cererea, cât şi calea de atac a reexaminării se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Or, analizând comparativ dispoziţiile de drept comun ale art. 503 din C. proc. civ., republicat care reglementează contestaţia în anulare, cu cele speciale ale art. 42 şi art. 43 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, este evident că acestea nu sunt compatibile şi, prin urmare, acestea din urmă, nu se pot completa, din această perspectivă cu cele ale C. proc. civ.
Această interpretare este susţinută chiar de dispoziţiile C. proc. civ., republicat, care prevăd în art. 536 alin. (1) şi (2) că "procedura necontencioasă se completează cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii", precum şi că "Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziţii, care se vor completa cu cele ale prezentei cărţi" (n.r. în măsura în care sunt compatibile potrivit alin. (1) ale art. 536 C. proc. civ.).
În acest context juridic, raportat la prezenta speţă, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, care reglementează motivul de contestaţie în anulare privind nelegala citare a contestatorului, asociată cu neprezentarea acestuia la termenul când a avut loc judecata, sunt incompatibile cu procedura judiciară necontencioasă specială prevăzută de art. 42 şi art. 43 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit căreia, nu există obligativitatea citării părţilor, iar cererea se soluţionează în camera de consiliu.
De asemenea, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, care reglementează contestaţia în anulare specială, sunt de strictă interpretare şi au în vedere doar hotărârile pronunţate de o instanţă de recurs, condiţie neîndeplinită de încheierea de respingere a cererii de reexaminare, pronunţată la data de 9 decembrie 2015, conform art. 43 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac.
În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată cererea de contestaţie în anulare formulată de petenta S.C. "A." S.R.L. nu întruneşte cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, o va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. "A." S.R.L. împotriva încheierii din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2016.
Procesat de GGC - MM