Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2018 pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Sănătăţii, Ministerul Sănătăţii şi Institutul de Medicină Legală Cluj, a solicitat instanţei obligarea pârâtului de rândul 1 la modificarea parţială a Ordinului nr. 281/13.04.2017 al Ministrului Sănătăţii şi a Actului adiţional nr. x din 13.04.2017, sub aspectul sumei reprezentând salariul de bază, în sensul înlocuirii sumei de 10.390 RON cu suma de 13.631 RON. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului de rândul 2 la plata de despăgubiri constând în diferenţa rezultată ca urmare a scăderii salariului de bază actual al subsemnatului (10.390 RON) din salariul de bază actualizat (la cuantumul avut de directorului interimar 13.631 RON), înmulţit cu numărul de luni în care i s-a aplicat salariul de bază mai mic, până la data modificării efective a salariului conform petitului nr. 1 (la data introducerii acţiunii suma este de 38,892 RON), cu cheltuieli de judecată
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 207/06.09.2018 pronunţată în dosarul x/2018 Curtea de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale a completului specializat în contencios administrativ şi fiscal din cadrul secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj invocată din oficiu şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Institutul de Medicină Legală în favoarea unui complet specializat în conflicte de muncă din cadrul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie curtea de apel a reţinut că obiectul cauzei se circumscrie unui conflict de muncă, iar împrejurarea că în speţă se contestă un ordin emis de Ministerul Sănătăţii nu poate conduce la concluzia că ii revine instanţei de contencios administrativ competenţa soluţionării acţiunii.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 3171 din data de 12 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a disjuns petitul privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor băneşti.
S-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Institutul de Medicină Legală Cluj Cluj-Napoca, invocată din oficiu.
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia III contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis cauza spre soluţionarea conflictului negativ la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
A avut în vedere tribunalul că Ordinul nr. 281/13.04.2017 al ministrului Sănătăţii şi Actul Adiţional nr. 2080/XII/476/13.04.2017 sunt acte administrative cu caracter individual întrucât sunt emise de ministrul Sănătăţii în calitate de autoritate publică şi în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii privitoare la numirea reclamantului în funcţia de director şi de stabilire a drepturilor salariale dând astfel naştere unui raport juridic de drept administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul la solicitat a solicitat modificarea parţială a Ordinului nr. 281/13.04.2017 al Ministrului Sănătăţii şi a Actului adiţional nr. x din 13.04.2017, sub aspectul sumei reprezentând salariul de bază, precum şi acordarea de despăgubiri constând în diferenţa rezultată.
Reclamantul a fost eliberat din funcţia ocupată de director al Institutului de Medicină Legală Cluj măsura contestată în instanţă în Dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Cluj, câştigând definitiv acest proces (Sentinţa civilă nr. 345/2014 a Curţii de Apel Cluj, rămânând definitivă prin Decizia civilă nr. 649/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), cu consecinţa repunerii subsemnatului în funcţie.
Astfel cum corect a reţinut curtea de apel, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie un conflict individual de muncă referitor la calculul salariului de bază, în baza art. 266 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
În raport cu acest obiect al cererii de chemare în judecată şi cu calitatea reclamantului de personal contractual, calitate care determină aplicabilitatea dispoziţiilor din Codul muncii şi nu din Legea nr. 554/2004, se constată că aparţine Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal şi conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a cauzei.
Nu se poate considera că, având în vedere primul capăt al cererii de chemare în judecată ce are ca obiect obligarea unei autorităţi publice la modificarea unui ordin de numire în funcţie prin care s-a stabilit şi cuantumul salariului de bază, este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, întrucât în privinţa reclamantului, care nu are calitatea de funcţionar public, ci pe aceea de angajat cu contract individual de muncă, actele a căror emitere se solicită nu au natura juridică a unor acte administrative.
În acest sens, instanţa are în vedere Decizia nr. 11 din 11.05.2015 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat o cerere de pronunţare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "dispoziţiile Legii nr. 554/2004 limitează controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ la actul administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".
S-a reţinut că, exceptând actele administrative în sensul arătat în precedent, toate celelalte acte ale autorităţile administraţiei publice locale [cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă] încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparţinând altor ramuri de drept excedează dreptului şi contenciosului administrativ. În privinţa acestor acte încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale sunt aplicabile reglementările specifice de drept substanţial şi procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ".
Pentru identitate de raţiune, aceste considerente sunt valabile şi în cazul unor asemenea acte încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice centrale, cum este cazul în speţă al Ministerului Sănătăţii.
În litigiul de faţă sunt incidente prevederile C. muncii şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, din moment ce reclamantul nu are calitatea de funcţionar public, calitate care ar fi atras competenţa instanţei de contencios administrativ prin prisma dispoziţiilor art. IV din Legea nr. 2/2013 şi ale art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 95 pct. 1 noul C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
Şi asta cu atât mai mult cu cât, capătul de privind acordarea despăgubirilor băneşti a fost disjuns şi reţinut spre competentă soluţionare de către tribunal.
Tribunalele sunt competente să soluţioneze în primă instanţă conflictele de muncă, în înţelesul pe care îl au potrivit dispoziţiile art. 266 din Codul muncii, aşa cum este cazul prezentului conflict care vizează modificarea şi executarea contractului de muncă al reclamantului, sub aspectul salariului cuvenit, astfel că va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal şi conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Ministrul Sănătăţii şi Institutul de Medicină Legală Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal şi conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - GV