Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Răspundere diciplinară a magistratului. Absenţe nemotivate cu caracter repetitiv. Consecinţe negative asupra bunei defăşurări a activităţii instanţei

                                    Legea nr. 303/2004,  art. 4, art. 99 lit. k)

                                    Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, art. 5

                                    Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, art. 12

   Fapta pârâtei judecător de a lipsi nemotivat de la serviciu 14 zile, într-o perioadă de

circa un an şi jumătate, reflectă caracterul repetitiv al conduitei neconforme a magistratului, fiind încălcate dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art.12 teza a doua din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi ale art.5 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi cum activitatea instanţei a fost afectată de absenţele nemotivate de la serviciu ale pârâtei în sensul că fie au fost amânate dosarele cu termen fixat în şedinţa de judecată, fie pârâta a fost înlocuită în şedinţă de un alt judecător, fie nu a fost asigurat serviciul de permanenţă în zilele în care erau pe rol dosare având ca obiect măsuri preventive, sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.k) din Legea nr.303/2004.

I.C.C.J., Completul de 5 judecători, decizia civilă nr.189 din 22 octombrie 2018

I. Acţiunea disciplinară

1. Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/J/2017, Inspecţia Judiciară a solicitat să se dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art.100 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr.303/2004”), pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei X., pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.k) din Legea nr.303/2004.

II. Hotărârea instanţei de disciplină

2. Prin Hotărârea nr.1J din 10 ianuarie 2018, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară şi, în baza art.100 lit.d) din Legea nr.303/2004, a aplicat pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei X., sancţiunea disciplinară constând în „suspendarea din funcţia de judecător pe o perioadă de 6 luni” pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.k) din aceeaşi lege.

III. Recursul declarat în cauză

3. Împotriva hotărârii menţionate la pct.2, a declarat recurs pârâta A. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 alin.(1) pct.8 C.proc.civ. în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate.
4. Recurenta-pârâtă invocând principiul proporţionalităţii între gravitatea abaterii şi sancţiunea aplicată şi dispoziţiile art.49 alin.(6) din Legea nr.317/2004 din perspectiva individualizării sancţiunii în raport cu circumstanţele sale personale şi circumstanţele reale în care a fost săvârşită abaterea imputată, în sensul celor arătate în continuare: are vârsta de 55 de ani şi o vechime de peste 23 de ani în magistratură; este cunoscută ca o persoană bine pregătită profesional, care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu; nu este implicată în conflicte de natură a afecta organizarea şi funcţionarea instanţei; rapoartele privind activitatea desfăşurată de Judecătoria X. în anii 2015, 2016; volumul de activitate, numărul cauzelor repartizate, rulate şi soluţionate, precum şi operativitatea pe care a avut-o chiar în condiţiile în care, de la jumătatea lunii iunie a anului 2014 şi până la data de 1 mai 2016, la Judecătoria X. au funcţionat doar doi judecători, asupra cărora s-a răsfrânt deopotrivă volumul de activitate; volumul de muncă şi condiţiile climatice din zonă au contribuit la accentuarea caracterului deficitar al stării sale de sănătate; nu a mai fost sancţionată disciplinar şi nici măcar cercetată disciplinar; în urma eforturilor susţinute a reuşit să nu mai lipsească niciodată nemotivat de la serviciu începând cu luna aprilie 2017.
5. Prin completarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă arată că în hotărârea atacată în mod greşit s-a reţinut atitudinea sa de indiferenţă şi aceeaşi conduită culpabilă ulterior demarării procedurii disciplinare. Contrar celor reţinute de instanţa disciplinară, recurenta afirmă că nici în perioada în care au avut loc verificările prealabile şi nici ulterior sesizării instanţei disciplinare nu a mai lipsit din instanţă fără justificare, arătând că ulterior datei de 3 mai 2017 nu a mai lipsit niciodată de la serviciu, exceptând perioada concediului de odihnă.
6. Referitor la absenţele din 26-27 aprilie şi 3 mai 2017, recurenta arată că, potrivit certificatelor medicale nr. xx8 şi nr. xx9 din 26.04.2017, în perioada respectivă a fost internată în spital pe parcursul a 8 zile, iar ulterior i-a fost acordat concediu medicale pentru o perioadă de 7 zile.
7. În susţinere, recurenta-pârâtă a depus, în copie, Foaia colectivă de prezenţă pentru lunile aprilie, mai şi decembrie 2017 şi ianuarie-februarie 2018, Hotărârea Colegiului de conducere al Judecătoriei X. nr.5 din 23 aprilie 2014, Lista dosarelor repartizate C2, ca urmare a repartizării ciclice a dosarelor de la C3, extrase din Registrul privind evidenţa încheierilor de abţinere şi recuzare, Certificatele de concediu medical nr. xx8 şi nr. xx9.

IV. Procedura de filtrare a recursului

8. Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs, în sensul celor arătate în continuare.
9. La data de 9 martie 2018, a fost înregistrată la dosar cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentei-pârâte A., formulată de Tribunalul Y. în temeiul art.61 alin.(2) şi art.63 alin.(1) C.proc.civ., prin care se solicită reindividualizarea sancţiunii aplicate pârâtei şi aplicarea unei sancţiuni care să nu afecteze activitatea Judecătoriei X., la care funcţionează numai 2 judecători.
10. Intimata-reclamantă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 5 aprilie 2018, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
11. Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la data de 2 mai 2018.
12. Prin Încheierea din 24 septembrie 2018, în temeiul art.493 alin.(7) C.proc.civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 22 octombrie 2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi

13. Conform art.499 C.proc.civ., în contextul factual prezentat în hotărârea atacată, raportat la criticile expuse la pct.III, analizate sistematizat prin prisma probatoriului administrat şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
14. Sub aspectul laturii obiective, art.99 lit.k) din Legea nr.303/2004 prevede angajarea răspunderii disciplinare pentru absenţe nemotivate în următoarele două ipoteze alternative: (i) absenţe nemotivate repetate; (ii) absenţe nemotivate care afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului.
15. În prezenta cauză, din perspectiva laturii obiective, probatoriul administrat atestă faptul că pârâta judecător a absentat nemotivat de la serviciu în mod repetat, respectiv în zilele de 2 septembrie 2015, 23 noiembrie 2015, 30 decembrie 2015, 18 aprilie 2016, 19 aprilie 2016, 14 noiembrie 2016, 12 decembrie 2016, 13 decembrie 2016, 19 decembrie 2016, 3 ianuarie 2017, 4 ianuarie 2017, 4 aprilie 2017, 5 aprilie 2017 şi 18 aprilie 2017.
16. Prin criticile formulate în recurs, recurenta-pârâtă nu contestă situaţia de fapt reţinută de instanţa disciplinară în raport cu probatoriul administrat.
17. Este adevărat că textul de lege nu defineşte ce se înţelege prin caracterul repetitiv al absenţelor nemotivate de la serviciu, această chestiune fiind conturată în procesul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor respective.
18. În speţă, Înalta Curte constată că cele 14 zile de absenţă nemotivată de la serviciu într-o perioadă de circa un an şi jumătate reflectă caracterul repetitiv al conduitei neconforme a magistratului, fiind întrunit elementul laturii obiective a abaterii disciplinare în sensul art.99 lit.k) teza întâi din Legea nr.303/2004.
19. Apărările prin care pârâta tinde să confere un caracter justificat absenţelor fie prin prisma unor probleme de sănătate, fie prin faptul de a solicita acordarea unor zile de concediu ulterior absenţei, fie prin formularea de asemenea cereri prin telefon ori prin intermediul altor persoane din instanţă nu pot fi primite.
20. Se reţine că cererea de concediu se depune anticipat, iar, în ipoteza unor cazuri fortuite, care împiedică magistratul să formuleze în prealabil o cerere de concediu, este necesar a fi obţinut acordul de principiu al conducătorului instanţei. Pe de altă parte, imposibilitatea de prezentare la serviciu din motive medicale este necesar a fi justificată prin acte medicale.
21. Or, în cauza dedusă judecăţii, probatoriul administrat nu relevă, în sensul celor expuse, o conduită concordantă a magistratului cercetat. Faptul că cererile de concediu formulate de magistrat nu au fost aprobate de către conducătorul instanţei nu conferă caracter justificat absenţelor de la serviciu, iar, în cauză, instanţa nu este învestită cu realizarea controlului de legalitate şi temeinicie al refuzului de aprobare a cererilor de concediu.
22. Circumscris tezei a doua a dispoziţiilor art.99 lit.k) din Legea nr.303/2004, Înalta Curte, în deplin acord cu instanţa de disciplină, constată că, prin absenţele nemotivate şi repetate de la serviciu, recurenta-pârâtă a afectat în mod direct activitatea instanţei, realitate necontestată de către pârâtă, care se rezumă, în apărările sale, să confere caracter justificat absenţelor sale prin prisma unor motive personale, în principal, vizând starea sa de sănătate. Sub acest aspect, este de observat faptul că pârâta a absentat la data de 2 septembrie 2015 pentru că anterior nu a putut dormi trei nopţi, nu îşi aminteşte motivele pentru care nu a fost prezentă la instanţă la data de 23 noiembrie 2015 şi a explicat că, a absentat la data de 30 decembrie 2015, întrucât era ajunul Revelionului.
23. Activitatea instanţei a fost afectată de absenţele nemotivate de la serviciu ale pârâtei în sensul că fie au fost amânate dosarele cu termen fixat în şedinţa de judecată (2 septembrie 2015), fie pârâta a fost înlocuită în şedinţă de un alt judecător (23 noiembrie 2015, 14 noiembrie 2016, 5 aprilie 2017), fie nu a fost asigurat serviciul de permanenţă în zile în care erau pe rol dosare având ca obiect măsuri preventive (23 noiembrie şi 30 decembrie 2015).
24. Totodată, în zilele în care a absentat nemotivat de la serviciu, atribuţiile pârâtei (participarea la şedinţele de judecată planificate, derularea procedurii prealabile în dosarele civile, derularea procedurii de cameră preliminară) au fost îndeplinite de către preşedintele instanţei, în perioada în care numai doi judecători îşi desfăşurau activitatea în instanţă, fie de al treilea judecător, în perioada în care numai trei judecători îşi desfăşurau activitatea în instanţă.
25. Rezultă, astfel, fără echivoc faptul că absenţele nemotivate ale pârâtei au afectat buna desfăşurare a activităţii instanţei fie prin creşterea volumului de activitate al celorlalţi judecători, fie prin tergiversarea soluţionării cauzelor, ca urmare a amânării dosarelor cu termen de judecată.
26. În consecinţă, în deplin acord cu instanţa disciplinară, se reţine că, prin absenţele nemotivate şi în mod repetat de la serviciu, pârâta a încălcat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art.12 teza a doua din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328/2005 [potrivit cărora, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, prin întreaga lor activitate, să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, care prevede, printre altele, obligaţia acestora de a respecta îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu] şi ale art.5 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005 [conform cărora judecătorii sunt obligaţi să fie prezenţi la ora stabilită pentru îndeplinirea activităţilor în care sunt planificaţi ori pe care şi le-au stabilit sau care impun prezenţa lor, ca efect al unor dispoziţii legale sau regulamentare, ori pentru şedinţele de judecată în care au fost desemnaţi, precum şi la activităţile stabilite de preşedintele instanţei, în conformitate cu legea] şi art.88 alin.(1) teza a doua şi a treia  [conform cărora programul de lucru al judecătorului este flexibil şi poate să difere de programul de lucru al instanţei, iar judecătorului îi revine obligaţia de a fi prezent la ora stabilită pentru şedinţele de judecată şi la alte activităţi în care este planificat sau pe care şi le-a stabilit].
27. Sub aspectul laturii subiective, cu just temei a reţinut instanţa de disciplină că vinovăţia magistratului cercetat rezultă din comportamentul contrar normelor indicate, întrucât, deşi cunoştea că are obligaţia de a se prezenta la serviciu, a absentat nemotivat şi, chiar dacă nu a urmărit în mod direct, a avut reprezentarea conduitei sale neconforme şi a acceptat consecinţele negative produse asupra activităţii instanţei.
28. Raportat la susţinerile recurentei privind motivele de ordin personal care au determinat-o să absenteze de la serviciu, Înalta Curte reţine că, pentru a se putea fi constatată existenţa unei atitudini conforme dispoziţiilor legale şi de natură să reflecte o conduită corectă, diligentă şi de bună-credinţă, era recomandat ca magistratul să absenteze de la serviciu numai în ipoteza aprobării cererii sale de concediu sau în situaţia obţinerii acordului de principiu al conducerii instanţei în cazul fortuit care îl împiedica să formuleze în prealabil o cerere de concediu. Or, atât probatoriul administrat, cât şi susţinerile recurentei nu reliefează o asemenea conduită.
29. În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, Înalta Cure apreciază că se impune înlocuirea sancţiunii aplicate de instanţa de disciplină [în baza art.100 lit.d) din Legea nr.303/2004, constând în „suspendarea din funcţia de judecător pe o perioadă de 6 luni”, cu sancţiunea disciplinară prevăzută de art.100 lit.b) din Legea nr.303/2004, constând în „diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni” pentru argumentele arătate în continuare.
30. Fără a minimaliza modul reprobabil în care pârâta a înţeles să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi consecinţele negative ale conduitei sale neconforme, Înalta Curte împărtăşeşte raţiunile avute în vedere de Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii la individualizarea sancţiunii disciplinare prin prisma criteriului proporţionalităţii prevăzut de art.100 din Legea nr.303/2004. Totodată, însă, Înalta Curte are în vedere cu titlu complementar următoarele considerente de natură a fundamenta înlocuirea sancţiunii disciplinare.
31. Unul dintre elementele definitorii ce conturează gravitatea conduitei neconforme a pârâtei constă în faptul că, prin absenţele nemotivate cu caracter repetitiv, a fost afectată buna desfăşurare a activităţii instanţei prin creşterea volumului de activitate al celorlalţi doi judecători în funcţie la Judecătoria X. în perioada de referinţă.
32. Or, dacă cele 14 zile de absenţă nemotivată a pârâtei pe parcursul unei perioade de circa un an şi jumătate este de natură a afecta buna desfăşurare a activităţii instanţei, este evident faptul că măsura de suspendare din funcţie a pârâtei pe o perioadă de 6 luni ar genera un efect negativ asupra activităţii instanţei care ar depăşi cu mult consecinţele produse de conduita sancţionată în cauză. Cu alte cuvinte, sancţiunea disciplinară ar produce în activitatea instanţei efecte negative superioare celor generate de conduita neconformă, care au stat la baza aplicării sancţiunii, ceea ce ar echivala, în circumstanţele cauzei, cu o îndepărtare de la unul dintre scopurile urmărite în procedura răspunderii disciplinare, şi anume înfăptuirea actului de justiţie în condiţii optime.
33. În circumstanţele prezentei cauze, se apreciază că scopul prezentei proceduri este de a sancţiona conduita culpabilă care a avut efecte negative asupra activităţii instanţei, iar nu de a supradimensiona efectele negative a căror contracarare este urmărită prin chiar derularea procedurii disciplinare.
34. Sub acest aspect, este de observat faptul că, dintre cei trei judecători de la Judecătoria X., care îşi desfăşurau activitatea în perioada analizată, doamna judecător B. a fost eliberată din funcţie prin pensionare.
35. În consecinţă, Înalta Curte apreciază că scopul procedurii disciplinare poate fi atins, de o manieră care să nu afecteze suplimentar activitatea instanţei, prin aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute de art.100 lit.b) din Legea nr.303/2004, constând în „diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni”.
36. Se apreciază că această sancţiune este adecvată pentru a asigura conştientizarea de către magistrat a conduitei sale culpabile, a gravităţii acesteia şi a consecinţelor negative pe care le-a produs asupra activităţii instanţei, conştientizare de natură a-l determina pe judecător să îşi adapteze conduita regulilor referitoare la prezenţa la serviciu şi celor privind efectuarea concediilor de odihnă, medicale sau a altor tipuri de concedii reglementate de lege.
37. Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art.51 din Legea nr.317/2004 coroborat cu art.496 alin.(2) C.proc.civ., Înalta Curte a admis recursul, a casat în parte hotărârea atacată şi, rejudecând, în baza art.100 lit.b) din Legea nr.303/2004, a aplicat pârâtei sancţiunea disciplinară constând în „diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 6 luni” pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit.k) din aceeaşi lege, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate referitoare la admiterea acţiunii disciplinare exercitate de Inspecţia Judiciară.