Deliberând, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, la data de 8 aprilie 2014, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare nr. x din 20.03.2014 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI), prin care s-a constatat starea sa de incompatibilitate între calitatea de primar şi cea de comerciant.
Prin Sentinţa nr. 1.963/2014 din 16 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi funcţională a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj şi s-a declinat competenţa în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova în vederea soluţionării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei ANI.
2. Prin Sentinţa nr. 387/2014 pronunţată la 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Integritate, având ca obiect "anulare act administrativ declinare".
Motivul de casare invocat în cauză
3. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul arată că instanţa de fond a realizat o interpretare formală şi eronată a prevederilor legale incidente în speţă, considerând greşit că pentru a exista starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 este suficient ca reclamantul să fi deţinut concomitent funcţia de primar şi calitatea de comerciant, persoană fizică. În opinia recurentului, bazată pe interpretarea dispoziţiilor art. 23 rap. la art. 2 lit. a), f) şi g) din O.U.G. nr. 44/2008 şi, de asemenea, pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 396/2013, pentru a deţine calitatea de comerciant este esenţială desfăşurarea efectivă a unor activităţi de comerţ.
Prima instanţă nu a verificat acest aspect şi de aceea, în principal se cere casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, în măsura în care instanţa de recurs apreciază că probele administrate sunt totuşi suficiente, solicită casarea sentinţei, rejudecarea cauzei şi anularea Raportului de evaluare nr. x din 20.03.2014 emis de Agenţia Naţională de Integritate (ANI).
4. Prin întâmpinare, intimata Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analiza motivului de casare
5. Examinând sentinţa recurată prin raportare la motivul de casare invocat în cauză, luând în considerare argumentele părţilor, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
6. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 - 8.
Recurentul a indicat de drept motiv de casare pct. 8, pretinzând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 raportate la art. art. 2 lit. a), f) şi g) şi art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, înţelese în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 396/2013.
7. Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, funcţia de primar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.
Potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.
Înalta Curte constată că dispoziţiile legale sunt extrem de clare şi, aplicate la starea de fapt reţinută de prima instanţă, atrag starea de incompatibilitate a recurentului din momentul în care, în calitate de primar, a înregistrat în registrul comerţului Întreprinderea Individuală A.
Condiţia desfăşurării efective de activităţi comerciale pretinsă de recurent, reprezintă adăugare la lege, în condiţiile în care nicio dispoziţie legală nu o prevede.
Art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 44/2008 definesc "întreprinderea individuală" ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică iar lit. f) şi a) definesc noţiunile de "întreprindere economică" şi "activitate economică" niciuna din aceste definiţii nu pun condiţia pretinsă de recurent.
Este adevărat că este de aşteptat ca o întreprindere individuală să desfăşoare o activitate economică, altfel se pierde raţiunea înfiinţării ei, dar această observaţie nu are nicio legătură cu dobândirea calităţii de comerciant de la data înfiinţării întreprinderii individuale, calitate care se păstrează pe toată durata de existenţă a acestei entităţi economice. Aşa cum calitatea nu se dobândeşte prin uz, nu se pierde prin ne-uz.
8. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 396/2013 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.
Este adevărat că în cuprinsul deciziei se afirmă următoarele:
"calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituţiile/autorităţile competente, în funcţie de coordonatele cuprinse în legislaţia de drept comun (art. 3 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011 şi art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011)".
Afirmaţia nu contrazice ci confirmă interpretarea dată de Înalta Curte deoarece, în condiţiile în care o persoană fizică are mai multe posibilităţi de a desfăşura legal o activitate comercială, calificarea se va face de la caz la caz, raportat la dispoziţiile legale care reglementează respectiva activitate.
Or, în prezenta cauză, calificarea s-a făcut prin raportare la condiţiile care reglementează întreprinderea individuală deoarece această formă de activitate a fost cea aleasă de recurent.
9. Aşa fiind, văzând că nu este caz de casare nici cu trimitere nici cu reţinere spre rejudecare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 387/2014 din 5 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2018.
Procesat de ED