Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Reclamantul Judeţul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat anularea parţială a actelor administrative - informare privind situaţia cheltuielilor aprobate prin cererea de rambursare nr. x finală cu nr. 26433 din 04.04.2016 înregistrat la Consiliul Judeţean Cluj cu nr. 8077 din 04.04.2016 în ceea ce priveşte excluderea de la rambursare a sumei de 49.014,88 RON şi 11.763,57 RON TVA, anularea totală a adresei MDRAP prin care s-a respins contestaţia/plângerea prealabilă formulată de Judeţul Cluj.
1.2. Soluţia primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 320 din 20 octombrie 2016, instanţa fondului a admis acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Cluj, a anulat parţial Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate cu cererea de rambursare nr. x finală nr. 26433/04.04.2016 înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj cu nr. 8077/4.04.2016 în ceea ce priveşte excluderea de la rambursare a sumei de 19.014,88 RON cu 11.763,57 RON TVA precum şi a Adresei Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional 8077/13.06.2016.
1.3. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei nr. 320 din data de 20.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal în condiţiile art. 483 C. proc. civ. a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă arată că între MDRAP, prin Agenţia pentru Dezvoltare Regională N-V şi UAT Judeţul Cluj s-a încheiat contract de finanţare nr. x/2013 în baza căruia reclamantului i s-a finanţat proiectul dezvoltare Parc Industrial A. 1.
Reclamanta a formulat cerere de rambursare nr. x însă prin informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate cu această cerere cu nr. 26433 din 04.04.2016 i s-a comunicat excluderea de la rambursare a sumei de 49.014,88 RON şi 11.763,57 RON reprezentând TVA, sume aferente unei cantităţi de 935,34 mp de pavaj, refuzul de rambursare fiind motivate de faptul că, la vizita în teren organizată de autoritatea de management, nu a fost identificată pe şantier cantitatea de pavaj în discuţie.
Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să ramburseze cheltuiala aferentă cantităţii de 935,34 mp de pavaj deşi în cauză nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru a se recunoaşte eligibilitatea acestor cheltuieli, susţine recurenta, hotărârea fiind afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
În plus, recurenta pârâtă arată că omisiunea instanţei fondului de a arăta considerentele pentru care a apreciat că este îndeplinită condiţia eligibilităţii cheltuielii în analiză în prezenta face incidente în speţă şi prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, pe larg dezvoltate în cererea de exercitare a căii de atac, pârâta solicită admiterea recursului său, aşa cum a fost formulat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul pârâtului este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Aşa cum s-a arătat anterior, reclamanta intimată a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect cenzurarea refuzului autorităţii pârâte de a recunoaşte eligibilitatea cheltuielilor aferente unei cantităţi de 935,34 mp de pavaj (49.014,88 RON la care se adaugă 11.763,57 RON reprezentând TVA).
Refuzul de rambursare a fost determinat de faptul că această cantitate nu a fost identificată cu prilejul vizitei pe şantier, organizate de autoritatea de management.
Soluţionând acţiunea reclamantei, prima instanţă a constatat că este întemeiată, apreciind că reclamanta intimată a justificat absenţa materialului de construcţie, prin raportare la procesul-verbal de custodie înfăţişat echipei de control.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, curtea constată că în mod legal au fost respinse la rambursare cheltuielile în valoare de 49.014,88 RON la care se adaugă 11.763,57 RON reprezentând TVA, aferente cantităţii de 935,34 mp de pavaj.
Astfel, raportat la prevederile Ordinului nr. 1127/2013 pentru aprobarea Instrucţiunii privind plata echipamentelor şi/sau a materialelor livrate şi recepţionate de către beneficiar pe şantier, în cadrul contractelor de lucrări finanţate în Programul operaţional regional, Programul operaţional sectorial Mediu şi Programul operaţional sectorial Transport, cheltuielile aferente echipamentelor sau materialelor de construcţii au caracter eligibil dacă aceste echipamente sau material au fost livrate şi depozitate corespunzător pe şantier.
În acelaşi sens, Instrucţiunea aprobată prin ordinul anterior menţionat prevede că antreprenorul este îndreptăţit la plata echipamentelor şi/sau a materialelor, în conformitate cu lista echipamentelor şi/sau a materialelor, constituită ca anexă la contract/actul adiţional. Plata se va face dacă materialele/echipamentele au fost livrate pe şantier în conformitate cu cerinţele contractuale şi au fost recepţionate de către beneficiar. (lit. A).
Mai mult, a arătat recurenta pârâtă şi în faţa primei instanţe că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile Instrucţiunii nr. 142/2015, emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional (AMPOR), unde, la pct. 3 pagina 4 se prevede aceeaşi cerinţă în privinţa eligibilităţii cheltuielilor aferente echipamentelor sau materialelor de construcţii, respectiv aceea ca aceste echipamente sau materiale să fie livrate şi depozitate corespunzător pe şantier.
În atare context, curtea constată că soluţia primei instanţe, în sensul obligării pârâtei la rambursarea contravalorii unor material de construcţii ce nu au fost identificate pe şantier este pronunţată cu încălcarea normelor care reglementează condiţiile de eligibilitate a cheltuielilor în discuţie, aşa cum aceste norme au fost prezentate anterior.
Aşa cum a sesizat recurenta pârâtă, prima instanţă nu a analizat incidenţa acestor norme în privinţa liceităţii cererii de rambursare însă, o atare împrejurare este analizată de instanţa de control judiciar prin raportare la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi nu la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Argumentele invocate de către reclamanta intimată pentru a justifica absenţa materialelor de construcţii nu pot conduce la validarea cererii de rambursare, în contextul în care cadrul normativ incident în privinţa acestor cheltuieli este clar şi lipsit de echivoc, aşa cum s-a arătat mai sus.
În acelaşi sens, apărarea reclamantei intimate, în sensul că refuzul de rambursare al cheltuielii privind cantitatea de 935,34 mp de pavaj este prematur nu are suport, fiind de subliniat faptul că solicitarea de rambursare a privit cantitatea de material de construcţii în individualitatea sa(de aceea a fost şi efectuată o vizită în teren, pentru identificarea sa) şi nu produsul finit ce înglobează această cantitate.
Faţă de aceste considerente curtea constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recunoaşterea caracterului eligibil al cheltuielii privind cantitatea de 935,34 mp realizându-se cu încălcarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1127/2013 şi ale Instrucţiunii AMPOR nr. 142/2015, astfel că recursul va fi admis, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 320 din 20 octombrie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, rejudecând în fond cauza, respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV