Ședințe de judecată: Octombrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 285/A/2018

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2018

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 99/2017 din 18 aprilie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a hotărât următoarele:

1. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă săvârşită la data de 12.04.2007).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., a încetat procesul penală faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 66 din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale IFN de leasing) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

2. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., cu referire la 148 C. pen. a încetat procesul penală faţă de inculpata S.C. C. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. (faptă săvârşită la data de 12.04.2007).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., cu referire la 148 C. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpata S.C. C. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., cu referire la 148 C. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpata S.C. C. S.A., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata S.C. C. S.A. la pedeapsa amenzii de 180 de zile amendă, stabilind cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă la 100 de RON, urmând ca inculpata să execute pedeapsa amenzii de 18.000 de RON, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

A constatat că S.C. C. S.A. a fost dizolvată judiciar, în prezent aflându-se în procedura de lichidare.

3. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., a încetat procesul penală faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 323 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În temeiul art. 66 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 66 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

A constatat că, infracţiunile din prezenta cauză se află în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea nr. 255/2012 şi Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi art. 5 C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 217 din 22.05.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 28.04.2014 prin decizia penală nr. 595 din 28.04.2014 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (inclusiv cea stabilită prin s.p. nr. 217/22.05.2012 a Tribunalului Dolj), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) şi (3) lit. a) C. pen. rap la art. 66 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. a scăzut din durata pedepsei ce urmează a fi executată de inculpatul A. perioada executată de la, din 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, din data de 06.07.2007-24.10.2007 şi din data de 30.04.2014 la data de 08.09.2015.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii de la data de 05.11.2014 la data de 06.11.2014 şi arestării preventive şi a arestului la domiciliu din prezenta cauză respectiv de la data de 06.11.2014 la 01.07.2015, inclusiv.

4. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. .

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 66 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 66 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

A constatat că, infracţiunile din prezenta cauză se află în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru care inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 217 din 22.05.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 28.04.2014 prin decizia penală nr. 595 din 28.04.2014 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (inclusiv cea stabilită prin s.p. nr. 217/22.05.2012 a Tribunalului Dolj), urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) şi (3) lit. a) C. pen. rap la art. 66 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. a scăzut din durata pedepsei ce urmează a fi executată de inculpatul D. perioada executată de la 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, de la data de 06.07.2007 până la data de 17.10.2007 şi de la data de 29.04.2014 la data de 13.01.2016.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii de la data de 05.11.2014 la data de 06.11.2014 şi arestării preventive din prezenta cauză respectiv de la data de 07.11.2014 la 13 august 2015.

5. A respins cererea de judecare a cauzei conform disp. art. 375 C. proc. pen. formulată de inculpatul E.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului E. din infracţiunile de spălarea a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 5 din C. pen. în infracţiunile prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

În temeiul 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul E., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

A constatat că infracţiunile pentru care inculpatul E. a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. de la 1969 a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011 şi a repus în individualitatea lor următoarele pedepse:

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 şi 76 C. pen.

- trei pedepse de o luna închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni de distrugere prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen.

- trei pedepse de 3 (trei) luni închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni de ameninţare prevăzute de art. 193 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatului E. în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului E. prin sentinţa penala nr. 357 din 21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014 şi a arestării preventive, precum şi a arestului la domiciliu de la data de 07.11.2014 la data de 01.07.2015, inclusiv.

6. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului F. din infracţiunile prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul F., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatului F. în prezenta cauză urmând ca inculpatul F. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

7. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului H. din infracţiunile prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, a încetat procesul penal faţă de inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă săvârşită la data de 28.05.2009)

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. (referitor la fapta inculpatului de a nu declara organelor fiscale şi de a nu a vira către bugetul de stat impozitul pe profit pentru venituri din sume prescrise).

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul H. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul H. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul H. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatului H. în prezenta cauză urmând ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

8. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei S.C. I. S.R.L. din infracţiunile prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1)1 lit. b) şi alin. (3) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, a încetat procesul penal faţă de inculpata S.C. I. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă săvârşită la data de 28.05.2009).

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1)1 lit. b) şi alin. (3) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, a încetat procesul penal faţă de inculpata S.C. I. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, faptă prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata S.C. I. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. (referitor la fapta inculpatei de a nu declara organelor fiscale şi de a nu a vira către bugetul de stat impozitul pe profit pentru venituri din sume prescrise).

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpata S.C. I. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 712 din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpata S.C. I. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 de RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 712 din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 401 alin. (1) din C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele principale aplicate persoanei juridice S.C. I. S.R.L. urmând ca persoana juridică S.C. I. S.R.L. să execute pedeapsa amenzii penale, cea mai grea, de 40.000 de RON

În baza art. 712 din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pe o perioadă de 1 an.

9. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005. (referitor la fapta inculpatei de a nu declara organelor fiscale şi de a nu a vira către bugetul de stat impozitul pe profit pentru venituri din sume prescrise)

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei J. din infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. în infracţiunile prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata J., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata J. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatei J. în prezenta cauză urmând ca inculpata J. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 a scăzut din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

10. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata S.C. K. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005. (referitor la fapta inculpatei de a nu declara organelor fiscale şi de a nu a vira către bugetul de stat impozitul pe profit pentru venituri din sume prescrise).

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei S.C. K. S.R.L. din infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi a unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.. în infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata S.C. K. S.R.L la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 de RON pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 712 din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpata S.C. K. S.R.L la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată.

În baza art. 712 din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 401 alin. (1) din C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele principale aplicate persoanei juridice S.C. K. S.R.L. urmând ca persoana juridică S.C. K. S.R.L. să execute pedeapsa amenzii penale cea mai grea, de 40.000 de RON

În baza art. 712 din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pe o perioadă de 1 an.

11. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei L. din două infracţiuni de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen. (referitor la fapta inculpatei de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prin neînregistrarea în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la datele de 09.06.2011, 09.07.2011, 11.12.2011, 11.02.2012, 06.05.2012, 15.10.2012, 31.12.2012, şi 15.05.2013).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata L., în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen. (referitor la fapta inculpatei de a de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a declarat venituri impozabile în sumă de 3.244.987 RON).

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei L. din infracţiunile prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen., art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen. şi art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 art. 5 C. pen., infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., şi art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata L., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata L. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpata L. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, a contopit pedepsele aplicate inculpatei L. în prezenta cauză urmând ca inculpata L. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 a dedus din pedeapsa pe care urmează să o execute inculpata L. durata reţinerii de la data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014 şi a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 07.11.2014 la data de 01.07.2015, inclusiv.

12. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei S.C. N. S.R.L. din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata S.C. N. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (referitor la fapta inculpatei de a nu înregistra în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la datele de 09.06.2011, 09.07.2011, 11.12.2011, 11.02.2012, 06.05.2012, 15.10.2012, 31.12.2012, şi 15.05.2013.).

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei S.C. N. S.R.L. din infracţiunile prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 C. pen. în infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 art. 5 C. pen. şi infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata S.C. N. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 de RON pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

În baza art. 712 din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpata S.C. N. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 de RON pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată.

În baza art. 712 din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 401 alin. (1) din C. pen. de la 1968 a contopit pedepsele principale aplicate persoanei juridice S.C. N. S.R.L. urmând ca persoana juridică S.C. N. S.R.L. să execute pedeapsa amenzii penale cea mai grea, de 60.000 de RON.

În baza art. 712 din C. pen. de la 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pe o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă O. S.A.

A obligat în solidar inculpaţii A., D., A. şi S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 9.006.165,42 RON, către partea civilă O. S.A.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F., prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj.

A obligat inculpatul E. la plata sumei de 457.095 RON (reprezentând impozit pe profit) şi la plata sumei de plata 873.576 RON (reprezentând TVA), la fiecare sumă urmând a se adăuga accesoriile conform Codului de Procedură Fiscală, de la data săvârşirii infracţiunii, până la data achitării integrale, către A.N.A.F., prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova (referitor la prejudiciul în cuantum de 910.846,99 RON al S.C. N. S.R.L.).

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti (referitor la suma de 460.400,74 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpata S.C. K. S.R.L.).

A luat act că a fost recuperat prejudiciul creat bugetului de stat de către S.C. I. S.R.L.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. x/2014, din data de 12.03.2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a impus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatei L., până la concurenţa sumei de 9.006.165,42 RON, după cum urmează:

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x Podari, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/13.06.2006, în suprafaţă de 1.085 mp, situat în extravilanul comunei Podari, satul Podari, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x, având următorii vecini: la nord - Lg. 906/3-SCPP, la sud - De 133, la est - proprietarii P. şi L. şi la vest - proprietarul Q.;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x Podari, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.052007; în suprafaţă de 5035 mp, situat în extravilanul comunei Podari, satul Podari, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x, având următorii vecini: la nord - PS 1751, la sud - DN 56, la est -R. şi la vest - S.;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x Podari, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/01.11.2007, în suprafaţă de 6300 mp, situat în extravilanul comunei Podari, satul Podari, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x Podari, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.08.2007, în suprafaţă de 5080 mp, situat în extravilanul comunei Podari, satul Podari, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x, având următorii vecini: la nord - corpul 1/2A, la sud - DE 1747, la est - T., şi la vest-U.;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x Podari, în baza contractului de vânzare - cumpărare cu dezmembrare, autentificat sub nr. x/28.08.2007, în suprafaţă de 20 mp, situat în extravilanul comunei Podari, satul Podari, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x, având următorii vecini: la nord - DN56, la sud - corpul 1/1A, la est - T., şi la vest-U.;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x Radovan, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.06.2007; în suprafaţă de 4812 mp, situat în extravilanul comunei Radovan, satul Radovan, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x, având următorii vecini: la nord - PD 561, la sud - V., la est - L502, şi la vest - DN 691;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x Podari, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/24.07.2006, în suprafaţă de 5034 mp, situat în extravilanul comunei Podari, satul Podari, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x, având următorii vecini: la nord - păşune 1751, la sud - DN 56, la est - W., şi la vest - X.;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x Craiova, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3457.18.11.2005, în suprafaţă de 700 mp, situat în mun. Craiova, str. x, jud. Dolj, fosta tarla x, parcela x, 31/1, ce reprezenta corpul 2 de proprietate, având următorii vecini: la nord - Y., la sud - P., la est - corpul de proprietate 3, şi la vest - corpul de proprietate 1;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x - Podari, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.06.2010, în suprafaţă de 8700 mp, situat în extravilanul comunei Podari, satul Podari, jud. Dolj, tarla x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x Podari, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/07.04.2005, în suprafaţă de 1083 mp, situat în extravilanul comunei Podari, satul Podari, jud. Dolj, tarla x, parcela x, având următorii vecini: la nord - Lp 906/3 - SCPP, la sud - DC133, la est - Z., şi la vest - AA.

- imobilului situat în mun. Craiova, str. x, compus din clădire cu destinaţia de locuinţă, regim de înălţime p+1, având Scd 312,80 mp şi teren intravilan în suprafaţă totală de 6.600 mp,

- autoturismului marca "BB., tipul x", serie şasiu x, serie motor: x, dobândit la data de 01.09.2008.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. x/2014, din data de 04.04.2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care, în temeiul art. 249 alin. (1), alin. (2) şi alin. (4) din C. proc. pen... şi art. 32 din Legea nr. 656/2002, referitoare la confiscarea extinsă, s-a impus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile aflate în proprietate numitului CC., până la concurenţa sumei de 9.912.786 RON, imobile pe care mama sa, inculpata L., i le vânduse la data de 17.03.2014, la câteva zile, după instituirea măsurii asiguratorii asupra acestora de către procuror, după cum urmează:

- teren situat în extravilanul com. Podari, tarlaua x, parcela x, jud. Dolj, în suprafaţă de 1100 m.p., din actele de proprietate şi, respectiv, în suprafaţă de 1083 m.p. din măsurători, care are numărul cadastral x, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţi Podari (nr. vechi carte funciară x);

- teren situat în extravilanul com. Podari, tarlaua x, parcela x, jud. Dolj, în suprafaţă de 5000 m.p., din actele de proprietate, şi, respectiv, în suprafaţă de 5035 m.p. din măsurători, care are numărul cadastral x, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Podari (nr. vechi carte funciară x);

- teren situat în extravilanul com. Podari, tarlaua x, parcela x, jud. Dolj, în suprafaţă de 1100 m.p., din actele de proprietate şi, respectiv, în suprafaţă de 1085 m.p. din măsurători, care are număr cadastral x, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Podari (nr. vechi carte funciară x);

- teren situat în extravilanul com. Podari, tarlaua x, parcela x, jud. Dolj, în suprafaţă de 5000 m.p., din actele de proprietate, şi, respectiv, în suprafaţă de 5034 m.p. din măsurători, care are număr cadastral x, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Podari (nr. vechi carte funciară x);

- teren situat în extravilanul com. Podari, satul Podari, tarlaua x, parcela x, jud. Dolj, în suprafaţă de 8700 m.p., din actele de proprietate şi din măsurători, care are numărul cadastral x, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Podari (nr. vechi carte funciară nr. x);

- teren situat în extravilanul com. Podari, tarlaua x, parcela x, jud. Dolj, în suprafaţă de 6300 m.p., din actele de proprietate şi din măsurători, x are numărul cadastral x, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Podari (nr. vechi carte funciară x);

- teren situat în extravilanul com. Radovan, sat Radovan, tarlaua x, parcela x, jud. Dolj, în suprafaţă de 4800 m.p., din actele de proprietate şi, respectiv în suprafaţă de 4812 m.p., din măsurători, care are număr cadastral x, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Radovan (nr. vechi carte funciară x);

- teren situat în intravilanul mun. Craiova, nr. x (fostă tarlaua x, parcelele 30 şi 31/1), jud. Dolj, în suprafaţă de 700 m.p. din actele de proprietate şi din măsurători, care are nr. cadastral x, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Craiova (nr. vechi carte funciară x);

- cotă indiviză de 1/10 din terenul în suprafaţă totală de 1554 m.p. din actele de proprietate şi, respectiv, în suprafaţă de 1392 m.p. din măsurători, situat în intravilanul mun. Craiova, str. x (fost tarlaua x, parcela x, jud. Dolj), care are număr cadastral x, fiind intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Craiova.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. x/2014, din data 19 iunie 2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a impus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile - terenuri şi construcţii - aflate în proprietatea inculpatei S.C. N. S.R.L., până la concurenţa sumei de 5.692.793,12 RON, după cum urmează:

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 5676 mp - din acte şi 5676 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 5000 mp - din acte şi 5000 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Craiova, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 5000 mp - din acte şi 5000 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x;5, înscris în CF x a localităţii Craiova, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/20.04.2011, în suprafaţă de 51 mp, situat în municipiul Craiova, str. x x, jud. Dolj,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 2333 mp - din acte şi 2333,50 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 4800 mp, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 5656 mp - din acte şi 5656 mp - din măsurători, situat în extravilanul comunei Almăj, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 2333 mp - din acte şi 2333,50 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 5000 mp - din acte şi 5001 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 5676 mp - din acte şi 5621 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 4160 mp - din acte şi 4160 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- cotei părţi indivize de 1/2 din imobilul cu nr. topografic x, compus din teren în suprafaţă totală de 1307 mp, aferent construcţiei, şi construcţie, cunoscută sub denumirea DD., cu nr. cadastral x şi nr. topografic x, înscris în CF x a localităţii Braşov, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x, din 11.11.2009, de către notarul public EE.

- imobilului cu nr. topografic x, compus din terenul în suprafaţă de 73,24 mp, înscris în CF x a localităţii Braşov, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x, din 11.11.2009, de către notarul public EE.

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.06.2008 de BNP FF., compus din teren în suprafaţă de 16.863,65 mp - din acte şi 16887 mp - din măsurători, situat în comuna Almăj, satul Coţofenii din Faţă, şi construcţiile situate pe acest teren, după cum urmează: C1 - clădire cu destinaţie cântar, cu o suprafaţă construită de 14,08 mp, C2 - clădire transformator electric cu o suprafaţă construită de 37,24 mp, C3 - clădire destinaţie storcător, cu o suprafaţă construită de 85,50 mp, C4 - clădire destinaţie birouri şi depozit, cu o suprafaţă construită de 2050 mp, compartimentată în 15 încăperi cu destinaţia birouri, laborator, magazii şi hală cu o suprafaţă construită de 1820 mp - depozit de alcool, C6 - clădire cu destinaţie uzină vinificaţie, cu o suprafaţă construită de 1031,90 mp, C7 - clădire destinaţie depozit de vin, cu suprafaţă construită de 630 mp, C8 - construcţie destinaţie rezervor apă, cu o suprafaţă construită de 63 mp, C9 - construcţie destinaţie hidrofor, cu o suprafaţă construită de 42,35 mp, C10 - construcţie destinaţie tablou electric, cu o suprafaţă construită de 5,65 mp, şi C11 - construcţie destinaţie decantor, cu o suprafaţă construită de 37,75 mp.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. x/2014, din data 4 iunie 2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a impus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile - terenuri, aflate în proprietatea inculpatei S.C. K. S.R.L., până la concurenţa sumei de 2.777.504,64 RON, după cum urmează:

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 2000 mp - din acte şi 1961 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 4410 mp - din acte şi 4323 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a comuna Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 4617 mp - din acte şi 4375 mp - din măsurători, situat în extravilanul satului Şitoaia, comuna Almăj, com. Almăj, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 2805 mp - din acte şi 2743 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 5695 mp - din acte şi 5362 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 4550 mp - din acte şi 4349 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 2310 mp - din acte şi 2163 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 4584 mp - din acte şi 4521 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 1730 mp - din acte şi 1646 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 2362 mp - din acte şi 2315 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 3492 mp - din acte şi 3455 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 11584 mp - din acte şi 11246 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 2488 mp - din acte şi 2441 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 2245 mp - din acte şi 2193 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Almăj, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în suprafaţă de 4950 mp - din acte şi 4853 mp - din măsurători, situat în extravilanul jud. Dolj, tarlaua x, parcela x.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. x/2014, din data 12 septembrie 2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a impus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile, aflate în proprietatea inculpatului F., până la concurenţa sumei de 5.000.489,31 RON, după cum urmează:

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/2008, în suprafaţă de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x/21.06.2010, în suprafaţă de 802 mp măsurată, situat în intravilanul mun. Drobeta Turnu Severin, tarlaua x/3, parcela x;

- cotei de 4/9 din imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafaţă de 1666 mp măsurată, situat în intravilanul mun. Drobeta Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Drobeta Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/17.11.2006, în suprafaţă de 512 mp - cotă exclusivă şi 240,9 mp - cotă indiviză, situat în intravilanul mun. Drobeta Turnu Severin, Calea x - teren construcţii notat cu 1 C. civ./1/35.

- construcţiei situate pe terenul în suprafaţă de 679,68 mp, din mun. Drobeta Turnu Severin, pe str. x, corp principal, cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/chimic 298.60, mansardă cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/chimic 130.30, subsol cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/chimic 154.50.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. x/2014, din data 2 octombrie 2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a impus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile şi mobile aflate în proprietatea inculpatului H., până la concurenţa sumei de 1.637.842 RON, după cum urmează:

- cotei de 1/2 din imobilul situat în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, compus din teren intravilan, zona A, 19 mp ocupat, şi corp principal, zona A, cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic, cu o suprafaţă utilă de 65,91 mp şi suprafaţă construită desfăşurată 79.09 mp;

- autoturismului cu capacitate între 1602 şi 2000 cmc, marca "x", serie şasiu x, serie motor x, capacitate 1870.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. x/2014, din data 16 septembrie 2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a impus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra următoarelor bunurilor imobile - terenuri, aflate în proprietatea numitei GG., până la concurenţa sumei de 1.156.171,20 RON, după cum urmează:

- imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Coţofenii din Faţă, în suprafaţă de 5225 mp, situat în extravilanul satului Beharca, comuna Coţofenii din Faţă, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Coţofenii din Faţă, în suprafaţă de 5400 mp, situat în extravilanul satului Beharca comuna Coţofenii din Faţă, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Coţofenii din Faţă, în suprafaţă de 2188 mp, situat în extravilanul satului Beharca, în prezent comuna Coţofenii din Faţă, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x.

- imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Coţofenii din Faţă, în suprafaţă de 2990 mp situat în extravilanul satului Beharca, comuna Coţofenii din Faţă, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x,

- imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x a localităţii Coţofenii din Faţă,în suprafaţă de 5000 mp situat în extravilanul satului Beharca, comuna Coţofenii din Faţă, jud. Dolj, tarlaua x, parcela x.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. x/2014, din data 11.03.2014, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a impus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra autoturismelor marca "x", serie şasiu x, serie motor: x, şi marca "HH.", serie motor: x, bunuri mobile aflate în proprietatea inculpatului E. până la concurenţa sumelor de 1.019.425 RON şi 9.006.165,42 RON.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat, respectiv F., J., E., H., L., A., D., A., S.C. N. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi C. S.A. la plata a câte 1000 de RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariile avocaţilor din oficiu au rămas în sarcina statului, conform art. 10 din Protocolul încheiat şi semnat în data de 06 iunie 2015 de Ministerul Justiţiei şi UNBR privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu numărul x/2012 din data de 20 noiembrie 2014 au fost trimişi în judecată, inculpaţii D. pentru săvârşirea unei infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) din Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., a două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen., A., pentru săvârşirea unei infracţiuni complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) din Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen., A., pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen., E., pentru săvârşirea unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen., F., avocat în Baroul Mehedinţi, pentru săvârşirea unei infracţiuni de complicitate la spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din Noul C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen., L., pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi a două infracţiuni de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen., J., pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen. şi inculpatul H., pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., a două infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, şi unei infracţiune de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriul, au fost trimise în judecată şi persoanele juridice, S.C. C. S.A., pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen., S.C. N. S.R.L., pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen., S.C. K. S.R.L., pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen. şi inculpata S.C. I. S.R.L., pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., a două infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, şi unei infracţiune de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen.

Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatei A. infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. C. S.A. Slatina, cu complicitatea inculpaţilor D., administrator la S.C. II., şi A., administrator la S.C. JJ. S.R.L., a indus în eroare O., cu ocazia încheierii contractului de credit din data de 11.04.2007, prin folosirea facturii fiscale nr. x/04.04.2007, întocmită în fals de inculpatul A., prin care acesta a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea către S.C. C. S.A. Slatina a unui buldozer KK., seria x, unui excavator KK., seria x, unui buldo-excavator LL. cu braţ telescopic şi PICON, seria x, unui încărcător frontal MM., seria x, unei macarale NN. pe roţi, seria x, seria x, unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor de tip x seria x, unei macarale NN., pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, obţinând suma de 8.425.867 RON, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x, pe care-l încheiase la data de 03.04.2007, cu S.C. JJ. S.R.L. Bucureşti, reprezentată de inculpatul A..

De asemenea, inculpata A. a fost acuzată de săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că a semnat procesul-verbal de custodie, anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, prin care a atestat în fals că inculpatul A. a preluat în custodie utilajele, care făceau obiectul contractului de leasing, deşi acestea nu existau în realitate.

În acelaşi sens, inculpata A. a fost acuzată că a folosit factura fiscală nr. x/04.04.2007, cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007, cu O., cunoscând că aceasta a fost întocmită în fals, faptă ce realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Inculpata A. a mai fost învinuită şi de săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în perioada mai - iunie 2007, în calitate de administrator al inculpatei S.C. C. S.A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a sumei de 603.058,41 RON, reprezentând o parte din creditul obţinut în mod fraudulos de inculpata S.C. C. S.A. de la O., pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/03.04.2007, după ce, la data de 12.04.2007, a virat în contul S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., suma de 9.912.786 RON (8.425.867 RON - obţinuţi prin inducerea în eroare a O. + 15% plătiţi avans de către utilizatorul S.C. JJ. S.R.L.) cu titlu de achitare a contravalorii facturii false nr. x/04.04.2007, a reprimit prin transfer bancar suma de 603.058,41 RON, în mod repetat, în trei tranşe, la datele de 15.05.2007 - 234.578 RON, 29.05.2007 - 233.570 RON şi 04.06.2007 - 134.910,41 RON, sumă transferată iniţial din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., din cei 9.912.786 RON, în contul bancar al S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., deschis la aceeaşi unitate bancară, în baza facturii întocmite în fals seria x, nr. x, apoi în conturile bancare ale inculpatei S.C. C. S.A., deschise la QQ. şi RR. S.A., cu titlu de plată a unor rate la contractele de leasing financiar nr. x din 03.12.2006, nr. x din 17.01.2007, nr. x din 05.02.2007, cu privire la care numitul SS., care figurează ca administrator al utilizatorului S.C. TT. S.R.L., în cele trei contracte de leasing, neagă că ar fi participat la încheierea acestor contracte, în care inculpata S.C. C. S.A. a fost reprezentată de către inculpata A., şi cu titlu de avans la contractul de leasing financiar nr. x din 30.05.2007, în care utilizator figurează S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., contract care a avut ca obiect finanţarea unui utilaj, care nu exista în realitate.

Cu privire la inculpata persoană juridică S.C. C. S.A. s-a reţinut în sarcina acesteia săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, prin intermediul administratorului său, inculpata A., cu complicitatea inculpaţilor D., administrator la S.C. II., şi A., administrator la S.C. JJ. S.R.L., a indus în eroare O., cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007, prin folosirea facturii fiscale nr. x/04.04.2007, întocmită în fals de inculpatul A., prin care acesta a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea către S.C. C. S.A. Slatina a unui buldozer KK., seria x, unui excavator KK., seria x, unui buldoexcavator x cu braţ telescopic şi PICON, seria x, unui încărcător frontal MM., seria x, unei macarale NN. pe roţi, seria x, seria x, unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor de tip x, seria x, unei macarale NN., pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, obţinând suma de 8.425.867 RON, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x, pe care-l încheiase la data de 03.04.2007, cu S.C. JJ. S.R.L., reprezentată de inculpatul A.

De asemenea, inculpata S.C. C. S.A. a fost acuzată de săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpata A., a folosit factura fiscală nr. x/04.04.2007, cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007, cu O., cunoscând că aceasta a fost întocmită în fals.

În acelaşi sens, s-a mai reţinut că, inculpata S.C. C. S.A. a săvârşit infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpata A., a semnat procesul-verbal de custodie, anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, prin care a atestat în fals că inculpatul A. a preluat în custodie utilajele, care făceau obiectul contractului de leasing, deşi acestea nu existau în realitate.

Inculpata S.C. C. S.A. a mai fost învinuită şi de săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.. constând în aceea că, în perioada mai - iunie 2007, prin administratorul său, inculpata A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a sumei de 603.058,41 RON, reprezentând o parte din creditul pe care l-a obţinut în mod fraudulos de la O., pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/03.04.2007, după ce, la data de 12.04.2007, a virat în contul S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., suma de 9.912.786 RON (8.425.867 RON - obţinuţi prin inducerea în eroare a O. + 15% plătiţi avans de către utilizatorul S.C. JJ. S.R.L.) cu titlu de achitare a contravalorii facturii false nr. x/04.04.2007, a reprimit prin transfer bancar suma de 603.058,41 RON, în mod repetat, în trei tranşe, la datele de 15.05.2007 - 234.578 RON, 29.05.2007 - 233.570 RON şi 04.06.2007 - 134.910,41 RON, sumă transferată iniţial din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., din cei 9.912.786 RON, în contul bancar al S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., deschis la aceeaşi unitate bancară, în baza facturii întocmite în fals seria x VDS, nr. x, apoi în conturile sale bancare, deschise la QQ. şi RR. S.A., cu titlu de plată a unor rate la contractele de leasing financiar nr. x din 03.12.2006, nr. x din 17.01.2007, nr. x din 05.02.2007, cu privire la care numitul SS., care figurează ca administrator al utilizatorului S.C. TT. S.R.L. în cele trei contracte de leasing, neagă că ar fi participat la încheierea acestor contracte, în care S.C. C. S.A. a fost reprezentată de inculpata A., şi cu titlu de avans la contractul de leasing financiar nr. x din 30.05.2007, în care utilizator figurează S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., contract care a avut ca obiect finanţarea unui utilaj, care nu exista în realitate.

Inculpatul A., a fost acuzat de săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) din Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. JJ. S.R.L., a ajutat-o pe inculpata A., administrator la S.C. C. S.A., să inducă în eroare O., cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007, prin întocmirea în fals şi folosirea facturii fiscale nr. x/04.04.2007, prin care a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea de către S.C. M. S.R.L. către S.C. C. S.A. Slatina a unui buldozer KK., - seria x, unui excavator KK., seria x, unui buldoexcavator LL. cu braţ telescopic şi PICON, seria x, unui încărcător frontal MM., seria x, x, unei macarale NN. pe roţi, seria x, seria x, unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor de tip x, x, seria x, unei macarale NN., pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, semnarea notei recepţie (anexa nr. 2 la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007) şi procesului-verbal de custodie încheiat la data de 03.04.2007, (anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007), prin care a atestat, în fals, că a preluat în custodie utilajele, care făceau obiectul contractului de leasing, deşi acestea nu existau în realitate, obţinându-se, în acest mod, suma de 8.425.867 RON, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x, pe care S.C. C. S.A. îl încheiase la data de 03.04.2007, cu S.C. JJ. S.R.L., cu privire la utilajele sus-menţionate.

De asemenea, inculpatul A., a mai fost acuzat de săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a o ajuta pe inculpata A. la inducerea în eroare a O., a întocmit în fals şi a folosit factura fiscală nr. x/04.04.2007, prin care a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea de către S.C. M. S.R.L. către S.C. C. S.A. a unui buldozer KK., - seria x, unui excavator KK., seria x, unui buldoexcavator LL. cu braţ telescopic şi PICON, seria x, unui încărcător frontal x, seria x, x, unei macarale NN. pe roţi, seria x, seria x, unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor de tip x, x, seria x, unei macarale NN., pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, apoi a semnat nota recepţie (anexa nr. 2 la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007) şi procesul-verbal de custodie încheiat la data de 03.04.2007 (anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007), prin care a atestat în fals că a preluat în custodie utilajele, care făceau obiectul contractului de leasing, deşi acestea nu existau în realitate, întruneşte elementele constitutive ale…

În sarcina inculpatului A., s-a mai reţinut săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen. şi uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în perioada aprilie - iunie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a sumei de 1.187.466 RON, reprezentând o parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a primit prin transfer bancar, dispus de inculpatul E., în baza înţelegerii anterioare avute cu acesta, din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., în contul bancar al S.C JJ. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., această sumă, în patru tranşe, la datele de 13.04.2007 - 367.466 RON, 19.04.2007 - 400.000 RON, 24.05.2007 - 400.000 RON şi 01.06.2007 - 20.000 RON, în baza contractului de proiectare nr. x, intrat în vigoare la data de 30.01.2007, proiect care ulterior nu a fost realizat, facturii proforme nr. x/18.04.2007 şi facturii nr. x/21.05.2007, facturi pe care acesta le-a folosit, înmânându-le inculpatului E., pentru a justifica transferul banilor din cele două conturi, cunoscând că sunt false, în cuprinsul cărora se menţiona vânzarea de către S.C. JJ. S.R.L. către S.C. M. S.R.L. a unei macarale turn "UU." tip x şi unui încărcător frontal "MM." seria x, utilaje care nu existau în realitate, iar apoi a transferat, la data de 24.05.2007, suma de 393.207 RON, din aceşti bani, în contul inculpatei S.C. C. S.A., cu titlu de rată achitată de utilizatorul S.C. JJ. S.R.L., pentru contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, cunoscând că aceşti bani proveneau din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.

Cu privire la inculpatul D., s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. II., care ulterior şi-a schimbat denumirea în S.C. II., a folosit factura fiscală nr. x/25.02.2007, în cuprinsul căreia se atesta vânzarea de către S.C. VV. S.R.L. Piatra - Neamţ către S.C. II. a unei macarale NN., pe roţi, seria x şi echipamentului telescopare tip x, utilaje care nu au existat în realitate, cunoscând că această factură era falsă, pentru a înstrăina fictiv către S.C. M. S.R.L. respectivele utilaje, care au făcut apoi obiectul contractului de leasing nr. x/03.04.2007, încheiat între S.C. C. S.A., reprezentată de A., în calitate de "locator", şi S.C. JJ. S.R.L., reprezentată de inculpatul A., în calitate de " utilizator".

Inculpatul D., a mai fost acuzat de infracţiunea de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) din Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. II., care ulterior şi-a schimbat denumirea în S.C. II., i-a ajutat pe inculpaţii A., administrator la S.C. C. S.A., şi A., administrator la S.C. JJ. S.R.L., să inducă în eroare O., cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007, prin emiterea facturii fiscale seria x, nr. x/01.04.2007, în valoare de 2.458.123 RON, întocmită în fals, pe care apoi i-a înmânat-o inculpatului A., prin care a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea către S.C. M. S.R.L. a unei macarale NN., pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, fiind obţinută în acest mod finanţare pentru contractul de leasing financiar nr. x, pe care S.C. C. S.A. l-a încheiat, la data de 03.04.2007, cu S.C. JJ. S.R.L., şi cu privire la aceste două utilaje fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

De asemenea, inculpatul D., a mai fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi săvârşirea unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 2.330.301 RON (1.010.000 RON + 1.320.301 RON), obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., după ce a primit prin transfer bancar din conturile S.C. M. S.R.L. deschise la OO., fosta PP., şi WW., în contul bancar al S.C. II., deschis la OO., fosta PP., în baza facturii pe care o întocmise în fals - seria x, nr. x/01.04.2007, în patru tranşe, suma de 1.010.000 RON, respectiv: la data de 15.05.2007 - 250.000 RON, la data de 29.05.2007 - suma de 235.000 RON, la data de 04.06.2007 - suma de 295.000 RON, şi la data de 04.12.2008 - suma de 230.000, (reprezentând o parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O. - 780.000 RON şi bani proveniţi din vânzarea bunurilor, achiziţionate cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.- 230.000 RON), i-a introdus în circuitul financiar, prin transferul bancar, în trei tranşe, a sumei totale de 603.058,41 RON, la datele de 15.05.2007 - 234.578 RON, 29.05.2007 - 233.570 RON şi 04.06.2007 - 134.910,41 RON, în conturile bancare ale inculpatei S.C. C. S.A., deschise la QQ. şi RR. S.A., cu titlu de plată a unor rate la contracte de leasing financiar nr. x din 03.12.2006, nr. x din 17.01.2007 şi nr. x din 05.02.2007, referitor la care numitul SS., care figura administrator al utilizatorului S.C. TT. S.R.L., în cele trei contracte de leasing, neagă că ar fi participat la încheierea acestor contracte, şi cu titlu de avans la contractul de leasing nr. x, din 30.05.2007, în care utilizator figurează S.C. II., contract care a avut ca obiect finanţarea unui utilaj care nu exista în realitate, prin transferul bancar al sumei de 100.000 RON, la data de 04.12.2008, în contul inculpatei S.C. K. S.R.L., deschis la QQ., cu titlu de avans, din preţul terenurilor menţionate în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat, la data de 23.11.2008, între inculpata S.C. K. S.R.L., în calitate de promitentă-vânzătoare, şi S.C II., în calitate de promitentă - cumpărătoare, şi prin transferul bancar al sumei de 100.000 RON, la data de 04.12.2008, în contul S.C. I. S.R.L., deschis la XX. Sucursala Mehedinţi, cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat, la data de 23.11.2008, între inculpata S.C. I. S.R.L., în calitate de promitentă-vânzătoare, şi S.C. II., în calitate de promitentă - cumpărătoare, antecontracte care nu s-au finalizat prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare, iar la data de 28.05.2009, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a unei alte sume de bani, în cuantum de 1.320.301 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat cea mai mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 7500 mp la S.C. GGGGGG. S.A., împreună cu inculpatul H., administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II., fostă S.C II., ceda către inculpata S.C. I. S.R.L., dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, în sumă de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x, nr. x/01.04.2007, valoare la care inculpaţii H. şi D. au adăugat penalităţi de întârziere pentru a fi egală cu valoarea creanţei pe care S.C. M. S.R.L. o avea împotriva inculpatei S.C. I. S.R.L., cesiune de creanţă prin care inculpata S.C. I. S.R.L., în urma compensaţiei, stinge datoria în cuantum de 1.904.033 RON pe care o avea către S.C. M. S.R.L., ce rezulta din contravaloarea terenului în suprafaţa de 7500 mp, pe care îl cumpărase de la S.C. M. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, şi al cărei preţ îl achitase numai parţial.

Cu privire la inculpatul E., s-a reţinut infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de spălare a banilor, în sumă totală de 11.015.993,8 RON (8.190.930,23 RON + 780.000 RON + 1.187.466 RON + 220.597,64 RON + 637.000 RON), obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri, achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a acţionat în modul următor: în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în perioada 2007 - 2008, în mod repetat, şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de ascundere a originii ilicite a banilor în sumă de 8.190.930,23 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a achiziţionat terenuri de la persoane fizice şi juridice şi alte bunuri mobile şi imobile de la persoane juridice, cu aceşti bani, respectiv: teren - în baza contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. x/28.03.2007 - vânzător S.C. FFFFFF. S.A. (suma de 1.320.301 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiune), pe care apoi îl înstrăinează către S.C. I. S.R.L., terenuri - în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/20.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat x/25.05.2007 - vânzătoare ZZ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/01.06.2007 - vânzătoare AAA., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.05.2007- vânzătoare BBB. şi contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.09.2007 - vânzătoare S.C. CCC. S.R.L. (suma de 1.956.545,86 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiune), oţet alimentar de fermentaţie din vin, vărsat şi oţet alimentar de fermentaţie din vin, îmbuteliat în sticle de 1 litru achiziţionat de la S.C. DDD. S.R.L. (suma de 812.400 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiunea de înşelăciune), linii de umplere, etichetare, baxat achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la EEE. (suma de 52.900 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiunea de înşelăciune), ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la S.C. FFF. S.A. (suma de 615.668 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiunea de înşelăciune şi din vânzarea unor bunuri cumpărate iniţial cu bani provenind din infracţiunea de înşelăciune) şi a achitat în avans marfa menţionată în cuprinsul facturii fiscale seria x nr. x/09.07.2008, emisă de către S.C. N. S.R.L., în sumă de 85.000 RON, bani provenind din vânzarea unor bunuri cumpărate iniţial cu bani provenind din infracţiunea de înşelăciune, marfă care nu a fost predată ulterior către S.C. M. S.R.L., aceste bunuri vânzându-le, în aceeaşi perioadă, către inculpata S.C. N. S.R.L., cu excepţia celor achiziţionate de la S.C. FFF. S.A., terenuri - în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzători GGG. şi HHH., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/21.03.2007 - vânzători III. şi JJJ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/03.08.2007 - vânzător FFFFFF., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.09.2007 - vânzător LLL., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/06.11.2007 - vânzătoare MMM., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.01.2008 - vânzători NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR. (suma de 1.664.174,17 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiunea de înşelăciune), terenuri pe care apoi le-a vândut către inculpata S.C. K. S.R.L., terenuri în baza contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. x/16.05.2007 - vânzători SSS. şi TTT. şi contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. x/12.06.2007 - vânzători UUU. şi VVV. (suma de 461.570 RON provenind din infracţiunea de înşelăciune), terenuri pe care apoi le-a înstrăinat către S.C. WWW. S.R.L., şi a încheiat cu numita GG. antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/07.06.2007, achitând suma de 796.471,20 RON, ce provenea din infracţiunea de înşelăciune, prin transfer bancar în contul promitentei - vânzătoare, cu titlu avans din preţul stabilit pentru terenurile care au făcut obiectul acestui antecontract, şi antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/12.06.2007, achitând suma de 359.700 RON, ce provenea din infracţiunea de înşelăciune prin transfer bancar în contul promitentei - vânzătoare, cu titlu de avans din preţul stabilit prin acest antecontract, şi cu promitentele - vânzătoare XXX. şi YYY. antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/25.05.2007, achitând suma de 66.200 RON, ce provenea din infracţiunea de înşelăciune, prin transfer bancar în contul promitentelor - vânzătoare, cu titlu avans din preţul stabilit pentru terenul care a făcut obiectul acestui antecontract, antecontracte care nu s-au mai finalizat prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare,

- în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în perioada 15.05.2007 - 04.06.2007, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de ascundere a originii ilicite a banilor obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a transferat din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., care anterior a purtat denumirea de PP., în contul bancar al S.C. II., care anterior a purtat denumirea S.C. II., deschis la aceeaşi unitate bancară, prin ordinele de plată nr. x/15.05.2007 - 250.000 RON, nr. x/29.05.2007 - 235.000 RON şi nr. x/04.06.2007 - 295.000 RON, suma totală de 780.000 RON, reprezentând o parte din creditul obţinut de inculpata S.C. C. S.A., în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., iar din aceşti bani, suma de 603.058,41 RON a reintrat în conturile bancare al inculpatei S.C. C. S.A., deschise la QQ. şi RR. S.A., prin transferul bancar în trei tranşe a sumei totale de 603.058,41 RON, la datele de 15.05.2007 - 234.578 RON, 29.05.2007 - 233.570 RON şi 04.06.2007 - 134.910,41 RON, din contul S.C. II., cu titlu de plată a unor rate la contracte de leasing financiar nr. x din 03.12.2006, nr. x din 17.01.2007, nr. x din 05.02.2007, referitor la care numitul SS., care figura ca administrator al utilizatorului S.C. TT. S.R.L. în cele trei contracte de leasing, neagă că ar fi participat la încheierea acestor contracte, şi cu titlu de avans la contractul de leasing nr. x din 30.05.2007, în care utilizator figurează S.C. II., contract care a avut ca obiect finanţarea unui utilaj care nu exista în realitate.

- în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în perioada aprilie - iunie 2007, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a sumei de 1.187.466 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a transferat din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., în contul bancar al S.C. JJ. S.R.L., deschis la aceeaşi unitate bancară, această sumă, în patru tranşe, la datele de 13.04.2007 - 367.466 RON, 19.04.2007 - 400.000 RON, 24.05.2007 - 400.000 RON şi 01.06.2007 - 20.000 RON, în baza contractului de proiectare nr. x, proiect care ulterior nu a fost realizat, facturii proforme nr. x/18.04.2007 şi facturii nr. x/21.05.2007, facturi întocmite în fals, în cuprinsul cărora se menţiona vânzarea de către S.C. JJ. S.R.L. către S.C. M. S.R.L. a unei macarale turn "UU." tip x şi unui încărcător frontal "MM." seria x, utilaje care nu existau în realitate, bani din care inculpatul A., administratorul S.C. JJ. S.R.L. a transferat apoi, la data de 24.05.2007, suma de 393.207 RON, în contul inculpatei S.C. C. S.A., cu titlu de rată achitată de utilizatorul S.C. JJ. S.R.L., pentru contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, cunoscând că aceşti bani proveneau din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.

- în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de spălare a banilor, în sumă totală de 220.597,64 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., în mod repetat, a folosit în interes personal împreună cu inculpata L. suma totală de 220.597,64 RON, reprezentând o parte din banii ridicaţi în mod repetat, câte 10.000 RON de fiecare dată, în perioada 16.05.2007 - 24.09.2007, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., de către inculpata L., cu titlu de "alte operaţiuni L.".

- în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de spălare a banilor, în sumă totală de 637.000 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comisă de către inculpata S.C. C. S.A. în dauna O., după ce în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., a fost virată la data de 02.07.2008, de către S.C. WWW. S.R.L., suma de 2.000.000 RON, cu titlu de preţ al terenurilor cumpărate de această societate de la S.C. M. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/04.07.2008, terenuri care au fost achiziţionate iniţial de S.C. M. S.R.L. de la UUU., VVV., SSS. şi TTT., cu banii obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., inculpatul E. a dobândit împreună cu inculpata L. suma toată de 637.000 RON, pe care aceasta din urmă a ridicat-o în mod repetat, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., câte 10.000 RON, cu titlu de "alte operaţiuni L." la următoarele date: 04.07.2008, 09.07.2008, 11.07.2008, 12.07.2008, 16.07.2008, 18.07.2008, 23.07.2008, 25.07.2008, 28.07.2008, 30.07.2008, 01.08.2008, 02.08.2008, 07.08.2008, 08.08.2008, 09.08.2008, 12.08.2008, 14.08.2008, 18.08.2008, 22.08.2008, 25.08.2008, 27.08.2008, 29.08.2008, 05.09.2008, 08.09.2008, 09.09.2008, 11.09.2008, 13.09.2008, 15.09.2008, 16.09.2008, 20.09.2008, 22.09.2008, 09.10.2008, 10.10.2008, 14.10.2008, 16.10.2008, 17.10.2008, 27.10.2008, 30.10.2008, 31.10.2008, 04.11.2008, 10.11.2008, 11.11.2008, 12.11.2008, 15.11.2008, 17.11.2008, 19.11.2008, 21.11.2008, 22.11.2008, la data de 25.11.2008 suma de 7.000 RON, iar la data de 03.07.2008 suma de 150.000 RON, cu titlu de restituire împrumut.

De asemenea, inculpatul E., a mai fost acuzat de infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a declarat venituri impozabile, rezultate din tranzacţiile încheiate cu inculpata S.C. N. S.R.L., inculpata S.C. K. S.R.L. şi S.C. WWW. S.R.L., pentru care au fost emise facturile seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, şi seria x nr. x/09.07.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, şi seria x nr. x/15.10.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.07.2008, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit în sumă de 457.095 RON, şi operaţiunile efectuate, aferente tranzacţiilor încheiate cu inculpata S.C. I. S.R.L., inculpata S.C. N. S.R.L. şi S.C. WWW. S.R.L., pentru care au fost emise facturile seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, şi seria x nr. x/09.07.2008, şi seria x nr. x/15.10.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.07.2008, sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 873.576 RON.

Inculpatul E., a mai fost acuzat şi de infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C M. S.R.L., s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă a sediului social al S.C M. S.R.L. la adresa din mun. Târgu - Jiu, str. x - Severinului, nr. x, jud. Gorj.

Cu privire la inculpatul F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi a unei infracţiuni de complicitate la spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din Noul C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Noul C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ajuta la ascunderea provenienţei ilicite a banilor în sumă totală de 5.186.688,03 RON (3.522.513,86 RON + 1.664.174,17 RON), obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 18.02.2009, a atestat, în fals, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de vânzare - cumpărare, pe care l-a înregistrat sub nr. x/18.02.2009 şi în baza căruia au fost emise facturile fiscale seria x nr. x/06.03.2009 şi MED nr. x/06.03.2009 de către S.C. M. S.R.L., deşi cetăţeanul irakian ZZZ. nu a fost prezent la încheierea acestui contract de vânzare - cumpărare, ajutându-le în acest mod pe inculpatele L. şi S.C. N. S.R.L. să dobândească ansamblul de bunuri mobile şi imobile, pe care S.C. M. S.R.L. le achiziţionase anterior de la S.C. FFF. S.A. şi din al căror preţ achitase suma de 615.668 RON cu bani obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea către S.C. WWW. S.R.L. şi inculpata S.C. I. S.R.L. a unor terenuri cumpărate cu bani ce au fost obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 07.04.2009, a atestat, în fals, data, identitatea părţilor şi conţinutului contractului de cesiune de creanţă nr. x, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de aceasta, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. N. S.R.L., în valoare de 5.692.793,12 RON, pentru suma de 284.639,565 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, la data de 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care a atestat şi data, identitatea părţilor şi conţinutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât şi al cedentului, prin care S.C. AAAA., în calitate de cedent, ceda S.C. EEEE., în calitate de cesionar, dreptul de creanţă împotriva S.C. N. S.R.L., în valoare de 6.423.242,30 RON, pentru suma de 312.283,98 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 360 zile, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele L. şi S.C. N. S.R.L. să ascundă, în mod repetat, provenienţa banilor, în sumă de 3.522.513,86 RON, obţinuţi de către S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., sumă cu care a fost achitată cea mai mare parte din preţul bunurilor mobile şi imobile cumpărate de S.C. M. S.R.L. şi apoi înstrăinate către inculpata S.C. N. S.R.L., bunuri care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în baza căruia a fost emisă factura seria x nr. x/11.11.2008, (suma de 1.956.545,86 RON din preţul achitat de S.C. M. S.R.L. pentru terenuri provenind din infracţiunea de înşelăciune), şi facturilor nr. x/09.05.2008 (suma de 812.400 RON, din preţul achitat de S.C. M. S.R.L. pentru oţet, provenind din infracţiunea de înşelăciune), nr. x/27.05.2008 (suma de 52.900 RON, din preţul achitat de S.C. M. S.R.L. pentru liniile de umplere, etichetare, baxat, provenind din infracţiunea de înşelăciune) nr. x/06.03.2009 şi nr. x/06.03.2009 (suma de 615.668 RON, din preţul achitat de S.C. M. S.R.L. pentru ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, provenind din infracţiunea de înşelăciune şi din vânzarea unor bunuri cumpărate iniţial cu bani provenind din infracţiunea de înşelăciune) şi s-a achitat de S.C. M. S.R.L. în avans marfa menţionată în cuprinsul facturii fiscale seria x nr. x/09.07.2008, emisă de către S.C. N. S.R.L., în sumă de 85.000 RON, sumă ce provenea din vânzarea unor bunuri cumpărate iniţial cu bani provenind din infracţiunea de înşelăciune, marfă care nu a fost predată ulterior către SC. M. S.R.L., iar, la data de 06.04.2009, a întocmit şi a atestat, în fals, data, identitatea părţilor şi conţinutului contractului de cesiune de creanţă nr. x, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. K. S.R.L., în valoare de 2.777.504,64 RON, pentru suma de 138.875,232 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, şi, la data de 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care a atestat şi data, identitatea părţilor şi conţinutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât şi al cedentului, prin care S.C. AAAA., în calitate de cedent, ceda S.C. EEEE., în calitate de cesionar, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. K. S.R.L, în valoare de 3.308.004,64 RON, pentru suma de 165.400.23 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele J. şi S.C. K. S.R.L. să ascundă provenienţa banilor, în cuantum de 1.664.174,17 RON, obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., bani cu care a fost plătită de către S.C. M. S.R.L. cea mai mare parte din preţul terenurilor, care apoi au fost înstrăinate către aceasta către inculpata S.C. K. S.R.L., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în baza căruia a fost emisă factura seria x nr. x/11.11.2008.

Având în vedere că, până la intrarea în vigoare a Noului C. pen. - 1 februarie 2014, avocaţii nu erau asimilaţi funcţionarilor publici sau altui salariat în situaţiile în care atestau identitatea părţilor, conţinutul sau data unui act, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, iar infracţiunea de fals în formă continuată a fost săvârşită de inculpatul F. până la data de 1 februarie 2014, ultimul act material fiind comis la data de 19.02.2010, s-a apreciat că încadrarea juridică a acestei infracţiuni, comisă de inculpatul F., este de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Cu privire la inculpatul H., s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 1.420.301 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 05.12.2008, a primit de la S.C. II., fostă S.C II., din contul deschis de aceasta la OO., fosta PP., prin transfer bancar, suma 100.000 RON, pe care S.C II. o primise prin transfer bancar la data de 04.12.2008, de la S.C. M. S.R.L., din contul acesteia deschis la WW., în baza facturii fiscale false seria x, nr. x/01.04.2007, în contul inculpatei S.C. I. S.R.L., deschis la XX. Sucursala Mehedinţi, cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 23.11.2008, antecontract care nu s-a finalizat ulterior prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, bani pe care i-a transferat în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., la data de 08.12.2008, cu titlu de achitare a unei rate din preţul terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care îl achiziţionase de la această societate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, iar la data de 28.05.2009, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., pentru a ascunde provenienţa ilicită a sumei de 1.320.301 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat o mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea terenului în suprafaţă de 7500 mp de la S.C. GGGGGG. S.A., împreună cu inculpatul D., administrator al S.C. II., a încheiat în fals, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II., fostă S.C II., ceda inculpatei S.C. I. S.R.L. dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, în sumă de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x, nr. x/01.04.2007, valoare la care inculpaţii H. şi D. au adăugat penalităţi de întârziere pentru a fi egală cu valoarea creanţei pe care S.C. M. S.R.L. o avea împotriva inculpatei S.C. I. S.R.L., cesiune de creanţă prin care inculpatul H., în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., stinge, în urma compensaţiei, datoria în cuantum de 1.904.033 RON, pe care S.C. I. S.R.L. o avea către S.C. M. S.R.L., ce rezulta din contravaloarea terenului în suprafaţa de 7500 mp, pe care îl cumpărase de la S.C. M. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008 şi al cărei preţ îl achitase numai parţial.

Inculpatul H., a mai fost acuzat de săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la data de 15 octombrie 2012, datorate şi neachitate către S.C. M. S.R.L., provenind din preţul neachitat al terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care l-a achiziţionat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008 şi pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală nr. x/11.11.2008, preţ din care până în prezent a fost achitată numai suma de 100.000 RON, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit pentru aceste venituri în sumă de 320.645 RON.

Inculpatul H., a fost trimis în judecată şi pentru evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. I. S.R.L., a evidenţiat în actele contabile ale inculpatei S.C. I. S.R.L. o cheltuială în cuantum de 95.202 RON, în baza contractului de cesiune de creanţă fals, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II.., fostă S.C II.., ceda către inculpata S.C. I. S.R.L., dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x VDS, nr. x/01.04.2007, pentru suma de 95.202 RON, pe care S.C. I. S.R.L. nu a plătit-o către S.C II., societate care avea calitatea de cedent în acest contract, micşorându-şi în acest fel veniturile, pentru a nu plăti către bugetul de stat un impozit pe profit în sumă de 15.232 RON.

În sarcina inculpatului H., s-a mai reţinut săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., cu ocazia vânzării terenului în suprafaţă de 7500 mp, cumpărat anterior de la S.C. M. S.R.L., către S.C. FFFF. S.R.L., în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28 mai 2012, prin care inculpata S.C. I. S.R.L., în calitate de vânzătoare, reprezentată de asociatul unic şi administratorul H., vindea către S.C. FFFF. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, reprezentată de GGGG., conform împuternicirii nr. x/19.04.2012, întocmită de inculpatul F., terenul în suprafaţă de 7.500 mp, situat în mun. Craiova, cartier x, Bld. x nr. x, jud. Dolj, cu preţul de 505.000 RON, la care se adăuga TVA în sumă de 121.200 RON, în baza căruia a fost emisă factura nr. x/28.05.2012, în urma subevaluării preţului, cu care a vândut acest teren, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a inculpatei S.C. I. S.R.L. venituri în sumă de 1.263.095 RON, sustrăgându-se de la plata uni impozit pe profit în sumă de 255.845 RON, şi cheltuieli nedeductibile în sumă de 335.938 RON, sustrăgându-se de la pata TVA în sumă de 214.738 RON.

Cu privire la inculpata persoană juridică S.C. I. S.R.L., aceasta a fost acuzată de săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., şi a unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpatul H., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 1.420.301 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 05.12.2008, a primit de la S.C. II.., fostă S.C II., din contul deschis de aceasta la OO., fosta PP., prin transfer bancar, suma 100.000 RON, pe care S.C II. o primise prin transfer bancar, la data de 04.12.2008, de la S.C. M. S.R.L., din contul acesteia deschis la WW., în baza facturii fiscale false seria x, nr. x/01.04.2007, în contul său, deschis la XX. Sucursala Mehedinţi, cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 23.11.2008, antecontract care nu s-a finalizat ulterior prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, bani pe care i-a transferat din nou în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., la data de 08.12.2008, cu titlu de achitare a unei rate din preţul terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care îl achiziţionase de la această societate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, iar la data de 28.05.2009, pentru a ascunde provenienţa ilicită a sumei de 1.320.301 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat o mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea terenului în suprafaţă de 7500 mp de la S.C. GGGGGG. S.A., împreună cu S.C II., reprezentată de inculpatul D., a încheiat în fals, prin administratorul său, inculpatul H., contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II., fostă S.C II., îi ceda dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, în sumă de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x, nr. x/01.04.2007, valoare la care administratorul său, inculpatul H., împreună cu inculpatul D. au adăugat penalităţi de întârziere pentru a fi egală cu valoarea creanţei pe care S.C. M. S.R.L. o avea împotriva sa, cesiune de creanţă prin care inculpata S.C. I. S.R.L., în urma compensaţiei, stinge datoria în cuantum de 1.904.033 RON, pe care o avea către S.C. M. S.R.L., ce rezulta din contravaloarea terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care îl cumpărase de la S.C. M. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală nr. x/11.11.2008 şi al cărei preţ îl achitase numai parţial.

Inculpata S.C. I. S.R.L., a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, prin administratorul său, inculpatul H., nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la data de 15 octombrie 2012, datorate şi neachitate către S.C. M. S.R.L., provenind din preţul neachitat al terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care l-a achiziţionat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008 şi pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, preţ din care până în prezent a fost achitată numai suma de 100.000 RON, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit pentru aceste venituri în sumă de 320.645 RON.

Inculpata S.C. I. S.R.L., a mai fost acuzată de săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, prin administratorul său, inculpatul H., a evidenţiat în actele contabile o cheltuială în cuantum de 95.202 RON, în baza contractului de cesiune fals, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II., fostă S.C II., ceda către S.C. I. S.R.L., dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x, nr. x/01.04.2007, pentru suma de suma de 95.202 RON, pe care S.C. I. S.R.L. nu a plătit-o către S.C II., societate care avea calitatea de cedent în acest contract, micşorându-şi în acest fel veniturile, pentru a nu plăti către bugetul de stat un impozit pe profit în sumă de 15.232 RON.

Inculpata S.C. I. S.R.L., a mai fost trimisă în judecată şi pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, prin administratorul său, inculpatul H., cu ocazia vânzării terenului în suprafaţă de 7500 mp, cumpărat anterior de la S.C. M. S.R.L., către S.C. FFFF. S.R.L., în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28 mai 2012, prin care S.C. I. S.R.L., în calitate de vânzătoare, reprezentată de asociatul unic şi administratorul H., vindea S.C. FFFF. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, reprezentată de GGGG., conform împuternicirii nr. x/19.04.2012, întocmită de inculpatul F., terenul în suprafaţă de 7.500 mp, situat în mun. Craiova, cartier x, Bld. x nr. x, jud. Dolj, cu preţul de 505.000 RON, la care se adăuga TVA în sumă de 121.200 RON, în baza căruia a fost emisă factura nr. x/28.05.2012, în urma subevaluării preţului, cu care a vândut acest teren, nu a înregistrat în evidenţa sa contabilă venituri în sumă de 1.263.095 RON, sustrăgându-se de la plata uni impozit pe profit în sumă de 255.845 RON, şi cheltuieli nedeductibile în sumă de 335.938 RON, sustrăgându-se de la pata TVA în sumă de 214.738 RON.

Inculpata J., a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. K. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 1.764.174,17 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 05.12.2008, a primit de la S.C. II., fostă S.C II., administrată de inculpatul D., din contul deschis de aceasta la OO., fosta PP., prin transfer bancar, suma 100.000 RON, pe care S.C. II. o primise prin transfer bancar la data de 04.12.2008, de la S.C. M. S.R.L., din contul acesteia deschis la WW., în baza facturii fiscale false seria x, nr. x/01.04.2007, în contul inculpatei S.C. K. S.R.L., deschis la QQ., cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.11.2008, antecontract care nu s-au finalizat ulterior prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, bani din care a transferat, din nou, în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., în două tranşe, la data de 13.01.2009, suma de 40.000 RON, iar la data de 26.01.2009, suma de 25.000 RON, cu titlu de achitare a unor rate din preţul terenurilor pe care le achiziţionase de la această societate, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală nr. x/11.11.2008, şi, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde provenienţa ilicită a sumei 1.664.174,17 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat cea mai mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea terenurilor în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzători GGG. şi HHH., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/21.03.2007 - vânzători III. şi JJJ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/03.08.2007 - vânzător FFFFFF., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.09.2007 - vânzător LLL., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/06.11.2007 - vânzătoare MMM., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.01.2008 - vânzători NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR., inculpata J. a încheiat la data de 11.11.2008, cu S.C M. S.R.L., reprezentată de inculpatul E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, având ca obiect terenurile anterior-menţionate şi terenul cumpărat de S.C. M. S.R.L. de la numiţii HHHH. şi IIII., al cărui preţ nu a fost achitat cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, apoi a achitat numai suma de 125.000 RON, din preţul acestor terenuri, iar diferenţa de 2.877.504,64 RON nu a mai achitat-o, apelând la serviciile inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pe care l-a determinat şi l-a ajutat să întocmească în fals, în data de 06.04.2009, contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care acest inculpat, în calitate de avocat, a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului acestui contract, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva S.C. K. S.R.L., în valoare de 2.777.504,64 RON, după cum a fost stabilit de inculpata J., pentru suma de 138.875,232 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, inculpata J. semnând apoi acest contract de cesiune de creanţă la rubrica "Cesionar S.C. AAAA.", prin imitarea semnăturii numitei DDDD., şi la rubrica "Cedent S.C. M. S.R.L.", apoi, la data de 19.02.2010, l-a determinat din nou pe inculpatul F. să încheie în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, prin care AAAA. - în calitate de cedent, reprezentată legal de inculpatul F., ceda către EEEE., în calitate de cesionar, reprezentată legal de inculpatul F., dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. K. S.R.L., în valoare totală de 3.308.004,64 RON, pentru suma de 165.400,23 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, prin schimbarea creditorilor, ca urmare a cedării fictive a drepturilor de creanţă, fiind ascunsă provenienţa ilicită a banilor în sumă de 1.664.174,17 RON, cu care a fost achitată de S.C. M. S.R.L. cea mai mare parte din preţul terenurilor cumpărate de la numiţii YY., GGG., HHH., III., JJJ., FFFFFF., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., şi RRR.

În sarcina inculpatei J., s-a mai reţinut şi săvârşirea infracţiunii evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. K. S.R.L., nu a înregistrat în evidenţele contabile ale acestei societăţi venitul din sume prescrise la data de 15 octombrie 2012, datorat şi neachitat către S.C. M. S.R.L., în cuantum de 2.877.504,64 RON, provenind din preţul neachitat al terenurilor achiziţionate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008 şi pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, preţ din care, până în prezent, a fost achitată numai suma de 125.000 RON, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit în sumă de 460.400,74 RON, aferent acestui venit.

Inculpata S.C. K. S.R.L., a fost trimisă în judecată unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, prin intermediul administratorului său, inculpata J., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 1.764.174,17 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 05.12.2008, a primit de la S.C. II., fostă S.C II., administrată de inculpatul D., din contul deschis de aceasta la OO., fosta PP., prin transfer bancar, suma 100.000 RON, pe care S.C. II. o primise prin transfer bancar la data de 04.12.2008, de la S.C. M. S.R.L., din contul acesteia deschis la WW., în baza facturii fiscale false seria x, nr. x/01.04.2007, în contul său deschis la QQ., cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.11.2008, antecontract care nu s-au finalizat ulterior prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, bani din care a transferat, din nou, în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., în două tranşe, la data de 13.01.2009, suma de 40.000 RON, iar la data de 26.01.2009, suma de 25.000 RON, cu titlu de achitare a unor rate din preţul terenurilor pe care le achiziţionase de la această societate, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală nr. x/11.11.2008, şi, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde provenienţa ilicită a sumei 1.664.174,17 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat cea mai mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea terenurilor în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzători GGG. şi HHH., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/21.03.2007 - vânzători III. şi JJJ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/03.08.2007 - vânzător FFFFFF., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.09.2007 - vânzător LLL., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/06.11.2007 - vânzătoare MMM., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.01.2008 - vânzători NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR., a încheiat, prin administratorul său, inculpata J., la data de 11.11.2008, cu S.C M. S.R.L., reprezentată de inculpatul E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, având ca obiect terenurile anterior-menţionate şi terenul cumpărat de S.C. M. S.R.L. de la numiţii HHHH. şi IIII., al cărui preţ nu a fost achitat cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, apoi a achitat numai suma de 125.000 RON, din preţul acestor terenuri, iar diferenţa de 2.877.504,64 RON nu a mai achitat-o, apelând la serviciile inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pe care l-a determinat şi l-a ajutat, prin administratorul său J., să întocmească în fals, în data de 06.04.2009, contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care acest inculpat, în calitate de avocat, a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului acestui contract, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva sa, în valoare de 2.777.504,64 RON, după cum a fost stabilit de inculpata J., pentru suma de 138.875,232 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, semnând apoi acest contract de cesiune de creanţă, prin administratorul său, inculpata J., la rubrica "Cesionar S.C. AAAA.", prin imitarea semnăturii numitei DDDD., şi la rubrica "Cedent S.C. M. S.R.L.", apoi, la data de 19.02.2010, l-a determinat din nou pe inculpatul F. să încheie în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, prin care AAAA. - în calitate de cedent, reprezentată legal de inculpatul F., ceda către EEEE., în calitate de cesionar, reprezentată legal de inculpatul F., dreptul de creanţă împotriva sa, în valoare totală de 3.308.004,64 RON, pentru suma de 165.400,23 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, prin schimbarea creditorilor, ca urmare a cedării fictive a drepturilor de creanţă, fiind ascunsă provenienţa ilicită a banilor în sumă de 1.664.174,17 RON, cu care a fost achitată de S.C. M. S.R.L. cea mai mare parte din preţul terenurilor cumpărate de la numiţii YY., GGG., HHH., III., JJJ., FFFFFF., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR.

În sarcina inculpatei S.C. K. S.R.L., s-a mai reţinut şi infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, constând în acea că, prin intermediul administratorului său, inculpata J., nu a înregistrat în evidenţele contabile ale acestei societăţi venitul din sume prescrise la data de 15 octombrie 2012, datorat şi neachitat către S.C. M. S.R.L., în cuantum de 2.877.504,64 RON, provenind din preţul neachitat al terenurilor achiziţionate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008 şi pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, preţ din care, până în prezent, a fost achitată numai suma de 125.000 RON, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit în sumă de 460.400,74 RON, aferent acestui venit.

Inculpata L., a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. N. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 3.522.513,86 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor terenuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., l-a determinat pe inculpatul F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, să ateste în fals, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de vânzare - cumpărare, pe care acesta l-a înregistrat sub nr. x/18.02.2009 şi în baza căruia au fost emise facturile fiscale seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.03.2009, în numele S.C. M. S.R.L., deşi cetăţeanul irakian ZZZ. nu a fost prezent la încheierea acestui contract de vânzare - cumpărare, inculpata semnând apoi acest contract şi la rubrica vânzător, contract în cuprinsul căruia se menţiona că S.C. M. S.R.L., care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., vindea către S.C. N. S.R.L., reprezentată de inculpata L., cu suma de 2.527.272,75 RON, bunurile mobile şi imobile care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/31.08.2007, respectiv: ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, apoi, după ce a cumpărat în numele S.C. M. S.R.L. următoarelor terenuri achiziţionate în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/20.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat x/25.05.2007 - vânzătoare ZZ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/01.06.2007 - vânzătoare AAA., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/11.05.2007- vânzătoare BBB. şi contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.09.2007 - vânzătoare S.C. CCC. S.R.L - din al căror preţ suma de 1.956.545,86 RON a fost achitată cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a încheiat la data de 11.11.2008, în calitate de administrator al inculpatei S.C. N. S.R.L., cu S.C M. S.R.L., reprezentată de inculpatul E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în baza căruia a fost emisă factura seria x nr. x/11.11.2008, având ca obiect terenurile sus-menţionate, a cumpărat de la S.C. M. S.R.L., în baza facturilor seria x nr. x/09.05.2008 - oţetul alimentar, de fermentaţie din vin, vărsat, şi oţetul alimentar de fermentaţie din vin, îmbuteliat în sticle de 1 litru, achiziţionat de S.C. M. S.R.L. de la S.C. DDD. S.R.L. - din al cărui preţ suma de 812.400 RON a fost achitată din bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., seria x nr. x/27.05.2008 - liniile de umplere, etichetare, baxat, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la EEE. - din al căror preţ suma de 52.900 RON a fost achitată din bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.03.2009 - ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la S.C. FFF. S.A. - din al cărui preţ suma de 615.668 RON a fost achitată cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O. şi din vânzarea unor terenuri către S.C. WWW. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., terenuri cumpărate anterior de S.C. M. S.R.L. cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi a emis, în numele inculpatei S.C. N. S.R.L., factura fiscală seria x nr. x/09.07.2008, în cuprinsul căreia se menţiona vânzarea de marfă către S.C. M. S.R.L., în sumă de 85.000 RON, sumă pe care o achită în avans, din contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW., către S.C. N. S.R.L., din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în urma vânzării unor terenuri către S.C. WWW. S.R.L., terenuri cumpărate anterior de aceasta cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., marfă care nu a mai fost predată ulterior către S.C. M. S.R.L., iar, după ce a achitat numai suma de 1.210.562,75 RON din preţul cu care a cumpărat aceste bunuri de la S.C. M. S.R.L., în calitate de administrator al S.C. N. S.R.L., pentru diferenţa neachitată de 4.848.756,56 RON, în care era inclusă şi contravaloare mărfii nelivrate de 85.000 RON, la care s-a adăugat şi diferenţa neachitată din contravaloarea facturilor seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, nr. seria x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, nr. seria x x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008 şi seria x nr. x/06.04.2008, referitoare la alte bunuri achiziţionate de inculpata S.C. N. S.R.L., prin intermediul său, de la S.C. M. S.R.L., aceste bunuri nefiind cumpărate cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., în total diferenţă neachitată 5.692.793.17 RON, a apelat la serviciile inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pe care l-a ajutat şi l-a determinat să întocmească în fals, în data de 07.04.2009, contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care acest inculpat, în calitate de avocat, a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului acestui contract, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. N. S.R.L., în valoare de 5.692.793.17 RON, pentru suma de 284.639,565 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, inculpata L. semnând apoi acest contract de cesiune de creanţă la rubrica "Cesionar S.C. AAAA.", prin imitarea semnăturii numitei DDDD., şi la rubrica "Cedent S.C. M. S.R.L.", apoi, la data de 19.02.2010, l-a determinat din nou pe inculpatul F. să încheie în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, prin care AAAA. - în calitate de cedent, reprezentată legal de inculpatul F., ceda către EEEE., în calitate de cesionar, reprezentată legal de inculpatul F., dreptul de creanţă împotriva S.C. N. S.R.L., în valoare totală de 6.423.242,32 RON, în care era inclus şi dreptul de creanţă în valoare de 5.692.793.17 RON, pentru suma de 312.283,98 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 360 zile, prin schimbarea creditorilor, ca urmare a cedării fictive a drepturilor de creanţă, fiind ascunsă provenienţa ilicită a banilor în sumă de 3.522.513,86 RON, cu care a fost achitat de S.C. M. S.R.L. o mare parte din preţul bunurile sus - menţionate.

Inculpata L., a mai fost trimisă în judecată pentru săvârşirea unei alte infracţiuni de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L., pentru a ascunde provenienţa ilicită a banilor în sumă de 230.000 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. din vânzarea unor terenuri către inculpatele S.C. I. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., terenuri achiziţionate iniţial de aceasta cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comisă de S.C. C. S.A. în dauna O., în data de 04.12.2008, a transferat, în baza facturii fiscale false seria x VDS, nr. x/01.04.2007, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., în contul S.C. II.. deschis la OO., această sumă de 230.000 RON, bani din care inculpatul D. a transferat apoi suma de 100.000 RON, la data de 04.12.2008, în contul inculpatei S.C. K. S.R.L., deschis la QQ., cu titlu de avans, din preţul terenurilor menţionate în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.11.2008, şi suma de 100.000 RON, la data de 04.12.2008, în contul inculpatei S.C. I. S.R.L., deschis la XX. Sucursala Mehedinţi, cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.11.2008, antecontracte care nu s-au finalizat prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare, iar apoi inculpatul H., administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., a transferat suma de 100.000 RON din nou în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., iar inculpata J., administrator al inculpatei S.C. K. S.R.L., a transferat în două tranşe suma totală de 65.000 RON, din cei 100.000 RON, din nou în contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW.

Inculpata L., a mai fost trimis în judecată şi pentru o altă infracţiune de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de spălare a banilor provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., în mod repetat, a folosit în interes personal împreună cu inculpatul E., suma totală de 857.597,64 RON, obţinută de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor terenuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., formată din suma 220.597,64 RON, reprezentând o parte din banii ridicaţi de aceasta în mod repetat, câte 10.000 RON de fiecare dată, în perioada 16.05.2007 - 24.09.2007, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., cu titlu de "alte operaţiuni L.", bani obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O. şi din suma de 637.000 RON, bani ce proveneau din cei 2.000.000 RON, viraţi de S.C. WWW. S.R.L., la data de 02.07.2008, în contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW., cu titlu de preţ al terenurilor care au fost achiziţionate iniţial de S.C. M. S.R.L. de la UUU., VVV., SSS. şi TTT., cu bani obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi pe care i-a ridicat în mod repetat, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., câte 10.000 RON, de fiecare dată, cu titlu de "alte operaţiuni L." la următoarele date: 04.07.2008, 09.07.2008, 11.07.2008, 12.07.2008,16.07.2008, 18.07.2008, 23.07.2008, 25.07.2008, 28.07.2008, 30.07.2008, 01.08.2008. 02.08.2008, 07.08.2008, 08.08.2008, 09.08.2008, 12.08.2008, 14.08.2008, 18.08.2008, 22.08.2008, 25.08.2008, 27.08.2008, 29.08.2008, 05.09.2008, 08.09.2008, 09.09.2008, 11.09.2008, 13.09.2008, 15.09.2008, 16.09.2008, 20.09.2008, 22.09.2008, 09.10.2008, 10.10.2008, 14.10.2008, 16.10.2008, 17.10.2008, 27.10.2008, 30.10.2008, 31.10.2008, 04.11.2008, 10.11.2008, 11.11.2008, 12.11.2008, 15.11.2008, 17.11.2008, 19.11.2008, 21.11.2008, 22.11.2008, la data de 25.11.2008 suma de 7.000 RON, iar la data de 03.07.2008 suma de 150.000 RON, cu titlu de "restituire împrumut asociat L.", cunoscând provenienţa ilicită a acestor bani.

Inculpata L., a mai fost acuzată pentru săvârşirea unei alte infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. N. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la datele de 09.06.2011, 09.07.2011, 11.12.2011, 11.02.2012, 06.05.2012, 15.10.2012, 31.12.2012, şi 15.05.2013, datorate şi neachitate către S.C. M. S.R.L., în cuantum total de 5.692.793 RON, provenind din preţul neachitat al bunurilor achiziţionate în baza facturilor seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.04.2009 şi din avansul primit pentru marfa nelivrată către S.C. M. S.R.L., în baza facturii seria x nr. x/09.07.2008, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit pentru aceste venituri în sumă de 910.846,99 RON.

Inculpata L., a mai fost trimisă în judecată pentru o altă infracţiune de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., constând în aceea că, mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a declarat venituri impozabile în sumă de 3.244.987 RON, rezultate din tranzacţiile încheiate de S.C. M. S.R.L. cu inculpata S.C. N. S.R.L., inculpata S.C. K. S.R.L. şi S.C. WWW. S.R.L., pentru care au fost emise facturile seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.04.2009, seria x nr. x/09.07.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, şi seria x nr. x/15.10.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.07.2008, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit în sumă de 519.198 RON, şi operaţiunile efectuate, aferente tranzacţiilor încheiate cu inculpata S.C. I. S.R.L., inculpata S.C. N. S.R.L. şi S.C. WWW. S.R.L., pentru care au fost emise facturile seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.04.2009, seria x nr. x/09.07.2008 şi seria x nr. x/15.10.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.07.2008, sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 1.124.853 RON.

Inculpata S.C. N. S.R.L., a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpata L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 3.522.513,86 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor terenuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., l-a determinat pe inculpatul F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, să ateste în fals, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de vânzare - cumpărare, pe care acesta l-a înregistrat sub nr. x/18.02.2009 şi în baza căruia au fost emise facturile fiscale seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.03.2009, în numele S.C. M. S.R.L., deşi cetăţeanul irakian ZZZ. nu a fost prezent la încheierea acestui contract de vânzare - cumpărare, inculpata semnând apoi acest contract, prin intermediul administratorului său L., şi la rubrica vânzător, contract în cuprinsul căruia se menţiona că S.C. M. S.R.L., care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., vindea către S.C. N. S.R.L., reprezentată de inculpata L., cu suma de 2.527.272,75 RON, bunurile mobile şi imobile care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/31.08.2007, respectiv: ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, apoi, după ce administratorul său L. a cumpărat în interesul său, în numele S.C. M. S.R.L., următoarele terenuri în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/20.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat x/25.05.2007 - vânzătoare ZZ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/01.06.2007 - vânzătoare AAA., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/11.05.2007 - vânzătoare BBB. şi contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.09.2007 - vânzătoare S.C. CCC. S.R.L - din al căror preţ suma de 1.956.545,86 RON a fost achitată cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a încheiat la data de 11.11.2008, prin administratorul său, inculpata L., cu S.C. M. S.R.L., reprezentată de inculpatul E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în baza căruia a fost emisă factura seria x nr. x/11.11.2008, având ca obiect terenurile sus-menţionate, a cumpărat de la S.C. M. S.R.L., în baza facturilor seria x nr. x/09.05.2008 - oţetul alimentar, de fermentaţie din vin, vărsat, şi oţetul alimentar de fermentaţie din vin, îmbuteliat în sticle de 1 litru, achiziţionat de S.C. M. S.R.L. de la S.C. DDD. S.R.L. - din al cărui preţ suma de 812.400 RON a fost achitată din bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., seria x nr. x/27.05.2008 - liniile de umplere, etichetare, baxat, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la EEE. - din al căror preţ suma de 52.900 RON a fost achitată din bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.03.2009 - ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la S.C. FFF. S.A. - din al cărui preţ suma de 615.668 RON a fost achitată cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O. şi din vânzarea unor terenuri către S.C. WWW. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., terenuri cumpărate anterior de S.C. M. S.R.L. cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi a emis factura fiscală seria x nr. x/09.07.2008, în cuprinsul căreia se menţiona vânzarea de marfă către S.C. M. S.R.L., în sumă de 85.000 RON, sumă pe care administratorul său, inculpata L., i-o achită în avans, din contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW., din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în urma vânzării unor terenuri către S.C. WWW. S.R.L., terenuri cumpărate anterior de aceasta cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., marfă care nu a mai fost predată ulterior către S.C. M. S.R.L., iar, după ce a achitat numai suma de 1.210.562,75 RON din preţul cu care a cumpărat aceste bunuri de la S.C. M. S.R.L., pentru diferenţa neachitată de 4.848.756,56 RON, în care era inclusă şi contravaloare mărfii nelivrate de 85.000 RON, la care s-a adăugat şi diferenţa neachitată din contravaloarea facturilor seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, nr. seria x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, nr. seria x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008 şi seria x nr. x/06.04.2008, referitoare la alte bunuri pe care le-a achiziţionat de la S.C. M. S.R.L., prin intermediul administratorului său, aceste bunuri nefiind cumpărate iniţial cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., în total diferenţă neachitată 5.692.793.17 RON, a apelat la serviciile inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pe care l-a ajutat şi l-a determinat să întocmească în fals, în data de 07.04.2009, contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care acest inculpat, în calitate de avocat, a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului acestui contract, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. N. S.R.L., în valoare de 5.692.793.17 RON, pentru suma de 284.639,565 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, aceasta semnând prin administratorul său L., acest contract de cesiune de creanţă la rubrica "Cesionar S.C. AAAA.", prin imitarea semnăturii numitei DDDD., şi la rubrica "Cedent S.C. M. S.R.L.", apoi, la data de 19.02.2010, l-a determinat din nou pe inculpatul F. să încheie în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, prin care AAAA. - în calitate de cedent, reprezentată legal de inculpatul F., ceda către EEEE., în calitate de cesionar, reprezentată legal de inculpatul F., dreptul de creanţă împotriva S.C. N. S.R.L., în valoare totală de 6.423.242,32 RON, în care era inclus şi dreptul de creanţă în valoare de 5.692.793.17 RON, pentru suma de 312.283,98 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 360 zile, prin schimbarea creditorilor, ca urmare a cedării fictive a drepturilor de creanţă, fiind ascunsă provenienţa ilicită a banilor în sumă de 3.522.513,86 RON, cu care a fost achitat de S.C. M. S.R.L. o mare parte din preţul bunurile sus - menţionate.

Inculpata S.C. N. S.R.L., a mai fost trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpata L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la datele de 09.06.2011, 09.07.2011, 11.12.2011, 11.02.2012, 06.05.2012, 15.10.2012, 31.12.2012, şi 15.05.2013, datorate şi neachitate către S.C. M. S.R.L., în cuantum total de 5.692.793 RON, provenind din preţul neachitat al bunurilor achiziţionate în baza facturilor seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.04.2009 şi din avansul primit pentru marfa nelivrată către S.C. M. S.R.L., în baza facturii seria x nr. x/09.07.2008, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit pentru aceste venituri în sumă de 910.846,99 RON.

Situaţia de fapt a fost reţinută de acuzare în baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu, procese-verbale de inspecţie fiscală, raport de expertiză criminalistică - grafică, raport de expertiză contabilă, suplimente la raportul de expertiză contabilă, înscrisuri, extrase de conturi, proces-verbal de confruntare, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declaraţii martori,declaraţii inculpaţi.

O. a arătat prin adresa nr. x/17.06.2013 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 9.006.165,42 RON şi accesorii până la plata integrală a prejudiciului.

Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, a arătat prin adresa nr. x/17.09.2014 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 460.400,74 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpata S.C. K. S.R.L.

Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a arătat prin adresa nr. x/19.09.2014 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 910.846,99 RON şi dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data săvârşirii faptei până la data achitării integrale a sumei datorate, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpata S.C. N. S.R.L.

Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, a arătat prin adresa nr. x/16.09.2014 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.644.051 RON, precum şi cu sumele reprezentând accesoriile, de la data săvârşirii infracţiunii, până la data achitării integrale, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către S.C. M. S.R.L.

Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, a arătat prin adresa nr. x/01.10.2014 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 791.228 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către S.C. I. S.R.L.

În faza de judecată au fost audiaţi inculpaţii, precum şi martorii HHHHHH., IIIIII., LLLL., MMMM. şi NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., JJJJJJ., UUUU.

Inculpatul E. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor astfel cum a fost reţinute în actul de sesizare a instanţei, cerere care a fost respinsă de instanţă având în vedere că, procedura de judecată în prezenta cauză s-a desfăşurat potrivit procedurii obişnuite, fiind administrate toate probele propuse prin actul de sesizare.

Pe baza probelor administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti, anterior evocate, a mai reţinut prima instanţă că:

1. În drept, fapta inculpatei A., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. C. S.A. Slatina, cu complicitatea inculpaţilor D., administrator la S.C. II., şi A., administrator la S.C. JJ. S.R.L., a indus în eroare O., cu ocazia încheierii contractului de credit din data de 11.04.2007, prin folosirea facturii fiscale nr. x/04.04.2007, întocmită în fals de inculpatul A., prin care acesta a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea către S.C. C. S.A. Slatina a unui buldozer KK., seria x, unui excavator KK., seria x, unui buldoexcavator LL. cu braţ telescopic şi PICON, seria x, unui încărcător frontal MM., seria x, x, unei macarale NN. pe roţi, seria x, seria x, unui echipament telescopare tip CT x, necesar montării macaralelor de tip x, x, seria x, unei macarale NN., pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip x, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, obţinând suma de 8.425.867 RON, pentru finanţarea contractului de leasing nr. 367, pe care-l încheiase la data de 03.04.2007, cu S.C. JJ. S.R.L. Bucureşti, reprezentată de inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Fapta inculpatei A., constând în aceea că a semnat procesul-verbal de custodie, anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, prin care a atestat în fals că inculpatul A. a preluat în custodie utilajele, care făceau obiectul contractului de leasing, deşi acestea nu existau în realitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatei A. de a folosi factura fiscală nr. x/04.04.2007, cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007 cu O., cunoscând că aceasta a fost întocmită în fals, ce realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatei A. constând în aceea că, în perioada mai - iunie 2007, în calitate de administrator al inculpatei S.C. C. S.A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a sumei de 603.058,41 RON, reprezentând o parte din creditul obţinut în mod fraudulos de inculpata S.C. C. S.A. de la O., pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/03.04.2007, după ce, la data de 12.04.2007, a virat în contul S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., suma de 9.912.786 RON (8.425.867 RON - obţinuţi prin inducerea în eroare a O. + 15% plătiţi avans de către utilizatorul S.C. JJ. S.R.L.) cu titlu de achitare a contravalorii facturii false nr. x/04.04.2007, a reprimit prin transfer bancar suma de 603.058,41 RON, în mod repetat, în trei tranşe, la datele de 15.05.2007 - 234.578 RON, 29.05.2007 - 233.570 RON şi 04.06.2007 - 134.910,41 RON, sumă transferată iniţial din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., din cei 9.912.786 RON, în contul bancar al S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., deschis la aceeaşi unitate bancară, în baza facturii întocmite în fals seria x VDS, nr. x, apoi în conturile bancare ale inculpatei S.C. C. S.A., deschise la QQ. şi RR. S.A., cu titlu de plată a unor rate la contractele de leasing financiar nr. x din 03.12.2006, nr. x din 17.01.2007, nr. x din 05.02.2007, cu privire la care numitul SS., care figurează ca administrator al utilizatorului S.C. TT. S.R.L., în cele trei contracte de leasing, neagă că ar fi participat la încheierea acestor contracte, în care inculpata S.C. C. S.A. a fost reprezentată de către inculpata A., şi cu titlu de avans la contractul de leasing financiar nr. x din 30.05.2007, în care utilizator figurează S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., contract care a avut ca obiect finanţarea unui utilaj, care nu exista în realitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. instanţa a apreciat că inculpata cunoştea provenienţa banilor din care s-au achitat ratele de leasing, având în vedere circumstanţele faptice în care s-a săvârşit infracţiunea de înşelăciune.

Astfel, inculpata A., a acţionat în scopul ascunderii originii ilicite a acestor bunuri, pentru a lăsa mai mult timp coinculpaţilor şi, în acelaşi timp pentru ca inculpata A., să-şi asigure timpul necesar pentru retragerea din S.C. C. S.A.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., instanţa a reţinut că, Noul C. pen. reprezintă o lege mai favorabilă pentru inculpata A., având în vedere limitele de pedeapsă pentru această infracţiune, precum şi instituţia prescripţiei răspunderii penale.

Prin urmare, având în vedere că, infracţiunea de înşelăciune s-a consumat la data de 12.04.2007, când O. a virat în contul S.C. C. S.A. suma de 8.425.867 de RON, instanţa a constatat că, termenul de prescripţie al răspunderii penale s-a împlinit cu încă o dată (prescripţia specială), la data de 11.04.2017.

În legătură cu infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., instanţa a constatat că şi pentru aceste infracţiuni s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale, fiind săvârşite la data de 12.04.2007.

2. Fapta inculpatei persoană juridică S.C. C. S.A. constând în aceea că, prin intermediul administratorului său, inculpata A., cu complicitatea inculpaţilor D., administrator la S.C. II., şi A., administrator la S.C. JJ. S.R.L., a indus în eroare O., cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007, prin folosirea facturii fiscale nr. x/04.04.2007, întocmită în fals de inculpatul A., prin care acesta a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea către S.C. C. S.A. Slatina a unui buldozer KK., seria x, unui excavator KK., seria x, unui buldoexcavator x cu braţ telescopic şi PICON, seria x, unui încărcător frontal MM., seria x, x, unei macarale NN. pe roţi, seria x, seria x, unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor de tip x, x, seria x, unei macarale NN. x, pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, obţinând suma de 8.425.867 RON, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x, pe care-l încheiase la data de 03.04.2007, cu S.C. JJ. S.R.L., reprezentată de inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

De asemenea, fapta inculpatei S.C. C. S.A, constând în aceea că, prin administratorul său, inculpata A., a folosit factura fiscală nr. x/04.04.2007, cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007, cu O., cunoscând că aceasta a fost întocmită în fals, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatei S.C. C. S.A. constând în aceea că, prin administratorul său, inculpata A., a semnat procesul-verbal de custodie, anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, prin care a atestat în fals că inculpatul A. a preluat în custodie utilajele, care făceau obiectul contractului de leasing, deşi acestea nu existau în realitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatei S.C. C. S.A. constând în aceea că, constând în aceea că, în perioada mai - iunie 2007, prin administratorul său, inculpata A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a sumei de 603.058,41 RON, reprezentând o parte din creditul pe care l-a obţinut în mod fraudulos de la O., pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/03.04.2007, după ce, la data de 12.04.2007, a virat în contul S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., suma de 9.912.786 RON (8.425.867 RON - obţinuţi prin inducerea în eroare a O. + 15% plătiţi avans de către utilizatorul S.C. JJ. S.R.L.) cu titlu de achitare a contravalorii facturii false nr. x/04.04.2007, a reprimit prin transfer bancar suma de 603.058,41 RON, în mod repetat, în trei tranşe, la datele de 15.05.2007 - 234.578 RON, 29.05.2007 - 233.570 RON şi 04.06.2007 - 134.910,41 RON, sumă transferată iniţial din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., din cei 9.912.786 RON, în contul bancar al S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., deschis la aceeaşi unitate bancară, în baza facturii întocmite în fals seria x VDS, nr. x, apoi în conturile sale bancare, deschise la QQ. şi RR. S.A., cu titlu de plată a unor rate la contractele de leasing financiar nr. x din 03.12.2006, nr. x din 17.01.2007, nr. x din 05.02.2007, cu privire la care numitul SS., care figurează ca administrator al utilizatorului S.C. TT. S.R.L. în cele trei contracte de leasing, neagă că ar fi participat la încheierea acestor contracte, în care S.C. C. S.A. a fost reprezentată de inculpata A., şi cu titlu de avans la contractul de leasing financiar nr. x din 30.05.2007, în care utilizator figurează S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., contract care a avut ca obiect finanţarea unui utilaj, care nu exista în realitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Având în vedere că, potrivit art. 148 C. pen., răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în condiţiile prevăzute de lege pentru persoana fizică, dispoziţiile art. 153 - 156 aplicându-se în mod corespunzător şi pentru faptul că, persoana juridică S.C. C. S.A. a săvârşit infracţiunile prin intermediul inculpatei A., pentru aceleaşi argumente juridice ca şi în cazul acestei ultime inculpate şi fără a mai le relua, s-a dispus o soluţie de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen.

3. În drept, fapta inculpatului A., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. JJ. S.R.L., a ajutat-o pe inculpata A., administrator la S.C. C. S.A., să inducă în eroare O., cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007, prin întocmirea în fals şi folosirea facturii fiscale nr. x/04.04.2007, prin care a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea de către S.C. M. S.R.L. către S.C. C. S.A. Slatina a unui buldozer KK., - seria x, unui excavator KK., seria x, unui buldoexcavator LL. cu braţ telescopic şi PICON, seria x, unui încărcător frontal MM., seria x, x, unei macarale NN. pe roţi, seria x, seria x, unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor de tip x, x, seria x, unei macarale NN., pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, semnarea notei recepţie (anexa nr. 2 la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007) şi procesului-verbal de custodie încheiat la data de 03.04.2007, (anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007), prin care a atestat, în fals, că a preluat în custodie utilajele, care făceau obiectul contractului de leasing, deşi acestea nu existau în realitate, obţinându-se, în acest mod, suma de 8.425.867 RON, pentru finanţarea contractului de leasing nr. x, pe care S.C. C. S.A. îl încheiase la data de 03.04.2007, cu S.C. JJ. S.R.L., cu privire la utilajele sus-menţionate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) din Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a o ajuta pe inculpata A. la inducerea în eroare a O., a întocmit în fals şi a folosit factura fiscală nr. x/04.04.2007, prin care a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea de către S.C. M. S.R.L. către S.C. C. S.A. a unui buldozer KK., - seria x, unui excavator KK., seria x, unui buldoexcavator LL. cu braţ telescopic şi PICON, seria x, unui încărcător frontal MM. x, seria x, x, unei macarale NN. pe roţi, seria x, seria x, unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor de tip x, x, seria x, unei macarale NN., pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, apoi a semnat nota recepţie (anexa nr. 2 la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007) şi procesul-verbal de custodie încheiat la data de 03.04.2007 (anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007), prin care a atestat în fals că a preluat în custodie utilajele, care făceau obiectul contractului de leasing, deşi acestea nu existau în realitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatului A., constând în aceea că, în perioada aprilie - iunie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a sumei de 1.187.466 RON, reprezentând o parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a primit prin transfer bancar, dispus de inculpatul E., în baza înţelegerii anterioare avute cu acesta, din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., în contul bancar al S.C JJ. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., această sumă, în patru tranşe, la datele de 13.04.2007 - 367.466 RON, 19.04.2007 - 400.000 RON, 24.05.2007 - 400.000 RON şi 01.06.2007 - 20.000 RON, în baza contractului de proiectare nr. x, intrat în vigoare la data de 30.01.2007, proiect care ulterior nu a fost realizat, facturii proforme nr. x/18.04.2007 şi facturii nr. x/21.05.2007, facturi pe care acesta le-a folosit, înmânându-le inculpatului E., pentru a justifica transferul banilor din cele două conturi, cunoscând că sunt false, în cuprinsul cărora se menţiona vânzarea de către S.C. JJ. S.R.L. către S.C. M. S.R.L. a unei macarale turn "UU." tip x şi unui încărcător frontal "MM." x seria x, utilaje care nu existau în realitate, iar apoi a transferat, la data de 24.05.2007, suma de 393.207 RON, din aceşti bani, în contul inculpatei S.C. C. S.A., cu titlu de rată achitată de utilizatorul S.C. JJ. S.R.L., pentru contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, cunoscând că aceşti bani proveneau din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen. şi în cazul acestui inculpat, instanţa a constatat că, Noul C. pen. reprezintă o lege mai favorabilă, având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii, precum şi instituţia prescripţiei răspunderii penale.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani, iar conform art. 155 alin. (4) C. pen. termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.

Prin urmare, având în vedere că, infracţiunea de înşelăciune s-a consumat la data de 12.04.2007, când O. a virat în contul S.C. C. S.A. suma de 8.425.867 de RON, instanţa a constatat că, termenul de prescripţie al răspunderii penale s-a împlinit cu încă o dată (prescripţia specială), la data de 11.04.2017.

În legătură cu infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., instanţa a constatat că şi pentru aceste infracţiuni s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.

Cu privire la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. art. 323 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen., instanţa a constatat că, ultimul act material al acestei infracţiuni a fost comis la data de 21.05.2007, când inculpatul a dat factura nr. x/21.05.2007 spre utilizare inculpatului E., astfel că, în raport de momentul pronunţării hotărârii, nu s-a împlinit termenul de prescripţie.

A mai avut instanţa în vedere că, inculpatul A. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, prin sentinţa penală nr. 217 din 22.05.2012, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia penală nr. 595/28.04.2014 a Curţii de Apel Craiova.

Infracţiunea de spălare a banilor la care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 217 din 22.05.2012, a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 595/28.04.2014 a Curţii de Apel Craiova, este concurentă cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A. în prezenta cauză penală.

4. În drept, fapta inculpatului D. care, în calitate de administrator al S.C. II., care ulterior şi-a schimbat denumirea în S.C. II., a folosit factura fiscală nr. x/25.02.2007, în cuprinsul căreia se atesta vânzarea de către S.C. VV. S.R.L. Piatra - Neamţ către S.C. II. a unei macarale NN., pe roţi, seria x şi echipamentului telescopare tip CT, utilaje care nu au existat în realitate, cunoscând că această factură era falsă, pentru a înstrăina fictiv către S.C. M. S.R.L. respectivele utilaje, care au făcut apoi obiectul contractului de leasing nr. x/03.04.2007, încheiat între S.C. C. S.A., reprezentată de A., în calitate de "locator", şi S.C. JJ. S.R.L., reprezentată de inculpatul A., în calitate de " utilizator" întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatului D. care, în calitate de administrator al S.C. II., care ulterior şi-a schimbat denumirea în S.C. II., i-a ajutat pe inculpaţii A., administrator la S.C. C. S.A., şi A., administrator la S.C. JJ. S.R.L., să inducă în eroare O., cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007, prin emiterea facturii fiscale seria x, nr. x/01.04.2007, în valoare de 2.458.123 RON, întocmită în fals, pe care apoi i-a înmânat-o inculpatului A., prin care a atestat, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea către S.C. M. S.R.L. a unei macarale NN., pe roţi, x şi unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje care nu au existat în realitate, fiind obţinută în acest mod finanţare pentru contractul de leasing financiar nr. x, pe care S.C. C. S.A. l-a încheiat, la data de 03.04.2007, cu S.C. JJ. S.R.L., şi cu privire la aceste două utilaje, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) din Noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Cu privire la factura fiscala seria x nr. x/01.04.2007 emisă de S.C. II.., prin care se atesta vânzarea unei macarale "NN." şi al unui echipament de telescopare tip CT necesar montării macaralei, inculpatul D. a susţinut că aceasta nu a făcut parte din documentele dosarului de creditare al C. de către O., iar pe de altă parte nu există nici un alt înscris emis de inculpat sau societatea administrata de acesta respectiv S.C II., care sa fi fost folosit pentru înşelarea O.

Contrar susţinerilor inculpatului D., instanţa constată că, inculpatului D. în calitate de administrator al S.C. II., a folosit factura fiscală nr. x/25.02.2007, în cuprinsul căreia se atesta vânzarea de către S.C. VV. S.R.L. Piatra - Neamţ către S.C. II. a unei macarale NN., pe roţi, seria x şi echipamentului telescopare tip CT, utilaje care nu au existat în realitate, cunoscând că această factură era falsă, pentru a înstrăina fictiv către S.C. M. S.R.L. respectivele utilaje, care au făcut apoi obiectul contractului de leasing nr. x/03.04.2007, încheiat între S.C. C. S.A.

Instanţa reţine că, S.C. C. a obţinut creditul de la O., cu ajutorul acestor înscrisuri, care au creat aparenţa că acele bunuri ar fi existat în realitate, respectiv că, S.C. M. S.R.L. avea în proprietate astfel de bunuri, pentru ca ulterior, să facă obiectul contractului de leasing nr. x/03.04.2007, încheiat între S.C. C. S.A.

Fapta inculpatului D. care, în calitate de administrator al S.C. II., care anterior a purtat denumirea de S.C. II., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 2.330.301 RON (1.010.000 RON + 1.320.301 RON), obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., după ce a primit prin transfer bancar din conturile S.C. M. S.R.L. deschise la OO., fosta PP., şi WW., în contul bancar al S.C. II., deschis la OO., fosta PP., în baza facturii pe care o întocmise în fals - seria x VDS, nr. x/01.04.2007, în patru tranşe, suma de 1.010.000 RON, respectiv: la data de 15.05.2007 - 250.000 RON, la data de 29.05.2007 - suma de 235.000 RON, la data de 04.06.2007 - suma de 295.000 RON, şi la data de 04.12.2008 - suma de 230.000, (reprezentând o parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O. - 780.000 RON şi bani proveniţi din vânzarea bunurilor, achiziţionate cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.- 230.000 RON), i-a introdus în circuitul financiar, prin transferul bancar, în trei tranşe, a sumei totale de 603.058,41 RON, la datele de 15.05.2007 - 234.578 RON, 29.05.2007 - 233.570 RON şi 04.06.2007 - 134.910,41 RON, în conturile bancare ale inculpatei S.C. C. S.A., deschise la QQ. şi RR. S.A., cu titlu de plată a unor rate la contracte de leasing financiar nr. x din 03.12.2006, nr. x din 17.01.2007 şi nr. x din 05.02.2007, referitor la care numitul SS., care figura administrator al utilizatorului S.C. TT. S.R.L., în cele trei contracte de leasing, neagă că ar fi participat la încheierea acestor contracte, şi cu titlu de avans la contractul de leasing nr. x, din 30.05.2007, în care utilizator figurează S.C. II., contract care a avut ca obiect finanţarea unui utilaj care nu exista în realitate, prin transferul bancar al sumei de 100.000 RON, la data de 04.12.2008, în contul inculpatei S.C. K. S.R.L., deschis la QQ., cu titlu de avans, din preţul terenurilor menţionate în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat, la data de 23.11.2008, între inculpata S.C. K. S.R.L., în calitate de promitentă-vânzătoare, şi S.C II., în calitate de promitentă - cumpărătoare, şi prin transferul bancar al sumei de 100.000 RON, la data de 04.12.2008, în contul S.C. I. S.R.L., deschis la XX. Sucursala Mehedinţi, cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat, la data de 23.11.2008, între inculpata S.C. I. S.R.L., în calitate de promitentă-vânzătoare, şi S.C. II., în calitate de promitentă - cumpărătoare, antecontracte care nu s-au finalizat prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare, iar la data de 28.05.2009, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a unei alte sume de bani, în cuantum de 1.320.301 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat cea mai mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea unui teren în suprafaţă de 7500 mp la S.C. GGGGGG. S.A., împreună cu inculpatul H., administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II., fostă S.C II., ceda către inculpata S.C. I. S.R.L., dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, în sumă de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x, nr. x/01.04.2007, valoare la care inculpaţii H. şi D. au adăugat penalităţi de întârziere pentru a fi egală cu valoarea creanţei pe care S.C. M. S.R.L. o avea împotriva inculpatei S.C. I. S.R.L., cesiune de creanţă prin care inculpata S.C. I. S.R.L., în urma compensaţiei, stinge datoria în cuantum de 1.904.033 RON pe care o avea către S.C. M. S.R.L., ce rezulta din contravaloarea terenului în suprafaţa de 7500 mp, pe care îl cumpărase de la S.C. M. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, şi al cărei preţ îl achitase numai parţial, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi a unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Pentru considerentele anterior prezentate, instanţa, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., instanţa a încetat procesul penal faţă de inculpatul D., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A mai constatat instanţa că, infracţiunile din prezenta cauză se află în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru care inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 217 din 22.05.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 28.04.2014 prin decizia penală nr. 595 din 28.04.2014 a Curţii de Apel Craiova.

5. În drept, fapta inculpatului E. care, în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de spălare a banilor, în sumă totală de 11.015.993,8 RON (8.190.930,23 RON + 780.000 RON + 1.187.466 RON + 220.597,64 RON + 637.000 RON), obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri, achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a acţionat în modul următor: în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în perioada 2007 - 2008, în mod repetat, şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de ascundere a originii ilicite a banilor în sumă de 8.190.930,23 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a achiziţionat terenuri de la persoane fizice şi juridice şi alte bunuri mobile şi imobile de la persoane juridice, cu aceşti bani, respectiv: teren - în baza contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. x/28.03.2007 - vânzător S.C. GGGGGG. S.A. (suma de 1.320.301 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiune), pe care apoi îl înstrăinează către S.C. I. S.R.L., terenuri - în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/20.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat x/25.05.2007 - vânzătoare ZZ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/01.06.2007 - vânzătoare AAA., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub 1101/11.05.2007- vânzătoare BBB. şi contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.09.2007 - vânzătoare S.C. CCC. S.R.L. (suma de 1.956.545,86 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiune), oţet alimentar de fermentaţie din vin, vărsat şi oţet alimentar de fermentaţie din vin, îmbuteliat în sticle de 1 litru achiziţionat de la S.C. DDD. S.R.L. (suma de 812.400 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiunea de înşelăciune), linii de umplere, etichetare, baxat achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la EEE. (suma de 52.900 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiunea de înşelăciune), ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la S.C. FFF. S.A. (suma de 615.668 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiunea de înşelăciune şi din vânzarea unor bunuri cumpărate iniţial cu bani provenind din infracţiunea de înşelăciune) şi a achitat în avans marfa menţionată în cuprinsul facturii fiscale seria x nr. x/09.07.2008, emisă de către S.C. N. S.R.L., în sumă de 85.000 RON, bani provenind din vânzarea unor bunuri cumpărate iniţial cu bani provenind din infracţiunea de înşelăciune, marfă care nu a fost predată ulterior către S.C. M. S.R.L., aceste bunuri vânzându-le, în aceeaşi perioadă, către inculpata S.C. N. S.R.L., cu excepţia celor achiziţionate de la S.C. FFF. S.A., terenuri - în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzători GGG. şi HHH., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/21.03.2007 - vânzători III. şi JJJ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/03.08.2007 - vânzător FFFFFF., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.09.2007 - vânzător LLL., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/06.11.2007 - vânzătoare MMM., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.01.2008 - vânzători NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR. (suma de 1.664.174,17 RON, din preţul achitat, provenind din infracţiunea de înşelăciune), terenuri pe care apoi le-a vândut către inculpata S.C. K. S.R.L., terenuri în baza contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. x/16.05.2007 - vânzători SSS. şi TTT. şi contractului de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. x/12.06.2007 - vânzători UUU. şi VVV. (suma de 461.570 RON provenind din infracţiunea de înşelăciune), terenuri pe care apoi le-a înstrăinat către S.C. WWW. S.R.L., şi a încheiat cu numita GG. antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/07.06.2007, achitând suma de 796.471,20 RON, ce provenea din infracţiunea de înşelăciune, prin transfer bancar în contul promitentei - vânzătoare, cu titlu avans din preţul stabilit pentru terenurile care au făcut obiectul acestui antecontract, şi antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/12.06.2007, achitând suma de 359.700 RON, ce provenea din infracţiunea de înşelăciune prin transfer bancar în contul promitentei - vânzătoare, cu titlu de avans din preţul stabilit prin acest antecontract, şi cu promitentele - vânzătoare XXX. şi YYY. antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/25.05.2007, achitând suma de 66.200 RON, ce provenea din infracţiunea de înşelăciune, prin transfer bancar în contul promitentelor - vânzătoare, cu titlu avans din preţul stabilit pentru terenul care a făcut obiectul acestui antecontract, antecontracte care nu s-au mai finalizat prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare.

- în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în perioada 15.05.2007 - 04.06.2007, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de ascundere a originii ilicite a banilor obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a transferat din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., care anterior a purtat denumirea de PP., în contul bancar al S.C. II.., care anterior a purtat denumirea S.C. II.., deschis la aceeaşi unitate bancară, prin ordinele de plată nr. x/15.05.2007 - 250.000 RON, nr. 135/29.05.2007 - 235.000 RON şi nr. 138/04.06.2007 - 295.000 RON, suma totală de 780.000 RON, reprezentând o parte din creditul obţinut de inculpata S.C. C. S.A., în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., iar din aceşti bani, suma de 603.058,41 RON a reintrat în conturile bancare al inculpatei S.C. C. S.A., deschise la QQ. şi RR. S.A., prin transferul bancar în trei tranşe a sumei totale de 603.058,41 RON, la datele de 15.05.2007 - 234.578 RON, 29.05.2007 - 233.570 RON şi 04.06.2007 - 134.910,41 RON, din contul S.C. II.., cu titlu de plată a unor rate la contracte de leasing financiar nr. x din 03.12.2006, nr. x din 17.01.2007, nr. x din 05.02.2007, referitor la care numitul SS., care figura ca administrator al utilizatorului S.C. TT. S.R.L. în cele trei contracte de leasing, neagă că ar fi participat la încheierea acestor contracte, şi cu titlu de avans la contractul de leasing nr. x din 30.05.2007, în care utilizator figurează S.C. II., contract care a avut ca obiect finanţarea unui utilaj care nu exista în realitate.

- în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în perioada aprilie - iunie 2007, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a sumei de 1.187.466 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a transferat din contul bancar al S.C. M. S.R.L., deschis la OO., fosta PP., în contul bancar al S.C. JJ. S.R.L., deschis la aceeaşi unitate bancară, această sumă, în patru tranşe, la datele de 13.04.2007 - 367.466 RON, 19.04.2007 - 400.000 RON, 24.05.2007 - 400.000 RON şi 01.06.2007 - 20.000 RON, în baza contractului de proiectare nr. x, proiect care ulterior nu a fost realizat, facturii proforme nr. x/18.04.2007 şi facturii nr. x/21.05.2007, facturi întocmite în fals, în cuprinsul cărora se menţiona vânzarea de către S.C. JJ. S.R.L. către S.C. M. S.R.L. a unei macarale turn "UU." tip x şi unui încărcător frontal "MM." x seria x, utilaje care nu existau în realitate, bani din care inculpatul A., administratorul S.C. JJ. S.R.L. a transferat apoi, la data de 24.05.2007, suma de 393.207 RON, în contul inculpatei S.C. C. S.A., cu titlu de rată achitată de utilizatorul S.C. JJ. S.R.L., pentru contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, cunoscând că aceşti bani proveneau din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.

- în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de spălare a banilor, în sumă totală de 220.597,64 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., în mod repetat, a folosit în interes personal împreună cu inculpata L. suma totală de 220.597,64 RON, reprezentând o parte din banii ridicaţi în mod repetat, câte 10.000 RON de fiecare dată, în perioada 16.05.2007 - 24.09.2007, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., de către inculpata L., cu titlu de "alte operaţiuni L."

- în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de spălare a banilor, în sumă totală de 637.000 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comisă de către inculpata S.C. C. S.A. în dauna O., după ce în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., a fost virată la data de 02.07.2008, de către S.C. WWW. S.R.L., suma de 2.000.000 RON, cu titlu de preţ al terenurilor cumpărate de această societate de la S.C. M. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/04.07.2008, terenuri care au fost achiziţionate iniţial de S.C. M. S.R.L. de la UUU., VVV.

SSS. şi TTT., cu bani obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., inculpatul E. a dobândit împreună cu inculpata L. suma toată de 637.000 RON, pe care aceasta din urmă a ridicat-o în mod repetat, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., câte 10.000 RON, cu titlu de "alte operaţiuni L." la următoarele date: 04.07.2008, 09.07.2008, 11.07.2008, 12.07.2008, 16.07.2008, 18.07.2008, 23.07.2008, 25.07.2008, 28.07.2008, 30.07.2008, 01.08.2008, 02.08.2008, 07.08.2008, 08.08.2008, 09.08.2008, 12.08.2008, 14.08.2008, 18.08.2008, 22.08.2008, 25.08.2008, 27.08.2008, 29.08.2008, 05.09.2008, 08.09.2008, 09.09.2008, 11.09.2008, 13.09.2008, 15.09.2008, 16.09.2008, 20.09.2008, 22.09.2008, 09.10.2008, 10.10.2008, 14.10.2008, 16.10.2008, 17.10.2008, 27.10.2008, 30.10.2008, 31.10.2008, 04.11.2008, 10.11.2008, 11.11.2008, 12.11.2008, 15.11.2008, 17.11.2008, 19.11.2008, 21.11.2008, 22.11.2008, la data de 25.11.2008 suma de 7.000 RON, iar la data de 03.07.2008 suma de 150.000 RON, cu titlu de restituire împrumut, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatului E. constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a declarat venituri impozabile, rezultate din tranzacţiile încheiate cu inculpata S.C. N. S.R.L., inculpata S.C. K. S.R.L. şi S.C. WWW. S.R.L., pentru care au fost emise facturile seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, şi seria x nr. x/09.07.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, şi seria x nr. x/15.10.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.07.2008, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit în sumă de 457.095 RON, şi operaţiunile efectuate, aferente tranzacţiilor încheiate cu inculpata S.C. I. S.R.L., inculpata S.C. N. S.R.L. şi S.C. WWW. S.R.L., pentru care au fost emise facturile seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, şi seria x nr. x/09.07.2008, şi seria x nr. x/15.10.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.07.2008, sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 873.576 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen.

Fapta inculpatului E. care, în calitate de administrator al S.C M. S.R.L., s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă a sediului social al S.C M. S.R.L. la adresa din mun. Târgu - Jiu, str. x - Severinului, nr. x, jud. Gorj, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa a constatat că, dispoziţiile C. pen. de la 1969 constituie o lege penală mai favorabilă pentru inculpatul E. având în vedere concursul de infracţiuni, cu spor facultativ, comparativ cu dispoziţiile C. pen. în vigoare care prevede pentru concursul de infracţiuni un spor fix şi obligatoriu.

A mai constatat prima instanţă că infracţiunile pentru care inculpatul E. a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011, procedând în consecinţă.

6. În legătură cu inculpatul F. s-a reţinut de în actul de acuzare că, având în vedere că, până la intrarea în vigoare a Noului C. pen. - 1 februarie 2014, avocaţii nu erau asimilaţi funcţionarilor publici sau altui salariat în situaţiile în care atestau identitatea părţilor, conţinutul sau data unui act, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, iar infracţiunea de fals în formă continuată a fost săvârşită de inculpatul F. până la data de 1 februarie 2014, ultimul act material fiind comis la data de 19.02.2010, s-a apreciat că încadrarea juridică a acestei infracţiuni, comisă de inculpatul F., este de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

La aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa a avut în vedere că, dispoziţiile C. pen. de la 1969 conţine dispoziţii mai favorabile, sub aspectul concursului de infracţiuni, motiv pentru care, instanţa a procedat la schimbarea încadrării juridice.

Prin urmare, fapta inculpatului, F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi care:

- la data de 18.02.2009, a atestat, în fals, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de vânzare - cumpărare, pe care l-a înregistrat sub nr. x/18.02.2009 şi în baza căruia au fost emise facturile fiscale seria x nr. x/06.03.2009 şi MED nr. x/06.03.2009 de către S.C. M. S.R.L., deşi cetăţeanul irakian ZZZ. nu a fost prezent la încheierea acestui contract de vânzare - cumpărare, ajutându-le în acest mod pe inculpatele L. şi S.C. N. S.R.L. să dobândească ansamblul de bunuri mobile şi imobile, pe care S.C. M. S.R.L. le achiziţionase anterior de la S.C. FFF. S.A. şi din al căror preţ achitase suma de 615.668 RON cu bani obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea către S.C. WWW. S.R.L. şi inculpata S.C. I. S.R.L. a unor terenuri cumpărate cu bani ce au fost obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii infracţiunii de înşelăciune în dauna O.;

- la data de 07.04.2009, a atestat, în fals, data, identitatea părţilor şi conţinutului contractului de cesiune de creanţă nr. x, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de aceasta, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. N. S.R.L., în valoare de 5.692.793,12 RON, pentru suma de 284.639,565 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile;

- la data de 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care a atestat şi data, identitatea părţilor şi conţinutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât şi al cedentului, prin care S.C. AAAA.., în calitate de cedent, ceda S.C. EEEE., în calitate de cesionar, dreptul de creanţă împotriva S.C. N. S.R.L., în valoare de 6.423.242,30 RON, pentru suma de 312.283,98 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 360 zile, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele L. şi S.C. N. S.R.L. să ascundă, în mod repetat, provenienţa banilor, în sumă de 3.522.513,86 RON, obţinuţi de către S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., sumă cu care a fost achitată cea mai mare parte din preţul bunurilor mobile şi imobile cumpărate de S.C. M. S.R.L. şi apoi înstrăinate către inculpata S.C. N. S.R.L., bunuri care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în baza căruia a fost emisă factura seria x nr. x/11.11.2008, (suma de 1.956.545,86 RON din preţul achitat de S.C. M. S.R.L. pentru terenuri provenind din infracţiunea de înşelăciune), şi facturilor nr. x/09.05.2008 (suma de 812.400 RON, din preţul achitat de S.C. M. S.R.L. pentru oţet, provenind din infracţiunea de înşelăciune), nr. x/27.05.2008 (suma de 52.900 RON, din preţul achitat de S.C. M. S.R.L. pentru liniile de umplere, etichetare, baxat, provenind din infracţiunea de înşelăciune) nr. x/06.03.2009 şi nr. x/06.03.2009 (suma de 615.668 RON, din preţul achitat de S.C. M. S.R.L. pentru ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, provenind din infracţiunea de înşelăciune şi din vânzarea unor bunuri cumpărate iniţial cu bani provenind din infracţiunea de înşelăciune) şi s-a achitat de S.C. M. S.R.L. în avans marfa menţionată în cuprinsul facturii fiscale seria x nr. x/09.07.2008, emisă de către S.C. N. S.R.L., în sumă de 85.000 RON, sumă ce provenea din vânzarea unor bunuri cumpărate iniţial cu bani provenind din infracţiunea de înşelăciune, marfă care nu a fost predată ulterior către SC. M. S.R.L.;

- la data de 06.04.2009, a întocmit şi a atestat, în fals, data, identitatea părţilor şi conţinutului contractului de cesiune de creanţă nr. x, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. K. S.R.L., în valoare de 2.777.504,64 RON, pentru suma de 138.875,232 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, şi

- la data de 19.02.2010, a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care a atestat şi data, identitatea părţilor şi conţinutul acestuia, pe care l-a semnat, atât în calitate de reprezentant al cesionarului, cât şi al cedentului, prin care S.C. AAAA.., în calitate de cedent, ceda S.C. EEEE., în calitate de cesionar, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. K. S.R.L, în valoare de 3.308.004,64 RON, pentru suma de 165.400.23 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, ajutându-le, în acest mod, pe inculpatele J. şi S.C. K. S.R.L. să ascundă provenienţa banilor, în cuantum de 1.664.174,17 RON, obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., bani cu care a fost plătită de către S.C. M. S.R.L. cea mai mare parte din preţul terenurilor, care apoi au fost înstrăinate către aceasta către inculpata S.C. K. S.R.L., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în baza căruia a fost emisă factura seria x nr. x/11.11.2008, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la spălare a banilor în formă continuată, instanţa a reţinut, pe baza aspectelor evidenţiate la reţinerea situaţiei de fapt că, fapta inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat la ascunderea provenienţei ilicite a banilor în sumă totală de 5.186.688,03 RON (3.522.513,86 RON + 1.664.174,17 RON), obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., prin comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, precum şi prin crearea unor societăţi de tip off-shore, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

Suplimentar, instanţa a mai reţinut că, la epoca săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare a banilor inculpatul F. era supus obligaţiilor ce-i incumbau în calitate de entitate raportoare conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 656/2002 (art. 10 în forma actuală) pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, calitate în care, avocaţii, şi furnizorii de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice aveau în primul rând obligaţia de cunoaştere a clientelei, fiind supuşi prevederilor obligaţiilor prev. de art. 91 din Legea nr. 656/2002 introdus prin art. I pct. 14 din O.U.G. nr. 53/2008.

7. În drept, faptele inculpatului H., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 1.420.301 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 05.12.2008, a primit de la S.C. II.., fostă S.C II.., din contul deschis de aceasta la OO., fosta PP., prin transfer bancar, suma 100.000 RON, pe care S.C II.. o primise prin transfer bancar la data de 04.12.2008, de la S.C. M. S.R.L., din contul acesteia deschis la WW., în baza facturii fiscale false seria x, nr. x/01.04.2007, în contul inculpatei S.C. I. S.R.L., deschis la XX. Sucursala Mehedinţi, cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 23.11.2008, antecontract care nu s-a finalizat ulterior prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, bani pe care i-a transferat în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., la data de 08.12.2008, cu titlu de achitare a unei rate din preţul terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care îl achiziţionase de la această societate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, iar la data de 28.05.2009, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., pentru a ascunde provenienţa ilicită a sumei de 1.320.301 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat o mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea terenului în suprafaţă de 7500 mp de la S.C. GGGGGG. S.A., împreună cu inculpatul D., administrator al S.C. II., a încheiat în fals, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II., fostă S.C II., ceda inculpatei S.C. I. S.R.L. dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, în sumă de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x, nr. x/01.04.2007, valoare la care inculpaţii H. şi D. au adăugat penalităţi de întârziere pentru a fi egală cu valoarea creanţei pe care S.C. M. S.R.L. o avea împotriva inculpatei S.C. I. S.R.L., cesiune de creanţă prin care inculpatul H., în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., stinge, în urma compensaţiei, datoria în cuantum de 1.904.033 RON, pe care S.C. I. S.R.L. o avea către S.C. M. S.R.L., ce rezulta din contravaloarea terenului în suprafaţa de 7500 mp, pe care îl cumpărase de la S.C. M. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008 şi al cărei preţ îl achitase numai parţial, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpatului H., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la data de 15 octombrie 2012, datorate şi neachitate către S.C. M. S.R.L., provenind din preţul neachitat al terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care l-a achiziţionat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008 şi pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală nr. x/11.11.2008, preţ din care până în prezent a fost achitată numai suma de 100.000 RON, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit pentru aceste venituri în sumă de 320.645 RON, fără a mai relua motivarea expusă la reţinerea situaţiei de fapt, instanţa a pronunţat o soluţie de achitare, pentru fapta fiind una de natură civilă.

Fapta inculpatului H., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. I. S.R.L., a evidenţiat în actele contabile ale inculpatei S.C. I. S.R.L. o cheltuială în cuantum de 95.202 RON, în baza contractului de cesiune de creanţă fals, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II.., fostă S.C II.., ceda către inculpata S.C. I. S.R.L., dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x VDS, nr. x/01.04.2007, pentru suma de 95.202 RON, pe care S.C. I. S.R.L. nu a plătit-o către S.C II.., societate care avea calitatea de cedent în acest contract, micşorându-şi în acest fel veniturile, pentru a nu plăti către bugetul de stat un impozit pe profit în sumă de 15.232 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului H., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., cu ocazia vânzării terenului în suprafaţă de 7500 mp, cumpărat anterior de la S.C. M. S.R.L., către S.C. FFFF. S.R.L., în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28 mai 2012, prin care inculpata S.C. I. S.R.L., în calitate de vânzătoare, reprezentată de asociatul unic şi administratorul H., vindea către S.C. FFFF. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, reprezentată de GGGG., conform împuternicirii nr. x/19.04.2012, întocmită de inculpatul F., terenul în suprafaţă de 7.500 mp, situat în mun. Craiova, cartier Craioviţa Nouă, Bld. x nr. x, jud. Dolj, cu preţul de 505.000 RON, la care se adăuga TVA în sumă de 121.200 RON, în baza căruia a fost emisă factura nr. x/28.05.2012, în urma subevaluării preţului, cu care a vândut acest teren, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a inculpatei S.C. I. S.R.L. venituri în sumă de 1.263.095 RON, sustrăgându-se de la plata uni impozit pe profit în sumă de 255.845 RON, şi cheltuieli nedeductibile în sumă de 335.938 RON, sustrăgându-se de la pata TVA în sumă de 214.738 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

În legătură cu aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa a constatat că, dispoziţiile C. pen. de la 1969 reprezintă o lege mai favorabilă pentru inculpatul H. având în vedere concursul de infracţiuni şi instituţia prescripţiei răspunderii penale.

Prin urmare, după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, a încetat procesul penal faţă de inculpatul H., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă săvârşită la data de 28.05.2009).

Astfel, termenul de prescripţie, potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. de la 1969 a fost de 5 ani, având în vedere că, legea prevedea pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de până la 2 ani.

Potrivit art. 124 alin. (1) C. pen. de la 1969, forma în vigoare la momentul săvârşirii faptei, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă jumătate.

La data 22 aprilie 2012 art. 124 din partea 1, titlul VII, capitolul II modificat de Art. I, punctul 3, din Legea nr. 63/2012 a fost modificat legiuitorul menţionând că, prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată.

Prin urmare, constatând incidenţa unei legi penale mai favorabile, instanţa a apreciat că, termenul de prescripţie specială, trebuie calculat potrivit legii sub imperiul căreia a început să curgă, de la data comiterii infracţiunii, respectiv 28.05.2009.

În raport de această dată, inculpatul H. nu mai poate fi tras la răspundere penală pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. (referitor la fapta inculpatului de a nu declara organelor fiscale şi de a nu a vira către bugetul de stat impozitul pe profit pentru venituri din sume prescrise), pentru aceleaşi considerente, fără a mai relua motivarea anterioară aplicabilă şi acestui inculpat.

8. Cu privire la persoana juridică, S.C. I. S.R.L., având în vedere că, potrivit art. 148 C. pen., răspunderea penală a persoanei juridice se prescrie în condiţiile prevăzute de lege pentru persoana fizică, dispoziţiile art. 153 - 156 aplicându-se în mod corespunzător şi pentru faptul că, persoana juridică S.C. I. S.R.L a săvârşit infracţiunile prin intermediul inculpatului H., pentru aceleaşi argumente juridice ca şi în cazul acestei ultimului inculpat şi fără a mai fi reluate, s-a dispus o soluţie de încetare a procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani, respectiv o soluţie de achitare pentru infracţiunea de evaziune fiscală.

Ca urmare, instanţa a reţinut că, fapta inculpatei persoană juridică S.C. I. S.R.L., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpatul H., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 1.420.301 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 05.12.2008, a primit de la S.C. II.., fostă S.C II.., din contul deschis de aceasta la OO., fosta PP., prin transfer bancar, suma 100.000 RON, pe care S.C II.. o primise prin transfer bancar, la data de 04.12.2008, de la S.C. M. S.R.L., din contul acesteia deschis la WW., în baza facturii fiscale false seria x, nr. x/01.04.2007, în contul său, deschis la XX. Sucursala Mehedinţi, cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 23.11.2008, antecontract care nu s-a finalizat ulterior prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, bani pe care i-a transferat din nou în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., la data de 08.12.2008, cu titlu de achitare a unei rate din preţul terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care îl achiziţionase de la această societate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, iar la data de 28.05.2009, pentru a ascunde provenienţa ilicită a sumei de 1.320.301 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către inculpata S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat o mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea terenului în suprafaţă de 7500 mp de la S.C. GGGGGG. S.A., împreună cu S.C II.., reprezentată de inculpatul D., a încheiat în fals, prin administratorul său, inculpatul H., contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II.., fostă S.C II.., îi ceda dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, în sumă de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x, nr. x/01.04.2007, valoare la care administratorul său, inculpatul H., împreună cu inculpatul D. au adăugat penalităţi de întârziere pentru a fi egală cu valoarea creanţei pe care S.C. M. S.R.L. o avea împotriva sa, cesiune de creanţă prin care inculpata S.C. I. S.R.L., în urma compensaţiei, stinge datoria în cuantum de 1.904.033 RON, pe care o avea către S.C. M. S.R.L., ce rezulta din contravaloarea terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care îl cumpărase de la S.C. M. S.R.L., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală nr. x/11.11.2008 şi al cărei preţ îl achitase numai parţial, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatei S.C. I. S.R.L., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpatul H., nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la data de 15 octombrie 2012, datorate şi neachitate către S.C. M. S.R.L., provenind din preţul neachitat al terenului în suprafaţă de 7500 mp, pe care l-a achiziţionat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008 şi pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, preţ din care până în prezent a fost achitată numai suma de 100.000 RON, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit pentru aceste venituri în sumă de 320.645 RON, nu este o faptă de natură civilă.

Fapta inculpatei S.C. I. S.R.L., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpatul H., a evidenţiat în actele contabile o cheltuială în cuantum de 95.202 RON, în baza contractului de cesiune fals, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II.., fostă S.C II.., ceda către S.C. I. S.R.L., dreptul de creanţă împotriva S.C. M. S.R.L., care nu exista în realitate, de 1.904.033 RON, ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x VDS, nr. x/01.04.2007, pentru suma de suma de 95.202 RON, pe care S.C. I. S.R.L. nu a plătit-o către S.C II.., societate care avea calitatea de cedent în acest contract, micşorându-şi în acest fel veniturile, pentru a nu plăti către bugetul de stat un impozit pe profit în sumă de 15.232 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatei S.C. I. S.R.L., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpatul H., cu ocazia vânzării terenului în suprafaţă de 7500 mp, cumpărat anterior de la S.C. M. S.R.L., către S.C. FFFF. S.R.L., în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28 mai 2012, prin care S.C. I. S.R.L., în calitate de vânzătoare, reprezentată de asociatul unic şi administratorul H., vindea S.C. FFFF. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, reprezentată de GGGG., conform împuternicirii nr. x/19.04.2012, întocmită de inculpatul F., terenul în suprafaţă de 7.500 mp, situat în mun. Craiova, cartier Craioviţa Nouă, Bld. x nr. x, jud. Dolj, cu preţul de 505.000 RON, la care se adăuga TVA în sumă de 121.200 RON, în baza căruia a fost emisă factura nr. x/28.05.2012, în urma subevaluării preţului, cu care a vândut acest teren, nu a înregistrat în evidenţa sa contabilă venituri în sumă de 1.263.095 RON, sustrăgându-se de la plata uni impozit pe profit în sumă de 255.845 RON, şi cheltuieli nedeductibile în sumă de 335.938 RON, sustrăgându-se de la pata TVA în sumă de 214.738 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa a constatat că dispoziţiile C. pen. de la 1969 constituie lege penală mai favorabilă, având în vedere concursul de infracţiuni şi prescripţia răspunderii penale.

Prin urmare, după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1)1 lit. b) şi alin. (3) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, a încetat procesul penal faţă de inculpata S.C. I. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă săvârşită la data de 28.05.2009) şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, faptă prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.

Infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 se pedepseşte de lege cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Astfel, potrivit art. 122 alin. (1)1 lit. b) C. pen. de la 1969, termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana juridică este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani sau amenda.

Având în vedere ultimul act de spălare a banilor care s-a comis la data de 28.05.2009, instanţa a constatat că, termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni, s-a împlinit la data de 27.11.2016.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. instanţa a achitat pe inculpata S.C. I. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. (referitor la fapta inculpatei de a nu declara organelor fiscale şi de a nu a vira către bugetul de stat impozitul pe profit pentru venituri din sume prescrise).

9. În drept, fapta inculpatei J., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. K. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 1.764.174,17 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 05.12.2008, a primit de la S.C. II.., fostă S.C II.., administrată de inculpatul D., din contul deschis de aceasta la OO., fosta PP., prin transfer bancar, suma 100.000 RON, pe care S.C. II.. o primise prin transfer bancar la data de 04.12.2008, de la S.C. M. S.R.L., din contul acesteia deschis la WW., în baza facturii fiscale false seria x VDS, nr. x/01.04.2007, în contul inculpatei S.C. K. S.R.L., deschis la QQ., cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.11.2008, antecontract care nu s-au finalizat ulterior prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, bani din care a transferat, din nou, în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., în două tranşe, la data de 13.01.2009, suma de 40.000 RON, iar la data de 26.01.2009, suma de 25.000 RON, cu titlu de achitare a unor rate din preţul terenurilor pe care le achiziţionase de la această societate, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală nr. x/11.11.2008, şi, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde provenienţa ilicită a sumei 1.664.174,17 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat cea mai mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea terenurilor în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzători GGG. şi HHH., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/21.03.2007 - vânzători III. şi JJJ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/03.08.2007 - vânzător FFFFFF., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.09.2007 - vânzător LLL., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/06.11.2007 - vânzătoare MMM., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.01.2008 - vânzători NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR., inculpata J. a încheiat la data de 11.11.2008, cu S.C M. S.R.L., reprezentată de inculpatul E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, având ca obiect terenurile anterior-menţionate şi terenul cumpărat de S.C. M. S.R.L. de la numiţii HHHH. şi IIII., al cărui preţ nu a fost achitat cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, apoi a achitat numai suma de 125.000 RON, din preţul acestor terenuri, iar diferenţa de 2.877.504,64 RON nu a mai achitat-o, apelând la serviciile inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pe care l-a determinat şi l-a ajutat să întocmească în fals, în data de 06.04.2009, contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care acest inculpat, în calitate de avocat, a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului acestui contract, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva S.C. K. S.R.L., în valoare de 2.777.504,64 RON, după cum a fost stabilit de inculpata J., pentru suma de 138.875,232 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, inculpata J. semnând apoi acest contract de cesiune de creanţă la rubrica "Cesionar S.C. AAAA.", prin imitarea semnăturii numitei DDDD., şi la rubrica "Cedent S.C. M. S.R.L.", apoi, la data de 19.02.2010, l-a determinat din nou pe inculpatul F. să încheie în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, prin care AAAA. - în calitate de cedent, reprezentată legal de inculpatul F., ceda către EEEE., în calitate de cesionar, reprezentată legal de inculpatul F., dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. K. S.R.L., în valoare totală de 3.308.004,64 RON, pentru suma de 165.400,23 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, prin schimbarea creditorilor, ca urmare a cedării fictive a drepturilor de creanţă, fiind ascunsă provenienţa ilicită a banilor în sumă de 1.664.174,17 RON, cu care a fost achitată de S.C. M. S.R.L. cea mai mare parte din preţul terenurilor cumpărate de la numiţii YY., GGG., HHH., III., JJJ., FFFFFF., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. Şi RRR., întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpatei J., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. K. S.R.L., nu a înregistrat în evidenţele contabile ale acestei societăţi venitul din sume prescrise la data de 15 octombrie 2012, datorat şi neachitat către S.C. M. S.R.L., în cuantum de 2.877.504,64 RON, provenind din preţul neachitat al terenurilor achiziţionate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008 şi pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, preţ din care, până în prezent, a fost achitată numai suma de 125.000 RON, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit în sumă de 460.400,74 RON, aferent acestui venit, instanţa a pronunţat o soluţie de achitare, fapta fiind una de natură civilă.

Prin urmare, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. instanţa a achitat pe inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005. (referitor la fapta inculpatei de a nu declara organelor fiscale şi de a nu a vira către bugetul de stat impozitul pe profit pentru venituri din sume prescrise).

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile instanţa a reţinut că, C. pen. de la 1969 este o lege penală mai favorabilă pentru inculpata J., având în vedere instituţia concursului de infracţiuni.

10. În drept, fapta inculpatei S.C. K. S.R.L., care, prin intermediul administratorului său, inculpata J., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 1.764.174,17 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor bunuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., la data de 05.12.2008, a primit de la S.C. II.., fostă S.C II.., administrată de inculpatul D., din contul deschis de aceasta la OO., fosta PP., prin transfer bancar, suma 100.000 RON, pe care S.C. II.. o primise prin transfer bancar la data de 04.12.2008, de la S.C. M. S.R.L., din contul acesteia deschis la WW., în baza facturii fiscale false seria x, nr. x/01.04.2007, în contul său deschis la QQ., cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.11.2008, antecontract care nu s-au finalizat ulterior prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare, bani din care a transferat, din nou, în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., în două tranşe, la data de 13.01.2009, suma de 40.000 RON, iar la data de 26.01.2009, suma de 25.000 RON, cu titlu de achitare a unor rate din preţul terenurilor pe care le achiziţionase de la această societate, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală nr. x/11.11.2008, şi, tot în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde provenienţa ilicită a sumei 1.664.174,17 RON, reprezentând o altă parte din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., cu care S.C. M. S.R.L. a achitat cea mai mare parte din preţul plătit pentru achiziţionarea terenurilor în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.03.2007 - vânzători GGG. şi HHH., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/21.03.2007 - vânzători III. şi JJJ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/03.08.2007 - vânzător FFFFFF., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.09.2007 - vânzător LLL., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/06.11.2007 - vânzătoare MMM., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.01.2008 - vânzători NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR., a încheiat, prin administratorul său, inculpata J., la data de 11.11.2008, cu S.C M. S.R.L., reprezentată de inculpatul E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, având ca obiect terenurile anterior-menţionate şi terenul cumpărat de S.C. M. S.R.L. de la numiţii HHHH. şi IIII., al cărui preţ nu a fost achitat cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, apoi a achitat numai suma de 125.000 RON, din preţul acestor terenuri, iar diferenţa de 2.877.504,64 RON nu a mai achitat-o, apelând la serviciile inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pe care l-a determinat şi l-a ajutat, prin administratorul său J., să întocmească în fals, în data de 06.04.2009, contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care acest inculpat, în calitate de avocat, a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului acestui contract, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva sa, în valoare de 2.777.504,64 RON, după cum a fost stabilit de inculpata J., pentru suma de 138.875,232 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, semnând apoi acest contract de cesiune de creanţă, prin administratorul său, inculpata J., la rubrica "Cesionar S.C. AAAA.", prin imitarea semnăturii numitei DDDD., şi la rubrica "Cedent S.C. M. S.R.L.", apoi, la data de 19.02.2010, l-a determinat din nou pe inculpatul F. să încheie în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, prin care AAAA. - în calitate de cedent, reprezentată legal de inculpatul F., ceda către EEEE., în calitate de cesionar, reprezentată legal de inculpatul F., dreptul de creanţă împotriva sa, în valoare totală de 3.308.004,64 RON, pentru suma de 165.400,23 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, prin schimbarea creditorilor, ca urmare a cedării fictive a drepturilor de creanţă, fiind ascunsă provenienţa ilicită a banilor în sumă de 1.664.174,17 RON, cu care a fost achitată de S.C. M. S.R.L. cea mai mare parte din preţul terenurilor cumpărate de la numiţii YY., GGG., HHH., III., JJJ., FFFFFF., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ. şi RRR., întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., şi a unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 reţinută în sarcina inculpatei S.C. K. S.R.L., constând în acea că, prin intermediul administratorului său, inculpata J., nu a înregistrat în evidenţele contabile ale acestei societăţi venitul din sume prescrise la data de 15 octombrie 2012, datorat şi neachitat către S.C. M. S.R.L., în cuantum de 2.877.504,64 RON, provenind din preţul neachitat al terenurilor achiziţionate în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008 şi pentru care S.C M. S.R.L. a emis factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, preţ din care, până în prezent, a fost achitată numai suma de 125.000 RON, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit în sumă de 460.400,74 RON, aferent acestui venit, s-a pronunţat o soluţie de achitare, fapta fiind una de natură civilă.

Constatând că, legea penală mai favorabilă este C. pen. de la 1969, şi având în vedere concursul de infracţiunii, instanţa a procedat astfel cum s-a arătat în debutul prezentelor considerente.

11. În drept, fapta inculpatei L., constând în aceea că, în calitate de administrator al inculpatei S.C. N. S.R.L. în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 3.522.513,86 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. (în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O.), şi din vânzarea unor terenuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., l-a determinat pe inculpatul F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, să ateste în fals, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de vânzare - cumpărare, pe care acesta l-a înregistrat sub nr. x/18.02.2009 şi în baza căruia au fost emise facturile fiscale seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.03.2009, în numele S.C. M. S.R.L., deşi cetăţeanul irakian ZZZ. nu a fost prezent la încheierea acestui contract de vânzare - cumpărare, inculpata semnând apoi acest contract şi la rubrica vânzător, contract în cuprinsul căruia se menţiona că S.C. M. S.R.L., care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., vindea către S.C. N. S.R.L., reprezentată de inculpata L., cu suma de 2.527.272,75 RON, bunurile mobile şi imobile care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/31.08.2007, respectiv: ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi; ulterior, după ce a cumpărat în numele S.C. M. S.R.L. următoarelor terenuri achiziţionate în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/20.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat x/25.05.2007 - vânzătoare ZZ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/01.06.2007 - vânzătoare AAA., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/11.05.2007 - vânzătoare BBB. şi contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.09.2007 - vânzătoare S.C. CCC. S.R.L - din al căror preţ suma de 1.956.545,86 RON a fost achitată cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a încheiat la data de 11.11.2008, în calitate de administrator al inculpatei S.C. N. S.R.L., cu S.C M. S.R.L., reprezentată de inculpatul E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în baza căruia a fost emisă factura seria x nr. x/11.11.2008, având ca obiect terenurile sus-menţionate, a cumpărat de la S.C. M. S.R.L., în baza facturilor seria x nr. x/09.05.2008 - oţetul alimentar, de fermentaţie din vin, vărsat, şi oţetul alimentar de fermentaţie din vin, îmbuteliat în sticle de 1 litru, achiziţionat de S.C. M. S.R.L. de la S.C. DDD. S.R.L. - din al cărui preţ suma de 812.400 RON a fost achitată din bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., seria x nr. x/27.05.2008 - liniile de umplere, etichetare, baxat, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la EEE. - din al căror preţ suma de 52.900 RON a fost achitată din bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.03.2009 - ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la S.C. FFF. S.A. - din al cărui preţ suma de 615.668 RON a fost achitată cu bani (provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O. şi din vânzarea unor terenuri către S.C. WWW. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., terenuri cumpărate anterior de S.C. M. S.R.L. cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.), şi a emis, în numele inculpatei S.C. N. S.R.L., factura fiscală seria x nr. x/09.07.2008, în cuprinsul căreia se menţiona vânzarea de marfă către S.C. M. S.R.L., în sumă de 85.000 RON, sumă pe care o achită în avans, din contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW., către S.C. N. S.R.L., din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în urma vânzării unor terenuri către S.C. WWW. S.R.L., terenuri cumpărate anterior de aceasta cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., marfă care nu a mai fost predată ulterior către S.C. M. S.R.L., iar, după ce a achitat numai suma de 1.210.562,75 RON din preţul cu care a cumpărat aceste bunuri de la S.C. M. S.R.L., în calitate de administrator al S.C. N. S.R.L., pentru diferenţa neachitată de 4.848.756,56 RON, în care era inclusă şi contravaloare mărfii nelivrate de 85.000 RON, la care s-a adăugat şi diferenţa neachitată din contravaloarea facturilor seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, nr. seria x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, nr. seria x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008 şi seria x nr. x/06.04.2008, referitoare la alte bunuri achiziţionate de inculpata S.C. N. S.R.L., prin intermediul său, de la S.C. M. S.R.L., aceste bunuri nefiind cumpărate cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., în total diferenţă neachitată 5.692.793.17 RON, a apelat la serviciile inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pe care l-a ajutat şi l-a determinat să întocmească în fals, în data de 07.04.2009, contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care acest inculpat, în calitate de avocat, a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului acestui contract, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. N. S.R.L., în valoare de 5.692.793.17 RON, pentru suma de 284.639,565 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, inculpata L. semnând apoi acest contract de cesiune de creanţă la rubrica "Cesionar S.C. AAAA.", prin imitarea semnăturii numitei DDDD., şi la rubrica "Cedent S.C. M. S.R.L.", apoi, la data de 19.02.2010, l-a determinat din nou pe inculpatul F. să încheie în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, prin care AAAA. - în calitate de cedent, reprezentată legal de inculpatul F., ceda către EEEE., în calitate de cesionar, reprezentată legal de inculpatul F., dreptul de creanţă împotriva S.C. N. S.R.L., în valoare totală de 6.423.242,32 RON, în care era inclus şi dreptul de creanţă în valoare de 5.692.793.17 RON, pentru suma de 312.283,98 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 360 zile, prin schimbarea creditorilor, ca urmare a cedării fictive a drepturilor de creanţă, fiind ascunsă provenienţa ilicită a banilor în sumă de 3.522.513,86 RON, cu care a fost achitat de S.C. M. S.R.L. o mare parte din preţul bunurile sus - menţionate, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen. şi ale unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Fapta inculpatei L., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de spălare a banilor provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., în mod repetat, a folosit în interes personal împreună cu inculpatul E., suma totală de 857597,64 RON, obţinută de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O. şi din vânzarea unor terenuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., formată din suma 220.597,64 RON, reprezentând o parte din banii ridicaţi de aceasta în mod repetat, câte 10.000 RON de fiecare dată, în perioada 16.05.2007 - 24.09.2007, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., cu titlu de "alte operaţiuni L.", bani obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O. şi din suma de 637.000 RON, bani ce proveneau din cei 2.000.000 RON, viraţi de S.C. WWW. S.R.L., la data de 02.07.2008, în contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW., cu titlu de preţ al terenurilor care au fost achiziţionate iniţial de S.C. M. S.R.L. de la UUU., VVV., SSS. şi TTT., cu bani obţinuţi în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi pe care i-a ridicat în mod repetat, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., câte 10.000 RON, de fiecare dată, cu titlu de "alte operaţiuni L." la următoarele date: 04.07.2008, 09.07.2008, 11.07.2008, 12.07.2008,16.07.2008, 18.07.2008, 23.07.2008, 25.07.2008, 28.07.2008, 30.07.2008, 01.08.2008. 02.08.2008, 07.08.2008, 08.08.2008, 09.08.2008, 12.08.2008, 14.08.2008, 18.08.2008, 22.08.2008, 25.08.2008, 27.08.2008, 29.08.2008, 05.09.2008, 08.09.2008, 09.09.2008, 11.09.2008, 13.09.2008, 15.09.2008, 16.09.2008, 20.09.2008, 22.09.2008, 09.10.2008, 10.10.2008, 14.10.2008, 16.10.2008, 17.10.2008, 27.10.2008, 30.10.2008, 31.10.2008, 04.11.2008, 10.11.2008, 11.11.2008, 12.11.2008, 15.11.2008, 17.11.2008, 19.11.2008, 21.11.2008, 22.11.2008, la data de 25.11.2008 suma de 7.000 RON, iar la data de 03.07.2008 suma de 150.000 RON, cu titlu de "restituire împrumut asociat L.", cunoscând provenienţa ilicită a acestor bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.

Inculpata L., a mai fost acuzată pentru săvârşirea unei alte infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., constând în aceea că, în calitate de administrator al S.C. N. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la datele de 09.06.2011, 09.07.2011, 11.12.2011, 11.02.2012, 06.05.2012, 15.10.2012, 31.12.2012, şi 15.05.2013, datorate şi neachitate către S.C. M. S.R.L., în cuantum total de 5.692.793 RON, provenind din preţul neachitat al bunurilor achiziţionate în baza facturilor seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.04.2009 şi din avansul primit pentru marfa nelivrată către S.C. M. S.R.L., în baza facturii seria x nr. x/09.07.2008, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit pentru aceste venituri în sumă de 910.846,99 RON.

În legătură cu infracţiunea de, evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., reţinută în sarcina inculpatei L., constând în aceea că, în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a declarat venituri impozabile în sumă de 3.244.987 RON, rezultate din tranzacţiile încheiate de S.C. M. S.R.L. cu inculpata S.C. N. S.R.L., inculpata S.C. K. S.R.L. şi S.C. WWW. S.R.L., pentru care au fost emise facturile seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.04.2009, seria x nr. x/09.07.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, şi seria x nr. x/15.10.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.07.2008, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit în sumă de 519.198 RON, şi operaţiunile efectuate, aferente tranzacţiilor încheiate cu inculpata S.C. I. S.R.L., inculpata S.C. N. S.R.L. şi S.C. WWW. S.R.L., pentru care au fost emise facturile seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.04.2009, seria x nr. x/09.07.2008 şi seria x nr. x/15.10.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/04.07.2008, sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 1.124.853 RON, instanţa a pronunţat o soluţie de achitare.

În drept, fapta inculpatei L., constând în aceea că, pentru a ascunde provenienţa ilicită a banilor în sumă de 230.000 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. din vânzarea unor terenuri către inculpatele S.C. I. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L., terenuri achiziţionate iniţial de aceasta cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune comisă de S.C. C. S.A. în dauna O., în data de 04.12.2008, a transferat, în baza facturii fiscale false seria x, nr. x/01.04.2007, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., în contul S.C. II.. deschis la OO., această sumă de 230.000 RON, bani din care inculpatul D. a transferat apoi suma de 100.000 RON, la data de 04.12.2008, în contul inculpatei S.C. K. S.R.L., deschis la QQ., cu titlu de avans, din preţul terenurilor menţionate în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.11.2008, şi suma de 100.000 RON, la data de 04.12.2008, în contul inculpatei S.C. I. S.R.L., deschis la XX. Sucursala Mehedinţi, cu titlu de avans din preţul terenului menţionat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.11.2008, antecontracte care nu s-au finalizat prin încheierea contractelor de vânzare - cumpărare, iar apoi inculpatul H., administrator al inculpatei S.C. I. S.R.L., a transferat suma de 100.000 RON din nou în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., iar inculpata J., administrator al inculpatei S.C. K. S.R.L., a transferat în două tranşe suma totală de 65.000 RON, din cei 100.000 RON, din nou în contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW., instanţa a pronunţat o soluţie de achitare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen.

Astfel, cu privire la soluţiile de achitare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. instanţa, în esenţă, a reţinut că, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată nu se poate reţine că inculpata L. a fost administratorul de fapt al S.C. M. S.R.L. şi ar fi avut obligaţia de ţinere a contabilităţii, în acord cu apărarea, acesta fiind atributul exclusiv al administratorului unic, inculpatul E.

În legătură cu aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa a constatat că, dispoziţiile C. pen. de la 1969 reprezintă o lege mai favorabilă pentru inculpata L., având în vedere concursul de infracţiuni.

Prin urmare, după schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatei L. din două infracţiuni de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen., instanţa, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen..(referitor la fapta inculpatei de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prin neînregistrarea în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la datele de 09.06.2011, 09.07.2011, 11.12.2011, 11.02.2012, 06.05.2012, 15.10.2012, 31.12.2012, şi 15.05.2013,), fapta fiind una de natură civilă.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. instanţa a achitat pe inculpata L., în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 şi art. 5 C. pen. (referitor la fapta inculpatei de a de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a declarat venituri impozabile în sumă de 3.244.987 RON), fapta nerealizând elementele de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală, întrucât, din probele administrate în cauză, nu a rezultat că inculpata ar fi fost administratorul de fapt al S.C. M. S.R.L.

În ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatei, instanţa a procedat astfel cum s-a arătat în debutul prezentelor considerente.

12. Fapta inculpatei, persoană juridică, S.C. N. S.R.L., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpata L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a ascunde originea ilicită a banilor în sumă totală de 3.522.513,86 RON, obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în baza facturii fiscale false nr. x/04.04.2007, în urma comiterii de către S.C. C. S.A. a infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi din vânzarea unor terenuri achiziţionate iniţial cu bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., l-a determinat pe inculpatul F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, să ateste în fals, identitatea părţilor şi conţinutul contractului de vânzare - cumpărare, pe care acesta l-a înregistrat sub nr. x/18.02.2009 şi în baza căruia au fost emise facturile fiscale seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.03.2009, în numele S.C. M. S.R.L., deşi cetăţeanul irakian ZZZ. nu a fost prezent la încheierea acestui contract de vânzare - cumpărare, inculpata semnând apoi acest contract, prin intermediul administratorului său L., şi la rubrica vânzător, contract în cuprinsul căruia se menţiona că S.C. M. S.R.L., care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., vindea către S.C. N. S.R.L., reprezentată de inculpata L., cu suma de 2.527.272,75 RON, bunurile mobile şi imobile care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/31.08.2007, respectiv: ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, apoi, după ce administratorul său L. a cumpărat în interesul său, în numele S.C. M. S.R.L., următoarele terenuri în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/20.03.2007 - vânzător YY., contractului de vânzare - cumpărare autentificat x/25.05.2007 - vânzătoare ZZ., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/01.06.2007 - vânzătoare AAA., contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub x/11.05.2007- vânzătoare BBB. şi contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.09.2007 - vânzătoare S.C. CCC. S.R.L - din al căror preţ suma de 1.956.545,86 RON a fost achitată cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., a încheiat la data de 11.11.2008, prin administratorul său, inculpata L., cu S.C. M. S.R.L., reprezentată de inculpatul E., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, în baza căruia a fost emisă factura seria x nr. x/11.11.2008, având ca obiect terenurile sus-menţionate, a cumpărat de la S.C. M. S.R.L., în baza facturilor seria x nr. x/09.05.2008 - oţetul alimentar, de fermentaţie din vin, vărsat, şi oţetul alimentar de fermentaţie din vin, îmbuteliat în sticle de 1 litru, achiziţionat de S.C. M. S.R.L. de la S.C. DDD. S.R.L. - din al cărui preţ suma de 812.400 RON a fost achitată din bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., seria x nr. x/27.05.2008 - liniile de umplere, etichetare, baxat, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la EEE. - din al căror preţ suma de 52.900 RON a fost achitată din bani proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.03.2009 - ansamblul de bunuri mobile şi imobile situate în mun. Drobeta Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinţi şi în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, achiziţionate de S.C. M. S.R.L. de la S.C. FFF. S.A. - din al cărui preţ suma de 615.668 RON a fost achitată cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O. şi din vânzarea unor terenuri către S.C. WWW. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L., terenuri cumpărate anterior de S.C. M. S.R.L. cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi a emis factura fiscală seria x nr. x/09.07.2008, în cuprinsul căreia se menţiona vânzarea de marfă către S.C. M. S.R.L., în sumă de 85.000 RON, sumă pe care administratorul său, inculpata L., i-o achită în avans, din contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW., din banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. în urma vânzării unor terenuri către S.C. WWW. S.R.L., terenuri cumpărate anterior de aceasta cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., marfă care nu a mai fost predată ulterior către S.C. M. S.R.L., iar, după ce a achitat numai suma de 1.210.562,75 RON din preţul cu care a cumpărat aceste bunuri de la S.C. M. S.R.L., pentru diferenţa neachitată de 4.848.756,56 RON, în care era inclusă şi contravaloare mărfii nelivrate de 85.000 RON, la care s-a adăugat şi diferenţa neachitată din contravaloarea facturilor seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, nr. seria x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, nr. seria x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008 şi seria x nr. x/06.04.2008, referitoare la alte bunuri pe care le-a achiziţionat de la S.C. M. S.R.L., prin intermediul administratorului său, aceste bunuri nefiind cumpărate iniţial cu bani provenind din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., în total diferenţă neachitată 5.692.793.17 RON, a apelat la serviciile inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pe care l-a ajutat şi l-a determinat să întocmească în fals, în data de 07.04.2009, contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care acest inculpat, în calitate de avocat, a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului acestui contract, prin care S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, care ar fi fost reprezentată de cetăţeanul irakian ZZZ., aspect contrar realităţii, deoarece la aceea dată ZZZ. nu se afla pe teritoriul României, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, care ar fi fost reprezentată de numita DDDD., aspect negat de către aceasta din urmă, dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. N. S.R.L., în valoare de 5.692.793.17 RON, pentru suma de 284.639,565 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile, aceasta semnând prin administratorul său L., acest contract de cesiune de creanţă la rubrica "Cesionar S.C. AAAA.", prin imitarea semnăturii numitei DDDD., şi la rubrica "Cedent S.C. M. S.R.L.", apoi, la data de 19.02.2010, l-a determinat din nou pe inculpatul F. să încheie în fals contractul de cesiune de creanţă nr. x, prin care AAAA. - în calitate de cedent, reprezentată legal de inculpatul F., ceda către EEEE., în calitate de cesionar, reprezentată legal de inculpatul F., dreptul de creanţă împotriva S.C. N. S.R.L., în valoare totală de 6.423.242,32 RON, în care era inclus şi dreptul de creanţă în valoare de 5.692.793.17 RON, pentru suma de 312.283,98 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 360 zile, prin schimbarea creditorilor, ca urmare a cedării fictive a drepturilor de creanţă, fiind ascunsă provenienţa ilicită a banilor în sumă de 3.522.513,86 RON, cu care a fost achitat de S.C. M. S.R.L. o mare parte din preţul bunurile sus - menţionate, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen. şi ale unei infracţiuni de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen.,

Cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen., reţinută în sarcina inculpatei S.C. N. S.R.L., constând în aceea că, prin administratorul său, inculpata L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, nu a înregistrat în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la datele de 09.06.2011, 09.07.2011, 11.12.2011, 11.02.2012, 06.05.2012, 15.10.2012, 31.12.2012, şi 15.05.2013, datorate şi neachitate către S.C. M. S.R.L., în cuantum total de 5.692.793 RON, provenind din preţul neachitat al bunurilor achiziţionate în baza facturilor seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/09.05.2008, seria x nr. x/11.11.2008, aferentă contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/11.11.2008, seria x nr. x/06.03.2009, seria x nr. x/06.03.2009 şi seria x nr. x/06.04.2009 şi din avansul primit pentru marfa nelivrată către S.C. M. S.R.L., în baza facturii seria x nr. x/09.07.2008, nu a calculat, nu a declarat organelor fiscale şi nu a virat către bugetul de stat impozitul pe profit pentru aceste venituri în sumă de 910.846,99 RON, instanţa, fără a mai relua motivarea din partea expozitivă, valabilă şi pentru această inculpată, a pronunţat o soluţie de achitare, fapta fiind una de natură civilă.

Constatând că, legea penală mai favorabilă aplicabilă acestei persoane juridice este C. pen. de la 1969, având în vedere concursul de infracţiuni, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei S.C. N. S.R.L. din infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., iar în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata S.C. N. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969 (referitor la fapta inculpatei de a nu înregistra în evidenţele contabile veniturile din sume prescrise la datele de 09.06.2011, 09.07.2011, 11.12.2011, 11.02.2012, 06.05.2012, 15.10.2012, 31.12.2012, şi 15.05.2013).

În ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatei, instanţa a procedat astfel cum s-a arătat în debutul prezentelor considerente.

Referitor la stabilirea şi aplicarea pedepselor, instanţa de fond a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen. de la 1969, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială şi în legile speciale, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana fiecărui infractor în parte şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, de cuantumul extrem de ridicat al prejudiciului pe care inculpaţii l-au cauzat prin acţiunile lor convergente şi l-au introdus în circuitul civil prin săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor, denaturând siguranţa şi integritatea sistemelor financiare prin care s-a adus o atingere extrem de importantă intereselor patrimoniale legitime ale statului roman.

Pedepsele au fost astfel individualizate încât să se asigure scopul prevăzut de lege şi să se realizeze finalitatea răspunderii penale.

Cu privire la acţiunea civilă, instanţa a constatat că, O. a arătat prin adresa nr. x/17.06.2013 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 9.006.165,42 RON şi accesorii până la plata integrală a prejudiciului.

Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, a arătat prin adresa nr. x/17.09.2014 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 460.400,74 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpata S.C. K. S.R.L.

Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a arătat prin adresa nr. x/19.09.2014 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 910.846,99 RON şi dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data săvârşirii faptei până la data achitării integrale a sumei datorate, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpata S.C. N. S.R.L.

Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, a arătat prin adresa nr. x/16.09.2014 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.644.051 RON, precum şi cu sumele reprezentând accesoriile, de la data săvârşirii infracţiunii, până la data achitării integrale, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către S.C. M. S.R.L.

Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, a arătat prin adresa nr. x/01.10.2014 că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 791.228 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către S.C. I. S.R.L.

Cu privire la acţiunea civilă a persoanei vătămate O. S.A. instanţa a constatat că, O. S.A. instanţa reţine că, potrivit art. 1357 din Noul C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Referitor la fapta ilicită de înşelăciune instanţa a constatat că, participanţi la această infracţiune, astfel cum a fost descrisă anterior, au fost inculpaţii A., D., A. şi S.C. C. S.R.L.

Prin urmare, ceilalţi inculpaţi, care au participat la infracţiunea de spălare a banilor, pot fi obligaţi la achitarea prejudiciului, numai în măsura în care s-a probat că, au profitat de această sumă de bani.

Deşi infracţiunea de spălare a banilor a fost probată, în cauză, nu reiese cu certitudine care au fost sumele de bani de care ar fi profitat fiecare inculpat, nici Parchetul şi nici partea civilă nepreocupându-se sub acest aspect.

În legătură cu confiscarea sumelor de bani care au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 din Legea 656/2002, instanţa nu a procedat la luarea unei astfel de măsuri întrucât, banii trebuie să servească la despăgubirea părţilor civile din prezenta cauză.

În consecinţă, instanţa a hotărât astfel după cum s-a arătat în debutul prezentelor considerente.

Împotriva sentinţei penale nr. 99/2017 din 18 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpaţii J., A., S.C. N. S.R.L., E., H., F., L., S.C. K. S.R.L., D., S.C. I. S.R.L. şi A. şi părţile civile O. S.A. şi Statul român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. Craiova pentru motivele arătate pe larg în încheierea de şedinţă din data de 04 octombrie 2018, precum şi în scris, astfel cum se află depuse la dosarul cauzei.

În esenţă, în concluziile orale, reprezentantul Ministerului Public a arătat că susţine apelul declarat de către procuror, astfel cum a fost motivat la dosarul cauzei şi suplimentat în scris la un termen anterior.

O primă critică a vizat soluţia de achitare a inculpaţilor H., J., L., S.C. K. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. I. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, (referitor la fapta inculpaţilor de a nu declara organelor fiscale şi de a nu a vira către bugetul de stat impozitul pe profit pentru venituri din sume prescrise), apreciind că această soluţie este greşită, prin prisma concluziilor din suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară vizând termenul de prescripţie pentru cele două societăţi S.C. K. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L. care înregistrau datorii către S.C. M. S.R.L., precum şi prin neevidenţierea în propria contabilitate a veniturilor rezultate din sumele prescrise, în raport de disp. art. 20 din Codul fiscal şi art. 2 din Legea nr. 241/2005.

Pe cale de consecinţă, a apreciat ca fiind greşită soluţia de achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în forma prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, soluţia corectă fiind aceea de condamnare a inculpaţilor.

O a doua critică a vizat soluţionarea greşită a acţiunii civile formulată de partea civilă A.N.A.F prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi, faţă de inculpaţii H. şi S.C. I. S.R.L., faţă de concluziile suplimentului la raportul de expertiză contabilă judiciară în care se precizează exact prejudiciul reţinut în sarcina celor doi inculpaţi şi anume 791.228 RON, din care S.C. I. S.R.L mai are de achitat suma de 302.309 RON, în acelaşi sens fiind solicitările părţii civile de a fi obligaţi inculpaţii la despăgubiri.

Pe de altă parte, faţă de soluţia dispusă, a apreciat că instanţa de fond trebuia să lase nesoluţionată acţiunea civilă, conform art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

O a treia critică a vizat soluţia de achitare a inculpatei L. pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, săvârşită în calitate de administrator al societăţii S.C. M. S.R.L, apreciind că această soluţie este greşită, instanţa de fond reţinând că în realitate administratorul unic al acestei societăţi a fost inculpatul E., de bună seamă altă persoană decât L. căreia i se impută această infracţiune.

Or, în raport de practica instanţei supreme, constantă şi unanimă, în sensul că subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în interesul contribuabilului sau în realizarea obiectului de activitate al acestuia şi dat fiind faptul că din acte rezultă că inculpata L. a fost administratorul de fapt al acestei societăţii, soluţia corectă ar fi fost aceea de condamnare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă continuată, săvârşită în calitate de administrator al societăţii S.C. M. S.R.L.

O a patra critică a vizat soluţia de încetare a procesului penal faţă de inculpata S.C. I. S.R.L, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, apreciind că această soluţie este greşită întrucât, deşi s-a stabilit că legea penală mai favorabilă o reprezintă dispoziţiile vechiul C. pen., cu toate acestea, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de spălare a banilor aşa cum au fost modificate după data de 01.02.2014, respectiv de la 3 la 10 ani închisoare, nu de la 3 la 12 ani închisoare cum erau limitele înainte de modificarea C. pen. şi a C. proc. pen.

Ca atare, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana juridică este de 10 ani, iar termenul de prescripţie specială este de 15 ani şi se împlineşte la 27.05.2024.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., a susţinut că se impunea soluţia de încetare a procesului penal pentru infracţiunea de uz de fals, întrucât, ultimul act material al infracţiunii a fost comis la data de 21.05.2007, iar după pronunţarea hotărârii de instanţa de fond, la data de 20.05.2017, s-a împlinit termenul de prescripţie pentru această infracţiune, calculat conform dispoziţiilor C. pen. în vigoare.

De asemenea, a criticat soluţia instanţei de fond şi pentru faptul că nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 365/2002 privind confiscarea produsului infracţiunii, deşi s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.C. N. S.R.L, S.C. K. S.R.L şi S.C. I. S.R.L s-a constatat că au obţinut bunuri mobile sau imobile prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu S.C. M. S.R.L, bunuri achiziţionate în mare parte cu banii proveniţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Aceste sume de bani folosite la achiziţionarea bunurilor constituie produsul infracţiunii de spălare a banilor, a căror confiscare este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002, fiind explicitate punctual pentru fiecare societate în parte în motivele de apel ale parchetului, pe baza documentelor de la dosarul cauzei.

Instanţa de fond a menţinut măsurile asigurătorii, fără să dispună, cu excepţia inculpatului E. obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri sau confiscarea de la aceştia a unor bunuri. În condiţiile în care au fost menţinute aceste măsuri, se impunea ca dispoziţia instanţei să prevadă că vor fi menţinute până la concurenţa valorii stabilite prin actele cauzei, care sunt analizate şi detaliate în motivele scrise ale parchetului.

Totodată, deşi s-a reţinut că în întreaga activitate infracţională inculpaţii au falsificat şi au folosit înscrisuri false, nu au fost aplicate dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen., referitor la desfiinţarea înscrisurilor cu privire la care instanţa a constatat că au fost falsificate de inculpaţi şi care se regăsesc în motivele de apel scrise ale parchetului.

În ceea ce o priveşte pe inculpata A., a susţinut că instanţa de fond nu a dedus din pedeapsa închisorii durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014, obligaţie pe care o avea potrivit dispoziţiilor din C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, a criticat cuantumul pedepselor vizavi de faptul că activitatea infracţională a fost amplă, în această activitate infracţională a fost cuprins un număr mare de persoane, prejudiciul creat şi nerecuperat este unul însemnat, parte din inculpaţi au antecedente penale, dând dovadă de perseverenţă infracţională, apreciind că pedepsele astfel cum au fost stabilite prin cuantumul lor, nu sunt corespunzătoare.

Nu în ultimul rând, a susţinut că în cauză se impune încetarea procesului penal faţă de inculpaţii F., J., S.C. K. S.R.L., L. şi S.C. N. S.R.L. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 290 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ultimul act material al faptei fiind comis în 19.02.2010, situaţie faţă de care s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale la 18.08.2017.

Apelanta parte civilă O. S.A., în motivele scrise depuse la dosar, în esenţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte latura civilă şi admiterea acţiunii civile exercitate, aşa cum a fost formulată şi precizată.

În acest sens, s-a apreciat că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus obligarea doar a inculpaţilor A., D., A. şi S.C. C. S.A. la plata către O. S.A. a sumei de 9.006.165,02 RON, reprezentând prejudiciu cauzat Băncii şi fără obligarea la plata dobânzilor legale de la data constituirii ca parte civilă şi până la recuperarea integrală a sumei în cauză, arătându-se că, aşa după cum s-a reţinut prin hotărâre, Banca s-a constituit parte civilă în cauză încă din faza de urmărire penală, cu suma de 9.006.165,42 RON (adresa nr. x/17.06.2013) înaintând organelor de urmărire penală documentele doveditoare ale creanţei calculate, datorate şi înregistrate la data de 13.06.2013.

Ulterior, urmare trimiterii în judecată a inculpaţilor, prin cererea de constituire parte civilă nr. x/03.02.2015, Banca a solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 10.986.379,55 RON, reprezentând prejudiciu creat Băncii, calculat la data de 02.02.2015 şi a dobânzii legale aferente prejudiciului creat de la data 02.02.2015 până la plata integrală a acestuia.

Din această perspectivă, s-a considerat că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra solicitării Băncii de acordare a dobânzii legale aferente prejudiciul cauzat, fapt ce contravine poziţiilor legale ce reglementează acoperirea prejudiciului efectiv, dar şi a beneficiului nerealizat prin urmare a unei faptei ilicite.

S-a mai susţinut că instanţa de fond a mai omis să oblige la plata prejudiciului cauzat Băncii, în solidar, pe lângă inculpaţii A., D., A. şi S.C. C. S.A., şi pe inculpaţii E., F., H., S.C. I. S.R.L., J., S.C. K. S.R.L., L. şi S.C. N. S.R.L., arătându-se că, deşi s-a admis acţiunea civilă formulată de Bancă, potrivit menţiunilor din cuprinsul hotărârii (pag. 147-148 şi pag. 165, alin. (11), s-a înlăturat de la obligarea plăţii prejudiciului cauzat părţii civile o parte dintre inculpaţi, cu toate că toţi au avut o contribuţie în crearea prejudiciului, fie direct, fie indirect, prin ascunderea produsului infracţiunilor, după cum se prezintă pe larg în cuprinsul motivelor scrise depuse la dosar.

Apelanta parte civilă Statul român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. Craiova, în esenţă, în motivele scrise depuse la dosar, a solicitat, după cum urmează:

I. Obligarea inculpaţilor, în solidar, cu părţile responsabile civilmente, la plata următoarelor sume, după cum urmează:

1. obligarea inculpatei J., în solidar cu inculpata S.C. K. S.R.L. (care are şi calitatea de parte responsabila civilmente) la plata sumei de 460.400 RON, reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data de 15.10.2012 (data săvârşirii faptei) pana la data achitării integrale a sumei datorate, obligaţii stabilite prin Raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală în prezenta cauză;

2. obligarea inculpatei L., în solidar cu inculpata S.C. N. S.R.L. (care are şi calitatea de parte responsabilă civilmente), la plata sumei de 910.846 RON, reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data săvârşirii faptei şi până la data achitării integrale a sumei datorate, obligaţii stabilite prin Raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, în prezenta cauză;

3. obligarea inculpatei L., în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., la plata sumei de 1.644.051 RON, reprezentând:

- 519.198 RON impozit pe profit;

- 1.124.835 RON TVA, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate de la data săvârşirii faptei, respectiv - 26.06.2008 până la data achitării integrale a sumei datorate, obligaţii stabilite prin Raportul de inspecţie fiscala nr. x/29.12.2009, întocmit de DGFP Gorj pentru S.C. M. S.R.L. şi prin Raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală în prezenta cauză;

4. obligarea inculpatului E., în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., la plata sumei de 1.330.671 RON, reprezentând:

- 457.095 RON impozit pe profit;

- 873.576 RON TVA, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data săvârşirii faptei, respectiv - 26.06.2008 până la data achitării integrale a sumei datorate, obligaţii stabilite prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/29.12.2009, întocmit de DGFP Gorj pentru S.C. M. S.R.L. şi prin Raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală în prezenta cauză.

5. obligarea inculpatului H., în solidar cu inculpata S.C. I. S.R.L., (care are şi calitatea de parte responsabila civilmente) la plata sumei de 302.309 RON, reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data săvârşirii faptei, respectiv - 25.07.2012 până la data achitării integrale a sumei datorate, obligaţii stabilite prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/27.02.2013, întocmit de DGFP Mehedinţi pentru S.C. I. S.R.L. şi Raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penala în prezenta cauza.

II. Instituirea masurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor în solidar cu părţile responsabile civilmente, după cum urmează:

1. Instituirea masurilor asigurătorii asupra bunurilor aparţinând inculpatei J., până la concurenţa sumei de 460.400 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente acestei sume, calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data de 15.10.2012, data săvârşirii faptei pana la data achitării integrale a pagubei produsa bugetului de stat;

- poprire asiguratorie asupra conturilor acesteia deschise la XX. S.A. şi la VVVV. Sucursala Bucureşti;

2. Instituirea masurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatelor L. şi S.C. N. S.R.L., pana la concurenta sumei de 910.846 RON la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente acestei sume, calculate potrivit dispoziţiilor Codul de procedură fiscală, de la data săvârşirii faptei pana la data achitării integrale a pagubei produse bugetului de stat:

- sechestru asigurător asupra terenurilor aparţinând inculpatei L., situate în Podari după cum urmează;

- teren în suprafaţa de 20 mp cu ID Electronic x, nr. cadastral x, nr. carte funciara nr. x;

- teren în suprafaţa de 5080 mp, cu ID electronic x, nr. cadastral x şi nr. carte funciara x;

- poprire asiguratorie asupra veniturilor din salariu obţinute de inculpata L. de la S.C. N. S.R.L., în suma de 4494 RON;

- poprire asiguratorie asupra conturilor deschise la XX. S.A., WW. S.A., WWWW. S.A., ale inculpatei S.C. N. S.R.L.;

- sechestru asigurător asupra autoturismului XXXX. cu nr. de înmatriculare x, aparţinând inculpatei S.C. N. S.R.L.;

3. Instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului H. până la concurenţa sumei de 302.309 RON la care se adaugă dobânzile şi penalităţile aferente acestei sume, calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data săvârşirii faptei până la data achitării integrale a pagubei produse bugetului de stat:

- sechestru asigurător asupra apartamentului situat în Drobeta Turnu Severin, str. x, se 5, jud. Mehedinţi, asupra autoturismului x, an fabricaţie 2004, cu nr. de înmatriculare YYYY.;

- poprire asiguratorie asupra veniturilor din salariu, obţinute de acesta de la S.C. KKKKKK. S.A., în cuantum de 2000 RON lunar şi asupra contului deschis la O. S.A.

Inculpaţii S.C. I. S.R.L., H. şi J., oral, prin apărătorul ales, în esenţă, în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor reţinută, au solicitat să se constate că nu sunt probate elementele de tipicitate ale infracţiunii, în sensul că nu rezultă că ar fi cunoscut, pe de o parte, că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, şi cu atât mai puţin, nu rezultă că ar fi existat intenţia calificată de a ajuta pe cineva să ascundă sumele sau bunurile provenite din infracţiuni.

În acest sens, s-a arătat că, în cauză, a fost vorba despre înstrăinarea terenurilor de către S.C. M. S.R.L către diverse societăţi comerciale, terenuri dobândite cu sume provenite de la O., în urma încheierii nu a unor contracte de vânzare-cumpărare, ci a unor contracte de cesiune de creanţă de către S.C. K. S.R.L sau S.C. I. S.R.L. Or, contractele de cesiune de creanţă nu sunt acte prin care se transferă drepturi, ci datorii. Practic S.C. K. S.R.L în loc să achite sumele către S.C. M. S.R.L trebuie să le achite către o altă societate comercială, astfel că ceea ce se transmite este o datorie, nu un activ, ceva pozitiv.

În subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că există infracţiunea de spălarea banilor, s-a solicitat să se aibă în vedere criteriile generale în ceea ce priveşte proporţionalitate pedepsei, în această cauză persoanele acuzate de comiterea faptelor de înşelăciune şi spălarea banilor au fost condamnate la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar persoanele acuzate doar de comiterea faptei de spălarea banilor au fost condamnate la pedeapsa de 4 ani închisoare. Or, valoarea socială ocrotită prin norma care incriminează spălarea banilor nu poate fi ruptă de infracţiunea predicat, situaţie care trebuie să reflecte şi echitate, alături de proporţionalitate, coroborată cu circumstanţele personale ale fiecăruia, neexistând nicio excepţie prevăzută de lege ori o altă raţiune care să împiedice aplicarea unei măsuri neprivative de libertate.

Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 - venituri neînregistrate raportat la sumele pe care contribuabilii ar fi trebuit să le înregistreze în contabilitate atunci când s-a împlinit termenul de prescripţie, reţinută în sarcina sa, inculpata S.C. I. S.R.L, a apreciat că soluţia dispusă de instanţa de fond este corectă, de vreme ce şi-a menţinut în contabilitate datoria către acea societate comercială, caz în care nu se puteau înregistra venituri din sume prescrise.

Prin urmare, atâta vreme cât din punct de vedere contabil datoria către acele societăţi comerciale subzistă, nici măcar formal nu se pot înregistra venituri. Din punctul său de vedere, instanţa de fond nu a greşit atunci când a valorificat rapoartele de expertiză extrajudiciară depuse din care a rezultat cum sunt regulamentele contabile naţionale şi regulamentele contabile europene. Cert este că nu se poate vorbi de venituri atâta vreme cât există o datorie. Mai mult decât atât, raportat la disp. art. 20, chiar dacă ar fi fost şterse din contabilitate datoriile către furnizorii de mărfuri sau de bunuri, atunci când se achiziţionează terenuri, cheltuiala nu intră pe amortizare, practic nu se deduce fiscal.

De altfel, procurorul de caz, iniţial, a considerat că reprezintă evaziune fiscală nu veniturile din sumele prescrise, ci înregistrarea cheltuielii cu preţul pe teren, respectiv a crezut că miliardele care reprezentau preţul terenurilor achiziţionate de S.C. M. S.R.L au fost înregistrate în contabilitate şi au diminuat baza impozabilă către stat. Ulterior, după ce i s-a comunicat de către un inspector antifraudă că în realitate preţul pe teren nu afectează baza impozabilă, nu este considerat o cheltuială deductibilă fiscal, procurorul de caz le-a adus la cunoştinţă că noua acuzaţie de evaziune fiscală este cea referitoare la veniturile din sumele prescrise.

Tot referitor la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina sa, inculpata S.C. I. S.R.L, a solicitat să se aibă în vedere că nu au fost administrate probe în faţa instanţei de apel, parchetul nesolicitând administrarea de probe în raport cu soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond cu privire la această infracţiune. Mai mult, parchetul nu a solicitat nici măcar administrarea probei cu expertiza, dimpotrivă când apărarea a solicitat încuviinţarea acestei probe a existat o opoziţie constantă, la fel ca şi la instanţa de fond, pentru că acest tip de infracţiune ar fi trebuit probat cu expertiza. De altfel, nici celelalte probe administrate în cauză (declaraţiile părţilor, declaraţiile de martori) nu au vizat această chestiune, la fel cum nu au fost adresate întrebări raportat la această chestiune, în acest sens invocând şi disp. art. 6 par. 1 CEDO.

În esenţă, inculpaţii H. şi S.C. I. S.R.L, cu privire la cele două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 ce le-au fost reţinute în sarcină, au arătat că S.C. I. S.R.L a cumpărat în anul 2008 un teren în suprafaţă de 7500 mp, pe care l-a vândut în anul 2012, descriind, astfel cum se află consemnat pe larg în încheierea de amânare a pronunţării, precum şi în motivele scrise, modalitatea în care s-a tranzacţionat terenul şi taxele plătite la stat, în raport de controalele şi deciziile de impunere întocmite de autorităţile fiscale, precum şi circuitul TVA-ului, concluzionându-se cu faptul că în cauză nu a existat prejudiciu, întrucât dacă dreptul de creanţă al statului pentru această sumă s-a născut în urma vânzării acelui teren de către H., care era sub sechestru şi pentru care s-a făcut o înţelegere cu organele fiscale, înseamnă că statul nu a rămas fără acei bani.

Evident, în aceste condiţii, instanţa de fond a respins acţiunea civilă fără a preciza data achitării prejudiciului, cu motivarea că prejudiciul a fost achitat, la dosar fiind ataşate ordinele de plată.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că fapta se referă la o perioada anterioară datei de 01.02.2014, când erau în vigoare dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, inculpaţii H. şi S.C. I. S.R.L au apreciat că trebuia să se dispună încetarea procesului penal şi nu o soluţie de condamnare, prejudiciul fiind achitat în anul 2012.

În principal, s-a solicitat să se constate că faptele de evaziune nu există pentru motivele expuse, iar, în subsidiar, dacă se constată că există prejudiciu având în vedere că acesta se situează sub 50.000 de euro, s-a apreciat că se impune să se dispună încetarea procesului penal.

Nu în ultimul rând, toţi inculpaţii au arătat că sunt de acord cu solicitarea parchetului de a se dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunile de fals şi uz de fals.

Inculpaţii S.C. I. S.R.L., H. şi J., în esenţă, în motivele scrise depuse la dosar, în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor au invocat, ca prim motiv de apel, nemotivarea hotărârii, sens în care au susţinut că judecătorul fondului a preluat fraza din actul de acuzare, în ciuda exprimării deficitare şi incoerente, fără a mai adăuga nicio altă motivare ori raţionament şi fără a se putea înţelege care sunt elementele de tipicitate ale infracţiunilor imputate.

Al doilea motiv de apel se referă la greşita condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, arătând că au fost reţinute lit. a) şi b) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, iar în cuprinsul hotărârii de condamnare se foloseşte doar sintagma "ascunderea originii ilicite a banilor" fără vreo referire concretă la modalitatea în care s-ar fi realizat infracţiunea, adică la schimb, transfer, ascundere sau disimulare. În lipsa unei atare descrieri fapta penală nu poate să existe întrucât este de neconceput o infracţiune fără acţiunea ce caracterizează elementul material al laturii obiective.

De asemenea, s-au mai expus consideraţii teoretice cu privire la standardul de claritate şi previzibilitate al unei norme penale naţionale, precum şi la prezumţia de nevinovăţie.

Inculpata J., referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a susţinut că, în ciuda lipsei oricărei probe (cu excepţia declaraţiilor contradictorii ale inculpatului F.) din care să rezulte că ea a executat semnăturile pe contractele considerate false, instanţa de fond a reţinut, după respingerea probei cu expertiză grafoscopică pe care a solicitat-o, că această persoană, şi nu altcineva, a semnat în fals, cu un raţionament contestat de inculpată.

În subsidiar, sub aspectul circumstanţelor reale ale faptelor imputate, chiar în situaţia în care ar întruni elemente constitutive ale vreunei infracţiuni, acestea nu relevă un grad ridicat de pericol. Bunurile au rămas în proprietatea persoanei juridice, nu au fost înstrăinate pentru a fi sustrase urmăririi, iar circumstanţele personale sunt, în egală măsură, apte să convingă că nu este necesară o pedeapsă privativă de libertate.

Inculpaţii H. şi S.C. I. S.R.L, tot în motivele scrise, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în esenţă, au susţinut că fapta este descrisă ca reprezentând evidenţierea în actele contabile a unei cheltuieli de 95.202 RON, în baza unui contract de cesiune considerat fals, cu titlu de preţ al creanţei, fără ca suma să fi fost plătită către S.C. II., cu consecinţa prejudicierii bugetului de stat cu suma de 15.232 RON.

Acest contract de cesiune a produs consecinţa înregistrării unor venituri şi a unor sume de plată către bugetul general consolidat, aşa cum se reţine şi în hotărârea instanţei de fond, la pagina 79, al doilea paragraf, impozit ce a fost achitat, prin compensare cu tva de rambursat. Faţă de aceste aspecte, este imposibil să se susţină că scopul unei atare înregistrări ar fi fost neîndeplinirea obligaţiilor fiscale, pe de o parte, iar, pe de altă parte, dacă aceasta nu este o cheltuială reală, atunci nici veniturile statului din impozitul rezultat din înregistrarea contractului nu sunt reale, cu toate că au fost încasate şi de 20 de ori mai mari decât cheltuiala făcută pentru aceste venituri.

Pe cale de consecinţă, se apreciază că fapta nu este prevăzută de legea penală, în sensul prev. de art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Fapta se pretinde că ar fi fost săvârşită în anul 2008, când conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, achitarea prejudiciului înainte de primul termen de judecată conducea la o soluţie de achitare dacă suma în discuţie se situa sub pragul de 50.000 euro.

În subsidiar, faţă de împrejurarea că instanţa de fond a reţinut că prejudiciile au fost achitate, astfel cum rezultă din nenumăratele certificate fiscale depuse la dosarul cauzei, s-a solicitat a se reţine această împrejurare cu consecinţa exonerării de răspunderea penală.

Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina inculpaţilor H. şi S.C. I. S.R.L., acuzaţi că s-au sustras de la plata impozitelor şi taxelor reprezentând obligaţii fiscale cu prilejul achiziţionării şi respectiv vânzării unui teren în suprafaţă de 7.500 mp, situat în intravilanul localităţii Craiova (zona Consul-Rocadă), s-a susţinut, în esenţă, că această faptă, pentru care s-a dispus condamnarea, nu poate să existe pentru simplul motiv că la data când s-ar fi născut dreptul de creanţă al Statului pentru această sumă ea era deja achitată.

Sintetizând aspectele prezentate pe larg în cadrul motivelor scrise vizând taxa pe valoarea adăugată, precum şi impozitul pe profit, a rezultat că, în ce priveşte TVA-ul, acesta se ajustează prin mecanismele specifice legii fiscale, TVA deductibil fiind egal cu TVA colectat, în varianta în care preţul la vânzare ar fi fost cel mai mare conceput de ANAF şi preluat de actul de acuzare.

În ce priveşte impozitul pe profit şi având în vedere, de asemenea, cel mai mare preţ posibil de obţinut, rezultă că acesta ar fi fost de 255.845 RON.

S.C. I. S.R.L. a achitat efectiv 535.236 RON, din care, dacă se scad datoriile existente la momentul 2008 (derivate din operaţiuni comerciale anterioare) de 57.434,05 RON, rezultă că a fost achitată o sumă de 477.802 RON strict pentru obligaţii de plată reprezentând impozit şi accesorii la acesta.

Faţă de toate aceste aspecte, acuzaţia de evaziune fiscală apare ca absurdă, în oricare dintre ipoteze nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, unde trebuie să existe scopul sustragerii de la obligaţiile de plată, pe lângă alte elemente.

Nu numai că nu s-a probat existenţa acestei fapte, dar cu privire la niciuna dintre acestea, fie că discutăm despre modalitatea alternativă prevăzută la lit. b) sau cea de la lit. c) a art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a făcut proba contrară, a înregistrării şi plăţii către bugetul de stat a tuturor impozitelor şi taxelor datorate.

S-a solicitat a se avea în vedere şi răspunsul la adresele făcute către ANAF, din care rezultă că, în realitate, această instituţie s-a constituit parte civilă conform expertizei, iar nu a vreunei constatări proprii, cu toate că ultimul control s-a realizat în 2013. Din punct de vedere fiscal, aşa cum rezultă din nenumăratele certificate emise, S.C. I. S.R.L. nu are obligaţii de plată la bugetul de stat.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unor măsuri alternative la pedeapsa închisorii, în temeiul principiului proporţionalităţii între sancţiune şi cauza aplicării ei.

Apelantul intimat inculpat E., în concluziile orale, a solicitat, în esenţă, admiterea apelului său declarat împotriva sentinţei penale nr. 99 din 18.04.2017 a Curţii de Apel Craiova, şi, în rejudecare, desfiinţarea sentinţei atacate pentru netemeinicia soluţiei de condamnare, în principal şi, în subsidiar, pentru netemeinicia soluţiei în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei.

În acest sens, a susţinut că instanţa fondului, pornind de la propria recunoaştere a acuzaţiei şi, având în vedere calitatea sa de administrator în drept în cadrul S.C. M. S.R.L, şi-a însuşit pur şi simplu acuzaţiile formulate de către parchet împotriva sa, deşi materialul probator era insuficient, existând probe care să întemeieze o soluţie de achitare, respectiv declaraţiile martorilor din care rezultă că nu avea cunoştinţă despre înţelegerile celorlalţi coinculpaţi cu privire la infracţiunile săvârşite.

În privinţa infracţiunii de spălarea banilor, în ambele modalităţi alternative reţinute în cauză, a susţinut că faptele sale apar ca lipsite de tipicitate subiectivă, forma de vinovăţie cu care trebuie să se săvârşească această infracţiune este intenţia, dar şi condiţia ca subiectul activ să cunoască faptul că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, elemente ce nu caracterizează faptele sale.

A invocat în apărare circumstanţele sale personale, respectiv faptul că are studii medii nespecializate în domeniul economic, nu a mai avut niciodată în administrare o altă societate comercială, iar singurele activităţi desfăşurate în concret în perioada derulării presupuselor circuite financiare sunt acelea ce implică postura de bodyguard al lui ZZZZ., explicându-se astfel incapacitatea sa de a înţelege aceste mecanisme economico-financiare.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, a susţinut că situaţia de fapt rezultată din probe conduce la constatarea lipsei tipicităţii acestei infracţiuni.

Din punctul său de vedere, pedeapsa stabilită de instanţa de judecată nu este una justă şi temeinică, rezultat al unei analize corecte, complete şi intercondiţionate a criteriilor de individualizare şi de aplicare a beneficiilor de reducere a pedepsei acordate de lege, motiv pentru care a solicitat instanţei redozarea pedepsei aplicate şi stabilirea unui alt regim de executare a acestei pedepse. De asemenea, a solicitat să se ţină cont de criteriile prev. de art. 74 alin. (1) din vechiul C. pen., de atitudinea sinceră a sa, precum şi aspectele ce ţin de viaţa sa familială.

În esenţă, în motivele scrise depuse la dosar, inculpatul E. a invocat, ca aspecte de nelegalitate ale sentinţei atacate, nemotivarea acesteia, susţinând că, în faţa instanţei de fond, a înţeles să uzeze de procedura simplificată. Instanţa, deşi i-a respins cererea, aplicând tuturor inculpaţilor procedura comună, cu ocazia soluţionării cauzei, a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea pe care a recunoscut-o şi a aplicat în favoarea sa dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., însă a procedat la condamnarea sa fără a-şi motiva în vreun fel această soluţie.

Chiar dacă a recunoscut în totalitate faptele de care a fost acuzat, acest aspect nu este de natură să scutească instanţa de motivarea soluţiei de condamnare, cu atât mai mult cu cât judecata a avut loc potrivit procedurii comune, fiind derulată cercetarea judecătorească şi cu privire la acuzaţiile ce i-au fost aduse.

Se mai arată că a fost condamnat pentru un act material al infracţiunii de spălare a banilor care nu-i aparţine, ce a fost asociat în mod eronat în rechizitoriu, la rubrica "ÎN DREPT" (pag. 124-125), cu numele său, deşi a fost descris pe parcurs (şi dublat probator) ca fiind act material săvârşit de către inculpata L. (pag. 59-60).

Referitor la aspectele de netemeinicie invocate vizând infracţiunea de spălare a banilor, s-a susţinut că materialul probator administrat şi circumstanţele faptice obiective, contrar soluţiei dispuse, nu evidenţiază existenţa condiţiilor de tipicitate a infracţiunii de spălare a banilor în ceea ce-l priveşte.

Astfel, în ceea ce priveşte lipsa tipicităţii laturii subiective s-a susţinut că faptele ce i-au fost reţinute în sarcină, încadrate în cele două modalităţi alternative ale infracţiunii de spălare a banilor, nu au fost săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de lege - intenţia directă, precum şi că nu este îndeplinită condiţia esenţială a cunoaşterii provenienţei infracţionale a bunurilor.

S-au mai invocat aspecte de netemeinicie specifice modalităţii alternative prevăzute art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, respectiv:

- neîntrunirea condiţiilor de tipicitate privind latura obiectivă - lipsa condiţiei esenţiale, sens în care s-a susţinut faptul că a fost un simplu executant al dispoziţiilor date de administratorii în fapt ai S.C. M. S.R.L., context în care, deşi a semnat acte de achiziţie a unor bunuri şi de plată a contravalorii bunurilor sau ale unor servicii, nu a acţionat în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

- condamnarea sa pentru acte materiale descrise în cuprinsul rechizitoriului ca aparţinând inculpatei L. - fila x din rechizitoriu, pct. 3 - act material ce nu-i putea fi reţinut în sarcină, în lipsa oricărei contribuţii a sa.

Referitor la aspectele de netemeinicie specifice modalităţii alternative prevăzute art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în esenţă, s-a susţinut neîntrunirea condiţiilor de tipicitate privind latura obiectivă, respectiv lipsa elementului material al infracţiunii.

Faţă de toate aspectele arătate pe larg în cuprinsul motivelor de apel scrise, cu privire la infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată, apelantul inculpat E. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) tezele I şi II C. proc. pen., nefiind întrunite condiţiile de tipicitate a faptei - obiectivă şi subiectivă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., în esenţă, s-a invocat neîndeplinirea condiţiilor de tipicitate - obiectivă şi subiectivă, susţinându-se că, în calitatea sa de administrator de drept al S.C. M. S.R.L., a fost condamnat, reţinându-se că nu a declarat venituri impozabile din tranzacţii efectuate în perioada 09.05.2008 -11.11.2008, pentru care au fost emise facturi fiscale în aceeaşi perioada (6 în luna mai, 2 în luna iulie, 1 în luna octombrie, 9 în luna noiembrie), sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale către stat.

În acelaşi timp, din probele existente la dosarul cauzei au rezultat următoarele aspecte, însuşite şi de către instanţa de fond, şi anume:

- pe toate perioada existenţei S.C. M. S.R.L., activitatea acesteia a fost controlată şi coordonată de către numitul ZZZZ.;

- începând cu data de 10.07.2008, administratori în fapt ai S.C. M. S.R.L. au fost şi inculpaţii L. şi H.;

- începând cu data de 14.11.2008, apelantul-inculpat E. nu a mai deţinut nicio calitate în cadrul S.C. M. S.R.L.

Se arată astfel, pe de-o parte că, în nicio perioadă, activitatea S.C. M. S.R.L. nu a fost condusă de către apelatul-inculpat, deci, implicit, nici cea de înregistrare/evidenţiere în contabilitate.

Administratorul de drept şi cel de fapt pot răspunde împreună pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, dar pot exista şi situaţii în care administratorii de drept să nu fie sancţionaţi penal, nefiind implicaţi şi necunoscând nimic în legătură cu activitatea contabilă a societăţii, apreciind că o astfel de situaţie se regăseşte şi în prezenta cauză, cu referire la situaţia sa.

Totodată, trebuie remarcat faptul că, cel puţin 9 dintre facturile fiscale despre care se pretinde că nu au fost înregistrate în contabilitate, au fost emise cu 3 zile înainte de încetarea oricărei calităţi pe care el o deţinuse în S.C. M. S.R.L., context, în care, se pune, în mod legitim, problema în ce măsură poate fi reţinută în sarcina sa inacţiunea de neînregistrare în contabilitate, având în vedere, pe de-o parte, că este necesar ca omisiunea să se transmită într-un lanţ de operaţiuni contabile, respectiv întocmirea documentelor justificative, înregistrarea documentelor justificative, elaborarea situaţiilor financiare recapitulative şi depunerea declaraţiilor fiscal, iar pe de altă parte că înregistrările în contabilitate şi depunerea declaraţiilor fiscale se fac în anumite termene prevăzute de lege, evident mai mari decât intervalul de 3 zile (până la încetarea calităţii sale) în care, potrivit acuzării, apelantul-inculpat ar fi trebuit să efectueze toate aceste operaţiuni, pentru a nu fi tras la răspundere penală.

Astfel, se poate observa că, cel puţin pentru facturile emise în cursul lunii noiembrie 2008, apelantul-inculpat nici măcar nu a avut posibilitatea fizică de a evidenţia operaţiunile în contabilitate, conform mecanismelor stabilite de sistemul nostru juridic.

Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, intenţia este directă, calificată, întrucât aceasta se săvârşeşte în scopul obţinerii de venituri şi al sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

În cauză, susţine inculpatul, că nu există probe care să dovedească fără dubiu că ar fi săvârşit fapta în scopul sustragerii de la plata impozitelor.

În lumina acestor argumente, se apreciază că nu este îndeplinită nici latura obiectivă a acestei infracţiuni şi nici latura subiectivă, motiv pentru care se solicită achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) tezele I şi II C. proc. pen.

Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, s-a arătat că din norma de incriminare rezultă că sunt sancţionate numai acele fapte săvârşite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Este necesar deci, ca pe bază de probe să se stabilească în cauză nu numai că a fost declarat în mod fictiv sediul social al S.C. M. S.R.L., dar şi faptul că a săvârşit fapta în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

În cazul infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f), simpla săvârşire a faptelor nu poate duce la măsuri sancţionatorii de natură penală. Existenţa unor probe din care să rezulte că fapta a fost săvârşită în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi ca acest scop să fi avut un caracter vădit, adică să fi fost urmărit în mod neîndoielnic reprezintă condiţii fără de care nu se poate dispune condamnarea.

Altfel, fapta nu constituie prin ea însăşi o infracţiune, fiind prevăzute sancţiuni de natură contravenţională, atât în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cât şi în Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, argumente în raport cu care s-a solicitat achitarea sa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen.

În final, s-au invocat aspecte de netemeinicie cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, apreciind că, în cauză, instanţa fondului, în procesul de individualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, pe de o parte, nu a analizat în mod cumulativ şi intercondiţionat criteriile prevăzute de art. 72 C. proc. pen., iar pe de altă parte, nu a aplicat, în concret, beneficiul legal prevăzut de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., considerându-se astfel că pedeapsa stabilită de instanţa de judecată nu este una justă şi temeinică, rezultat al unei analize corecte, complete şi intercondiţionate a criteriilor de individualizare şi de aplicare a beneficiilor de reducere a pedepsei, acordate de lege, motiv pentru care s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate şi, în măsura în care pedeapsa efectiv aplicată permite, stabilirea unui alt regim de executare a acesteia.

În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) şi art. 423 alin. (1) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale nr. 99 din 18.04.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, şi achitarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de spălare a banilor în formă continuată - art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., evaziune fiscală - art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi evaziune fiscală - art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 - în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I şi II C. proc. pen. iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate şi, în măsura în care pedeapsa efectiv aplicată permite, stabilirea unui alt regim de executare a acesteia.

De asemenea, pentru termenul din data de 25 ianuarie 2018, inculpatul E. a depus o completare a motivelor de apel, în care, în esenţă, a invocat motive care tind la desfiinţarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţa, făcând trimitere punctuală la aspecte referitoare la derularea judecării cauzei în fond şi la cadrul procesual nelegal.

Astfel, se face o scurtă trecere în revistă a termenelor de judecată acordate în cauză, arătându-se punctual când a fost audiat inculpatul, respectiv când s-a început cercetarea judecătorească, precum şi toate etapele procedurale şi procesuale parcurse, cu consecinţele juridice ce decurg, ca urmare a derulării în condiţiile expuse, pe larg în scris, a judecării în fond a cauzei, circumscrise în critici care tind la trimiterea cauzei spre rejudecare, şi anume, incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., precum şi incidenţa unor cazuri de aplicare directă a art. 6 C.E.D.O şi a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie - Nemotivarea hotărârii apelate. Absenţa unei judecaţi efective în prima instanţa şi necesitatea asigurării dublului grad de jurisdicţie în materie penală.

În ceea ce priveşte incidenţa cazului de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. privind asistarea de către avocat a inculpatului, atunci când asistenţa este obligatorie s-a susţinut că instanţa fondului l-a privat de dreptul la apărare, încălcându-şi obligaţia de a-i asigura deplina exercitare a drepturilor procesuale din doua perspective, respectiv: judecarea cauzei într-un cadru procesual nelegal, cu consecinţa golirii de conţinut a apărării, critică ce se referă, în esenţă, la faptul că deşi s-ar fi aflat într-o situaţie particulară în sensul că a recunoscut săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, totuşi instanţa de fond nu ar fi dat eficienţă dispoziţiilor procedural penale în legătură cu recunoaşterea sa, şi lipsa oricărei intervenţii menite să-i asigure o apărare efectivă în condiţiile constatării unei vădite apărări formale, criticând, în esenţă, prestaţia apărătorului ales, apreciind că acesta a exercitat o apărare necalificată, formală şi contradictorie.

Referitor la incidenţa unor cazuri de aplicare directa a art. 6 C.E.D.O şi a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie - Nemotivarea hotărârii apelate. Absenţa unei judecaţi efective în prima instanţa şi necesitatea asigurării dublului grad de jurisdicţie în materie penală, în esenţă, s-a susţinut că în lipsa motivării sentinţei, instanţa de control judiciar nu poate analiza criticile formulate de apelanţi şi implicit, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, lipsă de motivare, care se constata şi în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicate.

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 99 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penala, la data de 18.04.2017 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, conform art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., respectiv prin aplicarea art. 6 Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.

Apelanta intimată inculpată S.C K. S.R.L, în concluziile orale, prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare a banilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a susţinut că se impune încetarea procesului penal în raport cu data la care a avut loc ultimul act material, prescripţia intervenind în luna august 2018. Pentru acest motiv, a solicitat, în principal, să se dispună încetarea procesului penal, iar, în subsidiar, în situaţia în care nu se va ajunge la această concluzie, a solicitat să se aibă în vedere că nu există probe din care să rezulte săvârşirea acestei infracţiuni.

Cât priveşte infracţiunea de spălare a banilor, a susţinut că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate pentru latura obiectivă, lipsind elementul material, respectiv acţiunea subiectului de a dobândi, deţine sau folosi bani cunoscând că aceştia provin din săvârşirea unei infracţiuni, motiv pentru care a solicitat să se dispună achitarea sa pentru infracţiunea de spălare a banilor.

Apelantul intimat inculpat D., în concluziile orale, în esenţă, a solicitat achitarea sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv pentru infracţiunile de spălare a banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, făcând referiri la factura fiscală din x/2007 emisă de societatea II., prin care s-a atestat vânzarea unei macarale şi a echipamentului specific acestei macarale, a susţinut că aceasta nu a făcut parte, aşa cum greşit se reţine în rechizitoriu, din documentele prin care s-a obţinut creditarea de la S.C. C. S.A. şi înşelarea O.-ului, arătând, totodată că din actul de sesizare a instanţei nu rezultă că şi-a însuşit vreun folos material din săvârşirea aşa zisei complicităţi la înşelarea O.-ului, făcând trimitere la motivele de apel scrise depuse la dosarul cauzei în care se explică modalitatea în care s-au obţinut banii de la O., precum şi cea în care s-au cheltuit, concluzionând în sensul că sumele de bani au fost folosite în scopul achiziţionării unor terenuri şi nu au fost sub nicio formă luate în baza facturii emisă de către societatea II., sumele de bani fiind epuizate până la 15.05.2007, dată la care S.C. M. S.R.L a virat prima sumă de bani societăţii administrată de către inculpatul D.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de spălare a banilor, a susţinut că întotdeauna această infracţiune este săvârşită cu intenţie şi este necesar să se stabilească pe baza probelor concrete dacă bunurile dobândite provin din săvârşirea de infracţiuni.

Din punctul său de vedere, parchetul nu a reuşit să dovedească că el cunoştea faptul că banii pe care i-a încasat în referire la factura din 15.05.2007 proveneau din săvârşirea unei infracţiuni. Nu s-a dovedit că au fost făcute transferuri disimulate în scopul ascunderii provenienţei banilor, toate sumele au fost evidenţiate în contabilitate, nu au fost transferate în niciun cont sau la o bancă din străinătate, iar pentru aceste sume s-au plătit impozite conform legislaţiei în vigoare.

Cât priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată, a susţinut că aspectul cel mai important se referă la factura emisă de S.C. VV. S.R.L Piatra - Neamţ în data de 25.02.2007, factură considerată ca fiind falsă de către parchet. În baza acestei facturi societatea II. a emis o altă factură de vânzare a unui utilaj, însă faptul că factura emisă de S.C. VV. S.R.L ar fi falsă nu înseamnă că şi factura pe care el a emis-o este falsă pentru că nu avea posibilitatea şi pârghiile necesare să verifice veridicitatea acelei facturi. Prin urmare, nu se poate spune că el ori societatea pe care o administra are vreo vină pentru factura falsă emisă de către altă societate, cu atât mai mult nu poate fi condamnat pentru că a folosit acea factură, neavând cum să ştie că este falsă.

În motivele de apel scrise depuse la dosar, inculpatul D. a susţinut aceleaşi critici invocate şi oral, detaliate pe larg, pentru fiecare infracţiune în parte.

În esenţă, s-a susţinut că instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, că societatea sa a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă, "înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009, prin care S.C II. fosta S.C II., ceda către inculpata S.C I. S.R.L., dreptul de creanţa împotriva S.C M. S.R.L. care nu exista în realitate, în suma de 1.904.033 RON ce provenea din valoarea neachitată din factura fiscală falsă seria x nr. x/01.04.2007 valoare la care inculpaţii H. şi D. au adăugat penalităţi de întârziere pentru a fi egală cu valoarea creanţei pe care S.C M. S.R.L. o avea împotriva inculpatei S.C I. S.R.L., cesiune de creanţă prin care inculpata S.C I. S.R.L., în urma compensaţiei, stinge datoria în cuantum de 1.904.033 RON pe care o avea către S.C M. S.R.L., ce rezulta din contravaloarea terenului în suprafaţa de 7500 mp, pe care îi cumpărase de la S.C M. S.R.L. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008 pentru care aceasta din urmă a emis factura fiscală x nr. x/11.11.2008 şi al cărei preţ îl achitase numai parţial, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) noul C. pen.

Astfel, instanţa a înlăturat în totalitate declaraţiile sale în care arăta în nenumărate rânduri faptul că utilajul pentru care s-a emis factura nr. x nr. x/01.04.2007, a existat în realitate şi i-a fost arătat de către inculpatul A., acesta înmânându-i personal şi factura de provenienţa a utilajului. În hotărârea instanţei de fond se arată faptul că factura nr. x/25.02.2007 emisă de către S.C VV. este falsă şi implicit şi factura de vânzare a utilajului este falsă.

Faptul ca factura emisă de către VV. este falsă nu putea fi verificată la acea vreme de către el, întrucât nu avea mijloacele necesare pentru a o putea verifica.

Conform probatoriului administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond, respectiv expertiza financiar contabilă, rezultă faptul că este singurul care a respectat legea în totalitate, iar toate documentele emise de către S.C II. sunt legale.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de spălare de bani reţinută în sarcina sa, se solicită a se observa că Parchetul în mod eronat adaugă la prejudiciul de 8.425.867 RON suma de 1.500.000 reprezentând valoarea avansului achitat de JJ. S.R.L. ajungându-se la suma nereală de 9.912.786,8 aceasta suma reprezentând valoarea totală a facturii, însă valoarea creditului este de 8425.867 RON.

De asemenea, în rechizitoriu este menţionat că cea mai mare parte din banii obţinuţi de la O. de către S.C M. s-a îndreptat către achiziţionarea de terenuri, care au fost vândute ulterior societăţilor S.C I., S.C AAAAA., S.C N. şi S.C WWW. S.A şi martorei GG. căreia i s-au virat bani, dar nu au fost autentificate actele la notar.

Astfel, se observă că terenurile au fost antamate înainte de data de 04.04.2007 (data la care a fost acordată finanţarea) şi plătite aproape în totalitate în luna aprilie, iar în proporţie covârşitoare în data de 13.04.2007. Astfel este uşor de înţeles faptul că la data de 4.04.2007, S.C M. S.R.L. prin A., cunoştea exact suma de hani de care va avea nevoie pentru achitarea terenurilor.

În cuprinsul motivelor de apel scrise se prezintă desfăşurat achitarea terenurilor şi a sumelor de bani de către S.C M., aspecte în raport de care se apreciază că faptele sale nu pot face obiectul săvârşirii infracţiunii de spălare de bani.

Apelantul intimat inculpat A., în esenţă, în concluziile orale, a solicitat să se dispună încetarea procesului penal pentru infracţiunea de uz de fals, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza I C. proc. pen.

Cu privire la infracţiunea de spălarea banilor, a solicitat să se constate că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, judecătorul fondului a preluat încadrarea juridică din rechizitoriu, reţinând în sarcina sa că a transferat şi folosit suma totală de 1.187.000 RON, reprezentând o parte din banii obţinuţi de către S.C. M. S.R.L în baza facturii la care s-a făcut anterior referire de către inculpatul D., iar ulterior a transferat la S.C. C. S.A. suma de 393.270 RON primită de la S.C. M. S.R.L.

Or, în raport cu disp. art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a susţinut că, în cauză, din nicio probă nu rezultă că el cunoştea faptul că suma imputată provenea din încasările de la O. de către S.C. M. S.R.L., singurul care ar fi putut lămuri provenienţa sumelor de bani care au intrat în contul JJ. şi din care s-au făcut diferite plăţi fiind ZZZZ., care însă nu a fost audiat.

Pentru aceste considerente, a solicitat, în principal, admiterea apelului formulat şi să se dispună o soluţie de achitare, iar, în subsidiar, să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale şi să se dispună încetarea procesului penal având în vedere Decizia nr. 297/26.04.2018 a Curţii Constituţionale.

În motivele scrise aflate la dosarul cauzei, inculpatul A., în esenţă, a solicitat, în baza art. 421 punctul 2 C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei din prima instanţa şi pronunţând o nou hotărâre să se dispună achitarea sa cu referire la art. 16 lit. b) şi c) C. proc. pen., invocând aceleaşi critici ca şi în susţinerile orale.

Cu privire la infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina sa, a susţinut că, în momentul actual este prescrisă, deoarece, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, ultimul act material al acestei infracţiuni a fost comis la data de 21.05.2007, pe cale de consecinţă, solicitând a se dispune încetarea procesului penal, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza I C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., raportat la art. 155 alin. (4) C. proc. pen.

În legătură cu infracţiunea de spălare a banilor în forma continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., a susţinut că nu s-a demonstrat prin nicio probă că factura fiscală nr. x/04.04.2007 emisă de S.C. M. S.R.L. a fost întocmită şi semnată de el, întrucât parchetul nu a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, iar instanţa de fond a refuzat sa dispună o asemenea expertiza.

Referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune, a arătat că aceasta nu ar putea fi reţinută în sarcina sa, întrucât în ceea ce priveşte Nota de recepţie (anexa nr. 2 la contractul de leasing), din modul de redactare se poate constata ca este un formular tipizat ce a fost completat în data de 03.04.2007, pentru a fi ataşat la contractul de leasing ce urma sa fie depus la O. şi nici nu era posibil ca utilajele sa fie recepţionate, deoarece acestea încă nu fuseseră predate către utilizator, lucru care rezultă şi din procesul-verbal de custodie încheiat la data de 03.04.2007 (în aceeaşi zi cu semnarea notei de recepţie).

În aceeaşi ordine de idei, se arată că indiferent de forma concretă în care se săvârşeşte complicitatea, trebuie să existe o înţelegere între complici şi autor, înţelegere care trebuie să fie anterioară sau cel puţin concomitentă săvârşirii faptei. Or, din nici o probă nu rezultă că între persoana sa şi inculpata A. a existat o înţelegere anterioară sau cel puţin concomitent săvârşirii presupusei fapte de înşelăciune.

De asemenea, nici forma de vinovăţie cerută de lege nu este întrunită în cauză, întrucât, personal, a avut convingerea ca proiectul Rezidenţial se va edifica, iar S.C. M. S.R.L. îi va furniza utilajele pe care le va contracta în leasing.

Apelanta intimată inculpată S.C. N. S.R.L, în esenţă, în concluziile orale, a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa pentru infracţiunea de spălarea banilor, precizând că apelul său vizează greşita soluţionare a situaţiei privind spălarea banilor.

O primă remarcă a fost în sensul că nu există o răspundere subiectivă proprie a persoanei juridice, solicitând să se observe că acuzaţia reţinută în sarcina administratorului S.C. N. S.R.L este ad litteram cu cea reţinută în sarcina sa. Or, pentru angajarea răspunderii persoanei juridice trebuie să se defalce o răspundere subiectivă proprie, nefiind suficientă răspunderea obiectivă, prin lege persoana juridică are atribute proprii de identificare, fiind o construcţie juridică tehnică.

Cu privire la infracţiunea de spălarea banilor, a arătat că se reţine că ar fi participat la falsurile cu încheierea contractelor de cesiune de creanţă. Referitor la susţinerea că prin contractele de cesiune de creanţă se transferă doar datorii, a precizat că nu este de acord cu această susţinere, contractele de cesiune de creanţă putând fi cu titlu oneros şi cu titlu gratuit. Eroarea de la care s-a pornit din faza de urmărire penală a fost aceea că s-a bănuit, dar nu s-a dovedit, că tranzacţia, fiind făcută la un preţ de mic, a profitat creditorului cedat, nimic mai adevărat, solicitând să se observe că valoarea nominală a creanţei a rămas în contabilitatea S.C. N. S.R.L neschimbată indiferent de preţul cesiunii. Pentru a se reţine că o persoană a participat, a determinat pe cineva să încheie în fals un contract ar trebui să se arate care era eficienţa juridică a falsului, pentru că ce interes ar fi avut debitorul cedat, în speţă S.C. N. S.R.L, să participe la falsificarea unei cesiuni din care nu a obţinut nimic. Ca atare, şi lipsa de interes poate fi reţinută în cauză. A arătat că în cauză a fost audiat contabilul societăţii S.C. N. S.R.L, care a spus că actele au fost adunate în vedere determinării creanţei societăţii. Ca atare, această adunare a actelor a avut loc pentru că cel care a dobândit ulterior creanţa era interesat să ştie ce anume dobândeşte.

Referitor la susţinerea că este lipsit de relevanţă faptul că există o deosebire între contractul înregistrat în contabilitatea S.C. N. S.R.L şi contractul prezentat de F., a susţinut că există o chestiune de nuanţă, doamna BBBBB. fiind acea care a furnizat suma corectă. Debitorul cedat, S.C. N. S.R.L, nu numai că nu a avut interes, ci nu a avut niciun amestec în această chestiune.

Relativ la contractul de vânzare-cumpărare încheiat de inculpata L., a solicitat să se observe că bunurile care au făcut obiectul acestui contract nu au aparţinut S.C. N. S.R.L şi nu sunt bunuri cumpărate de la S.C. M. S.R.L. A susţinut că S.C. N. S.R.L a cumpărat bunuri imobiliare nu numai de la S.C. M. S.R.L, iar toate bunurile cumpărate de la S.C. M. S.R.L au rămas în posesia S.C. N. S.R.L.

Referitor la declaraţia martorei CCCCC. dată în faţa instanţei de apel, a solicitat să se observe că aceasta a spus că dânsa, ca reprezentant al creditorului, a ridicat ipoteca de pe un bun important, de 25.000 euro, pe motiv că nu era îndeplinită condiţia dublei specializări a ipotecii, or, este de neconceput pentru un reprezentant al unui creditor. Cumpărarea acelui imobil a prezentat credibilitate.

În esenţă, în motivele scrise depuse la dosar, apelanta inculpată S.C. N. S.R.L a susţinut că:

1. În mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi a infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată (în temeiul art. 290 şi art. 42 alin. (2) C. pen. 1969, art. 5 C. pen. şi în temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.).

2. În mod greşit instanţa de fond a menţinut măsurările asigurătorii luate prin Ordonanţa nr. x/2014 din 19.06.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile - terenuri şi construcţii - aflate în proprietatea sa până la concurenţa sumei de 5.692.793,12 RON.

Cu privire la primul motiv de apel, s-a arătat că soluţia dispusă este netemeinică, apreciindu-se că în cauză nu s-au administrat probe certe şi sigure care să poată constitui fundamentul pentru o soluţie de condamnare, presupusul mecanism infracţional nefiind dovedit cu probe decisive dincolo de orice îndoială rezonabilă.

S-a mai susţinut că faptelor nu li se poate da în mod arbitrar o conotaţie infracţională pornindu-se de la premise greşite şi continuându-se cu alegaţii nedovedite, pe cale de consecinţă, solicitându-se să se dispună achitarea sa pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., această solicitare fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 103 alin. (2) C. proc. pen.. potrivit cărora "în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".

În susţinerea celui de-al doilea motiv de apel s-a arătat că prin ordonanţa 237/P din 19.06.2014 au fost instituite măsuri asigurătorii până la concurenţa sumei de 5.692.793,12 RON, această măsură fiind menţinută de instanţa de fond, suma menţionată reprezentând câtimea creanţei pe care S.C. M. S.R.L. o avea împotriva sa.

Niciuna dintre părţile civile constituite în această cauză nu şi-a fundamentat cererea de constituire de parte civilă invocând drepturi care derivă de la creditorul iniţial al său, respectiv S.C. M. S.R.L. În cererile de constituire de parte civilă nu se identifică vreo creanţă care să reprezinte diferenţă de plată a sa pentru bunurile cumpărate.

Instituirea măsurilor asigurătorii în faza de urmărire penală s-a făcut pe considerentul că acuzaţia care i se aducea era generatoare de prejudiciu, respectiv s-a făcut trimitere în faza de urmărire penală la infracţiunea de evaziune fiscală cu privire la care instanţa de fond a dispus achitarea sa, iar în ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, chiar şi în considerentele sentinţei penale se reţine că "nu reiese cu certitudine care au fost sumele de bani de care ar fi profitat fiecare inculpat, nici parchetul şi nici partea civilă nepreocupându-se sub acest aspect" (pag. 147 antepenultimul paragraf).

Pe cale de consecinţă, s-a susţinut că menţinerea măsurii sechestrului nu este justificată în condiţiile în care nu se poate aprecia nici asupra proporţionalităţii dintre valoarea bunurilor cu privire la care s-a menţinut sechestrul şi presupusul prejudiciu despre care instanţa reţine că poate fi imputat "în limita beneficiului dobândit prin spălarea bunului", iar în concret, societatea nu a avut niciun beneficiu.

Apelanta intimată inculpată L., în esenţă, în concluziile orale, a arătat că critica principală vizează greşita condamnare pentru infracţiunea de spălare a banilor, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se dispună achitarea pentru această infracţiune, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În esenţă, critica vizează împrejurarea că instanţa de fond nu s-a preocupat în niciun fel de stabilirea laturii subiective a infracţiunii de spălare a banilor, nefiind dovedită intenţia specifică, şi anume împrejurarea că ar fi ştiut la momentul săvârşirii actelor materiale că banii provin din săvârşirea de infracţiuni.

S-a mai învederat că nu a fost administratorul S.C. M. S.R.L, fiind doar împuternicită pe unul din conturile acestei societăţi, E. era împuternicit pentru ambele conturi ale societăţii, descriindu-se apoi traseul banilor proveniţi din pretinsa infracţiune de înşelăciune.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de spălare a banilor, s-a susţinut că nu există nicio dovadă că banii cu care s-au cumpărat terenurile ar proveni din săvârşirea de infracţiuni, din acest punct de vedere, instanţa de fond fără a reuşi să demonstreze existenţa elementului material al laturii obiective şi, implicit, îndeplinirea condiţiei tipicităţii.

Cât priveşte soluţia de achitare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, a arătat că a fost doar împuternicită la S.C. M. S.R.L, nu era administrator de fapt, a avut numai o procură specială de cumpărare de terenuri şi o împuternicire cu privire la unul din conturile societăţii, deci nu era în măsură să depună declaraţii fiscale, astfel că în mod corect instanţa de fond a dispus soluţia de achitare.

Cu privire la infracţiunea de fals ce i-a fost reţinută în sarcină, a arătat că s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale, însă solicită continuarea procesului penal, pentru că nu a săvârşit această infracţiune.

Referitor la cererea apărătorului inculpatei A. de a se constata intervenirea prescripţiei răspunderii penale în raport cu decizia Curţii Constituţionale din 2018, a arătat că susţine această cerere, apreciind că nu mai există prescripţia specială, textul art. 155 alin. (1) C. proc. pen.. fiind incomplet.

În motivele scrise depuse la dosarul cauzei, inculpata L., a învederat, de fapt, criticile care, ulterior, au fost susţinute oral în faţa instanţei, astfel cum anterior au fost arătate.

În esenţă, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi pe fondul cauzei să se dispună:

- în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. achitarea sa pentru toate cele trei infracţiuni de spălare de bani prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a), art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) şi, respectiv, art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002;

- în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, (contractul de vânzare cumpărare, înregistrat sub nr. x/18.02.2009 şi contractul de cesiune de creanţă nr. x/07.04.2009) prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. b), teza I din C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (contractul de cesiune de creanţă ar. x/19.02.2010).

Astfel, în esenţă, a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea a trei infracţiuni de spălare de bani prevăzute şi pedepsite de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b). art. 29 alin. (1) lit. a) şi respectiv art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, întrucât pentru a i se reţine în sarcină această situaţie de fapt, instanţa de judecată nu a evaluat suficient probele administrate de către organele de urmărire penală şi readministrate nemijlocit în faza de cercetare judecătorească în referire la anumite date şi împrejurări care erau în măsură să modifice percepţia potrivit căreia faptele şi actele întocmite de către ea au avut conotaţie penală.

Cu toate că nici prin actul de trimitere în judecată şi nici ulterior parchetul nu a demonstrat în niciun mod existenţa formei de vinovăţie cerute de lege pentru aceste infracţiuni, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că ar fi acţionat cu intenţie în vederea efectuării acţiunilor specifice spălării de bani.

Prin foarte scurta motivare, instanţa nu a răspuns argumentelor pe care personal le-a adus, în sensul necunoaşterii provenienţei banilor şi nici nu a demonstrat existenţa formei de vinovăţie cerute de lege, şi anume, intenţia.

S-a mai arătat că toate argumentele privitoare la persoana sa aduse de către instanţa de fond pentru motivarea soluţiei de achitare pentru infracţiunea de evaziune fiscală în legătură cu S.C. M. S.R.L. sunt valabile şi în legătură cu acuzaţia de spălare de bani prin intermediul aceleiaşi societăţii. Faptul că era împuternicită pe alt cont decât cel în care intraseră banii proveniţi din infracţiunea de înşelăciune şi împrejurarea că nu avea decât o procură specială acordată de către inculpatul E. pentru operaţiuni punctuale demonstrează că nu avea cum să cunoască sursa fondurilor folosite la operaţiunile de cumpărare de bunuri pentru S.C. M. S.R.L.

Totodată, s-a mai susţinut că instanţa de fond nu a răspuns nici argumentelor pe care le-a adus cu privire la inexistenţa probelor care să demonstreze latura obiectivă a infracţiunilor de spălare de bani.

O altă critică vizează faptul că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen.

În referire la soluţia dispusă de către instanţa de fond cu privire la latura civilă, s-a arătat faptul că, în mod nelegal, au fost menţinute măsurile asigurătorii luate prin ordonanţa nr. 237/P/2014 din data de 12.03.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor sale până la concurenţa sumei de 9.006.165,42 RON, cu motivarea că a arătat permanent faptul că nu a avut cunoştinţă de existenţa infracţiunii de înşelăciune săvârşită împotriva părţii civile O. Acest lucru a fost confirmat de către instanţa de judecată, care prin hotărârea pronunţată a identificat personale responsabile de săvârşirea infracţiunii şi de crearea prejudiciului în dauna O., acestea fiind inculpaţii A., D., A. şi societatea C. S.R.L.

Apelanta intimată inculpată A., în concluziile orale, în esenţă, a solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 244 alin. (1) C. pen., în participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 52 rap. la art. 244 alin. (1) C. pen., ca fiind infracţiunea de înşelăciune săvârşită fără vinovăţia cerută de lege, având în vedere situaţia de fapt rezultată în urma probatoriului administrat, în sensul că a fost determinată, i s-a înlesnit să săvârşească această faptă de natură penală, acţionând fără vinovăţia cerută de lege prin efectiv crearea unei situaţii de a sta într-o stare de eroare provocată de alţi participanţi cu privire la acea factură fiscală folosită în contractul de creditare la O.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, şi anume, că în complicitate cu D., administrator la II., în complicitate cu A., administrator la JJ. au indus în eroare O.-ul prin folosirea facturii fiscale provenită de la furnizorul M. şi utilizată în contractul de credit, a susţinut că încadrarea juridică este una incorectă în ceea ce o priveşte pentru motivele arătate pe larg, astfel cum au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării.

Esenţial este că A. nu-l cunoştea pe furnizorul S.C. M. S.R.L la data la care s-a încheiat contractul de credit, făcându-se dovada prin actele depuse la dosar că factura fiscală utilizată în contractul de leasing a ajuns la societatea de leasing fie prin fax, fie a fost adusă la sediul societăţii de către utilizatorul care încheia contractul de leasing, acţionând şi cu privire la acest contract în normala desfăşurare a activităţii sale de leasing, aşa cum a acţionat în absolut toate contractele de leasing.

În opinia sa, afirmaţiile acuzării că a acţionat vădit intenţionat pentru fraudarea băncii sunt neadevărate şi fără niciun suport probator.

Cât priveşte acuzaţia că ea este cea care a atestat data fabricaţiei utilajului şi astfel ar fi indus în eroare O., a susţinut că nu ea este persoana care a arătat că utilajul ar fi avut an de fabricaţie 2007, ci inspectorul care făcea inspecţia şi încheia o notă de calcul este cel care a arătat prima oară într-un document care este anul de fabricaţie al utilajului, iar acel an şi toate notele de calcul erau preluate de în poliţa de asigurare.

În această ordine de idei, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în participaţie improprie şi pentru infracţiunea de uz de fals reţinută în sarcina sa, pentru motivele arătate, în esenţă, susţinându-se că factura de care este acuzată că ar fi cunoscut fictivitatea ei şi care a stat la baza infracţiunii de înşelăciune, este o factură întocmită, completată, semnată şi parafată de emitentul real.

Referitor la acuzaţia de spălarea banilor, a solicitat să se aibă în vedere că nu i-a cunoscut pe inculpaţii D. şi E. (aspect care rezultă din declaraţia dată în faţa instanţei), nu există nici probe indirecte din care să rezulte că i-a cunoscut pe aceştia, dar şi faptul că banii au provenit din bancă, astfel încât nu mai era necesar să fie ascunşi. În atare condiţii, a solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive în ceea ce priveşte latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de spălarea banilor.

În subsidiar, a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale, potrivit deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, prin care a fost declarat neconstituţional art. 155 alin. (1) C. proc. pen., ultimul act material al infracţiunii de spălarea banilor a avut loc în luna aprilie 2008 şi raportat la această dată şi având în vedere că termenul de prescripţie este de 10 ani, a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În motivele scrise depuse la dosarul cauzei, inculpata A., în esenţă, în principal, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, iar, în subsidiar, a solicitat achitarea pentru fapta de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Noul C. pen. şi art. 5 din Noul C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. .16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

- vinovăţia sa a fost constatată de către judecătorul fondului pe baza declaraţiei martorei CCCCC. (desemnata de DDDDD. ca lichidator judiciar), care "martoră" nu a fost citată şi nici audiată în mod nemijlocit de instanţa de fond;

- judecătorul fondului a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prevăzute de art. 322 alin. (1), cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 323 cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinând că a intervenit prescripţia speciala a acestor fapte;

- instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nemotivată, în sensul că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 403 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece motivarea soluţiei pe latura penală nu conţine analiza probelor care au fost înlăturate şi a apărărilor făcute pe baza acestora;

- judecătorul fondului a interpretat greşit probele administrate, întotdeauna în defavoarea sa, cu încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie prev. de art. 4 C. proc. pen., contrar probatoriului administrat;

- instanţa de fond a aplicat şi a interpretat greşit legea, situând eronat raporturile juridice specifice operaţiunilor de leasing în sfera legii civile generale (C. civ.), deşi acestea sunt reglementate în mod expres printr-o lege speciala (O.G. nr. 51/1997 cu modificările ulterioare) - aplicabilitatea legii speciale fiind de necontestat ("specialia generalia derogant"), iar pe de altă parte a refuzat să vadă incidenţa C. civ. în raporturile juridice dintre C. şi utilizatori;

- referitor la infracţiunea de spălare de bani pentru care a fost condamnată (art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., instanţa de fond a reţinut fără nici o motivare fila x din motivare) că ar fi cunoscut provenienţa banilor din care s-au achitat ratele de leasing;

- instanţa de fond a respins vădit neîntemeiat cererea de probatorii formulată la termenul din data de 09.12.2016.

Apelantul intimat inculpat F., în concluziile orale, în esenţă, a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cel puţin în ceea ce-l priveşte, cu consecinţa disjungerii cauzei faţă de persoana sa, pentru a nu fi afectat procesul penal referitor la ceilalţi inculpaţi, apreciind sentinţa nulă absolut, deoarece, pentru a pronunţa condamnarea sa instanţa de fond a făcut o serie de afirmaţii, care fac obiectul judecăţii dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, aceste două cauze fiind disjunse. Or, instanţa de fond, stabilind că este vinovat de comiterea infracţiunii de spălarea banilor şi, că latura obiectivă a infracţiunii derivă din elemente obiective, respectiv că este administratorul de fapt al societăţii S.C. FFFF. S.R.L (aspecte pentru care este trimis în judecată, dar necondamnat încă, nici măcar în fond), a încălcat prezumţia de nevinovăţie şi, în egală măsură, judecătorul fondului a încălcat obligaţia de a fi imparţial, existând astfel un caz de nulitate absolută.

A mai susţinut că legea penală mai favorabilă este legea veche şi, fără a mai relua aspectele precizate în scris, a invocat, ca şi critică de apel, nemotivarea hotărârii atacate, întrucât în ceea ce-l priveşte, este copiat rechizitoriul şi lipseşte o analiză a apărărilor esenţiale făcute la instanţa de fond, ceea ce echivalează cu o nemotivare.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals reţinute în sarcina sa, a arătat că s-a împlinit termenul de prescripţie în data de 18 august 2017, pe cale de consecinţă, solicitând, în principal, achitarea, iar, în subsidiar, încetarea procesului penal, fapte pentru care a solicitat şi oral, şi în scris, continuarea procesului penal.

Referitor la complicitatea la infracţiunea de spălarea banilor ce i-a fost reţinută în sarcină, a solicitat achitarea, arătând că nu a avut niciun fel de influenţă şi că, disimularea originii bunurilor s-a făcut prin cesiunea de creanţă, nu prin data certă pe care el a dat-o pe documentele respective, întrucât aceste cesiuni au fost înregistrate în contabilitate.

A mai solicitat să se constate că contractele de cesiune de creanţă nr. x şi x le-a semnat în calitate de mandatar al lui S.C. EEEE. şi AAAA., iar falsul, potrivit rechizitoriului, ar fi rezultat din faptul că cele două societăţi nu au existat. Or, la dosarul cauzei s-au depus în faza de fond dovezi din care rezultă că societăţile existau, una dintre ele din anul 2007, cu mult înainte de prezenta cauză. În consecinţă, actul nu este fals pentru că falsul ar fi derivat din faptul că aceste societăţi nu aveau o existenţă reală.

Totodată, a solicitat să se constate că administratorul societăţii S.C. FFFF. S.R.L, la care au ajuns până la urmă acele creanţe, este EEEEE., persoană care nu a fost audiată în cauză şi nu a fost pusă sub acuzare pentru vreo faptă.

Cu privire la critica parchetului privind individualizarea pedepsei, a apreciat că aceasta nu este întemeiată, dimpotrivă consideră pedeapsa aplicată ca fiind prea mare, pe de o parte, pentru că pedeapsa aplicată persoanelor condamnate pentru infracţiunile de înşelăciune şi spălarea banilor este mai mică decât pedeapsa aplicată persoanelor condamnate doar pentru infracţiunea de spălarea banilor, iar, pe de altă parte, au trecut 8 ani de la data comiterii presupuselor fapte, motive pentru care a solicitat respingerea apelului formulat de către parchet.

Referitor la latura civilă, a susţinut că instanţa de fond a omis să constate că partea civilă nu s-a constituit parte civilă în ceea ce-l priveşte, în termenul prevăzut de art. 20 din C. proc. pen., ci abia în faţa instanţei de apel, pentru faptul că nu a fost perceput ca fiind autorul prejudiciului cauzat.

Faţă de împrejurarea că, instanţa de fond, deşi a constatat că anumite acte sunt false, nu a procedat la anularea acestora, în opinia sa, ar echivala cu nesoluţionarea laturii civile a cauzei, iar soluţia care s-ar impune ar fi casarea cu trimitere spre rejudecare.

A mai arătat că, rechizitoriul este prolix şi contradictoriu, iar instanţa de fond, neadministrând toate probele necesare, l-a condamnat pe o stare contradictorie, în sensul că fie este vorba de societăţi fantomă, aşa cum a susţinut în concluziile orale reprezentantul parchetului, fie s-au înfiinţat societăţi fictive, aşa cum se reţine la pagina 117 din hotărârea instanţei de fond, situaţia fiind diferită în cele două cazuri.

S-au reiterat apărări cu privire la existenţa celor două societăţi şi la martora UUUU., astfel cum sunt consemnate, pe larg, în încheierea de dezbateri din data de 04 octombrie 2018.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălarea banilor, a susţinut că este trimis în judecată pentru o anumită stare de fapt, iar instanţa de fond l-a condamnat pentru o altă stare de fapt, omiţând efectiv să se pronunţe cu privire la unul dintre actele materiale pentru care este trimis în judecată, precizând că nu a putut să fie complice la spălarea banilor, în condiţiile în care după doi ani de zile banii proveniţi din înşelăciunea CEC-ului fuseseră investiţi, fiind cumpărate terenuri, care ulterior au fost vândute, apreciind că au fost ignorate deciziile nr. x şi x ale Curţii Constituţionale.

Referitor la încheierile de dată certă, a susţinut că aceste încheieri sunt diferite de încheierile prin care se verifică identitatea părţilor şi conţinutul actelor, susţinând că nu se poate cere ca avocatul să aibă atribuţii în plus faţă de notar.

Cu privire la falsurile care privesc contractele x, x şi x, a arătat că instanţa de fond a reţinut, ca şi parchetul, că semnătura lui DDDD. ar fi fost falsificată, prin copiere, de inculpatele L. şi J., context în care se pune problema cine a falsificat semnătura lui ZZZ.

S-a mai susţinut că un alt motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare constă în faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la una dintre fapte, act material în conţinutul infracţiunii complexe de spălare a banilor în formă continuată, şi anume, actul material care se referă la ajutorul dat pentru inculpatele L. şi S.C. N. S.R.L în privinţa ascunderii provenienţei ilicite a sumei de 615.668 RON, respectiv contractul nr. x/2009.

Referitor la infracţiunea de fals, s-a expus o teorie privind art. 322 C. pen. (art. 290 din vechiul C. pen.) şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 cu privire la exerciţiul profesiei de avocat şi respectiv art. 92 din Statutul profesiei de avocat înaintea de modificarea sa prin Hotărârea nr. 825/2013 a Consiliului UNBR, vizând unicul efect juridic pe care legea îl atribuie încheierilor avocatului, din perspectiva faptului că judecătorul fondului nu a lămurit această chestiune, vorbind de plăsmuire în înţelesul contrafacerii scrierii din art. 288 C. pen.

În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere dispoziţiile art. 1182 din C. civ. în vigoare la vremea respectivă, care arată prin ce modalitate un înscris sub semnătură privată dobândeşte dată certă.

În ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea de spălarea banilor reţinută în sarcina sa, a arătat că prin încheierea de atestare a unei date nu s-a acordat niciun ajutor, pentru că, simpla atestare a datei nu produce niciun fel de efect juridic susceptibil de a ajuta la o disimulare, la o ascundere în înţelesul lit. b) a art. 29 din Legea nr. 656/2002.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că dacă ar fi verificat totuşi de unde provin creanţele respective, ar fi stabilit doar faptul că ele provin din tranzacţii absolut licite, care sunt notariale, autentificate şi care au la bază, cum este tranzacţia din contractul nr. x, o vânzare la licitaţie prin lichidator judiciar, care lichidator judiciar a fost cenzurat şi de către judecătorul sindic.

Referitor la susţinerea privind absenţa raportării, a solicitat să se aibă în vedere datele oficiale furnizate în apărare, precizând că nu există niciun avocat din România care să fi solicitat cursuri de pregătire în domeniul spălării banilor şi că există un singur avocat din România care a făcut o raportare în anul 2009.

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de spălarea banilor, a susţinut că nu a avut anturaj cu persoanele respective, prima colegă care a vorbit în cauză s-a referit la ZZZZ., persoană care nu a fost investigată în cauză, or, cu ZZZZ. şi cu familia acestuia nu a avut legături de prietenie şi nu a avut un anturaj comun cu aceste persoane.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de spălarea banilor, a susţinut că ar trebui ca bunurile să provină din infracţiuni, or, în cauză bunurile incorporale (creanţele), provin din activităţi licite pentru că S.C. M. S.R.L cumpărase terenuri, vânduse terenurile, cumpărase alte active astfel încât provenienţa bunurilor nu este din infracţiune, lanţul cauzal a fost întrerupt prin intrarea în circuitul civil a sumelor de bani respective.

În motivele scrise de apel depuse la dosarul cauzei, inculpatul F., în esenţă, apreciind sentinţa pronunţată netemeinică şi nelegală, în baza disp. art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi, pe fondul cauzei:

- în baza disp. art. 396 alin. (1) şi alin. (5), raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată;

- în baza disp. art. 396 alin. (1) şi alin. (5), raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza a II-a, C. proc. pen., achitarea sa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare de bani.

Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, a susţinut că, instanţa de fond, în mod eronat, a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi a dispus condamnarea sa, din perspectiva faptului că la data săvârşirii infracţiunii pentru care a fost cercetat, nu intra în elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni, întocmirea unui înscris care conţine date ce nu corespund realităţii, dezvoltând în scris consideraţii teoretice privind paralela între vechile reglementări ale art. 290 şi art. 288 C. pen. şi actualele dispoziţii din art. 320, 321 şi 322 C. pen. sub aspectul laturii obiective şi a celei subiective.

S-a mai susţinut faptul că pentru toate infracţiunile de fals reţinute în sarcina sa, având în vedere data la care se presupune că au fost săvârşite, a intervenit prescripţia specială, însa s-a solicitat continuarea judecaţii şi achitarea sa în baza disp. art. 396 alin. (1) şi alin. (5), raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată, s-a arătat că, de asemenea, instanţa de fond, în mod eronat, a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi a dispus condamnarea sa.

În acest sens, s-a susţinut că soluţia de condamnare a fost determinată, pe de o parte, de superficialitatea cu care, atât reprezentantul parchetului, în faza de urmărire penală, cât şi judecătorul de fond, cu ocazia efectuării cercetării judecătoreşti, au analizat probatoriul administrat, iar pe de altă parte, din insuficienţa probatoriului, în sensul că, nici procurorul de caz, şi nici judecătorul de fond nu au admis probele utile soluţionării cauzei, încălcându-i-se dreptul la apărare.

În cadrul motivelor de apel scrise aflate al dosar, se face o analiză amplă cu privire la presupusa activitate infracţională a sa, în raport de faptul că în rechizitoriu sunt identificate 9 circumstanţe faptice obiective care l-au condus atât pe procuror, cât şi pe judecătorul fondului, la concluzia eronată că bunurile dobândite ar fi obţinute ca urmare a săvârşirii pretinsei infracţiuni de înşelăciune în dauna O., precum şi în ceea ce priveşte, atât elementul material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, cât şi din perspectiva faptului că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru existenţa infracţiunii de complicitate la spălare de bani, sub aspectul laturii subiective a acesteia.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că, la pronunţarea hotărârii, în mod eronat, instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că infracţiunile reţinute prin rechizitoriu sunt infracţiuni de prejudiciu şi nu infracţiuni de pericol, iar prejudiciul în sensul exercitării acţiunii civile, lipseşte cu desăvârşire.

În concluzie, pentru toate motivele invocate, astfel cum au fost dezvoltate şi analizate pe larg în scris, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi achitarea sa, atât pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, cât şi pentru cea de complicitate la spălare de bani.

În memoriul depus la data de 28 septembrie 2017 la dosarul cauzei, inculpatul F., în esenţă, în principal, a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că:

- sentinţa este lovită de nulitate absolută datorită lipsei de imparţialitate a completului de judecată, astfel că este incidentă soluţia prev. de art. 421 pct. 2, lit. b) cu referire la art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen...;

- sentinţa nu este motivată, astfel încât în temeiul art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării.

În subsidiar, a solicitat să se constatate că sentinţa este nelegală şi neîntemeiată şi, în urma rejudecării cauzei, să se dispună achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În notele scrise depuse la data de 11 ianuarie 2018 la dosarul cauzei, inculpatul F., în esenţă, a susţinut că în privinţa infracţiunii de complicitate la spălare de bani, hotărârea nu conţine o motivare proprie, nefiind altceva decât o reproducere a unei lucrări doctrinare a controversatei judecătoare FFFFF. "Ghidul spălării banilor pentru judecători şi procurori", înţelegând să arate că şi în privinţa infracţiunii de fals sub semnătura privată, hotărârea nu conţine o motivare proprie, fiind de asemenea copiată o lucrare doctrinară, în sensul că, la fila x hotărârea apelată, nu conţine motivarea hotărârii, ci o reproducere prin copiere după lucrarea "Drept Penal Roman partea specială, ediţie revăzută şi adăugită" editata la GGGGG. S.R.L., Bucureşti, 1996, având drept autor pe HHHHH. şi IIIII.

În loc să se raporteze la probele şi la apărările ridicate pe parcursul procesului pe fond, judecătorul de drepturi şi libertăţi s-a mărginit să copieze pasaje întregi din lucrarea citata, aceasta reprezentând motivarea hotărârii apelate.

Pe parcursul soluţionării prezentei cauze, în actuala cale de atac, instanţa de apel, în propriul demers analitic vizând cercetarea judecătorească, a procedat la audierea inculpaţilor, după cum urmează:

- la termenul din data de 07 decembrie 2017 au fost audiaţi inculpaţii A., D. şi E.;

- la termenul din data de 11 ianuarie 2018 au fost audiaţi inculpaţii A. şi H.;

- la termenul din data de 22 februarie 2018 a fost audiat inculpatul F., iar inculpaţilor A. şi E. li s-a luat câte un supliment de declaraţie;

- la termenul din data de 08 martie 2018 a fost audiată inculpata L.

De asemenea, Înalta Curte, tot la termenul din data de 08 martie 2018 a procedat la dezbaterea cererilor de probatorii formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi, pentru ca la data de 13 martie 2018 să se pronunţe cu privire la acestea, astfel după cum au fost consemnate în minuta şi încheierea de la acea dată.

Potrivit cererilor de probatorii încuviinţate, au fost audiaţi martorii IIIIII. şi CCCCC., la termenul din data de 05 aprilie 2018, BBBBB. şi QQQQ., la data de 03 mai 2018, SS., la data de 14 iunie 2018 şi GGGG. şi JJJJJ., la termenul din data de 06 septembrie 2018.

Înalta Curte, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 417 C. proc. civ. penală şi în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 C. proc. civ. penală, constată că apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii E., S.C. K. S.R.L., F., A., S.C. N. S.R.L., J. şi L. sunt fondate, iar apelurile declarate de către inculpaţii S.C. I. S.R.L., A., D., H. şi părţile civile Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. Craiova şi O. S.A. sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum şi a probelor adminstrate în cursul cercetării judecătoreşti din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată cât şi săvârşirea acestora, cu vinovăţie în forma prevăzută de lege.

Au fost avute în vedere procese-verbale de sesizare din oficiu, procese-verbale de inspecţie fiscală, raport de expertiză criminalistică - grafică, raport de expertiză contabilă, suplimente la raportul de expertiză contabilă, înscrisuri, extrase de conturi, proces-verbal de confruntare, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declaraţii martori,declaraţii inculpaţi.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect instanţa de fond a reţinut starea de fapt, Înalta Curte considerând că nu mai este necesară reiterarea acesteia, urmând a fi analizate criticile formulate de către apelanţi cu privire la această stare de fapt, punctual.

Preliminar analizării acestor critici vizând starea de fapt, Înalta Curte va cerceta un motiv de apel comun, invocat de către apelanţii inculpaţi, respectiv acela care vizează nemotivarea hotărârii pronunţate de prima instanţă.

În esenţă, s-a susţinut că instanţa de fond nu a realizat o analiză a probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, probe pe care să le coroboreze într-un mod corespunzător pentru stabilirea stării de fapt, după cum nu au fost analizate apărările formulate de către inculpaţi, indicându-se elementele care au condus judecătorul fondului la înlăturarea acestora în cuprinsul considerentelor.

Au susţinut apelanţii inculpaţi că hotărârea primei instanţe cuprinde o preluare aproape identică a stării de fapt reţinută în actul de sesizare, nefiind indicate considerentele pentru care apărările formulate nu au fost acceptate, iar cu privire la anumite infracţiuni nu există nici un fel de motivare.

Pe cale de consecinţă au solicitat inculpaţii admiterea căilor de atac exercitate şi desfiinţarea hotărârii atacate şi retrimiterea cauzei la prima instanţă în vederea rejudecării.

Cu privire la această solicitare este de notat faptul că în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen... desfiinţarea unei sentinţe şi dispunerea rejudecării cauzei de către prima instanţă se poate pronunţa de instanţa de apel doar în situaţiile limitativ prevăzute de acest text legal, situaţii care nu sunt întrunite în cauză.

În jurisprudenţă au fost situaţii în care s-a dispus desfiinţarea unei sentinţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în considerarea faptului că nu a fost realizată o cercetare judecătorească efectivă, ori pentru lipsa unei motivări a soluţiilor de condamnare, iar temeiul juridic inexistent din punct de vedere al dreptului naţional a fost substituit cu principiile izvorând din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului vizând garantarea dreptului la un proces echitabil.

Analizând hotărârea atacată prin prisma acestor principii, Înalta Curte consideră că nu există elemente care să conducă la concluzia admiterii criticilor formulate de inculpaţi sub acest aspect, în condiţiile în care judecătorul fondului a expus de o manieră amplă, atât starea de fapt pe care a reţinut-o din probele administrate în cauză, cât şi considerentele care l-au determinat să nu accepte apărările formulate de către inculpaţi.

Expunerea realizată de către judecătorul fondului este una exhaustivă, elementele preluate din rechizitoriu fiind îmbinate în mod armonios în cuprinsul hotărârii, lucru care nu este interzis de vreo prevedere legală. În condiţiile în care starea de fapt este una atât de amplă, pe de o parte, şi relativ aridă, pe de alta, instanţa fiind obligată a prezenta numeroase tranzacţii şi elemente financiare, reformularea stării de fapt sintetizate în actul de sesizare nu este posibilă.

Pe de altă parte, instanţa de apel nu a identificat elemente din care să poată fi trasă concluzia că nu au fost analizate toate apărările inculpaţilor, judecătorul fondului prezentând atât elementele general valabile, aplicabile fiecărui inculpat, cât şi elementele particulare, specifice.

În aceste condiţii, critica formulată urmează a fi respinsă ca nefondată, instanţa de apel neidentinficând elemente care să o conducă la concluzia că inculpaţilor le-a fost lezat dreptul la un proces echitabil prin nemotivarea corespunzătoare a hotărârii atacate, existând elemente suficiente care să permită realizarea controlului judecătoresc cu privire la sentinţa atacată.

I. Apelanta A. a criticat starea de fapt reţinută de instanţă din mai multe puncte de vedere.

A. Inculpata apelantă a susţinut că, în mod eronat şi fără a se pronunţa asupra apărărilor esenţiale formulate, instanţa de fond a reţinut că a săvârşit infracţiunea de înşelăciune în dauna O. în condiţiile în care în mod evident nu a comis această faptă cu vinovăţie, ci în forma participaţiei improprii, iar în subsidiar că a comis fapta fără vinovăţia prevăzută de lege.

Sub acest aspect, a precizat inculpata că prin încheierea contractului de leasing financiar şi acceptarea actelor prezentate de comercianţi nu se creează presupunerea rezonabila dincolo de orice îndoiala că ar fi fost de conivenţă cu inculpatul D. la data săvârşirii presupusei fapte în aprilie 2007 şi cu A., respectiv că a urmărit obţinerea împrumutului bancar in condiţii de frauda.

Astfel, toate acţiunile reţinute în sarcina sa prin hotărârea atacată nu au fost săvârşite de către ea, în condiţiile în care nu a atestat niciodată existenta materiala a utilajelor şi faptul ca ar fi intrat în posesia lor, iar data fabricaţiei menţionată în poliţa de asigurare pe care a întocmit-o in calitate de broker a fost preluată din înscrisul provenit de la inspectorul de asigurare al KKKKK., acesta fiind cel care trebuia sa inspecteze personal bunul in materialitatea sa, conform convenţiei intervenite între KKKKK. S.A. şi LLLLL. S.R.L. (contract existent la dosarul cauzei).

Cu privire la aceste critici, Înalta Curte reţine faptul că, în mod cert, aşa cum corespunzător a reţinut prima instanţă, bunurile care au făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. x/03.04.2007 nu au existat în materialitatea lor.

Acest aspect nu a fost contestat de inculpaţii din cauză, iar instanţa de fond a analizat în mod complet circuitul scriptic prin care s-a creat aparenţa existenţei bunurilor. De asemenea, prima instanţă a stabilit inexistenţa acestor bunuri şi prin coroborarea informaţiilor furnizate de către distribuitorii autorizaţi să comercializeze pe teritoriul României utilaje, având mărcile celor menţionate în cuprinsul facturii fiscale nr. x/04.04.2007, informaţii din care rezultă că bunurile nu fost nici măcar fabricate de către producători.

În esenţă, prin intermediul unor facturi false, a fost creat un circuit financiar contabil ce a avut ca unic scop inducerea în eroare a O. în vederea obţinerii finanţării contractului de leasing menţionat anterior.

În acest sens, inculpatul D., în calitate de administrator al S.C. II.., a întocmit în fals factura fiscală seria x, nr. x, prin care atesta vânzarea unei macarale "NN.", pe roţi, seria x şi unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, către S.C. M. S.R.L., în valoare de 2.458.123 RON, din care TVA 392.475 RON, bunuri mobile care urmau să formeze obiectul contractului de leasing.

Pentru a justifica în contabilitate vânzarea acestei macarale, cu echipamentul aferent, către S.C. M. S.R.L., utilaj care în realitate nu exista, inculpatul D. a înregistrat în evidenţele contabile ale S.C. II.., factura fiscală seria x, nr. x/25.02.2007, de asemenea falsă, în cuprinsul căreia se atesta că S.C. VV. S.R.L. Piatra Neamţ vindea către S.C. II.. o macara "NN.", pe roţi, seria x şi un echipament telescopare tip CT26, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, cu suma de 2.456.160 RON, factură care, potrivit susţinerilor sale, i-ar fi fost înmânată de inculpatul A., administrator la S.C. JJ. S.R.L.

Din actele dosarului reiese că, acea factură a fost transmisă pe fax.(dosar urmărire penală).

Cu privire la această factură, elementele analizate de prima instanţă, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi, administratorul societăţii din Piatra Neamţ şi persoana menţionată în factură ca fiind delegatul acestei societăţi, precum şi neconcordanţele existente cu privire la datele de identificare a S.C. VV. S.R.L. Piatra Neamţ, diferenţa dintre ştampila reală a acestei societăţi şi impresiunea ştampilei aplicate pe factură, confirmă pe deplin falsitatea acestui înscris, concluzia primei instanţe în acest sens fiind pe deplin concordantă cu materialul probator existent la dosarul cauzei.

Ulterior, în scopul obţinerii finanţării contractului de leasing, inculpatul A. i-a înmânat inculpatei A., printre alte documente, în vederea obţinerii creditării, şi factura fiscală nr. x/04.04.2007, în cuprinsul căreia se menţiona, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea de către S.C. M. S.R.L., către S.C. C. S.A. Slatina, a unui buldozer KK., seria x, unui excavator KK., seria x5, unui buldoexcavator LL. cu braţ telescopic şi PICON, seria x, unui încărcător frontal MM., seria x, unei macarale NN. pe roţi, seria x, seria x, unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor de tip x, seria x, unei macarale NN., pe roţi, xşi unui echipament telescopare tip CT, necesar montării macaralelor tip x şi x, seria x, utilaje în valoare de 9.912.786,80 RON, printre care s-au aflat şi cele menţionate pe factura fiscală seria x, nr. x/01.04.2007, emisă de inculpatul D., în numele S.C. II.

În mod evident, în condiţiile în care în cuprinsul acestei facturi erau menţionate ca fiind înstrăinate bunuri cu privire la care s-a stabilit că nu existau în realitate şi având în vedere declaraţia inculpatului E., administratorul S.C. M. S.R.L., care a negat că ar fi întocmit şi semnat această factură, justificat a reţinut instanţa de fond faptul că aceasta este falsă, fiind întocmită şi semnată de către inculpatul A., în numele societăţii menţionate.

Apărarea inculpatei A. este centrată pe ideea că potrivit prevederilor legale existente la momentul încheierii contractului de leasing financiar nu avea obligaţia de a verifica existenţa materială a bunurilor care constituiau obiectul contractului.

Mai mult, în raport cu activitatea amplă pe care societatea o desfăşura în perioada respectivă acest lucru nu era nici măcar posibil. În acest sens a precizat inculpata în suplimentul de declaraţie pe care l-a dat în faţa instanţei de apel la data de 22 februarie 2018 că volumul de activitate al S.C. C. S.A. Slatina în perioada 01.01.2007 - 20.09.2007 era de aproximativ 1.000 miliarde RON vechi.

De asemenea, un alt element ce constituie fundamentul apărării inculpatei vizează împrejurarea că, la încheierea tuturor actelor care au determinat inducerea în eroare a societăţii bancare, aceasta a acţionat fără vinovăţie ori fără ca vinovăţia să îmbrace forma prevăzută de lege.

Înalta Curte, fără a nega cuantumul impresionat al tranzacţiilor comerciale în care era implicată societatea al cărei administrator era inculpata A., nu poate accepta apărările acesteia pentru următoarele considerente.

Din punct de vedere legal inculpata A. nu era obligată a verifica existenţa fizică a bunurilor care făceau obiectul contractului de leasing. Înalta Curte nu achiesează astfel la concluziile primei instanţe, în sensul că la baza oricărui contract de leasing se află un contract de vânzare cumpărare, prin care o persoană fizică sau juridică, furnizorul, înstrăinează bunul ce face obiectul contractului de leasing către locator, societatea de leasing, pentru ca aceasta să îl pună la dispoziţia utilizatorului în vederea utilizării.

Într-adevăr, potrivit prevederilor legale care guvernau contractul de leasing în perioada ce face obiectul prezentei cauze, locatorul/finanţatorul nu avea obligaţia de a prelua bunul de la furnizor, această obligaţie revenind indubitabil utilizatorului.

În acest sens sunt prevederile art. 10 lit. a) din O.G. nr. 51/1997, modificată şi completată, text legal care stabileşte în sarcina utilizatorului obligaţia de a efectua recepţia bunului, acesta fiind obligat să îl primească în termenul şi în condiţiile de livrare agreate cu furnizorul. Aceste prevederi sunt în mod evident coroborate cu prevederile art. 9 lit. a) şi b) din acelaşi act normativ, care stabilesc obligaţiile locatorului/finanţator, acesta fiind obligat a respecta dreptul utilizatorului de a îşi alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale, precum şi a contracta bunul de la furnizorul desemnat de locator/utilizator.

Cu toate acestea, Înalta Curte nu poate accepta, chiar în condiţiile în care societatea al cărei administrator era avea un volum important de tranzacţii, că inculpata apelantă A. nu a manifestat interes, aşa cum ar fi acţionat orice administrator diligent, în vizualizarea bunurilor achiziţionate, bunuri care aveau o valoare considerabilă.

Pe de altă parte, chiar reţinând inexistenţa obligaţiei legale menţionate, Înalta Curte constată că ce i se impută inculpatei apelante A., cu privire la această infracţiune de înşelăciune, nu este faptul că nu a verificat personal existenţa bunurilor ce făceau obiectul contractului de leasing financiar nr. x/03.04.2007, ci faptul că în relaţia cu O. a atestat în mod necorespunzător realităţii împrejurarea că bunurile ce fac obiectul contractului există în realitate şi au fost preluate de către utilizator, acesta fiind elementul determinant în obţinerea împrumutului de la societatea bancară, toate acestea în condiţiile în care cunoştea inexistenţa bunurilor.

Cu privire la aceste aspecte, prima instanţa a reţinut că inculpata A. a semnat procesul-verbal de custodie, anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, prin care a atestat în fals că inculpatul A. a preluat în custodie utilajele, care făceau obiectul contractului de leasing, deşi acestea nu existau în realitate şi, de asemenea, că aceasta, în calitatea pe care o avea la S.C. LLLLL. S.R.L. Slatina, director adjunct, a întocmit şi semnat la data de 05.04.2007, poliţele de asigurare seria x nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, nr. x şi nr. x, pentru utilajele menţionate în cuprinsul facturii fiscale nr. x/04.04.2007, documente cu regim special, care au fost emise de către KKKKK.

În cuprinsul acestor poliţe, inculpata A. a făcut menţiunea că utilajele, care făceau obiectul facturii fiscale nr. x/04.04.2007, ar fi fost fabricate în anul 2007, aspect pe care nu l-a verificat niciodată, deoarece nu existau documente de provenienţă a acestor bunuri, iar această menţiune a determinat banca creditoare - O. să nu mai solicite efectuarea inspecţiei de risc cu privire la aceste bunuri.

Inculpata A., în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, la 07 decembrie 2017, a învederat că semnarea procesului-verbal de custodie, anexă la contractul de leasing s-a realizat doar după momentul la care O. a acordat împrumutul solicitat pentru finanţarea contractului de leasing şi după achitarea contravalorii bunurilor către furnizor. A mai precizat aceasta că a semnat acest înscris doar după ce inculpatul A. i-a confirmat primirea bunurilor în custodie.

Cu privire la poliţele de asigurare, inculpata a precizat că societatea de brokeraj la care era director adjunct, în condiţiile în care nu avea personal suficient, a solicitat KKKKK. şi solicitarea a fost acceptată, ca inspecţia de risc la nivel naţional să fie realizată prin intermediul inspectorilor de risc ai societăţii de asigurare. În baza aceste convenţii societatea de brokeraj a comunicat datele de identificare ale utilizatorului şi locaţia acestuia, iar societatea de asigurare comunica nota de calcul privind valoarea bunului şi datele de identificare ale acestuia.

Înalta Curte nu poate accepta toate aceste susţineri, apreciind că sunt fără vreun fundament faptic.

În primul rând, nu există elemente probatorii care să confirme susţinerea inculpatei cu privire la semnarea procesului-verbal de custodie la un moment ulterior încheierii contractului de leasing în condiţiile în care, fiind anexă la contractul de leasing financiar, acesta nu putea fi semnat decât la momentul semnării contractului, respectiv 03.04.2007. Nu se poate accepta ideea că acest contract a fost semnat la o dată, iar anexele sale la o dată ulterioară, acest lucru fiind incompatibil cu sensul noţiunii de anexă a unui act juridic, respectiv un act prin care sunt detaliate anumite elemente ale actului principal şi care face parte integrantă din acesta, act care trebuie să existe la momentul încheierii contractului ce îi justifică existenţa.

În al doilea, este de remarcat faptul că nici conţinutul acestui proces-verbal nu sprijină ideea semnării sale după momentul primirii de la O. a împrumutului în vederea finanţării contractului de leasing. În acest sens, aşa cum remarca şi prima instanţă, în cuprinsul anexei nr. 3 la contractul de leasing, procesul-verbal de custodie în discuţie, nu este menţionat numărul şi data contractului de garanţie mobiliară (gaj), deoarece acesta nu era încă încheiat, contractul de garanţie reală mobiliară fără deposedare nr. x, între Casa de Economii şi Consemnaţiuni S.A. - Sucursala Slatina şi inculpata S.C. C. S.A. Slatina fiind încheiat la data de 11.04.2007.

În fine, nici momentul preluării bunurilor în custodie nu este menţionat în acest înscris, în condiţiile în care aşa cum rezultă din anexa nr. 2 la contractul de leasing financiar utilizatorul S.C. JJ. S.R.L. Bucureşti a preluat în custodie utilajele gajate chiar anterior încheierii contractului.

Rezultă indubitabil că acest proces-verbal de custodie a fost semnat de către inculpata apelantă A. şi de către inculpatul A. anterior încheierii contractului de creditare cu O., iar rolul său a fost acela de a confirma instituţiei bancare existenţa bunurilor ce făceau obiectul contractului de leasing.

De asemenea, instanţa de apel nu poate reţine susţinerile inculpatei în sensul că menţionarea în cuprinsul poliţelor de asigurare a anului de fabricaţie a bunurilor ca fiind anul 2007, în vederea evitării unei inspecţiei de risc cu privire la aceste bunuri, este rezultatul activităţii inspectorilor de asigurări ai S.C. KKKKK.

Raţionamentul pentru care se respinge această afirmaţie se întemeiază pe faptul că bunurile nu au existat în materialitatea lor, lucru analizat şi stabilit anterior. În condiţiile, în care aceste bunuri nu au existat, inspectorii de asigurări ai societăţii de asigurări cu certitudine nu au putut inspecta în materialitatea lor utilajele pentru a stabili anul de fabricaţie ale acestora.

Fără a nega faptul că între S.C. LLLLL. S.R.L. şi KKKKK. S.A., există un contract de brokeraj, care prin actul adiţional a stipulat cu privire la modul de realizare a inspecţiei bunurilor asigurate, în condiţiile în care acest lucru este dovedit prin înscrisuri, Înalta Curte nu poate reţine, pentru motivul anterior expus, aşa cum apelanta inculpată A. susţine, că inserarea datei de fabricaţie a utilajelor s-a realizat de către angajaţii societăţii de asigurare. Nu poate fi identificată nici o explicaţie logică care să conducă la concluzia că inspectorii de asigurări ai KKKKK. ar fi certificat din proprie iniţiativă data de fabricaţie a unor utilaje pe care nu le puteau vizualiza şi verifica prin propriile simţuri, iar această dată menţionată ar fi fost una atât de convenabilă pentru atingerea scopului urmărit de către inculpaţi, inducerea în eroare a O.

Toate aceste elemente conving Înalta Curte cu privire la justeţea aspectelor reţinute de prima instanţă cu privire la faptul că inculpata a cunoscut faptul că utilajele obiect al contractului de leasing nu au avut o existenţă reală, contrar susţinerilor sale.

Inculpata A. a mai susţinut că în mod greşit prima instanţă a dedus din analiza contractului de garanţie reală imobiliară din 11.04.2007 că ar fi atestat prin încheierea acestuia existenţa materială a utilajelor, însă instanţa de apel nu a identificat acest element în motivarea hotărârii atacate şi ca atare nu îl va mai analiza, fiind de altfel fără o relevanţă deosebită, contractul respectiv fiind în mod evident încheiat ulterior semnării actului de creditare, deci după momentul inducerii în eroare a societăţii bancare.

În condiţiile în care prima instanţă a reţinut în mod corect. pentru argumentele menţionate în hotărârea atacată, aşa cum acestea au fost analizate şi de instanţa de control judiciar în raport de criticile formulate, că inculpata A. a cunoscut faptul că bunurile ce făceau obiectul contractului de leasing financiar nu au avut o existenţă reală, bunurile neexistând în materialitatea lor, prezentarea unei stări diferite către O. de către inculpată demonstrează faptul că aceasta a avut intenţia de a induce în eroare această societate bancară în scopul obţinerii unor foloase materiale.

Latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune a susţinut apelanta că nu a fost dovedită de către acuzare şi nici analizată de către prima instanţă, însă această aserţiune nu are nici o susţinere faţă de actele şi lucrările dosarului.

Cu privire la forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpata la comiterea infracţiunii de înşelăciune, prima instanţă a reţinut că aceasta a acţionat cu intenţie directă, iar pentru a ajunge la această concluzie a avut în vedere nu numai aspectele anterior menţionate, vizând încheierea contractului de leasing şi actelor subsecvente acestuia cunoscând că obiectul său nu exista fizic, ci şi aspecte rezultate din declaraţia martorei CCCCC., persoana desemnată de DDDDD. SPRL, lichidator judiciar al inculpatei S.C. C. S.A., să reprezinte această societate în prezenta cauză penală.

Inculpata apelantă a criticat faptul că instanţa de fond a apreciat ca fiind concludentă şi utilă cauzei declaraţia martorei menţionate, învederând că depoziţia acesteia trebuia privită cu circumspecţie şi precauţie, în condiţiile în care multe dintre aspectele relatate de martora sunt contrare adevărului sau contrare legii.

Înalta Curte, preliminar, va preciza faptul că în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. pen...:" Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.", iar instanţa de fond în respectarea acestui principiu a analizat critic declaraţia martorei menţionate, reţinând în cuprinsul hotărârii atacate în mare parte elemente care de altfel nici nu au fost criticate de către apelanta inculpată.

Similar, instanţa de apel va proceda în privinţa declaraţiei acestei martore, reţinând totuşi că nu poate constata din cuprinsul acesteia elemente care să conducă la concluzia că aceasta este neconformă realităţii, aspectele invocate în concluziile scrise de către apelanta inculpata nefiind de natură a schimba convingerea instanţei cu privire la acest aspect.

În esenţă, martora a oferit instanţelor de judecată o imagine de ansamblu a activităţii desfăşurate de către inculpata A. în calitatea sa de administrator al S.C. C. S.A, în condiţiile în care obiectul prezentului dosar este constituit doar din prejudiciul cauzat O. prin împrumutul obţinut pe baza contractului de leasing nr. x/2007.

Fără a fi, în acest cadrul procesual, în căderea instanţei a aprecia cu privire la legalitatea conduitei inculpatei în alte contracte de leasing, toate aceste informaţii sunt de natură a determina un anumit mod de operare, care poate servi la decelarea unei anumite conduite subiective a inculpatei inclusiv în această cauză.

A învederat martora, iar acest aspect nu a fost contestat de către inculpată, că S.C. C. S.A a încheiat, în perioada în care inculpata a fost administrator, un număr de 7 contracte de leasing în care societăţile îşi schimbau rolurile de utilizatori şi furnizori, în cadrul contractelor de leasing finanţate de diferite bănci. În acest circuit financiar au fost implicate societăţile comerciale S.C. M. S.R.L. şi S.C. TT. S.R.L., precum şi S.C. JJ. S.R.L.

A precizat martora că în cazul acestor contracte cu banii primiţi în calitate de furnizor de la o bancă, societăţile comerciale achitau avansul şi două-trei rate, pentru a da o aparenţă de legalitate contractelor de leasing, în care aveau calitatea de utilizatori, după care restul ratelor nu mai erau achitate.

De asemenea, a declarat martora că în exercitarea atribuţiilor pe care le avea în calitate de lichidator judiciar al S.C C. S.A., împreună cu echipa sa a încercat identificarea şi recuperarea bunurilor care făceau obiectul contractelor de leasing menţionate anterior, precum şi a contractului de leasing nr. x/2007, şi a constatat că acestea în cele mai multe situaţii nu existau în materialitatea lor şi fiind vorba de utilaje de construcţii sau echipamente industriale acestea nici nu erau supuse vreunui regim de înregistrare care să permită identificarea.

Aspectele invocate de către inculpata apelanta A. cu privire la declaraţia martorei CCCCC. nu sunt apreciate de instanţa de apel ca fiind unele de natură a afecta credibilitatea acestei probe.

Astfel, inculpata susţine că nu există nici o dispoziţie legală care să interzică încheierea mai multor contracte de leasing în care părţile să îşi schimbe calitatea. Acest lucru este cu certitudine real, însă sensul declaraţiei martorei nu este acesta, ci relevă faptul că încheierea acestor contracte s-a realizat cu intenţia de fraudare a societăţii de leasing şi, implicit, a finanţatorului primar, în condiţiile în care inculpata acţiona de conivenţă cu administratorii societăţilor comerciale implicate. Din declaraţia aceste martore mai rezultă şi faptul că rolul încheierii acestor contracte era de a obţine şi o finanţare pentru achitarea unui număr de rate de leasing, iniţial, pentru a crea o aparenţă de legalitate a operaţiunii desfăşurate.

De asemenea, inculpata a precizat că în cazul unor contracte dintre cele menţionate de martoră în declaraţie, contrar celor susţinute de aceasta, bunurile au existat în materialitatea lor. Înalta Curte remarcă, însă, că martora nu a susţinut că în cazul tuturor contractelor de leasing menţionate bunurile ce au făcut obiectul acestora nu au existat în materialitatea lor, ci în cele mai multe situaţii, element ce lămureşte tocmai susţinere inculpatei.

Mai mult, apelanta inculpată a susţinut că martora a relatat aspecte şi împrejurări care nu corespund realităţii, însă toate susţinerile sale vizează pe de o parte elemente care nu sunt esenţiale în soluţionarea cauzei, cum ar fi numele angajaţilor identificaţi la sediul societăţii de leasing când martora s-a prezentat aici, ori persoana care a semnat o scrisoare. De asemenea, interpretarea diferită a unor prevederi legale nu este de natură a invalida declaraţia martorei menţionate.

Înalta Curte, urmare a analizei pe care a realizat-o cu privire la declaraţia martorei anterior menţionate, consideră că elementele pe care aceasta le-a prezentat sunt credibile, neexistând temeiuri pentru a înlătura această probă din ansamblul probator al cauzei.

În fine, apelanta inculpată a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la modul în care aceasta a analizat şi reţinut în defavoarea sa încheierea contractului de ipotecă imobiliară de către S.C. C. S.A. pentru garantarea mai multor contracte de leasing, respectiv contractul de constituire de garanţie imobiliară, care a fost autentificat de notarul public MMMMM. sub nr. x/19 septembrie 2007, prin care S.C. M. S.R.L. garanta îndeplinirea obligaţiilor de plată a ratelor din mai multe contracte de leasing financiar, la unele dintre acestea neavând calitatea de utilizator.

Criticile formulate de către apelanta inculpată nu pot fi primite, în condiţiile în care prima instanţă a realizat o justă interpretare a contractului de ipotecă menţionat.

Astfel, în primul rând nu se poate face abstracţie în interpretarea contractului menţionat de declaraţia inculpatului E. din care rezultă că acesta a fost încheiat la solicitarea inculpatelor L. şi J., prin acesta garantându-se obligaţia de plată a ratelor de leasing aferente mai multor contracte, beneficiarii fiind societăţi administrate în fapt de către ZZZZ., hotărârea de a încheia acest contract de constituire de garanţie imobiliară fiind luată de inculpata A. împreună cu inculpatele J. şi L.

În al doilea rând, chiar dacă instanţa de fond a avut o interpretare diferită de cea a Parchetului cu privire la posibila punere în executare a contractului de garanţie imobiliară, cert este că sensul încheierii sale a fost doar de a amâna momentul la care societăţile bancare implicate în finanţarea contractelor de leasing vor efectua demersurile necesare pentru recuperarea sumelor datorate de către societatea al cărei administrator era inculpata.

În alt treilea rând, susţinerea inculpatei în sensul că interesul S.C. M. S.R.L. în încheierea acestui contract de garanţie era acela de a preîntâmpina activarea contractului de buy-back, plecând de la ideea că această societate comercială cunoştea că bunurile ce făceau obiectul contractului de leasing nu existau în realitate, confirmă aserţiunea instanţei de fond cu privire la faptul că inculpata A. cunoştea la rândul său acest lucru, în condiţiile în care a fost una dintre persoanele care a insistat în încheierea acestui contract, potrivit declaraţiei inculpatului menţionat anterior. Sub acest aspect, este de remarcat şi faptul că teza creditorului diligent susţinută de inculpată nu de justifică, aceasta având posibilitatea de a utiliza clauzele contractului de leasing încheiat pentru a îşi obţine drepturile financiare, lucru pe care nu l-a realizat, chiar dacă utilizatorul nu a achitat ratele contractuale.

În fine, cu certitudine momentul încheierii acestui act a fost în mod just interpretat de către prima instanţă, atât din punct de vedere al calităţii pe care inculpata o mai avea în cadrul firmei de leasing, cât şi din punct subiectiv, fiind decelată corect intenţia acesteia, motivul ce a determinat adoptarea acestei conduite.

Contrar susţinerilor inculpatei, potrivit prevederilor art. 54 din Legea nr. 31/1990, în forma de la 18.09.2007, hotărârea prin care inculpata a pierdut calitatea de administrator al S.C. C. S.A. şi-a produs efectele de la momentul adoptării sale, în ceea ce priveşte societatea, doar faţă de terţi efectele s-au produs de la momentul încheierii judecătorului delegat, respectiv la data de 20.09.2007.

În consecinţă, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că inculpata a acţionat cu intenţie directă pentru inducerea în eroare a O. cu ocazia încheierii contractului de împrumut în vederea finanţării contractului de leasing financiar nr. x/2007, pentru motivele anterior expuse, precum şi pentru motivele indicate de către prima instanţă, susţinerile acesteia referitoare la comiterea faptei fără vinovăţie ori fără a avea forma de vinovăţie prevăzută de lege neputând fi primite.

B. Inculpata A. a criticat hotărârea primei instanţe şi cu privire la greşita reţinere în sarcina sa a comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu referire la semnarea procesului-verbal de custodie, anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/2007, susţinând pe de o parte că acesta nu produce nici un fel de consecinţe juridice, în condiţiile în care a fost semnat după momentul încheierii contractului de împrumut cu O., iar pe de altă parte că acesta doar atestă că utilizatorul a primit bunurile ce fac obiectul contractului de leasing, existenţa sa nefiind de altfel reglementată de vreun act normativ.

De asemenea, inculpata a susţinut că a semnat respectivul proces-verbal conform unei proceduri ce era urmată în toate contractele de leasing, în sensul că utilizatorul îl trimitea prin fax societăţii de leasing, iar aceasta îl semna, fără ca prin aceasta să se producă efecte juridice în ceea ce o priveşte, actul creând obligaţii în sarcina utilizatorului, acesta recunoscând primirea şi recepţionarea cantitativă şi calitativă a echipamentelor.

Înalta Curte, cu privire la aceste critici, reţine în prealabil faptul că a realizat anterior o analiză cu privire la acest proces-verbal de custodie, stabilind pe de o parte faptul că acesta a fost încheiat cu certitudine anterior semnării contractului de împrumut bancar între O. şi S.C C. S.A., precum şi faptul că inculpata la momentul semnării sale cunoştea că elementele referitoare la bunurile primite în custodie de către societatea inculpatului A. nu au corespondent în realitate.

Suplimentar, Înalta Curte remarcă faptul că inculpata apelantă face remarci contradictorii cu privire la efectele juridice ale actului susţinând că în ceea ce o priveşte actul nu avea nici un fel de efecte juridice, în vreme ce acesta crea obligaţii în sarcina utilizatorului.

Instanţa de apel apreciază că acest proces-verbal, parte a contractului de leasing a produs efecte juridice, în sensul că existenţa sa a fost determinată în inducerea în eroare a O. cu privire la existenţa bunurilor menţionate în cuprinsul său, utilajele pretins procurate prin intermediul contractului de leasing financiar nr. x/2007, iar ca urmare a acestui fapt s-a încheiat contractul de credit intre S.C C. S.A. şi O.

C. Un alt aspect criticat de către inculpata A., cu privire la starea de fapt reţinută de către prima instanţă în ceea ce o priveşte vizează împrejurarea că a folosit factura fiscală nr. x/04.04.2007, cu ocazia încheierii contractului de credit din 11.04.2007 cu O., cunoscând că aceasta a fost întocmită în fals.

Susţine apelanta inculpată faptul că nu există nici un fel de probe la dosarul cauzei din care să rezulte faptul că ar fi cunoscut că acea factura este falsă, pe de o parte, iar pe de altă parte că nu ar fi avut nici un interes în folosirea facturii pentru a procura foloase unei alte societăţi comerciale, în condiţiile în care îşi asuma o răspundere juridică pentru acea faptă.

Preliminar, Înalta Curte notează că, aşa cum rezultă din analiza realizată de către prima instanţă, preluată de instanţa de apel, cu menţiunile anterior prezentate, factura în discuţie este cu certitudine falsă, în condiţiile în care bunurile cuprinse în ea nu aveau o existenţă reală, fiind fictive.

De asemenea, atât prima instanţă, cât şi Înalta Curte analizând implicarea inculpatei în inducerea în eroare a O. au stabilit că unul din documentele folosite de către inculpată, esenţial pentru realizarea activităţii infracţionale, este tocmai această factură, în condiţiile în care absenţa ei împiedica perfectarea contractului de leasing şi implicit a celui de împrumut.

Stabilind că inculpata cu intenţie a procedat la inducerea în eroare a O., prima instanţa a reţinut în mod corespunzător că aceasta a ştiut că factura utilizată în realizarea acestui scop este una falsă, pentru că în sens contrar infracţiunea de înşelăciune nu ar mai fi existat. Dacă produsele menţionate ar fi avut o existenţă reală, neplata ratelor de leasing nu ar fi avut nici o componentă penală, ci ar fi fost rezultatul nerespectării prevederilor contractuale, conflictul ivit fiind unul între profesionişti.

Această prezumţie, avută în vedere de instanţa de fond, este acceptată de instanţa de apel, care, pe cale de consecinţă, nu poate reţine susţinerile inculpatei în sensul că nu a avut cunoştinţă de caracterul fals al facturii, utilizând-o de bună credinţă.

D. Un ultim aspect criticat de către inculpata apelantă A. cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă vizează infracţiunea de spălare de bani.

A susţinut inculpata că aprecierea potrivit căreia ar fi cunoscut că sumele de bani achitate cu titlul de rate de leasing de către SC. II. în numele şi la ordinul S.C. TT. S.R.L. nu este probată în nici un mod, faptul că plata a fost făcută de un terţ pentru debitor fiind pe deplin legală, potrivit C. civ.

Pe de altă parte, a susţinut inculpata că la momentul la care S.C. M. S.R.L. a plătit prin intermediul S.C. II. contravaloarea unor rate de leasing pentru S.C. TT. S.R.L., banii proveniţi din împrumutul de la O., rezultat al infracţiunii de înşelăciune, erau deja cheltuiţi de această societate pentru achiziţionarea de terenuri şi alte bunuri, aspect care rezultă indubitabil din analiza extrasului de cont.

În fine, susţine inculpata că legalitatea contractului de leasing pe care S.C. C. l-a încheiat cu S.C. TT. S.R.L. nu este pusă în discuţie, bunurile ce făceau obiectul acestui contract existând cu certitudine, iar plata unor rate pentru această societate de către terţe persoane juridice nu poate naşte suspiciuni, cu atât mai mult cu cât sumele de bani proveneau de la o instituţie bancară, ceea ce a creat prezumţia de legalitate.

Înalta Curte, cu privire la aceste critici constată în primul rând faptul că starea de fapt reţinută de prima instanţă sub acest aspect este mult mai amplă decât cea criticată de inculpată.

Sub acest aspect, pe baza probelor de la dosarul cauzei, instanţa de fond a stabilit în mod just că în cazul contractelor de leasing încheiate de către S.C. C. cu S.C. TT. problema se pune cu privire la ultima societate comercială menţionată, respectiv la faptul că această societate a fost utilizată în cadrul circuitului creat de către inculpaţi pentru a da o aparenţă de legalitate a contractelor încheiate.

Astfel, din coroborarea probelor existente la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut faptul că între S.C. C. S.A. şi S.C. TT. S.R.L. Târgu - Jiu au fost încheiate contractele de leasing financiar nr. x/03.12.2006 în valoare de 2.428.204,88 RON, nr. x/17.01.2007 în valoare de 2.546.094,17 RON şi nr. x/05.02.2007 în valoare de 2.716.332,40 RON. Aceste contracte ar fi fost încheiate între societatea de leasing, reprezentată de inculpata A., în calitate de "locator", şi, societatea menţionată reprezentată de numitul SS., în calitate de "utilizator", furnizor al instalaţiilor, care au făcut obiectul celor trei contracte, fiind S.C. JJ. S.R.L.

De asemenea, din coroborarea declaraţiilor martorilor SS. şi IIIIII., a reţinut prima instanţă, iar Înalta Curte consideră că acest aspect este real, rezultând şi din depoziţiile date în faţa instanţei de control judiciar de aceşti martori, faptul că respectivele contracte de leasing nu au fost încheiate cu reprezentanţii legali ai S.C. TT. S.R.L. Târgu - Jiu, ci cu alte persoane care nu aveau legătură cu societatea comercială.

Astfel, martorii menţionaţi au indicat pe de o parte faptul că în perioada la care se pretinde că ar fi fost încheiate contractele de leasing menţionate societatea nu avea activitate comercială, asociaţii acesteia intenţionând să o cesioneze, iar pe de altă parte faptul că martorul SS. nu a avut calitatea de administrator al societăţii, această calitate având-o exclusiv martorul IIIIII.. Mai mult martorii au menţionat că societatea lor nu a avut relaţii comerciale cu S.C. II.. şi S.C. JJ. S.R.L., că ei personal nu i-au cunoscut pe inculpaţii D. şi A., administratorii acestor societăţi. De asemenea, S.C. TT. S.R.L. Târgu Jiu nu avea o cifră de afaceri care să permită accesarea unor contracte de leasing cu valorile menţionate anterior.

În aceste condiţii, în care din probele administrate în cauză rezultă faptul că numele şi datele de identificare ale acestei societăţi au fost folosite de alte persoane decât reprezentanţii legali, având în vedere şi elementele analizate de prima instanţă vizând neconcordanţele existente în documentele legale care au fost utilizate la încheierea contractelor de leasing, aşa cum sunt expuse de prima instanţă, Înalta Curte consideră că nu poate fi acceptată teza inculpatei apelante vizând certa legalitate a contractelor de leasing.

Pe de altă parte, consideraţiile anterioare demonstrează faptul că inculpata A. cunoştea că nu a încheiat contractele de leasing cu reprezentanţii legali ai societăţii S.C. TT. S.R.L., ci cu persoane străine de aceasta.

În această situaţie, în care contractele de leasing menţionate au fost încheiate de către inculpata A., în calitatea sa de administrator al S.C. C. S.A., cu alte persoane decât cele îndreptăţite şi în condiţii în care legalitatea acestora este discutabilă, Înalta Curte nu poate accepta teza potrivit căreia aceasta nu a cunoscut de unde provin sumele de bani achitate de către S.C. II. şi care a fost scopul real al acestor plăţi.

Pe de altă, chiar dacă este acceptată teza potrivit căreia un terţ poate plăti datoria unui debitor, fără ca acest lucru să determine creditorul să verifice plata realizată, în mod evident această susţinere are în vedere situaţia persoanelor de bună credinţă, care acţionează cu respectarea prevederilor legale şi nu urmăresc fraudarea drepturilor unor terţi.

În prezenta cauză, însă, Înalta Curte nu poate considera că aşa au decurs lucrurile, în condiţiile în care întregul circuit financiar, constituit din mai multe societăţi comerciale care îşi vindeau reciproc bunuri inexistente prin intermediul societăţii de leasing al cărei administrator era inculpata A., a avut doar scop fraudarea unor instituţii bancare finanţatoare, iar ulterior iniţierea unor tranzacţii care să confere o aparenţă de legalitate a dobândirii banilor. Ca atare, plata unor rate de către o societate în contul altei societăţi nu poate fi considerată ca legală în prezenta cauză.

În fine, ultima susţinere a inculpatei apelante A., vizează faptul că la momentul la care S.C. M. S.R.L. a plătit prin intermediul S.C. II. contravaloarea unor rate de leasing pentru S.C. TT. S.R.L., banii proveniţi din împrumutul de la O., rezultat al infracţiunii de înşelăciune, erau deja cheltuiţi de această societate pentru achiziţionarea de terenuri şi alte bunuri.

Pentru a ajunge la această concluzie inculpata realizează o analiză matematică simplă a extraselor de cont bancar al S.C. M. S.R.L. la data de 12.04.2007, când aceasta avea un sold de 11.342.717,28 RON, şi la data de 15.05.2007, înainte de a face primul transfer către S.C. II., când aceasta avea un sold de 2.063.245,28 RON, determinând că această societate consumase în respectiva perioadă suma de 9.279.472 RON, deci mai mult decât suma obţinută prin împrumutul bancar de 8.428.568,78 RON.

Înalta Curte, având în vedere faptul că banii sunt bunuri fungibile, respectiv bunuri care pot fi înlocuite unele cu altele în executarea unei obligaţii, nu poate considera că acest calcul matematic simplu demonstrează că toţi banii obţinuţi de S.C. M. S.R.L. ca urmare a comiterii infracţiunii de înşelăciune au fost consumaţi până la momentul primului transfer realizat către S.C. II., cu certitudine existând în contul acestei societăţi sume de bani provenite din alte tranzacţii care pot fi consideraţi ca reprezentând sursa financiară a achiziţiilor anterioare. Ca atare nici această solicitare a inculpatei apelante nu poate fi primită, prima instanţă stabilind corespunzător starea de fapt în ceea ce o priveşte.

II. Inculpatul A. a criticat starea de fapt reţinută de prima instanţă, în ceea ce îl priveşte, susţinând, pe de o parte, faptul că în cazul infracţiunii de spălare de bani nu sunt indicate elementele care au condus la concluzia că sumele de bani pe care societatea al cărei administrator era le-a primit de la SC. M. S.R.L. şi apoi le-a transferat către S.C. C. proveneau din suma obţinută prin înşelarea O., în condiţiile în care în contul acestei societăţi comerciale se aflau sume de bani care proveneau şi din surse licite. Mai mult din nici o probă nu rezultă faptul că inculpatul ar fi cunoscut că suma de 393.207 RON provenea din încasările S.C. M. S.R.L. de la O.. Pe de altă parte, instanţa a reţinut eronat că plata sumei de 1.187.466 RON, reprezentând parte din banii obţinuţi de la banca menţionată, de la S.C. M. S.R.L. către S.C. JJ. S.R.L. s-ar fi realizat în baza facturilor proforma emise de către ultima societate, în condiţiile în care aceasta nu rezultă din nici un act contabil, iar singura probă care ar fi putut lămuri starea de fapt, expertiza contabilă şi grafoscopică, nu a fost administrată de prima instanţă.

Cu privire la complicitatea la infracţiunea de înşelăciune pretins comisă în dauna O. inculpatul învederează că nu se indică în hotărârea atacată cărei societăţi comerciale îi aparţine factura nr. x/04.04.2004, precum şi probele în baza cărora se reţine că el a fost persoana care a întocmit această factură şi în ce calitate. Sub acest aspect, inculpatul precizează că nu a fost efectuată o expertiză grafoscopică care ar fi putut determina cu certitudine persoana care a întocmit înscrisul, fiind stabilit acest lucru pe baza unor presupuneri. Dacă ar fi dispus expertizarea acestui înscris instanţa de fond ar fi determinat că nu el este persoana care a întocmit factura şi, pe cale de consecinţă, nu ar fi putut să îi fie imputată nici complicitatea la comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Pe de altă parte, inculpatul a susţinut că prima instanţă a evaluat în mod eronat nota de recepţie, anexa nr. 2 la contractul de leasing, în condiţiile în care acesta era un formular tipizat ce a fost completat la 03.04.2007 pentru a fi ataşat la dosarul de leasing ce urma a fi depus la O.. Menţiunea referitoare la recepţionarea utilajelor în mod cert nu era posibil să fie reală întrucât acestea nu fuseseră predate către utilizator, aspect ce rezultă şi din procesul-verbal de custodie, din aceeaşi dată, unde rubrica privind preluarea bunurilor nu era completată.

În fine, apelantul inculpat a criticat hotărârea primei instanţe şi pentru faptul că a reţinut că a comis infracţiunea de complicitate la înşelăciune în condiţiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă că între el şi inculpata A. ar fi existat vreo înţelegere anterior sau ulterior comiterii presupusei fapte.

Înalta Curte, analizând aceste critici apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.

A. Cu referire la prima critică formulată de apelantul inculpat A., Înalta Curte reţine că acest aspect a mai fost anterior analizat, ca urmare a criticilor formulate de către inculpata A.

Într-adevăr, la data de 12.04.2007 S.C. C. S.A. virează din contul deschis de aceasta la O., prin OP nr. x, suma de 9.912.785,80 RON (8.425.867 RON + 15% plătiţi avans de către utilizatorul S.C. JJ. S.R.L.), în baza facturii fiscale nr. x/04.04.2007, referitoare la utilajele care făcuseră obiectul contractului de leasing nr. x/03.04.2007, în contul deschis de S.C. M. S.R.L. la OO., fosta PP.

Chiar dacă în contul bancar al S.C. M. S.R.L. existau şi alte sume de bani, provenite din surse care nu pot face obiectul prezentei cauze, Înalta Curte consideră că din ansamblul probator existent la dosarul cauzei rezultă indubitabil că sumele primite de S.C. JJ. S.R. de la această societate comercială proveneau din comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.

Aşa cum anterior s-a menţionat banii sunt bunuri fungibile, iar faptul că în contul S.C. M. S.R.L. existau şi alte sume de bani nu poate conduce la concluzia că sumele transferate către S.C. JJ. S.R.L. proveneau din aceste surse, în condiţiile în care în circuitul financiar ce a condus la fraudarea O. cele două societăţi comerciale erau actorii principali, una fiind furnizoarea unor bunuri inexistente, iar ce-a de-a doua utilizatoarea.

Mai mult momentele la care au fost realizate transferurile bancare între cele două societăţi comerciale, precum şi temeiurile scriptice care au justificat realizarea acestor operaţiuni financiare, nu pot conduce decât la concluzia că prin aceste operaţiuni s-a realizat o partajare a profitului infracţional.

Astfel, imediat după primirea de la S.C. C. S.A. a sumei obţinute prin înşelarea O., la 12.04.2007, S.C. M. S.R.L. transferă către S.C. JJ. S.R.L., la 13.04.2007, o parte din beneficiul infracţional obţinut în baza unui contract care nu îi impunea obligaţia realizării vreunei plăţi, după cum a stabilit în mod just prima instanţă. În aceste condiţii, este evident că natura transferului bancar anterior menţionat nu putea fi decât cea reţinută, de partajare a sumelor obţinute prin comiterea infracţiunii predicat.

Similar, celelalte 3 transferuri realizate între societăţile comerciale menţionate, produse într-un interval de timp redus după comiterea infracţiunii de înşelăciune, 19.04, 24.05 şi 01.06.2007, au avut la bază înscrisuri care doar creau o aparenţă de legalitate a tranzacţiilor financiare, fără ca acestea să confirme activităţi comerciale reale.

Instanţa de fond a realizat o amplă analiză a acestor înscrisuri, respectiv contractul de proiectare nr. x, încheiat între S.C. M. S.R.L., în calitate de proiectant de arhitectură, reprezentată de inculpatul E., şi S.C. JJ. S.R.L., în calitate de beneficiar, factura proformă nr. x/18.04.2007 şi factura nr. x/21.05.2007, stabilind în mod just că acestea erau false, argumentele prezentate, pe care Înalta Curte nu consideră necesar a le relua, fiind pe deplin lămuritoare.

De asemenea, faţă de toate împrejurările cauzei, chiar dacă inculpatul apelant A. susţine că nu există elemente care să conducă la concluzia că ar fi cunoscut că banii provin din sumele obţinute de la O., Înalta Curte consideră că acest lucru nu poate fi acceptat, nefiind credibil a se susţine că, faţă de ampla activitate prin care s-a realizat inducerea în eroare a societăţii bancare, precum şi având în vedere cum a fost realizată justificarea scriptică a transferurilor bancare între cele două societăţi comerciale, fiind indusă ideea unor raporturi comerciale, inculpatul nu cunoştea sensul acestor operaţii.

În fine, cu privire la actele care au justificat transferurile bancare, apelantul a susţinut că prima instanţă a reţinut în mod eronat aceste înscrisuri ca provenind de la societatea comercială al cărei administrator era, în condiţiile în care acest lucru nu rezulta din probele dosarului.

Contrar acestor afirmaţii, Înalta Curte constată că instanţa fondului a avut în vedere la reţinerea stării de fapt înscrisurile justificative ale transferurilor bancare, respectiv actele anterior menţionate, iar acestea confirmau emiterea lor de către societatea inculpatului, nefiind necesară efectuarea unei expertize contabile, întrucât nu erau elemente care nu puteau fi decelate de către instanţă, după cum nu era necesară nici efectuarea unei expertize grafologice, în condiţiile în care inculpatul nu e cercetat pentru comiterea infracţiunii de fals, ci pentru uz de fals, falsificarea actelor justificative rezultând din elementele exterioare actelor în sine, respectiv lipsa fizică a bunurilor înstrăinate, inexistenţa acestora ca produse fabricate.

B. Cu referire la factura nr. x/04.04.2004 în cuprinsul căreia se menţiona, în mod necorespunzător realităţii, vânzarea de către S.C. M. S.R.L., către S.C. C. S.A. Slatina a mai multor utilaje, Înalta Curte reţine că anterior a analizat aspectele vizând caracterul nereal al menţiunilor din acest înscris, apreciind că elementele avute în vedere de prima instanţă pentru a concluziona în acest sens sunt pe deplin pertinente, motiv pentru care a achiesat la concluziile acesteia.

Inculpatul susţine că instanţa de fond nu a menţionat care a fost societatea comercială care a emis această factură, dar acest lucru este cu certitudine stabilit în hotărârea atacată, fiind menţionat expres că factura a fost emisă de S.C. M. S.R.L.

Ceea ce a mai invocat apelantul vizează faptul că prima instanţă nu a încuviinţat efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a stabili persoana care a realizat falsificarea acestei facturi, însă, Înalta Curte consideră că nu era util soluţionării cauzei adminstrarea acestei probe, în condiţiile în care falsul vizează tocmai înscrisul esenţial pentru comiterea faptei de înşelăciune, factură pe care inculpatul recunoaşte că a înmânat-o reprezentantei S.C. C., inculpata A., pentru perfectarea contractului de leasing.

Din analiza declaraţiilor pe care acest inculpat le-a dat în faţa organelor judiciare, în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţelor de judecată, Înalta Curte constată că acesta încearcă, sub aparenţa unei conduite sincere, să transfere răspunderea pentru comiterea faptelor ce îi sunt reţinute în sarcină către persoana care nu este cercetată în cauză, ZZZZ., cel care este indicat ca fiind creierul tuturor operaţiunilor. Fără a nega această posibilitate, instanţa de apel nu poate totuşi să accepte teza inculpatului în condiţiile în care cert acesta a cunoscut caracterul penal al faptelor sale, nefiind o persoană lipsită de cunoşţiinţe juridice, măcar prin prisma antecedentelor sale penale.

C. Un alt aspect criticat de către inculpat vizează faptul că prima instanţă a evaluat în mod eronat nota de recepţie, anexa nr. 2 la contractul de leasing, în condiţiile în care acesta era un formular tipizat ce a fost completat la 03.04.2007 pentru a fi ataşat la dosarul de leasing ce urma a fi depus la O.

Înalta Curte, cu privire la toate elementele criticate de către inculpat a făcut anterior consideraţii, atunci când a analizat criticile formulate de către inculpata A., apreciind că în mod evident menţiunile din acest înscris, precum şi din anexa 3 la contractul de leasing, au fost realizate doar în scopul de a induce în eroare societatea bancară, ele neavând nici o legătură cu realitatea, bunurile care au făcut obiectul contractului de leasing financiar nr. x/2007 neexistând în realitate.

Cu certitudine, nu există nici o justificare legală sau practică pentru a susţine că la încheierea contractului de leasing era necesară întocmirea unei note de recepţie, întrucât, aşa cum chiar inculpatul susţine în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, acest înscris nu putea fi încheiat decât după primirea bunurilor, iar în mod normal acest lucru se realiza doar după plata preţului produsului. Ca atare, întocmirea unei note de recepţie la încheierea contractului de leasing nu se putea realiza, plata bunurilor putând fi făcută doar ulterior acestui moment, după ce societatea de leasing achita bunurile furnizorului.

Pe cale de consecinţă, nota de recepţie nu putea fi necesară la încheierea contractului de leasing, iar în prezenta cauză aceasta a întocmită şi semnată tocmai în intenţia de a convinge societatea bancară care urma să finanţeze contractul de leasing că bunurile ce fac obiectul acestuia există în realitate, acestea fiind deja în posesia utilizatorului.

Chiar dacă nota de recepţie era un formular tipizat acest lucru nu schimbă ordinea firească în care actul trebuia completat şi semnat, respectiv doar după momentul în care bunurile erau achitate furnizorului.

Împrejurarea că în procesul-verbal de custodie, anexa 3 a contractului de leasing, nu se menţiona data preluării bunurilor nu are o relevanţă deosebită, în condiţiile în care evident acest act nu se putea încheia şi semna decât după momentul primirii bunurilor de către utilizator.

În mod evident aceste proces-verbal nu putea fi încheiat anterior achitării bunurilor de către societatea de leasing financiar furnizorului bunurilor, neputându-se vorbi despre o custodie a unor produse care practic nu puteau fi livrate până nu erau plătite.

Ca atare, Înalta Curte consideră că nici acest înscris nu putea fi în mod evident solicitat ca o condiţie pentru încheierea contractului de leasing, întocmirea sa putând fi, în mod logic şi practic, realizată după finalizarea procedurilor specifice contractului ce asigura finanţarea şi plata preţului către furnizor, moment ce precede livrarea bunurilor.

Ataşarea, ca anexă, a acestui proces-verbal la contractul de leasing, avea ca scop amplificarea sentimentului de siguranţă cu privire la realitatea contractului de leasing ce trebuia indus reprezentanţilor societăţii bancare, cu privire la existenţa fizică a bunurilor, din coroborarea notei de recepţie cu procesul-verbal de custodie aceştia urmând a reţine că bunurile nu numai că există, dar chiar sunt în posesia utilizatorului.

Ca atare această critică a apelantului inculpat A. nu poate fi primită, instanţa de fond reţinând în mod corect starea de fapt.

D. În fine, ultima critică formulată de către acest apelant inculpat, vizează faptul că judecătorul fondului a reţinut în mod eronat că între el şi inculpata A. ar fi existat vreo înţelegere anterior sau ulterior comiterii presupusei fapte de înşelăciune în dauna O.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a constatat în mod corespunzător existenţa unei conivenţe infracţionale între acest apelant şi inculpata A., element care a fost dedus din modul de organizare a activităţii infracţionale în vederea producerii rezultatului urmărit de către inculpaţii implicaţi.

În declaraţiile date în faţa instanţelor, inculpatul a susţinut că inculpata A. nu a fost implicată în nici un mod în negocierea pe care a avut-o cu S.C. M. S.R.L. pentru achiziţionarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing, această discuţie fiind purtată doar cu numitul ZZZZ., persoană cu care inculpatul recunoaşte ca are un anumit trecut infracţional. În privinţa inculpatei menţionate se precizează că aceasta a fost persoana la care a mers doar pentru a obţine banii necesari finanţării contractului.

Ceea ce consideră instanţa că, în realitate, prezintă inculpatul A. în declaraţia sa, este modul în care a fost luată hotărârea infracţională, în condiţiile în care nu se poate reţine existenţa unei reale negocieri cu privire la achiziţionarea unor bunuri care nu existau în realitate.

Mai mult, nu se poate face abstracţie de celelalte probe existente la dosarul cauzei, din care rezultă că inculpatul a fost cel care a furnizat coinculpaţilor înscrisurile necesare pentru a justifica un circuit financiar al bunurilor, în acest sens, acesta fiind cel care a înmânat inculpatului D. factura seria x nr. x/25.02.2007, potrivit declaraţiei celui din urmă, factură prin care se justifica provenienţa bunurilor obiect al leasingului.

Toate aceste elemente, precum şi faptul că faptul că respectivul contract de leasing financiar a fost încheiat în condiţiile menţionate anterior, doar pentru a se realiza inducerea în eroare a O., justifică concluzia la care a ajuns instanţa fondului în sensul existenţei unei înţelegeri între inculpaţii A. şi A.

Nici unul dintre inculpaţii menţionaţi nu a negat faptul că pentru încheierea contracului de leasing au avut discuţii, iar condiţiile în care acesta a acesta a fost perfectat, fiind bazat pe acte false, iar la încheierea sa fiind realizate înscrisuri care nu erau necesare, din motivele anterior analizate, vădesc, fără de putinţă de tăgadă existenţa unei cooperări infracţionale a celor doi, alături de alţi coinculpaţi, implicaţi în acest stadiu al activităţii.

Cu certitudine, declaraţiile inculpaţilor nu confirmă existenţa acestei cooperări subiective, însă, în mod evident acest lucru nu poate împiedica instanţa ca din coroborarea probelor existente la dosarul cauzei, faţa de întreaga stare de fapt reţinută, să reţină conivenţa infracţională a acestora, determinată pe baza unor deducţii logice, pertinente.

Ca atare, nici această critică formulată de inculpatul apelant cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă nu poate fi primită.

III. Inculpatul D. a criticat hotărârea primei instanţe sub mai multe aspecte în privinţa stării de fapt reţinute de aceasta.

În primul rând a învederat inculpatul că factura fiscala seria x nr. x/01.04.2007 emisa de S.C. II.., prin care se atesta vânzarea unei macarale "NN." şi a unui echipament de telescopare tip CT necesar montării macaralei nu a făcut parte din documentele dosarului de creditare al S.C. C. S.A. de către O., aşa cum a reţinut în mod eronat prima instanţă, după cum nu există alte documente emise de societatea sa care să fi fost folosite în înşelarea unităţii bancare. De asemenea, nu există alte probe în dosarul cauzei care să justifice ideea participării sale la comiterea infracţiunii de înşelăciune, iar societatea bancară nici nu era interesată de modul de dobândire a bunurilor de către furnizor.

În al doilea rând a învederat inculpatul că în mod eronat prima instanţă a reţinut că bunurile care au făcut obiectul aceleiaşi facturi nu au existat în realitate, înlăturând nejustificat declaraţia sa în care precizat faptul că A. i-a arătat acest utilaj, precum şi factura prin care a fost dobândit. În privinţa acestei facturi nu putea face verificări cu privire la realitatea celor cuprinse în ea întrucât pe de o parte nu avea mijloacele necesare, iar pe de altă parte nici nu îi putea fi impusă această sarcină, aşa cum a arătat de altfel şi CJUE în cauza nr. x/2017.

De asemenea, tot legat de factura fiscala seria x nr. x/01.04.2007 emisa de S.C. II., a învederat inculpatul că în realitate aceasta a fost emisă la data de 15.05.2007, aspect care nu încălca în nici un mod prevederile legale în vigoare la momentul respectiv, în condiţiile în care documentele contabile se depuneau trimestrial, iar bunurile menţionate în această factură figurau în contabilitate în conturi de mărfuri, rezultând intenţia clară de înstrăinare a acestora.

Precizează inculpatul că această factură a fost folosită în realitate de către inculpatul A. pentru a plăti ratele aferente unui număr de trei contracte de leasing, încercând să dea o aparenţă de legalitate raporturilor comerciale pe care le avea firma sa. Astfel, interesul inculpatului menţionat era acela de a crea un circuit financiar în care erau implicate S.C. M. S.R.L., clientă a S.C. II.. şi S.C. TT. S.R.L., furnizor pentru cea de-a doua societate comercială. În aceste condiţii, atunci când prima societate menţionată a făcut prima plata către S.C. II.. aceasta la rândul său a făcut o plată către S.C. C. S.A., în numele şi pentru S.C. TT. S.R.L., societate al cărei debitor era, plată care de altfel era legală şi permisă.

Referitor la infracţiunea de spălare a banilor reţinută în sarcina sa, inculpatul D. a precizat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că prejudiciul cauzat O. a fost în cuantum de 9.912.786,8 RON, în condiţiile în care suma de 8.425.867 RON a fost în realitate împrumutul acordat de către unitatea bancară, diferenţa fiind reprezentată de suma plătită cu titlul de avans de către S.C. JJ. S.R.L.

De asemenea, a precizat inculpatul că până la data de 15.05.2007, suma de bani primită de S.C. M. S.R.L fusese cheltuită pentru achiziţionarea mai multor terenuri, astfel încât la data de 15.05.2007, la care S.C. M. S.R.L. a virat prima sumă de bani către S.C. II.., aceasta era epuizată. Aceasta cu atât mai mult, cu cât societatea menţionată a efectuat şi alte cheltuieli care sunt menţionate în actul de sesizare a instanţei.

Cu privire la aceeaşi infracţiune, inculpatul a învederat faptul că nu rezultă din nici o probă certă faptul că a cunoscut despre faptul că banii încasaţi proveneau din comiterea unei infracţiuni, aceasta cu atât mai mult cu cât suma de bani obţinută prin creditul de la O. a fost transferată strict prin conturi bancare, împrejurare ce denotă că tranzacţiile au fost făcute la vedere, nefiind vorba de transferuri disimulate în scopul ascunderii provenienţei banilor, cu atât mai mult cu cât aceştia aveau o provenienţă licită.

În privinţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul a criticat starea de fapt reţinută de prima instanţă învederând că aceasta a reţinut în mod eronat că a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009.

Astfel, precizează inculpatul că prima instanţă a considerat în mod greşit că utilajul ce a făcut obiectul facturii nr. x nr. x/01.04.2007 nu a existat în realitate, înlăturând numeroasele sale declaraţii prin care confirma că a văzut utilajul şi că inculpatul A. i-a înmânat factura de provenienţă a acestuia. De asemenea, cu privire la această factură emisă de S.C. VV., a precizat că nu avea posibilitatea de a o verifica sub aspectul realităţii sale.

A susţinut că acea creanţa pe care societatea sa o avea faţă de S.C. M. S.R.L., respectiv soldul în valoare de 1.904.033 RON a fost cesionată către S.C. I. S.R.L., iar în urma acestei operaţii, ultima societatea înregistrând cesiunea în contabilitate, au fost stabilite impozite către stat în cuantum de 1.100.000 RON, impozite ce au fost achitate de S.C. I. S.R.L, motiv pentru care în mod eronat a fost introdus în grupul celor care cesionau datoriile de la o societate la alta, în condiţiile în care este singurul dintre inculpaţi care a respectat legea.

Înalta Curte, analizând criticile formulate de către inculpat cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă în ceea ce îl priveşte, apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele argumente.

A. În primul rând, critica inculpatului vizează faptul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că factura pe care a emis-o societatea al cărei administrator era, S.C. II., a fost utilizată pentru obţinerea creditului ce a finanţat contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, în condiţiile în care înscrisul respectiv nu a figurat printre actele ataşate dosarului de leasing.

Înalta Curte nu apreciază această critică ca fiind fondată, în condiţiile în care nu există pe de o parte elemente care să justifice absenţa de la dosarul de leasing a facturii fiscale seria x nr. x/01.04.2007, iar aspectul reţinut de instanţa fondului vizează faptul că prin intermediul acestei facturi s-a creat aparenţa dobândirii legale de către furnizorul S.C. M. S.R.L. a unei părţi dintre bunurile ce făceau obiectul contractului de leasing.

Ulterior, aceste bunuri au făcut obiectul contractului de leasing menţionat anterior, iar pentru obţinerea finanţării de la O., S.C.C. S.A. a prezentat dosarul de leasing întocmit, iar din cuprinsul acestuia rezulta faptul că S.C. M. S.R.L. a obţinut în mod legal anumite utilaje de la S.C. II.., care le obţinuse la rândul său legal de la S.C. VV. S.R.L. Piatra Neamţ. În aceste condiţii, în care provenienţa bunurilor era certificată prin interpunerea pe circuitul scriptic a mai multor societăţi comerciale în mod evident probabilitatea ca societatea bancară să verifice existenţa reală a bunurilor era extrem de redusă, lucru de altfel care s-a şi întâmplat.

Este evident că în cazul infracţiunii de înşelăciune actele de complicitate realizate de către inculpatul D. nu au importanţa actelor comise de către inculpatul A., însă, nu se poate afirma că ele nu există, în tot nexusul cauzal ce a condus la inducerea în eroare a O., factura emisă de către inculpat având importanţa sa.

Inculpatul a mai susţinut că societatea bancară nici nu avea interesul să cunoască proveninţa bunurilor ce făceau obiectul contractului de leasing, însă aceasta în mod evident nu poate fi considerată ca fiind o aserţiune conformă realităţii. În mod evident, acordarea unei sume atât de mare cu titlul de împrumut impunea cu necesitate pentru instituţia bancară luarea tuturor măsurilor necesare pentru a se asigura că bunurile aduse drept garanţie pentru plata banilor împrumutaţi există în realitate, fiind de la sine înţeles că în caz de neplată a ratelor împrumutului aceasta se putea îndestula prin înstrăinarea bunurilor.

În condiţiile în care din actele prezentate de S.C. C. S.A. rezultau suficiente elemente care să certifice existenţa bunurilor, începând de la documente de provenienţă, care implicau mai multe societăţi comerciale şi continuând cu înscrisuri, cum erau nota de recepţie a bunurilor şi procesul-verbal de custodie, în mod evident reprezentaţii instituţiei bancare au apreciat că nu este necesară realizarea identificarea fizică a bunurilor, fiind induşi în eroare de multitudinea actelor ce justificau realitatea fizică a utilajelor.

B. Inculpatul D. a criticat hotărârea primei instanţe deoarece aceasta a reţinut că bunurile ce făceau obiectul facturii fiscala seria x nr. x/01.04.2007 emisa de S.C. II.., prin care se atesta vânzarea unei macarale "NN." şi al unui echipament de telescopare tip CT necesar montării macaralei nu au existat în realitate, susţinând că declaraţia sa prin care certifica că a observat personal aceste utilaje, fiindu-i indicate de către inculpatul A., a fost înlăturată nejustificat.

Înalta Curte, reţine, pe de o parte, că anterior a mai analizat elementele avute în vedere de către prima instanţă cu privire la inexistenţa utilajelor care au făcut obiectul contractului de leasing stabilind că toate constatările acesteia sunt temeinice, convingătoare, întemeiate pe probele de la dosar, fiind în deplină concordanţă cu realitatea.

Pe de altă parte, susţinerea inculpatului nu este confirmată de nici un mijloc de probă existent la dosarul cauzei, din toate actele şi lucrările dosarului rezultând contrariul, respectiv că bunurile respective nu au existat fizic.

Astfel, inculpatul D. a susţinut că utilajul pentru care s-a emis factura menţionată a existat în realitate, fiindu-i arătat de către inculpata A., care i-a înmânat şi factura de provenienţă a bunului.

Înalta Curte, nu poate reţine această susţinere, pe de o parte, pentru că factura prin care societatea inculpatului D., S.C. II.., a dobândit proprietatea bunurilor era emisă de o societate care nu avea nici o legătură cu inculpatul A., iar pe de altă parte pentru că această factură de dobândire era falsă, aşa cum s-a arătat anterior.

În fine, relevantă cu privire la această chestiune este şi declaraţia martorei CCCCC., care, inclusiv în faţa instanţei de apel a precizat că, în ciuda eforturilor depuse, personal, cât şi împreună cu membrii echipei sale, nu a reuşit identificarea bunurilor care au făcut obiectul contractului de leasing.

În aceste condiţii, susţinerea inculpatului nu poate fi primită, declaraţia sa referitoare la acest aspect fiind în mod just înlăturată de prima instanţă, în mod cert nefiind conformă realităţii.

C. Inculpatul a mai învederat faptul că factura fiscala seria x nr. x/01.04.2007 emisa de S.C. II.., în realitate aceasta a fost întocmită la data de 15.05.2007, neexistând nici o dispoziţiei legală care să interzică aceast mod de a proceda.

Această susţinere a inculpatului nu este confirmată de nici o probă există la dosarul cauzei, fiind chiar infirmată de propriile declaraţii date în cursul urmăririi penale, declaraţii pe care le-a menţinut şi din care rezultă condiţiile în care a fost emisă factura menţionată, respectiv faptul că iniţial a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii sale factura fiscală seria x, nr. x/01.04.2007, pe care este menţionat ca furnizor S.C. NNNNN. S.R.L., cu sediul în comuna Ponoare, jud. Vâlcea, factură în cuprinsul căreia se atestă vânzarea aceloraşi utilaje, la data de 01.04.2007, ca şi pe factura seria x, nr. x/25.02.2007, însă cu o valoare mai mare, de 2.472.242 RON. Această factură, inculpatul D., deşi o înscrisese iniţial în evidenţele contabile ale S.C. II.., a fost nevoit să o storneze, potrivit declaraţiilor sale, deoarece pe aceasta era menţionată o sumă mai mare, decât cea pe care el a înscris-o pe factura fiscală seria x, nr. x/01.04.2007, de 2.458.123 RON.

În aceste condiţii, Înalta Curte nu poate reţine susţinerile inculpatului acestea neavând nici o confirmare probatorie.

De asemenea, inculpatul a precizat că emiterea facturii menţionate la o dată ulterioară momentului încheierii contractului de leasing financiar a fost determinată de intenţia inculpatului A. de a crea un circuit financiar în care să fie inclusă şi firma sa S.C. II.., pentru a putea plăti ratele aferente unor contracte de leasing, dând astfel o aparenţă de legalitate contractelor.

Această susţinere a inculpatului a fost analizată de prima instanţă, aceasta reţinând din declaraţia inculpatului că în "luna februarie sau martie (inculpatul nu a putut preciza cu exactitate data) a fost contactat de inculpatul A., administrator al S.C. JJ. S.R.L., care i-ar fi spus că există o societate S.C. M. S.R.L. şi s-ar ocupa cu investiţii imobiliare, iar ulterior, la aproximativ o săptămână, l-ar fi cunoscut pe numitul ZZZZ., tot prin intermediul inculpatului A.. Inculpatul D. a menţionat că, inculpatul A. şi numitul ZZZZ., i-ar fi propus să fie inclus într-un circuit financiar, pentru a da credibilitate firmei al cărei administrator era inculpatul D."

Rezultă că societatea care ar fi devenit credibilă, potrivit propriei declaraţii a inculpatului, era societatea pe care o administra şi nu societăţile care mai erau incluse în acest circuit financiar.

Pe de altă parte, emiterea facturii la o dată ulterioară nu avea nici o justificare practică, în sensul specificat de inculpat, ci eventual pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani.

D. Inculpatul a criticat şi cuantumul prejudiciului reţinut de prima instanţă ca fiind cauzat prin comiterea infracţiunii de înşelăciune, susţinând că acesta era în cuantum de 8.421.867 RON şi nu în cuantum de 9.912.786,8 RON, aşa cum s-a reţinut prin hotărârea atacată, diferenţa fiind reprezentată de avansul achitat de S.C. JJ. S.R.L, în cuantum de 1.500.000 RON.

Înalta Curte, cu privire la această critică reţine în primul rând că prejudiciul stabilit prin hotărârea atacată, cu privire la infracţiunea de înşelăciune comisă în dauna părţii civile O., a fost în cuantum de 9.006.165,42 RON, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.

În al doilea rând este de remarcat faptul că prejudiciul este constituit nu doar din împrumutul acordat de bancă, ci la acesta se adaugă şi dobânzile pe care împrumutatul le datora unităţii bancare, conform contractului încheiat.

În aceste condiţii, calculul sumar efectuat de către inculpat nu poate fi primit de instanţa de apel, prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii fiind compus nu doar din paguba iniţială produsă, ci şi din beneficiul nerealizat de creditor, constând în neîncasarea dobânzii stabilite prin contractul de credit.

Ca atare, în condiţiile în care prin cerea de constituire ca parte civilă în cauză, în cursul urmării penale, O. a indicat cuantumul prejudiciului pe care l-a suferit prin comiterea infracţiunii de înşelăciune, fiind depuse şi documente justificative, din care rezultă justeţea pretenţiilor formulate, instanţa de fond a procedat în mod corect la reţinerea acestuia.

Este de remarcat, de altfel, că suma pe care partea civilă O. a solicitat-o prin cererea de constituire ca parte civilă formulată în faţa instanţei de fond a fost mai mare decât cea care a fost stabilită de prima instanţă, în condiţiile în care această instituţie bancară a actualizat suma datorată cu titlul de împrumut nerestituit, cu dobânda legală, însă acest lucru în mod corect nu a fost acceptat de prima instanţă, în condiţiile în care calculul prejudiciului trebuia realizat prin raportare la dobânda contractuală.

E. O altă critică formulată de către inculpatul D. cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă vizează faptul că aceasta nu a avut în vedere că până la data de 15.05.2007, suma de bani primită de S.C. M. S.R.L. în baza contractului de leasing financiar fusese cheltuită pentru achiziţionarea mai multor terenuri, astfel încât la această dată, când S.C. M. S.R.L. a virat prima sumă de bani către S.C. II.., fondurile băneşti primite de la O. erau epuizate. Aceasta cu atât mai mult, cu cât societatea menţionată a efectuat şi alte cheltuieli care sunt menţionate în actul de sesizare a instanţei.

Această critică este una recurentă, fiind analizată anterior de instanţa de apel, atunci când au fost analizate criticile formulate de către inculpaţii apelanţi A. şi A., reţinându-se că starea de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă, în condiţiile în care banii sunt bunuri fungibile şi chiar dacă în contul bancar al S.C. M. S.R.L. existau şi alte sume de bani, provenite din surse care nu pot face obiectul prezentei cauze, din ansamblul probator existent la dosarul cauzei rezultă indubitabil că sumele primite de S.C. II.. de la această societate comercială proveneau din comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.

Faptul că în contul S.C. M. S.R.L. existau şi alte sume de bani nu poate conduce la concluzia că sumele transferate către S.C. II.. proveneau din aceste surse, în condiţiile în care în circuitul financiar ce a condus la fraudarea O. alături de cele două societăţi comerciale care erau actorii principali, una fiind furnizoarea unor bunuri inexistente, iar ce-a de-a doua utilizatoarea, societatea comercială care era administrată de inculpatul D. avea un rol important, acela de a crea aparenţa de legalitate a tranzacţiilor, după cum chiar inculpatul a explicat.

Mai mult momentele la care au fost realizate transferurile bancare între cele două societăţi comerciale, precum şi temeiurile scriptice care au justificat realizarea acestor operaţiuni financiare, nu pot conduce decât la concluzia că prin aceste operaţiuni s-a realizat o partajare a profitului infracţional.

F. Cu privire la aceeaşi infracţiune, inculpatul a învederat faptul că nu rezultă din nici o probă certă faptul că a cunoscut despre faptul că banii încasaţi proveneau din comiterea unei infracţiuni, aceasta cu atât mai mult cu cât suma de bani obţinută prin creditul de la O. a fost transferată strict prin conturi bancare, împrejurare ce denotă că tranzacţiile au fost făcute la vedere, nefiind vorba de transferuri disimulate în scopul ascunderii provenienţei banilor, cu atât mai mult cu cât aceştia aveau o provenienţă licită.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte nu poate reţine susţinerea inculpatului referitoare la faptul că nu a cunoscut provenienţa ilicită a sumelor de bani pe care societatea al cărei administrator era le-a primit de la S.C. M. S.R.L.

Plecând de la infracţiunea predicat, înşelăciunea comisă în dauna O., analizată anterior, la care inculpatul a participat prin emiterea unei facturi false vizând înstrăinarea unor bunuri către S.C. M. S.R.L. şi continuând analiza realizată în privinţa conduitei ulterioare obţinerii beneficiului infracţional, instanţa de fond a reţinut, pe deplin justificat, că se poate considera că inculpatul a cunoscut întreg circuitul infracţional. Acest circuit, potrivit susţinerilor inculpatului a fost pus la punct de către inculpatul A. împreună cu numitul ZZZZ.. Mai mult, chiar inculpatul a precizat în cursul urmăririi penale că numitul ZZZZ. i-ar fi propus ca societatea sa să fie folosită la anumite tranzacţii.

Înalta Curte nu poate decât să considere, în acord cu prima instanţă, prin raportarea la întreaga activitate a inculpatului, aşa cum aceasta a fost expusă în motivarea hotărârii atacate, precum şi punctual în prezenta hotărâre, că inculpatul a cunoscut care sunt acţiunile pe care ceilalţi inculpaţi le-au săvârşit, cu atât mai mult cu cât a contribuit la comiterea infracţiunii de înşelăciune în modul anterior arătat, şi, pe cale de consecinţă, că banii ce au fost transferaţi prin intermediul societăţii sale provin din comiterea unei infracţiuni.

Împrejurarea că toate tranzacţiile financiare au fost realizate prin intermediul conturilor bancare ale societăţilor comerciale implicate în acest circuit nu este de natură a conferi un caracter legal, disimularea provenienţei banilor fiind realizată prin intermediul înscrisurilor justificative utilizate.

G. În fine, ultima critică formulată de către acest inculpat cu privire la starea de fapt stabilită de prima instanţă în motivarea hotărârii atacate vizează reţinerea în mod eronat a faptului că a încheiat în fals contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009.

Cu privire la acest contract, Înalta Curte consideră că prima instanţă apreciat în mod just cu privire la caracterul fals al facturii nr. x nr. x/01.04.2007, determinat de inexistenţa utilajelor care au făcut obiectul acesteia. Toate aceste aspecte au fost de altfel analizate de către instanţa de apel anterior, fiind indicate elementele care o determină să achieseze la concluziile primei instanţe, motiv pentru care nu vor mai fi reiterate aici.

Inculpatul a mai susţinut cu privire la factura emisă de S.C. VV. S.R.L. Piatra Neamţ, că nu avea posibilitatea de a o verifica sub aspectul realităţii sale.

Toate susţinerile inculpatului referitoare la imposibilitatea sa de a verifica factura emisă de S.C. VV. S.R.L. Piatra Neamţ, precum şi jurisprudenţa convenţională şi constituţională invocată, ar fi putut fi valorificate în măsura în care nu s-ar fi stabilit intenţia cu care acesta a acţionat în falsificarea facturii emise de societatea al cărei administrator era.

În condiţiile în care acesta a acţionat cu intenţie în falsificarea facturii nr. x nr. x/01.04.2007, factură care în principiu avea la bază factura pretins emisă de societatea comercială din Piatra Neamţ, susţinerile sale privind imposibilitate de verificare a realităţii acestei facturi nu pot fi decât simple încercări de disculpare ce nu pot fi acceptate de instanţa de control judiciar.

În condiţiile în care creanţa pe care susţinea că o avea societatea pe care o administra faţă de S.C. M. S.R.L., nu avea o existenţă reală, fiind întemeiată pe o factură falsă, contractul de cesiune de creanţă nu putea avea un alt caracter, neexistând elementul esenţial care ar fi justificat încheierea unui asemenea act.

Un alt element, pe care inculpatul l-a menţionat este cuantumul creanţei pe care în accepţiunea sa o avea societatea sa faţa de S.C. M. S.R.L., respectiv soldul în valoare de 1.904.033 RON ce a fost cesionat către S.C. I. S.R.L. Cu privire la acest sold, instanţa de fond a reţinut că în realitate cuantumul său, dacă tranzacţia rezultată din factura fiscală nr. x nr. x/01.04.2007 ar fi fost reală, era de 1.448.123 RON, însă inculpatul D. şi inculpatul H., administratorul S.C. I. S.R.L., au calculat la acest sold penalităţi de întârziere în cuantum de 476.521 RON, penalităţi care nu aveau o bază contractuală. Acest artificiu de calcul a determinat existenţa unei identităţi perfecte între creanţele reciproce pe care le aveau societăţile comerciale implicate în circuitul financiar, element care este important şi în opinia instanţei de control judiciar pentru demonstrarea intenţiei cu care inculpatul a acţionat.

Împrejurarea invocată de inculpatul D., respectiv că cesiunea a fost înregistrată în contabilitatea S.C. I. S.R.L., fiind stabilite impozite către stat, impozite ce au fost achitate, nu reprezintă un element cu relevanţă în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente criticile formulate de către inculpatul D. cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă nu pot fi primite.

IV. Inculpatul E. a criticat starea de fapt reţinută de prima instanţă în primul rând în ceea ce priveşte reţinerea eronată de aceasta a faptului că a cunoscut faptul că banii ce se aflau în conturile S.C. M. S.R.L. provin din comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.. Susţine acesta că nu a participat la comiterea infracţiunii predicat, din probele existente la dosar nu rezultă că acesta ar fi fost informat de către participanţii la săvârşirea faptelor cu privire la aspectele esenţiale, pentru ca acesta să îşi poată contura reprezentarea că s-ar fi comis o infracţiune, iar pe întreaga perioadă în care figurat ca administrator al societăţii comerciale, a fost bodyguardul numitului ZZZZ., societatea fiind administrată în fapt de către această persoană şi de L.. Concluzionează inculpatul apelant că nu a participat la acţiunile care au condus la înşelarea O. şi nici nu a avut posibilitatea de a cunoaşte activitatea desfăşurată pentru inducerea în eroare, soldată cu obţinerea creditului în valoare de 8.425.467 RON, sumă folosită ulterior pentru achiziţionarea de terenuri.

Precizează apelantul că raportat la această infracţiune singurul act pe care l-a semnat, în calitate de administrator al societăţii comerciale este contractul de garanţie imobiliară, dar această acţiune a avut loc după inducerea în eroare a societăţii bancare şi nu conţine nici un element care să justifice concluzia că acesta a cunoscut faptul că unitatea bancară a fost victima unei înşelăciuni.

Un alt aspect criticat de către inculpat vizează reţinerea de către instanţa de fond în sarcina sa a colaborării cu inculpata L. în comiterea infracţiunii de spălare de bani, colaborare care ar fi constat în dobândirea şi folosirea în interes personal a unor sume de bani rezultate din comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Susţine inculpatul apelant, că în motivarea sentinţei apelate se reţine în mod nefondat faptul că ar fi primit de la inculpata L. sume de bani pe care aceasta le-ar fi ridicat din contul S.C. M. S.R.L., în condiţiile în care a indicat în declaraţiile sale faptul că a semnat dispoziţii de plată în alb şi că nu a primit sumele menţionate în acesta, iar contractul de împrumut invocat, nr. x/17.04.2008, era unul fictiv, semnat la solicitarea numitului ZZZZ., în condiţiile în care cu certitudine nu avea posibilităţile financiare pentru a dispune de o asemenea sumă de bani.

Relevant, sub acest aspect, este, din punctul de vedere al inculpatului, faptul că inculpata L. a ridicat sume de bani din contul societăţii comerciale şi la date ulterioare momentului la care acesta nu mai avea nici o calitate în cadrul societăţii comerciale, intervenind Hotărârea nr. 5 din 14.11.2008 a AGA şi contractele de cesiune de părţi sociale, şi cu toate acestea inculpata menţionată susţine că i le-a înmânat.

O altă critică formulată de către apelantul inculpat vizează infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina sa, susţinând acesta faptul că instanţa, atunci când a analizat situaţia sa, nu a avut în vedere faptul că, deşi a avut calitatea de administrator de drept al S.C. M. S.R.L., în fapt activitatea acestei societăţi comerciale a fost controlată şi coordonată de către numitul ZZZZ., iar începând cu data de 10.07.2008 administratori în fapt ai societăţii comerciale au fost inculpaţii L. şi H. În aceste condiţii, în nici o perioadă activitatea societăţii nu a fost condusă de către inculpat, deci, implicit, nici aceea de înregistrare/evidenţiere în contabilitate a tranzacţiilor comerciale.

Mai mult, 3 facturi fiscale dintre cele despre care se pretinde că nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii comerciale au fost emise cu 3 zile înainte de încetarea oricărei calităţi pe care o deţinuse inculpatul în S.C. M. S.R.L., situaţie în care omisiunea de înregistrare viza un întreg lanţ de operaţiuni contabile, dintre care unele aveau anumite termene de realizare mai mari decât intervalul de 3 zile. În cazul acestor facturi inculpatul nu a avut nici măcar posibilitatea fizică de a evidenţia operaţiunile în contabilitate conform prevederilor legale.

În fine, ultima critică formulată de către inculpat vizează faptul că, în contradicţiei cu cele reţinute de prima instanţă, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, acesta nu a avut intenţia de a se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă a sediului social al S.C. M. S.R.L.

A precizat acesta că aşa cum rezultă din declaraţiile martorului OOOO. la data încheierii contractului de închiriere acesta nu a văzut nici un reprezentat al societăţii comerciale, iar aceasta nu a funcţionat niciodată în sediul social. În aceste condiţii, având în vedere susţinerile anterioare referitoare la poziţia reală în societate a inculpatului, acesta a susţinut că nu se poate reţine în sarcina sa comiterea infracţiunii menţionate cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, el fiind un simplu executant al dispoziţiilor date de administratorii de fapt ai societăţii.

Preliminar analizării criticilor formulate de către inculpatul menţionat, Înalta Curte reţine că acesta, în cursul procedurii desfăşurate în faţa primei instanţe, a solicitat ca judecata să se realizeze pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoscând în totalitate comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de acuzare.

Contrar susţinerilor inculpatului, aşa cum acestea sunt formulate prin motivele de apel, instanţa de fond a respins cererea pe care a formulat-o, dar pentru că a apreciat că este necesarea administrarea de probatorii pentru formarea convingerii sale cu privire la starea de fapt.

Ulterior, constatând că susţinerile inculpatului sunt confirmate prin materialul probator administrat, aceasta a aplicat în favoarea inculpatului prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., text legal care permite ca beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă să fie acordat şi acelor inculpaţi cărora cererea de judecare în procedură simplificată le-a fost refuzată, dar din probele administrate rezultă că starea de fapt recunoscută de aceştia este conformă adevărului judiciar.

De asemenea, în faţa instanţei de control judiciar, în declaraţia din 07.12.2017, inculpatul a adoptat o atitudine similară. A precizat acesta că îşi menţine poziţia procesuală adoptată în faţa primei instanţe, făcând doar alte scurte consideraţii care în accepţiunea sa îl dezincriminau.

Mai remarcă Înalta Curte faptul că şi în cadrul motivelor de apel inculpatul a invocat neindividualizarea corectă a pedepsei ce i-a fost aplicată prin raportare la prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În aceste condiţii, în mod corespunzător, ar fi necesară numai analiza motivelor de apel ale inculpatului E. ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acestuia, aspect ce va fi de altfel ulterior supus cenzurii instanţei de control judiciar.

Cu toate acestea, criticile pe care le-a formulat inculpatul cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă vor fi analizate, instanţa de apel neputând face abstracţie de elementele invocate, dar fără a putea ignora declaraţia pe care inculpatul a dat-o cu privire la recunoaşterea integrală a faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei.

Înalta Curte analizând criticile formulate de către inculpat cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă în ceea ce îl priveşte apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele argumente.

A. Cu privire la prima critică formulată de inculpatul E., în aceste coordonate ale recunoaşterii integrale a faptelor reţinute în sarcina sa, Înalta Curte nu poate accepta teza potrivit căreia inculpatul nu a cunoscut faptul că sumele de bani vehiculate de societatea al cărei administrator era proveneau din comiterea infracţiunii de înşelăciune comisă în dauna O.

În raport cu susţinerile sale, inculpatul E. nu avea un nivel de educaţie ridicat, dar asta nu înseamnă că acesta nu cunoştea noţiuni elementare cu privire la activitatea comercială, deoarece implicarea sa în numeroasele tranzacţii desfăşurate de S.C. M. S.R.L., chiar dacă mai mult formală, a fost de natură a îi oferi suficiente cunoştiinţe cu privire la modul de lucru, precum şi cu privire la importanţa semnării unor documente.

În condiţiile în care implicarea sa în conducerea S.C. OOOOO. S.R.L. s-a realizat, potrivit propriei declaraţii, benevol, indiferent de motivele care au justificat-o, în mod cert acesta şi-a asumat consecinţele acţiunilor sale, neputând invoca lipsa de cunoştiinţe în general pentru a justifica o eventuală lipsă de vinovăţie.

Pe de altă parte, acţiunile inculpatului E., ulterioare încheierii contractului de leasing financiar nr. x/04.04.2007, relevă că acesta nu era străin de rolul încheierii acestui act, aspect ce rezultă indubitabil din faptul că la data de 19 septembrie 2007 acesta a semnat în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L. contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. x/19 septembrie 2007, prin care se garanta îndeplinirea obligaţiilor de plată a ratelor de leasing pentru contractele nr. x/2007, precum şi pentru alte contracte de leasing încheiate de S.C C. S.A.

Cu privire la acest aspect, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că la solicitarea inculpatelor L. şi J., a încheiat contractul de constituire garanţie imobiliară, prin care S.C. M. S.R.L. garanta, pe lângă îndeplinirea obligaţiilor de plată a ratelor de leasing din contractul nr. x/03.04.2007 şi îndeplinirea obligaţiilor de plată a ratelor de leasing din alte contracte, unde beneficiari erau alte societăţi, care ar fi fost administrate în fapt de numitul ZZZZ., hotărârea de a încheia acest contract de constituire de garanţie imobiliară fiind luată de inculpata A. împreună cu inculpatele J. şi L.

Înalta Curte acceptă aserţiunea inculpatului că hotărârea de a încheia acest contract nu i-a aparţinut, ci a îndeplinit o solicitare pe care a primit-o de la ZZZZ. prin intermediul fiicei sale J., însă nu poate achiesa la susţinerea sa că nu a înţeles natura actului pe care l-a încheiat la notar.

Ca atare, această critică formulată de către inculpat nu este fondată, în condiţiile în care acesta a recunoscut integral faptele ce îi sunt imputate, precum şi pentru considerentele menţionate anterior, instanţa de fond reţinând corect starea de fapt sub acest aspect.

B. Cea de-a doua critică a inculpatului E. vizează faptul că prima instanţă a reţinut în mod eronat implicarea sa în comiterea infracţiunii de spălare de bani alături de inculpata L.

Înalta Curte apreciază, având în vedere şi consideraţiile anterioare, referitoare la poziţia procesuală adoptată de inculpat, precum şi la gradul de cultură economică a acestuia, că nici această critică nu poate fi primită.

Cu privire la colaborarea sa cu inculpata L., inculpatul E. a făcut precizări semnificative şi în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei de apel, la termenul din 22 februarie 2008, unde a indicat că răspundea pozitiv tuturor cererilor pe care aceasta i le făcea cu privire la semnarea unor înscrisuri cu privire la activitatea firmei. Această conduită, inculpatul susţine că a adoptat-o ca urmare a solicitării pe care ZZZZ. i-a adresat-o, acesta fiind apreciat de către inculpat ca fiind şeful său.

În condiţiile în care, chiar în lipsa unei vaste culturi economice, inculpatul cunoştea semnificaţia noţiunilor de dispoziţie de plată şi, de asemenea, cunoştea detalii cu privire la activitatea societăţii comerciale, după cum rezultă din declaraţia menţionată anterior, este greu de acceptat că acesta a semnat acte de dispoziţie cu privire la bunurile societăţii comerciale al cărei administrator de drept era fără a conştientiza care sunt consecinţele faptelor sale.

Cu toate că inculpatul încearcă să inducă ideea că nu a avut nici o implicare în toată activitatea infracţională desfăşurată prin intermediul S.C. M. S.R.L., nu este de neglijat susţinerea pe care a făcut-o în declaraţia menţionată, din 22 februarie 2018, referitoare la faptul că ZZZZ. i-a comunicat că prin implicarea sa în activitatea societăţii comerciale "o să fie bine din punct de vedere financiar". Rezultă, indubitabil, că semnarea actelor menţionate anterior nu a fost una dezinteresată, inculpatul urmărind obţinerea unui beneficiu, element care determină concluzia că acesta a avut cunoştinţă de elementele tranzacţiilor în care era implicat, chiar dacă nu la nivel de detaliu, şi în mod pe deplin conştient a semnat documentele ce îi erau prezentate de ZZZZ. sau de inculpata L.

Instanţa de apel, sub acest aspect al colaborării pe care inculpatul E. a avut-o cu inculpata L., nu poate primi nici criticile pe care acesta le-a formulat cu privire la faptul că prima instanţă ar fi reţinut eronat că a primit bani de la inculpată, considerentele hotărârii atacate fiind lămuritoare sub acest aspect, prima instanţă reţinând că inculpatul E. nu avea disponibilităţile băneşti pentru a împrumuta societatea cu suma de 365.000 RON, iar dispoziţiile de plată au fost întocmite, cu complicitatea sa, pentru a justifica retragerile aproape zilnice de sume de bani din contul societăţii pe care le realiza L.

Împrejurarea că inculpata a continuat să retragă sume de bani din conturile societăţii şi după momentul la care inculpatul nu a mai avut calitatea de administrator al acesteia nu are nici o influenţă cu privire la elementele anterior statuate, nici prima instanţă, după cum nici Înalta Curte nereţinând un rol central al inculpatului E. în comiterea infracţiunii.

De asemenea, prima instanţă a reţinut că respectivul contract de împrumut nr. x/17.04.2008, era unul fictiv, semnat de inculpat la solicitarea numitului ZZZZ., în condiţiile în care cu certitudine nu avea posibilităţile financiare pentru a dispune de o asemenea sumă de bani, aspectele acestea fiind criticate inutil de către inculpat, în condiţiile în care susţinerile sale au fost îmbrăţişate în hotărârea atacată.

C. În fine, inculpatul E. a criticat hotărârea primei instanţe şi în privinţa reţinerii în sarcina sa a comiterii infracţiunii de evaziune fiscală, sub cele două forme, susţinând că aceasta nu a avut în vedere împrejurarea că a fost administrator formal al S.C. M. S.R.L., administratorii reali ai societăţii fiind L. şi H., persoane care ar fi trebuit să fie cercetate din acest punct de vedere pentru neînregistrarea înscrisurilor justificative în contabilitatea societăţii, precum şi pentru mutarea sediului societăţii în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale.

Înalta Curte, având în vedere elementele anterior precizate, referitoare la nivelul de educaţie al inculpatului, la condiţiile în care acesta a devenit administrator al societăţii comerciale, nu poate considera că toate aceste critici ale inculpatului pot fi primite, invocarea propriei turpitudini neputând a fi admisă drept cauză de exonerare de răspundere juridică.

Potrivit prevederilor legale inculpatului îi revenea obligaţia de a declara tranzacţiile impozabile pe care societatea sa le realiza cu alte societăţi comerciale, tranzacţii ce îi erau cu certitudine cunoscute în condiţiile în care participa la încheierea actelor juridice prin care se realiza transferul de proprietate, iar acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală, neorganizând în mod corespunzător activitatea de înscriere în contabilitatea societăţii a actelor justificative.

Faptul că acesta susţine că nu administra în fapt S.C. M. S.R.L. nu este unul de a natură a produce o absolvire de răspundere juridică, obligaţiile pe care acesta şi le-a asumat la momentul acceptării calităţii de administrator al societăţii comerciale neputând fi eludate în acest mod.

De asemenea, este de remarcat faptul că fără a exercita o administrare directă a activităţii desfăşurate de societatea comercială, inculpatul a fost implicat activ în majoritatea acţiunilor acesteia, semnând majoritatea actelor în care societatea era parte în perioada în care a fost administrator.

În acest sens, inculpatul a semnat şi contractul de închiriere înregistrat la D.G.F.P. Gorj sub nr. x/25.02.2008, având ca obiect închirierea unei camere, în suprafaţă de 30 mp, în imobilul situat în mun. Târgu - Jiu, str. x, jud. Gorj, cu destinaţia de sediu social, iar ulterior societatea a avut în mod fictiv sediul la această adresă.

În condiţiile în care din declaraţiile martorului OOOO. rezultă faptul că de la momentul încheierii contractului de închiriere nu a văzut la imobil nici un reprezentant al S.C. M. S.R.L., iar atunci când organele de inspecţie fiscală s-au deplasat la adresa menţionată au constatat că această societate nu a funcţionat niciodată la acest sediu, prima instanţă a reţinut în mod just că toată această activitate a avut drept scop comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în varianta prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, în sensul că s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă a sediului social.

Cu privire la comiterea acestei fapte cu vinovăţie, precum şi a celorlalte infracţiuni reţinute în sarcina sa, Înalta Curte nu poate omite declaraţia inculpatului din 22 februarie 2018, prin care acesta învederează că în cursul anului 2008 i-a cerut numitului ZZZZ. să îl scoată din actele firmei întrucât au început să apară controalele de la Garda Financiară. Această susţinere demonstrează că inculpatul E., contrar susţinerilor sale, cunoştea caracterul nelegal al activităţilor desfăşurate prin intermediul S.C. M. S.R.L., iar la momentul la care a apreciat că organele competente ale statului au devenit suspicioase cu privire la această activitate a solicitat ca să fie mascată implicarea sa prin încetarea calităţii de administrator.

E drept că această concepţie pare a fi una simplistă, în condiţiile în care majoritatea actelor juridice în care societatea a fost implicată au fost semnate de către inculpat, dar vădeşte contrar susţinerilor inculpatului, că acesta conştientiza riscurile la care s-a expus prin acceptarea calităţii de administrator al S.C. M. S.R.L., prin prisma activităţii desfăşurate de această societate.

V. Inculpata L. a criticat la rândul său starea de fapt reţinută de prima instanţă în ceea ce o priveşte sub mai multe aspecte.

O primă critică formulată vizează reţinerea în ceea ce o priveşte a comiterii infracţiunii de spălare de bani cu vinovăţie, în forma prevăzută de lege, în condiţiile în care susţine aceasta că nu a cunoscut provenienţa banilor şi nici nu a acţionat cu intenţie în vederea ascunderii sursei acestora.

De asemenea, inculpata apelantă susţine că prima instanţă nu a indicat elementele care au condus-o la concluzia că banii pe care inculpatul E. i-a virat din conturile pe care S.C. M. S.R.L. le avea deschise la alte bănci în contul de la WW. proveneau din sumele obţinute ca urmare a comiterii infracţiunii de înşelăciune în dauna O., aceasta în condiţiile în care societatea mai avea şi alte tranzacţii care erau licite. Mai mult instanţa nu a precizat care sunt criteriile pentru care anumite tranzacţii efectuate cam în aceeaşi perioadă de societatea comercială erau considerate ca fiind finanţate din sume obţinute în mod legal, iar altele sunt avute în vedere în cadrul infracţiunii de spălare de bani.

Tot legat de sumele de bani care s-au aflat în contul S.C. M. S.R.L. la PP., inculpata a învederat că prima instanţă nu a avut în vedere faptul că inculpatul E. a retras personal mai multe sume de bani dintre cei proveniţi din comiterea infracţiunii de înşelăciune şi doar o parte din fondurile obţinute în urma comiterii acestei fapte au fost transferaţi în contul deschis la WW., cont pentru care avea autorizarea de a efectua tranzacţii. Mai mult, fiind autorizată a efectua tranzacţii doar pentru contul deschis la WW., inculpata a învederat că nu putea cunoaşte de unde proveneau sumele de bani care alimentau celălalt cont al societăţii.

Criticile inculpatei vizează şi faptul că prima instanţă nu a analizat din punct de vedere al laturii subiective tranzacţiile pe care le-a realizat în numele S.C. M. S.R.L. cu terenuri.

A precizat aceasta că pentru toate aceste tranzacţii a primit procură de la administratorul societăţii, inculpatul E., iniţial doar pentru a semna contractele, plata urmând a fi făcută de acesta, iar ulterior pentru a achita preţul contractelor încheiate, în condiţiile în care E. a susţinut că drumurile de la Bucureşti la Craiova erau obositoare.

A susţinut inculpata că percepţia sa referitoare la aceste tranzacţii era că erau perfect legale în condiţiile în care banii pentru achitarea preţului erau viraţi prin conturi bancare, iar terenurile respective erau revândute cu profit, element care este scopul firesc în activitatea oricărei societăţi comerciale.

Mai mult, invocă aceasta că mare parte dintre terenurile cumpărate de către S.C. M. S.R.L. au fost contractate, plătindu-se fie preţul integral, fie avansuri substanţiale, anterior datei de 12 aprilie 2007, data primirii banilor provenind din presupusa faptă de înşelăciune.

Inculpata apreciază, de asemenea, că prima instanţă în mod eronat a apreciat că există circumstanţe faptice care să demonstreze vinovăţia sa în comiterea faptei de spălare de bani, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, în condiţiile în care toate elementele avute în vedere de aceasta sunt mult ulterioare comiterii pretinsei fapte, ori acestea sunt apreciate eronat.

Un prim aspect, criticat de către această apelantă inculpată vizează reţinerea de către prima instanţă a implicării sale în încheierea contractului de garanţie imobiliară nr. x/19.09.2007, aspect care în opinia sa a fost reţinut exclusiv din declaraţia mincinoasă a inculpatului E., în condiţiile în care nu a avut nici o implicare în încheierea acestui act, iar pe inculpata A. a cunoscut-o doar în momentul în care în ceea ce o priveşte a fost luată măsura arestării preventive.

De asemenea, inculpata a învederat că în mod eronat prima instanţă a reţinut că a transferat din contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW., sucursala Craiova, sume de bani în alte conturi şi că a ridicat sume de bani în numerar din acest cont. Toate operaţiile pe care le-a efectuat din acest cont s-au realizat din dispoziţia administratorului societăţii, inculpatul E. şi numai în baza documentelor pe care le primea de la acesta.

Mai mult, alte elemente avute în vedere de prima instanţă pentru reţinerea circumstanţelor faptice ce confirmă implicarea inculpatei în comiterea infracţiunii de spălare de bani, criticate de apelantă, vizează tranzacţiile realizate de S.C. M. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L, al cărei administrator era, cu privire la care aceasta învederează că a fost doar oportunităţi de afaceri ce i-au fost oferite de inculpatul E., în condiţiile în care societatea sa nu era înfiinţată la momentul la care a fost realizată tranzacţia iniţială între S.C. M. S.R.L. şi S.C. DDD. S.R.L.. Achiziţionarea de către prima societate a unor bunuri mobile şi imobile de la a doua societate, precum şi a unor produse, chiar dacă aceste nu făceau parte din obiectul de activitate, nu reprezintă în opinia apelantei decât decizii luate de administratorul E. pe fondul activităţii intense a societăţii sale, inclusiv în domeniul comercializării de oţet alimentar, iar înstrăinarea ulterioară nu a fost decât consecinţa manifestării de voinţă a aceleiaşi persoane, constituind o oportunitate pentru societatea al cărei administrator era, în condiţiile în care dorea inculpata începerea unei activităţi de producere şi desfacere oţet alimentar.

De asemenea, apelanta invocă faptul că prima instanţă în mod eronat a reţinut că a ridicat din contul S.C. M. S.R.L. suma de 85.000 RON, la data de 09.07.2008, reprezentând avans marfă pe care S.C. N. S.R.L. ar fi trebuit să o livreze, în condiţiile în care acest lucru nu este confirmat de actele şi lucrările dosarului.

Inculpata apelantă a criticat, de asemenea, starea de fapt reţinută de prima instanţă cu privire la pretinsa infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, învederând faptul că nu l-a determinat pe inculpatul F. să ateste în fals identitatea părţilor şi conţinutul contractului de vânzare cumpărare nr. x/18.02.2009, iar din considerentele hotărârii nu rezultă care a fost acţiunea pe care a exercitat-o şi care ar fi fost motivaţia faptei. Precizează inculpata că la momentul încheierii acelui contract a acţionat cu bună credinţă, iar tranzacţia era necesară pentru societatea al cărei administrator era. Mai mult, precizează inculpata că prima instanţă nu a analizat declaraţia martorului PPPPP. care a relatat că în cabinetul inculpatului G. se afla o persoană cetăţean străin, noul administrator al S.C. M. S.R.L.

Cu privire la contractul de cesiune de creanţă nr. x întocmit de către acelaşi inculpat, apelanta susţine că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt de natură a demonstra că este persoana care a executat prin imitaţie semnătura martorei DDDD., iar tot raţionamentul prin care a ajuns prima instanţă la această concluzie nu este unul care să convingă. Mai mult, susţine aceasta că din declaraţiile acordate în prezenta cauză de inculpatul F. rezultă că acesta a susţinut că martora menţionată anterior a fost prezentă la semnarea actului, aspect ce trebuia interpretat în sensul că acest inculpat era singura persoană care avea interesul în semnarea contractului de cesiune, deoarece gestiona societatea cesionară S.C. AAAA.. şi astfel devenea creditorul S.C. N. S.R.L.

În privinţa, contractului de cesiune de creanţă înregistrat sub nr. x/19.02.2010 de acelaşi inculpat, apelanta susţine, de asemenea, că nu a fost demonstrată modalitatea în care a putut să-l determine pe acesta la comiterea faptei, iar pe de altă parte că prima instanţă nu a indicat care era interesul pe care l-ar fi avut astfel încât să se justifice încheierea acelui act. Societatea al cărei administrator era nu a beneficiat în nici un mod din aceste cesiuni de creanţă succesive, S.C. EEEE.. fiind creditoarea societăţii cu suma de 6.423.242,30 RON.

Un alt aspect criticat de către apelantă vizează faptul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că a ridicat în mod repetat din contul deschis de S.C. M. S.R.L. la WW. sume de bani, cunoscând provenienţa ilicită a acestora, bani pe care i-a folosit în interes personal.

Susţine inculpata că în realitate sumele de bani au fost retrase şi folosite în interesul societăţii, fiind achitate cu acestea preţurile stabilite pentru achiziţionarea unor imobile, preţuri pentru care plata s-a făcut în numerar. Aceasta stare de fapt rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum şi din înscrisurile pe care le-a depus la instanţa de fond.

De asemenea, inculpata susţine că prima instanţă a reţinut în mod eronat faptul că inculpatul E. nu avea posibilitatea financiară de a împrumuta societatea comercială, în condiţiile în care acesta, în declaraţiile pe care le-a dat în cursul urmăririi penale a indicat faptul că are mai multe bunuri în proprietate, iar implicarea acestuia în activitatea societăţii, controlul pe care l-a exercitat rezultă din probele existente la dosarul cauzei, inclusiv declaraţiile pe care le-a dat pe parcursul instrumentării cauzei.

În fine, inculpata a mai criticat starea de fapt reţinută în hotărârea atacată şi în ceea ce priveşte transferul bancar pe care l-a realizat la data de 04.12.2008, în baza facturii fiscale false seria x nr. x/01.04.2007, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., în contul S.C. II.., vizând suma de 230.000 RON.

Susţine inculpata că acest transfer bancar a fost efectuat din dispoziţia inculpatului E., acesta fiind cel care a transmis personal către bancă factura ce justifica plata, iar ea personal nu a cunoscut motivul pentru care inculpatul i-a cerut să facă această plată. Mai mult, în susţinerea acestei afirmaţii, se invocă faptul că inculpatul E. este cel care a dispus realizarea mai multor plăţi către această societate comercială.

Înalta Curte, analizând criticile formulate de către această inculpată cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă în ceea ce o priveşte, remarcă preliminar faptul că aceasta, în concluziile formulate, susţine faptul că a fost complet străină de toate acţiunile celorlalţi inculpaţi, susţinerile sale vizând transmiterea oricărei răspunderi către coinculpaţi, în principal către inculpatul E., persoana prezentată ca responsabilă, în principal, pentru toate acţiunile ce fac obiectul prezentei cauze.

Cu toate acestea, instanţa de apel a analizat anterior criticile formulate de către inculpatul E. şi a reţinut că acesta, cu toate că a fost implicat activ în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, nu se poate considera că a fost persoana care a orchestrat toate activităţile antisociale ce fac obiectul actului de sesizare a instanţei, inculpatul menţionat fiind în mod evident doar un executant al dispoziţiilor date de alte persoane. Aceasta pentru că nivelul de educaţie al inculpatului, precum şi disponibilităţile sale financiare nu îi permiteau să joace un rol important în cadrul acestor acestor acţiuni.

În aceste condiţii, toate susţinerile inculpatei referitorare la implicarea inculpatului E. în comiterea faptelor, vor fi privite cu circumspecţie, în limitele menţionate anterior, acesta neputând fi considerat persoana care a condus circuitul financiar creat în jurul S.C. M. S.R.L. şi nici persoana care lua deciziile majore în privinţa activităţii acestei societăţi comerciale.

Sugestive în acest sens sunt declaraţiile coinculpaţilor D. şi A., care îl prezintă pe inculpatul E. ca fiind un simplu bodyguard al numitului ZZZZ. Instanţa de apel nu a îmbrăţişat integral aceste susţineri, pentru motivele pe care le-a prezentat anterior, dar nici nu poate accepta susţinerile inculpatei L. în sensul că inculpatul anterior menţionat era creierul întregii operaţiuni.

A. O primă critică a inculpatei L. cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă vizează reţinerea în sarcina ei a comiterii infracţiunii de spălare de bani, în condiţiile în care susţine că nu a cunoscut provenienţa banilor aflaţi în conturile S.C. M. S.R.L., respectiv că aceştia provin din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna O.

Înalta Curte nu poate accepta această susţinere în condiţiile în care din probele şi lucrările dosarului rezultă în mod evident contrariul.

Inculpata L. a încercat prin declaraţiile pe care le-a dat şi prin concluziile formulate să decredibilizeze inculpatul E., acesta fiind cel care prin mărturiile sale o incriminează. Însă, pentru motivele menţionate anterior, instanţa nu poate să nu ţină cont de aceste declaraţii, acest inculpat, chiar dacă nu prezintă integral adevărul, fiind în mod evident interesat să îşi reducă culpa în comiterea faptelor, relatează o stare de fapt mult mai aproape de cele întâmplate în realitate. În condiţiile în care aceste declaraţii se coroborează şi cu alte probe existente la dosarul cauzei, ele sunt suficiente pentru a conduce instanţa la reţinerea stării de fapt, modalitate în care a procedat, în mod just, prima instanţă.

Prima instanţă a reţinut că inculpata L. a cunoscut provenienţa sumelor de bani aflate în conturile S.C. M. S.R.L., bani obţinuţi prin comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna O., şi a acţionat împreună cu ceilalţi inculpaţi în vederea spălării banilor.

Faptul că inculpata a cunoscut provenienţa banilor rezultă indubitabil din faptul că aceasta, împreună cu inculpata J., la solicitarea inculpatei A., au determinat inculpatul E. să încheiat contractul de constituire garanţie imobiliară, autentificat la data de 19.09.2007 sub nr. x de notarul public MMMMM., prin care S.C. M. S.R.L. garanta, pe lângă îndeplinirea obligaţiilor de plată a ratelor de leasing din contractul nr. x/03.04.2007 şi îndeplinirea obligaţiilor de plată a ratelor de leasing din alte contracte, unde beneficiari erau alte societăţi comerciale.

Importanţa acestui contract de garanţie imobiliară a fost analizată anterior de către instanţa de apel, când a făcut obiectul criticilor formulate de către inculpata apelantă A., iar implicarea inculpatei L. în determinarea inculpatului menţionat la încheierea actului demonstrează că aceasta cunoştea provenienţa sumelor de bani, precum şi necesitatea ca descoperirea inducerii în eroare a unităţii bancare să se realizeze cât mai târziu.

Această acţiune a inculpatei de determinare la încheierea contractului rezultă din declaraţia inculpatului E., iar faţă de circumstanţele faptice existente instanţa apreciază că nu există elemente care să conducă la concluzia că inculpatul nu relatează adevărul din acest punct de vedere.

Când se referă la circumstanţele faptice, Înalta Curte are în vedere că din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpata L. era cea care intermedia, în realitate, mare parte din activitatea S.C. M. S.R.L., în condiţiile în care cele mai multe dintre contractele pe care această societate le-a încheiat erau semnate de către inculpată în baza procurilor notariale autentificate sub nr. x/16.03.2007 şi respectiv sub nr. x/11.05.2007. Mai este de remarcat şi faptul că prima procură nu conferea inculpatei decât dreptul de a semna contractele de vânzare cumpărare, fără a realiza plata preţului, în vreme ce a doua procură îi conferea dreptul inculpatei de a realiza şi plata preţului.

Având în vedere datele la care au fost încheiate cele două procuri şi împuternicirile acordate inculpatei prin acestea, respectiv prima anterior inducerii în eroare a O., prin aceasta inculpata fiind împuternicită doar să semneze actele de vânzare cumpărare, iar cea de-a doua ulterior obţinerii fondurilor ca urmare a comiterii infracţiunii de înşelăciune, în aceasta fiind prevăzută posibilitatea ca inculpata să realizeze şi plata preţului pentru bunurile achiziţionate, Înalta Curte concluzionează că din cronologia acestor acte rezultă că inculpata cunoştea atât despre planul elaborat de inducere în eroare a unităţii bancare, cât şi despre succesul acestuia.

Toate interpretările realizate de către inculpata L. cu privire la condiţiile care au determinat încheierea acestor procuri în modalităţile descrise, precum şi la împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea de achiziţionare de bunuri imobile în baza acestora, nu pot fi primite de către instanţă, în condiţiile în care pe de o parte s-a reţinut anterior că rolul inculpatului E. în toată activitatea infracţională nu era cel pe care aceasta îl prezintă, nefiind personajul central pretins.

De asemenea, justificarea pentru care inculpatul E. ar fi emis aceste procuri nu poate fi primită, respectiv că pentru acesta ar fi fost obositor să efectueze drumuri repetate de la Bucureşti la Craiova pentru perfectarea actelor de vânzare cumpărare, în condiţiile în care din declaraţiile celorlalţi inculpaţi rezultă că inculpatul menţionat era în principal şoferul şi bodyguard-ul numitului ZZZZ.

Mai mult această susţinere a inculpatei este contrazisă chiar de modul în care îl descria pe inculpat, ca fiind un om de afaceri în plină ascensiune, cu interese în diverse arii de activitate, imobiliare, construcţii, comercializarea de oţet. În aceste condiţii, dacă inculpatul E. ar fi fost persoana dinamică prezentată în declaraţia inculpatei, efectuarea unor deplasări de la Bucureşti la Constanţa nu ar fi reprezentat o problemă insurmontabilă.

În fine, nici susţinerea inculpatei că tranzacţiile imobiliare în care a fost implicată S.C. M. S.R.L. au fost realizate în concordanţă cu scopul oricărei societăţi comerciale, respectiv acela de a obţine profit, nu poate fi primită, în condiţiile în care tocmai acest profit nu a fost realizat de către societate, fiind în realitate vorba numai de un profit scriptic. Prin actele de înstrăinare a proprietăţilor imobiliare S.C. M. S.R.L. scriptic a obţinut profit, înstrăinând bunurile cu sume mai mari decât cele care au fost plătite pentru achiziţionare, însă sumele de bani nu au fost niciodată încasate, decât în mică măsură, în final societatea devenind deţinătoarea unor titluri de creanţă, creanţe care au fost de altfel cedate pentru sume modice.

B. O altă critică formulată de către această inculpată vizează faptul că prima instanţă nu a reţinut că o parte din sumele de bani care s-au aflat în contul S.C. M. S.R.L. la PP., au fost retrase personal de către inculpatul E. şi doar o parte din fondurile obţinute în urma comiterii acestei fapte au fost transferaţi în contul deschis la WW., cont pentru care avea autorizarea de a efectua tranzacţii.

Această critică este în mod evident nefondată în condiţiile în care prima instanţă a analizat amplu întregul rulaj al conturilor pe care societatea comercială le avea deschise la cele două bănci menţionate, precum şi persoanele care au dispus de aceste sume de bani, respectiv utilizarea fondurilor, destinaţia acestora şi bunurile achiziţionate.

De asemenea, au fost prezentate toate elementele care au condus instanţa la concluzia că anumite sume cheltuite pentru societate au provenit din fondurile obţinute prin comiterea infracţiunii de înşelăciune, fiind indicate situaţiile în care provenienţa banilor nu putea fi determinată, ori când aceştia aveau o sursă licită de provenienţă.

C. Un alt aspect criticat de inculpată vizează faptul că prima instanţă a apreciat ca fiind circumstanţe faptice care să demonstreze vinovăţia sa în comiterea faptei de spălare de bani, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, acţiuni care au avut loc la mult timp după comiterea infracţiunii predicat.

Cu privire la această critică, instanţa de apel reţine că prima instanţă a analizat în mod just toate acţiunile inculpatei, aşa cum acestea rezultă din probele dosarului, stabilind corespunzător natura acestora, respectiv de elemente care demonstrează vinovăţia inculpatei în comiterea faptei de spălare de bani.

Împrejurarea că anumite activităţi au fost desfăşurate de la un interval de timp mai îndelungat de la momentul inducerii în eroare a O. nu are nici o relevanţă, întinderea activităţii infracţionale fiind determinată de elemente care nu puteau fi neapărat controlate de inculpaţi. Pe de altă parte, în condiţiile în care, aşa cum s-a demonstrat în cauză, există o legătură cauzală între acţiunile inculpaţilor, trecerea unui anumit timp nu poate semnifica imposibilitatea aprecierii acestor acţiuni ca făcând parte din aceeaşi mod de lucru, care este de natură a vădi vinovăţia inculpatei.

D. Inculpata a învederat că prima instanţă a reţinut în mod eronat că a transferat din contul S.C. M. S.R.L. deschis la WW., sucursala Craiova, sume de bani în alte conturi şi că a ridicat sume de bani în numerar din acest cont. Toate operaţiile pe care le-a efectuat din acest cont s-au realizat din dispoziţia administratorului societăţii, inculpatul E. şi numai în baza documentelor pe care le primea de la acesta.

Această susţinere a inculpatei este fundamentată pe aceeaşi teză principală a acesteia, formulată în apărare, că inculpatul E. era persoana care avea rolul determinant în comiterea faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, fiind cel care a avut atât iniţiativa activităţilor infracţionale, cât şi controlul absolut al acestora, rolul pe care şi-l asumă inculpata fiind unul de executant de bună credinţă, care nu a realizat decât ce i-a transmis inculpatul menţionat anterior, în limitele împuternicirilor acordate.

Cert este că instanţa de fond a reţinut în mod just, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, transferurile financiare pe care inculpata le-a efectuat din contul pe care S.C. M. S.R.L. îl avea deschis la WW., sucursala Craiova, precum şi ridicările de sume de bani în numerar.

Susţinerea inculpatei în sensul că toate acestea au fost realizate strict în baza dispoziţiilor pe care le-a primit de la inculpatul E., în limitele împuternicirilor pe care acesta i le-a dat, nu a fost reţinută de prima instanţă, iar instanţa de apel nu le poate îmbrăţişa, argumentele anterior menţionate fiind determinante în adoptarea acestui punct de vedere. În mod evident, nu inculpatul menţionat era cel care disciplina activitatea societăţii comerciale şi stabilea direcţii de acţiune, în sensul identificării imobilelor ce urmau a fi achiziţionate, precum şi a preţului de cumpărare, în condiţiile în care acesta nu avea cunoştiinţele şi abilităţile necesare, chiar dacă inculpata L. a încercat să inducă ideea că acesta era o persoană versată în tranzacţiile imobiliare. Declaraţiile coinculpaţilor menţionaţi anterior, care se coroborează acceptabil descriu o persoană cu reduse capacităţi de comerciant, un executant şi nu un lider cum îl prezintă inculpata.

E. Alte elemente, cu privire la care inculpata a învederat că prima instanţă le-a reţinut în mod eronat, ce confirmă implicarea sa în comiterea infracţiunii de spălare de bani, vizează tranzacţiile realizate între S.C. M. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L., societate al cărei administrator era.

A reţinut prima instanţă că între cele două societăţi au avut loc mai multe tranzacţii prin care S.C. M. S.R.L. înstrăina către S.C. N. S.R.L. bunuri mobile şi imobile obţinute prin sumele de bani dobândite ca urmare a comiterii infracţiunii de înşelăciune în dauna O.. Au fost prezentate în considerentele hotărârii atacate toate aceste tranzacţii, precum şi sumele de bani care se presupune că ar fi fost achitate de către cea de-a doua societate.

Constanta tranzacţiilor comerciale menţionate era reprezentată de faptul că la momentul încheierii contractelor se emitea factura, după care societatea comercială cumpărătoare, administrată de către inculpată, achita o sumă redusă de bani, iar diferenţa nu mai era achitată, creanţa pe care S.C. M. S.R.L. o avea la finalul relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi faţă de S.C. N. S.R.L. având o valoarea importantă de 5.692.793.18 RON.

În opinia instanţei de apel, concordantă cu cea a primei instanţe, acestea nu au fost simple oportunităţi de afaceri pentru societatea administrată de inculpată, create ca urmare a voinţei inculpatului E., pe fondul activităţii intense pe care acesta o desfăşura prin intermediul societăţii comerciale pe care o administra, ci acestea reprezentau acţiuni pentru spălarea banilor obţinuţi ca urmare a comiterii infracţiunii predicat, intenţia celor care au creat circuitul financiar fiind nu doar aceea de a înlătura elementele de ilegalitate a dobândirii banilor, ci şi de a determina imposibilitatea de recuperare a acestora.

În fine, tot legat de infracţiune de spălare a banilor, inculpata a invocat că în mod eronat a reţinut prima instanţă că a ridicat din contul S.C. M. S.R.L. suma de 85.000 RON, la data de 09.07.2008, reprezentând avans marfă pe care S.C. N. S.R.L. ar fi trebuit să o livreze, în condiţiile în care acest lucru nu este confirmat de actele şi lucrările dosarului.

Această susţinere, a inculpatei este contrazisă de suplimentul de expertiză contabilă judiciară prin care s-a constatat din analiza înregistrărilor contabile ale ultimei societăţi comerciale că marfa care ar fi făcut obiectul acestei tranzacţii nu a fost predată niciodată cumpărătoarei. Rezultă că starea de fapt reţinută de prima instanţă are suport probator şi ca atare, a fost corect menţionată în considerentele hotărârii atacate.

F. Hotărârea primei instanţe este criticată şi în ceea ce priveşte starea de fapt reţinută cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

A susţinut apelanta că nu l-a determinat pe inculpatul F. să ateste în fals identitatea părţilor şi conţinutul contractului de vânzare cumpărare nr. x/18.02.2009, iar prima instanţă a reţinut în mod eronat acest lucru, inclusiv prin interpretarea eronată a declaraţiilor martorilor.

Cu privire la condiţiile în care a fost încheiat acest contract de vânzare - cumpărare, precum şi cu privire la elementele care au determinat prima instanţă să considere că acesta este un act fals, motivarea hotărârii atacate este una exhaustivă, fiind prezentate toate considerentele care au condus instanţa la această concluzie.

Punctual, cu privire la criticile inculpatei cu privire la acest aspect, Înalta Curte reţine faptul că obiectul contractului de vânzare cumpărare menţionat a vizat înstrăinarea mai multor bunuri mobile şi imobile aflate în patrimoniul S.C. M. S.R.L. către S.C. N. S.R.L., bunuri care fuseseră dobândite de prima societate prin intermediul contractului de vânzare cumpărare nr. x/31.08.2007 încheiat cu S.C. FFF. S.A.

Este de remarcat faptul că la momentul încheierii acestui contract de vânzare cumpărare, administratorul S.C. M. S.R.L. nu mai era inculpatul E., ci administrator era cetăţeanul irakian ZZZ., ca urmare a faptului că hotărârea nr. x/14.11.2008 a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. M. S.R.L., s-a aprobat cedarea părţilor sociale ale S.C. M. S.R.L. către cetăţenii irakieni ZZZ. şi QQQQQ., schimbarea sediului social al societăţii de la adresa din mun. Bucureşti, str. x, la adresa din mun. Târgu - Jiu, str. x, jud. Gorj, demisia din funcţia de administrator a inculpatului E. şi numirea cetăţeanului irakian ZZZ. în funcţia de administrator unic de la data de 01.12.2008.

Un element esenţial pentru stabilirea caracterului fals al contractului de vânzare cumpărare menţionat l-a reprezentat faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare menţionat, administratorul S.C. M. S.R.L., cetăţeanul irakian menţionat anterior nu se afla pe teritoriul naţional, chiar dacă în cuprinsul actului s-a menţionat contrariul.

Potrivit relaţiilor furnizate de către autorităţile competente, aflate la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. x, din 24.11.2009, a Oficiului Român pentru Imigrări, Biroul pentru Imigrări al Judeţului Gorj, cetăţeanul irakian ZZZ. figura că a părăsit teritoriul României la data de 19.08.2007 prin RRRRR..

De asemenea, din adresa nr. x/05.06.2013, emisă de Oficiului Român pentru Imigrări, Biroul pentru Imigrări al Judeţului Gorj, şi adresa nr. x/06.03.2014, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Dolj, reiese că cetăţeanul irakian ZZZ., figurează în evidenţele sistemului informatic integrat că a avut drept de şedere pe teritoriul României în perioada 06.02.2007 - 06.02.2008, însă la data de 20.06.2007 dreptul de şedere i-a fost anulat pentru folosirea de informaţii/documente false.

În aceste condiţii, Înalta Curte, având în vedere faptul că inculpata nu a negat că a semnat contractul menţionat, ci, inclusiv în faţa instanţei de apel, a declarat că l-a semnat în prezenţa cetăţeanului irakian menţionat, cetăţean care nu putea fi pe teritoriul României la data de 18.02.2009, nu poate concluziona decât că această parte a declaraţiei inculpatei este una neadevărată, iar starea de fapt reţinută de prima instanţă este una corespunzătoare. Inculpata nu putea semna acest contract în prezenţa administratorului irakian al S.C. M. S.R.L., în condiţiile în care a nu se afla pe teritoriul României.

Cu privire la condiţiile în care inculpatul F. a fost determinat de către inculpată să ateste data, identitatea părţilor şi conţinutul acestui contract, Înalta Curte remarcă că, acesta deşi a negat constant orice relaţie cu membrii acestei organizaţii, a precizat inclusiv în faţa instanţei de apel că l-a cunoscut pe numitul ZZZZ., persoana indicată de mai mulţi inculpaţi ca fiind cel care a iniţiat, organizat- şi condus acest circuit financiar, anterior anului 2008, când a reprezentat o societate al cărei acţionar era cel menţionat anterior.

În aceste condiţii, în care toate aceste activităţi au un numitor comun, potrivit declaraţiilor majorităţii inculpaţilor din cauză, respectiv numitul ZZZZ., care însă nu este vizat în această cauză penală, se poate prezuma rezonabil că determinarea inculpatului F. de către inculpata L. la îndeplinirea activităţilor legate de încheierea contractului fals anterior menţionat s-a realizat prin intermediul persoanei menţionate, ori ca urmare a influenţei acestuia.

G. Inculpata L. a formulat critici şi în privinţa modului în care prima instanţă a reţinut şi stabilit condiţiile de încheiere a contractelor de cesiune de creanţă nr. x şi x/19.02.2010, întocmite de către inculpatul F.

A susţinut aceasta că tot raţionamentul pe care instanţa de fond l-a realizat pentru a stabili că ea este persoana care a executat prin imitaţie semnătura martorei DDDD. pe contractul de cesiune de creanţă nr. x, nu este unul convingător şi este contrazis de declaraţia inculpatului F. care a susţinut că martora menţionată anterior a fost prezentă la semnarea actului.

Înalta Curte, contrar susţinerilor inculpatei, apreciază concluzia la care a ajuns prima instanţă ca fiind una corectă, argumentele prezentate fiind unele coerente.

În primul rând, este de remarcat faptul că în condiţiile unei activităţi comerciale corecte, realizată cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză, încheierea unui contract de cesiune de creanţă are efectul pe care inculpata L. l-a precizat cu referire la persoana debitorului. În esenţă, creditorul acestuia se schimbă, din orice motive, debitorul fiind obligat să ramburseze integral cuantumul creanţei către noul creditor, în condiţiile îndeplinirii condiţiilor de notificare a cesiunii.

Cu toate acestea, în speţă, nu ne aflăm în situaţia anterior descrisă, realizarea cesiunii de creanţă nefiind determinată de motive economice reale, ci de intenţia inculpaţilor de a sustrage bunurile dobândite ilicit unei eventuale recuperări a prejudiciului cauzat prin vânzarea de către creditori a acestora. Se reţine aceasta deoarece toate cesiunile de creanţă realizate de către S.C. M. S.R.L. au avut ca element determinant începerea procedurii generale a insolvenţei faţă de această societate în urma cererii formulate de către creditorul S.C. SSSSS. S.A., la data de 07.04.2009, când a fost pronunţată sentinţa comercială nr. 507 de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2009. Contractul de cesiune de creanţă analizat este întocmit la această dată, în vreme ce contractul de cesiune de creanţă nr. x a fost încheiat la 06.04.2009, cu o zi înainte de pronunţarea hotărârii menţionate.

În al doilea rând, instanţa remarcă faptul că semnatar al acestor contracte de cesiune de creanţă este indicat acelaşi cetăţean irakian ZZZ., în calitate de administrator al S.C. M. S.R.L., cu toate că faţă de menţiunile anterioare acesta cu certitudine nu se afla în România.

În al treilea rând, persoana indicată ca fiind semnatară a contractului de cesiune de creanţă din partea societăţii cesionare, în calitate de reprezentant legal al cesionarului AAAA., cu sediul în Insulele Saint Vincente şi BBBB. - insule din CCCC., TTTTT., martora DDDD., fiind audiată a declarat că nu are nici o legătură cu această societate comercială şi că nu a semnat nici un contract de această natură la data menţionată în act.

În al patrulea rând, aşa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, semnătura aplicată pe contractele de cesiune de creanţă la poziţia cesionar nu au fost executate de martora menţionată anterior, ci a fost contrafăcută prin imitaţie după model.

Mai mult, în declaraţia data martora DDDD. a indicat condiţiile în care inculpatele J. şi L. au obţinut un model al semnăturii sale, iar faptul că acest specimen de semnătură a fost obţinut cu mai mult timp înainte de momentul întocmirii actului nu are nici o relevanţă deosebită, putându-se presupune în mod întemeiat că folosirea acesteia a fost determinată de simplul fapt al deţinerii, nemaifiind necesară identificarea unei alte persoane în acest scop.

În fine, un alt element care a fost reţinut de prima instanţă cu privire la contractul nr. x/07.04.2009, este faptul că acesta a fost încheiat în două exemplare diferite, diferenţele fiind determinate de cuantumul eronat al creanţei menţionat de către inculpatul F. în prima variantă a actului, cuantum care a fost modificat pentru a fi în acord cu valoarea contabilă a acestei creanţe, aşa cum aceasta rezulta din evidenţele contabile ale S.C. N. S.R.L., în cea de-a doua variantă, ambele exemplare fiind depuse la dosarul cauze de către inculpaţi.

În aceste condiţii, criticile formulate de către inculpata L. cu privire la acest aspect nu pot fi reţinute, prima instanţă stabilind, în raport de aceste elemente probatorii, în mod just starea de fapt.

De asemenea, argumentele invocată de inculpată pentru a demonstra că nu avea nici un interes în a fi încheiat cel de-al doilea contract de cesiune de creanţă, înregistrat sub nr. x/19.02.2010 de inculpatul F. nu pot fi primite.

În mod evident, cele anterior menţionate referitoare la condiţiile de încheiere şi executare a contractelor de cesiune de creanţă în cazul unei activităţi economice normale, legale, se aplică şi în cazul acestui contract de cesiune de creanţă.

Este de remarcat faptul că obiectul acestui contract era aceeaşi creanţă pe care iniţial S.C. M. S.R.L. o cedase către S.C. AAAA., în noul contract de cesiune, ultima societate având calitatea de cedent, în vreme ce cesionar era S.C. EEEE., societate care figura cu sediul în aceeaşi locaţie ca şi societatea cedentă, respectiv: insulele Saint Vincent şi BBBB. - din CCCC., TTTTT.

De asemenea, un element care naşte suspiciune cu privire la realitatea acestui contract de cesiune de creanţă este reprezentat de faptul că ambele societăţi implicate în tranzacţie sunt reprezentate de aceeaşi persoană, inculpatul F.

Fără a considera acest lucru ca fiind imposibil din punct de vedere juridic, Înalta Curte apreciază că această împrejurare reprezintă un indiciu cu privire la natura simulată a contractului, rolul său nefiind acela de a prelua o creanţă greu executabilă de la societatea cedentă în vederea unei încercări de recuperare a sumelor de bani datorate, ci acela de a determina imposibilitatea stabilirii reale a creditorului, care, prin aceste operaţiuni, în care erau implicate societăţi din paradisuri fiscale, devenea foarte greu de individualizat.

Un alt element cu privire la care instanţa de apel îşi îndreaptă atenţia este constituit de faptul că acest nou contract de cesiune de creanţă are în vedere cedarea nu numai a creanţei pe care S.C. M. S.R.L. o avea faţă de societatea administrată de inculpata L., ci şi creanţele pe care le avea faţă de alte societăţi, fapt reflectat în cuantumul creanţei cedate, care era mai mare cu aproximativ 800.000 RON. De asemenea, nu este de neglijat faptul că condiţiile de plată ale cesiunii de creanţă erau mai favorabile, în sensul că suma stabilită drept preţ al cesiunii urma să fie achitată în 360 zile.

Toate aceste aspecte, confirmă, în opinia instanţei de fond, la care achiesează şi instanţa de apel, faptul că această cesiune de creanţă a fost realizată doar în scopul evitării angajării răspunderii persoanelor care au participat la activitatea infracţională, creanţele pe care S.C. M. S.R.L. le avea faţă de societatea administrată de inculpata L. şi de inculpatul H. ajungând în posesia S.C. EEEE., administrată în fapt de inculpatul F., societate care nu va încerca nici un moment recuperarea sumelor datorate, aşa cum acest lucru rezultă din chiar faptul că în cauză s-a pus problema prescrierii executării silite a creanţelor. În acest sens, este de remarcat şi faptul că la dosarul cauzei este depus şi un înscris prin care societatea comercială menţionată declară în mod expres că nu va declanşa procedura falimentului legat de creanţa achiziţionată, comportament care nu poate avea nici o justificare din punct de vedere economic, în condiţiile în care achiziţionarea unei creanţe nu poate avea drept scop decât încercarea de recuperare a acesteia.

H. În fine, ultimele critici formulate de către inculpata L., cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă vizează tot elemente care au legătură cu inculpatul E., respectiv faptul că în mod eronat s-a apreciat că acesta nu avea posibilitatea financiară de a împrumuta societatea comercială cu suma de 155.000 RON, precum şi că acesta nu a fost persoana care a dispus transferul bancar pe care l-a realizat la data de 04.12.2008, în baza facturii fiscale false seria x nr. x/01.04.2007, din contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., în contul S.C. II., vizând suma de 230.000 RON.

Instanţa de apel a prezentat anterior toate motivele pentru care, în acord cu prima instanţă, nu poate să reţină rolul pretins important al inculpatului E. în toate acţiunile realizate pentru înşelarea O. şi, ulterior, pentru spălarea banilor obţinuţi din comiterea infracţiunii predicat. De asemenea, nici cu privire la activitatea în cadrul S.C. M. S.R.L. nu se poate considera că inculpatul menţionat a fost pionul central al hotărârilor adoptate pentru funcţionarea acestei societăţi, toate probele anterior analizate, când criticile inculpatului menţionat au fost cercetate, conducând la concluzia că acesta a pus în aplicare dispoziţiile altor persoane, una dintre acestea fiind chiar inculpata L.

Cu privire la pretinsul împrumut acordat societăţii, Înalta Curte consideră că şi în situaţia în care inculpatul E. avea anumite bunuri de relativă valoare, aşa cum susţine inculpata L., suma acestora nu era suficientă pentru a justifica realizarea unui împrumut în cuantumul important menţionat. Pe de altă parte, este de remarcat că nu rezultă din nici o probă existentă la dosarul cauzei existenţa unui asemenea împrumut acordat societăţii, ceea ce este probat, prin actele şi lucrările dosarului, fiind doar restituirea acelui împrumut de societate, împrejurare care, în condiţiile reţinute cu privire la activitatea S.C. M. S.R.L., rolul acestei societăţi în acest circuit financiar, nu este de natură a conduce la convingerea instanţei că există o aparenţă de realitate cu privire la acest contract de împrumut.

De asemenea, aceeaşi argumentaţie este avută în vedere de instanţă şi atunci când nu reţine susţinerile inculpatei referitoare la persoana care a ordonat retragerea sumei de 230.000 RON din conturile societăţii, inculpatul E. nefiind persoana care dispunea cu privire la activitatea societăţii comerciale al cărei administrator de drept era.

În raport de toate aceste argumente, Înalta Curte va respinge ca nefondate toate criticile formulate de către inculpata L. cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă în ceea ce o priveşte, aceasta dând probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti o corespunzătoare interpretare, stabilind în mod temeinic condiţiile în care au fost săvârşite infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei, subsecvent reţinerii adecvate a întregii activităţi infracţionale a acesteia.

VI. Inculpata J. a criticat hotărârea primei instanţe sub două aspecte în privinţa stării de fapt reţinute de aceasta.

Un prim aspect este vizat de faptul că aceasta a reţinut în mod eronat că inculpata ar fi cunoscut despre comiterea de alte persoane a infracţiunii predicat, înşelăciunea săvârşită în dauna O., în condiţiile în care din probele dosarului nu rezultă acest fapt.

Astfel, susţine inculpata că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că ar fi avut discuţii cu vreunul dintre inculpaţii din acest dosar, că ar fi cunoscut persoanele care au acţionat ca reprezentanţi ai societăţii de leasing, că ar fi primit documente din care să rezulte furnizorul sumelor de bani, că ar fi fost în contact cu O.

Mai mult, bunurile pe care le-a achiziţionat de la S.C. M. S.R.L. au fost dobândite prin acte autentice de vânzare cumpărare, transcrise în cartea funciară, fără să reiasă intenţia de ascundere a proprietarului sau a furnizorului bunurilor.

Cel de-al doilea aspect criticat, este constituit de faptul că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că inculpata a încheiat contractul de cesiune de creanţă în dorinţa de a disimula originea ilicită a bunurilor. Mai mult, precizează inculpata că ea nu a semnat respectivul contract de cesiune de creanţă, astfel că nici nu se pune problema menţionată anterior.

Analizând aceste critici, Înalta Curte consideră că sunt nefondate, instanţa de fond reţinând în mod temeinic starea de fapt şi în ceea ce o priveşte pe inculpata J., realizând o corespunzătoare coroborare a probelor şi în ceea ce o priveşte pe aceasta.

Cu privire la inexistenţa elementelor care să conducă la concluzia că inculpata a cunoscut despre comiterea infracţiunii predicat, Înalta Curte menţionează că acest lucru a fost anterior analizat, când au fost verificate criticile formulate de către inculpaţii A. şi E., concluzia la care a ajuns instanţa de apel fiind aceea că această inculpată a cunoscut despre comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna O..

Rezultă acest lucru indubitabil din faptul că, potrivit declaraţiei inculpatului E., inculpata J., împreună cu inculpatele L. şi A. l-au determinat pe inculpatul menţionat să încheie contractul de constituire de garanţie imobiliară, care a fost autentificat de notarul public MMMMM. sub nr. x/19 septembrie 2007, prin care S.C. M. S.R.L. garanta îndeplinirea obligaţiilor de plată a ratelor din mai multe contracte de leasing financiar, la unele dintre acestea neavând calitatea de utilizator. Implicarea inculpatei în încheierea acestui contract, care, aşa cum s-a arătat, nu avea nici o justificare economică pentru societatea comercială care garanta obligaţiile de plată, demonstrează că aceasta cunoştea toate condiţiile în care s-a încheiat contractul de leasing, rolul acestuia în inducerea în eroare a O., precum şi modalitatea în care s-a obţinut finanţarea de la unitatea bancară.

Nu prezintă relevanţă, din punct de vedere al infracţiunii de spălare de bani, dacă inculpata a fost implicată activ în comiterea infracţiunii de înşelăciune, ceea ce în cauză nici nu a fost reţinut în sarcina ei, esenţial fiind ca aceasta să cunoască faptul că bunurile proveneau din comiterea unei infracţiuni. Iar acest lucru rezultă atât din declaraţia martorului menţionat, cât şi din ansamblul probelor administrate în cauză.

Faptul că inculpata a achiziţionat bunurile imobile ce erau înscrise în cartea funciară nu prezintă, de asemenea, nici o importanţă în condiţiile în care potrivit legii nu exista posibilitatea ca tranzacţiile cu aceste bunuri să se realizeze în alt mod, fiind impusă forma autentică a actului şi realizarea formelor de publicitate imobiliară pentru valabila încheiere a contractului.

Chiar acest contract de vânzare invocat de către inculpata J., încheiat prin intermediul firmei al cărei administrator era, S.C. K. S.R.L., demonstrează implicarea inculpatei în comiterea infracţiunii de spălare de bani. Înalta Curte are în vedere, în susţinerea acestei aserţiuni, nu faptul încheierii actului, ci condiţiile în care au fost executate obligaţiile asumate de către părţi, cu referire la societatea cumpărătoare.

Aşa cum a reţinut în mod just prima instanţă, societatea administrată de către inculpată, a achitat o mică parte a preţului convenit cu societatea comercială vânzătoare, S.C. M. S.R.L., cu sumele de bani provenite în realitate tot de la societatea care vindea bunurile prin intermediul S.C. II.., fostă S.C. II., iar restul de preţ nu a mai fost achitat niciodată.

Pentru a se asigura că nu se va mai realiza în nici un mod recuperarea sumelor de bani reprezentând diferenţa de preţ, inculpata a apelat la serviciile inculpatului F., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, pe care l-a determinat şi l-a ajutat să întocmească în fals, în data de 06.04.2009, contractul de cesiune de creanţă nr. x, cu privire la care acest inculpat, în calitate de avocat, a atestat în fals data, identitatea părţilor şi conţinutului acestui contract.

Similar contractelor de cesiune de creanţă încheiate pentru societatea inculpatei L., prin acest contract S.C. M. S.R.L., în calitate de cedent, ceda către S.C. AAAA., societate cu sediul în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., în calitate de cesionar, dreptul de creanţă împotriva S.C. K. S.R.L., în valoare de 2.777.504,64 RON, după cum a fost stabilit de inculpata J., pentru suma de 138.875,232 RON, reprezentând 5% din valoarea acestei creanţe, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile.

Toate argumentele avute în vedere de Înalta Curte atunci când a analizat criticile formulate de către inculpata L. cu privire la contractele de cesiune de creanţă în care a fost implicată societatea al cărei administrator era, sunt pe deplin aplicabile şi la acest contract, precum şi la contractul subsecvent încheiat la data de 19.02.2010, respectiv contractul de cesiune de creanţă nr. x, prin care AAAA. - în calitate de cedent, reprezentată legal de inculpatul F., ceda către EEEE., în calitate de cesionar, reprezentată legal de inculpatul F., dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. K. S.R.L., în valoare totală de 3.308.004,64 RON, pentru suma de 165.400,23 RON, care ar fi trebuit achitată în termen de 180 zile.

Contractele menţionate sunt similare, diferenţele legate de societăţile debitoare cedate şi de cuantumul creanţelor cedate fiind unele normale. Condiţiile de încheiere au fost identice, viciile avute în vedere cu privire la contractele încheiate de S.C. M. S.R.L. prin care ceda creanţele faţă de S.C. N. S.R.L. subzistând şi cu privire la aceste contracte, motiv pentru care Înalta Curte nu le va reitera. Consecinţele juridice urmărite de persoanele care le-au încheiat au fost aceleaşi şi anume, crearea condiţiilor pentru evitarea recuperării sumelor de bani obţinute prin înşelarea O.

Nu există elemente care să convingă instanţa de apel de lipsa de implicare a inculpatei J. în săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care, din starea de fapt reţinută în mod corect de prima instanţă rezultă un mod de acţiune cert, similitudinea menţionată anterior fiind dovada unei unităţi de acţiune a persoanelor implicate în comiterea faptelor ce fac obiectul prezentei cauze.

VII. Inculpatul H. a criticat starea de fapt reţinută de prima instanţă în privinţa greşitei reţineri a tipicităţii subiective a infracţiunii de spălare de bani reţinute în sarcina sa, restul elementelor criticate cu privire la această infracţiune vizând legalitatea soluţiei pronunţate.

Sub acest aspect a învederat inculpatul că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa că ar fi comis infracţiunea menţionată cu forma de vinovăţie impusă de lege, intenţie directă, în condiţiile în care nu a cunoscut că bunurile proveneau din comiterea unei infracţiuni, iar scopul pretins urmărit nu a fost acela de a ascunde ori disimula originea ilicită a bunurilor. A precizat că nu a cunoscut nici un moment demersurile făcute de societate de leasing pentru înşelarea O., iar scopul cu care a acţionat, respectiv pentru care a primit suma de 100.000 lei şi pentru care a încheiat contractul de cesiune de creanţă nu a fost acela de a ascunde sau disimula originea ilicită a bunurilor.

Cu privire la aceste susţineri, Înalta Curte constată, din analiza materialului probator, că nu sunt întemeiate, prima instanţă reţinând în mod corect starea de fapt şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul H.

Sub un prim aspect este de reţinut că implicarea inculpatului menţionat în comiterea infracţiunii de spălare de bani cu forma de vinovăţie cerută de lege rezultă din declaraţia inculpatului D., dată în cursul urmării penale, prin care acesta susţinea că inculpatul H. şi inculpata J. s-au folosit de el pentru a primi sume de bani din conturile S.C. M. S.R.L.

Această referire a fost făcută de inculpatul menţionat în contextul în care societatea al cărei administrator era a virat suma de 100.000 RON în conturile S.C. I. S.R.L. administrată de inculpatul H. în baza antecontractului de vânzare cumpărare din data de 23.11.2008, prin care S.C. I. S.R.L., în calitate de promitentă - vânzătoare, se obliga să vândă către S.C. II.., în calitate de promitentă - cumpărătoare, un teren arabil intravilan în suprafaţă de 2.000 mp, situat în extravilanul comunei Tunari, judeţul Ilfov, menţionându-se că acest teren a fost dobândit în proprietatea S.C. I. S.R.L. în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. x/15.05.1998, de B.N.P. UUUUU.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, societatea administrată de către inculpatul H. nu putea încheia un astfel de antecontract de vânzare cumpărare deoarece nu avea bunul în proprietate.

Data menţionată în contract ca fiind cea a dobândirii bunului era una mult anterioară înfiinţării societăţii, iar din comunicarea făcută de B.N.P. UUUUU., prin adresa nr. x/2014, la solicitarea parchetului, rezultă că în registrul său general pe anul 1998 nu este înregistrat nici un act care să fi fost autentificat sub nr. x/15.05.1998, ultima înregistrare a unui act autentic, din anul 1998, a fost făcută în registrul său general sub nr. x/29.12.1998

În aceste condiţii, în care antecontractul de vânzare cumpărare era unul evident fals, declaraţia inculpatului D. apare ca fiind una veridică, iar acest lucru demonstrează indubitabil că inculpatul H. a cunoscut despre modul de dobândire a sumelor de bani de către S.C. M. S.R.L., contrar celor susţinute.

Un argument suplimentar este reprezentat şi de cealaltă acţiune menţionată de către inculpat, care trebuie însă privită în ansamblul său.

Astfel, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, de notarul public VVVVV., S.C. M. S.R.L., care a fost reprezentată de administratorul său, inculpatul E., a vândut către inculpata S.C. I. S.R.L., reprezentată de administratorul său - inculpatul H., cu preţul de 1.768.095 RON, imobilul situat în mun. Craiova, Craioviţa Nouă, Bld. Dacia, fost Bld. x - Baza de întreţinere, Parcare şi Depozitare, actual Bld. x nr. x, jud. Dolj, care urma să fie achitat de cumpărătoare în 12 rate lunare egale, prin virament bancar, în contul deschis de S.C. M. S.R.L. la WW., Sucursala Craiova, fiecare rată urmând să aibă scadenţa pe 15 a fiecărei luni, prima rată fiind scadentă la data de 15.11.2008.

În baza acestui contract de vânzare cumpărare, a fost emisă de către S.C. M. S.R.L. factura fiscală seria x nr. x/11.11.2008, pe care era înscrisă valoarea de achiziţie a terenului sus-menţionat de 2.104.033,05 RON, din care: 335.938,05 reprezenta TVA-ul de plată.

Din această sumă de 2.104.033,05 RON, la data de 24.11.2008, cumpărătoarea S.C. I. S.R.L. virează din contul său, deschis la XX. Sucursala Drobeta Turnu Severin, din dispoziţia inculpatului H., suma de 100.000 RON în contul S.C. M. S.R.L., deschis la WW., sumă care intră în acest cont la data de 25.11.2008.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului suma de 100.000 RON era tocmai suma pe care S.C. I. S.R.L. a primit-o în baza antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu S.C. II.

În aceste condiţii, reţinerea de către instanţa de fond a unui circuit financiar creat între mai multe societăţi comerciale, între care şi societatea administrată de către inculpat, prin care se realiza transferul sumelor de bani obţinute prin înşelarea O. este pe deplin justificată, iar participarea societăţii inculpatului la acesta, în condiţiile în care actul care justifică aceasta, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare menţionat, este unul fals, demonstrează comiterea faptelor reţinute în sarcina inculpatului cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Pe de altă parte, un argument suplimentar este dat de împrejurarea că ulterior inculpatul H. i-a solicitat inculpatului F. să-i redacteze un contract de cesiune, prin care S.C. II.., care anterior a purtat denumirea de S.C. II.., să cedeze către S.C. I. S.R.L. creanţa, în cuantum de 1.904.033 RON, pe care ar fi avut-o împotriva S.C. M. S.R.L., decurgând din factura seria x nr. x - factură falsă, pe care S.C. M. S.R.L. o achitase numai parţial, respectiv suma de 1.010.000 RON, creanţă care a fost ajustată pentru ca pentru a fi echivalentă cu debitul pe care societatea sa îl avea către S.C. M. S.R.L. prin adăugarea unor dobânzi şi penalităţi de întârziere care nu îşi aveau izvor legal sau contractual. Încheierea acestui contract ce cesiune de creanţă, chiar dacă a fost evidenţiat în contabilitatea societăţii, demonstrează faptul că inculpatul H. a fost în mod conştient implicat în toate acţiunile nelegale ce fac obiectul prezentei cauze în măsura în care este vizat prin actul de sesizare, din punct de vedere subiect acesta acţionând cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, urmărind şi scopul special stabilit prin norma de incriminare.

Cu privire la infracţiunile de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe din mai multe puncte de vedere.

Astfel, în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 a precizat apelantul că în mod eronat a reţinut instanţa că prin înregistrarea cesiunii de creanţă în evidenţele contabile drept cheltuiala în cuantum de 95202 RON s-a produs un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 15.232 RON.

Instanţa de apel analizând susţinerile inculpatului reţine că instanţa de fond a stabilit în mod just faptul că prin înregistrarea acelei cesiuni de creanţă s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 15232 RON, în condiţiile în care plata sumei de bani care reprezenta valoarea preţului pentru cesiunea de creanţă nu a fost achitată în realitate. Dacă suma ar fi fost plătită, atunci toată argumentaţia inculpatului ar fi avut o bază factuală, însă aşa cum a stabilit prima instanţă această sumă nu a fost achitată în realitate, tranzacţia fiind evidenţiată tocmai pentru a se justifica compensarea datoriei pe care societatea administrată de inculpat o avea faţă de S.C. M. S.R.L.. Contrar susţinerilor inculpatului instanţa de fond nu a reţinut ca fiind achitată suma de 952.020 RON, preţul cesiunii de creanţă, ci aceasta a stabilit că suma nu a fost plătită către S.C. II., aspect de altfel real.

Faptul că prin înregistrarea acestei cesiuni de creanţă au fost generate venituri către bugetul de stat, care ar fi fost achitate prin compensare cu tva-ul pe care statul trebuia sa-l ramburseze societăţii, nu poate constitui un argument legal pentru înlăturarea acestei stări de fapt, în condiţiile în care acţiunea inculpatului constituie elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Interesant din acest punct de vedere, al tva-ului pe care societatea inculpatului îl avea de rambursat de la stat, este faptul că acesta provenea din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/11.11.2008, de notarul public VVVVV., anterior menţionat, în privinţa căruia s-a stabilit just de prima instanţă că preţul stabilit pentru terenul care făcea obiectul contractului nu a fost achitat de către cumpărătoare către vânzătoare.

Referindu-se la cea de-a doua infracţiune de evaziune fiscală reţinută în sarcina sa, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, inculpatul a criticat starea de fapt reţinută de prima instanţă, susţinând că aceasta a reţinut în mod eronat ca s-ar fi sustras de la plata impozitului pe profit şi a tva prin înregistrare în contabilitate a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/28 mai 2012, când în realitate la data când s-ar fi născut dreptul de creanţă al statului această sumă era deja achitată.

Înalta Curte constată că în argumentarea acestei susţineri, inculpatul pleacă tot de la suma de 278504 RON, reprezentând tva pe care statul trebuia să îl ramburseze pentru tranzacţia din 2008 vizând terenul achiziţionat de la S.C. M. S.R.L., tranzacţie pentru care nu a fost achitat niciodată preţul de către societatea inculpatului.

În aceste condiţii, în care baza argumentaţiei inculpatului porneşte de la o sumă pe care în mod real acesta nu era îndreptăţit să o solicite şi chiar să îi fie restituită, Înalta Curte constată că elementele de fapt reţinute de prima instanţă în baza raportului de expertiză întocmit în cauză şi a lămuririlor formulate de acelaşi expert, sunt în concordanţă cu realitatea faptică, astfel încât criticile formulate de către apelantul inculpat nu pot fi primite, prin hotărârea atacată fiind stabilită în mod corect starea de fapt, ca urmare a unei juste coroborări a probelor administrate în cauză.

VIII. Inculpatul F. a criticat starea de fapt reţinută de prima instanţă sub mai multe aspecte, criticile ample ale acestuia urmând a fi grupate pentru o mai bună administrare în funcţie de infracţiunile pentru care acesta a fost cercetat, aspectele de nelegalitate invocate fiind analizate distinct.

O primă critică, comună ambelor infracţiuni, vizează faptul că în stabilirea stării de fapt prima instanţă nu a analizat probele propuse şi administrate în apărare, respectiv probele cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanţa de fond nefăcând referire la acestea, după cum nu a indicat motivele pentru care au fost înlăturate aceste probe.

A. Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

1. Inculpatul a învederat în primul rând faptul că prima instanţă a reţinut în mod eronat faptul că el este persoana care a redactat contractele de cesiune de creanţă menţionate în hotărâre, în condiţiile în care din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că acestea au fost primite de la reprezentanţii legali ai societăţilor comerciale semnatare în format electronic.

2. De asemenea, a precizat acesta ca în mod greşit s-a reţinut că a acţionat cu intenţie prevăzută de lege în falsificarea înscrisurilor, în condiţiile în care activitatea pe care a desfăşurat-o a fost limitată la a acorda dată certă contractelor menţionate, contracte care erau prezentate de reprezentanţii firmelor care figurau în calitate de debitori cedaţi în contractele respective. Mai mult, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, contrar conţinutului ştampilei aplicate pe încheierile redactate pentru aceste contracte, activitatea concretă a fost aceea de acordare a datei certe şi nu de atestare a identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor.

Mai mult, inculpatul susţine că prin hotărârea atacată s-a reţinut în mod eronat faptul că activitatea pe care a realizat-o, respectiv de dare de dată certă unor contracte, s-ar fi produs consecinţe juridice, singurele efecte ce puteau fi recunoscute acestei activităţi fiind acelea de a garanta între părţi forma înscrisului.

3. Un alt aspect criticat este reprezentat de faptul că instanţa de fond a reţinut, cu privire la contractele de cesiune de creanţă nr. x şi 60 din 19.02.2010, că societăţile comerciale implicate S.C. AAAA.. şi EEEE.., ambele reprezentate de inculpat, nu ar exista în realitate, când din probele pe care le-a administrat rezultă contrariul.

B. Infracţiunea de complicitate la infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată.

1. Cu privire la această infracţiune, prima critică pe care o formulează inculpatul vizează insuficienţa probelor administrate pentru dovedirea implicării sale în comiterea faptei, element care determină instanţa de fond să reţină o stare de fapt incorectă pe baza unor presupuneri.

2. De asemenea, inculpatul consideră că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că societăţile comerciale străine anterior menţionate nu există în realitate, în condiţiile în care din înscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei rezultă contrariul, iar pe cale de consecinţă nu se poate reţine că actele juridice prin care au fost preluate toate creanţele pe care S.C. M. S.R.L. le avea faţă de S.C. N. şi S.C. K. S.R.L., cât şi dobândirea terenului situat în Craiova de către S.C. FFFF. S.R.L. ar fi reprezentat elemente ale laturii obiective ale infracţiunii de spălare a banilor. În aceleaşi sens, modalitatea prin care S.C. EEEE. a devenit asociat unic la S.C. FFFF. nu poate constitui un element material al infracţiunii reţinute în sarcina sa.

3. O altă critică formulată vizează faptul că instanţa de fond în mod eronat a reţinut, pe de o parte, faptul că sumele de bani obţinute ca urmare a comiterii infracţiunii predicat mai puteau face obiectul infracţiunii de spălare a banilor la momentul încheierii contractelor de cesiune de creanţă, în condiţiile în care prin achiziţia de terenuri fuseseră deja spălate, iar pe de altă parte, că a cunoscut originea ilicită a bunurilor în care au făcut obiectul contractelor.

4. De asemenea, inculpatul critică hotărârea primei instanţei sub aspectul nereţinerii existenţei unui circuit foarte clar al pretinsei spălări de bani, defalcat pe sume de bani.

5. Sub aspectul laturii subiective, a învederat apelantul inculpat faptul că prima instanţă a reţinut, fără a analiza în mod corespunzător probatoriul administrat în cauză, că a comis actele de complicitate cu forma de vinovăţie specifică. Precizează acesta ca nu a avut nici o relaţie cu inculpaţii, în afară de activităţile realizate la sediul biroului său, că nu face parte din acelaşi anturaj cu ceilalţi inculpaţi, în condiţiile în care nici nu are domiciliu în localităţi comune cu aceştia şi i-a cunoscut pe majoritate cu ocazia urmăririi penale, toate aceste aspecte rezultând din probele dosarului. În aceste condiţii, în mod evident nu se poate reţine în sarcina sa comiterea infracţiunii cu vinovăţie, aceasta cu cât nu rezultă că ar fi obţinut beneficii materiale din comiterea faptelor.

Mai mult, a precizat inculpatul că instanţa a reţinut forma de vinovăţie cu care se pretinde că a comis faptele aplicând alte criterii de exigenţă, prin raportare la ceilalţi profesionişti implicaţi, în sensul că a considerat că au putut fi induşi în eroare notari, lichidatori, judecători sindici, chiar reprezentanţii O., dar nu a considerat că este posibil ca un avocat să fie indus în eroare.

Tot cu referire la forma vinovăţiei cu care se pretinde că a acţionat, inculpatul a invocat că instanţa de fond nu a analizat motivul comiterii faptei, precum şi scopul, pentru că dacă ar fi procedat în acest sens ar fi constatat că acesta nu există, în condiţiile în care nu a întreprins nici un fel de demersuri care să urmărească şi să conducă la disimularea originii bunului ce a format obiectul material al acestei infracţiuni.

Înalta Curte analizând criticile formulate de către apelantul-inculpat F., apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.

A.1. În privinţa criticii formulate de către inculpat cu privire eronata reţinere de către prima instanţă a faptului că el este persoana care a redactat contractele de cesiune de creanţă menţionate în hotărâre, instanţa de apel constată că acest aspect a fost în mod corect reţinut de prima instanţă din coroborarea probelor administrate în cauză.

În primul rând, Înalta Curte remarcă faptul că această aserţiune a inculpatului nu poate fi valabila decât în cazul contractului de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. x/18.02.2009 prin care S.C. M. S.R.L. a vândut către S.C. N. S.R.L. un ansamblul de bunuri mobile şi imobile, a contractului de cesiune de creanţă nr. x prin care S.C. M. S.R.L. ceda către AAAA., dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. N. S.R.L şi a contractului de cesiune de creanţă nr. x, prin care S.C. M. S.R.L., ceda către S.C. AAAA. dreptul de creanţă împotriva inculpatei S.C. K. S.R.L. Cu privire la celelalte două contracte de cesiune de creanţă, în condiţiile în care inculpatul era reprezentantul legal al ambelor societăţi comerciale nu se punea problema ca să fi fost vorba de clienţi care să îi fi furnizat forma electronică a contractelor, pe care el doar să o printeze.

În al doilea rând, Înalta Curte remarcă faptul că primul contract menţionat, contractul de vânzare cumpărate nr. x/18.02.2009 a fost analizat din punct de vedere a condiţiilor în care acesta a fost încheiat atunci când motivele de apel ale inculpatei L. au fost verificate. Toate considerentele expuse acolo sunt pe deplin valabile şi în privinţa criticilor inculpatului, esenţial fiind faptul că acest contract este unul fals, aspect stabilit în mod just de prima instanţă.

Referitor la acest contract de vânzare cumpărare, Înalta Curte remarcă faptul că potrivit prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în forma în vigoare la momentul încheierii respectivului act, art. 3 alin. (1) lit. c) activitatea avocatului se putea realiza prin "redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate spre autentificare".

Cum în cazul contractului ce face obiectul analizei erau înstrăinate atât bunuri mobile, dar şi bunuri imobile, pentru care transferul dreptului de proprietate se putea realiza doar prin acte autentice, în mod evident contractul menţionat a fost încheiat în conformitate cu prevederile textului legal menţionat şi, contrar susţinerilor inculpatului F., menţiunea referitoare la faptul că acesta a atestat identitate părţilor, conţinutul actului şi data încheierii actelor este una reală, neexistând nici o raţiune pentru care acesta ar fi atestat doar data actului, aşa cum acesta susţine, deoarece în principiu actul trebuia prezentat unui notar public în vederea autentificării.

În al treilea rând, Înalta Curte remarcă faptul că potrivit declaraţiei martorului PPPPP. şi contrar susţinerilor inculpatului activitatea inculpatului referitoare la acest contract de vânzare cumpărare nu s-a limitat la întocmirea sa şi atestarea elementelor menţionate, acesta solicitând martorului menţionat întocmirea a două facturi fiscale, în baza contractului, la data de 06.03.2009, facturi care au fost semnate de martor la rubrica "semnătura şi ştampila furnizorului S.C. M. SRL" la recomandarea acestuia.

Ca atare, inculpatul a întocmit contractul menţionat şi a atestat identitatea părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate, contrar propriilor susţineri şi aşa cum a reţinut instanţa de fond în mod corespunzător.

Analizând cele două contracte de cesiune de creanţă în privinţa cărora inculpatul susţine că i-au fost prezentate de societăţile comerciale implicate în format electronic, Înalta Curte reţine în primul rând din declaraţia inculpatului faptul că acesta susţine că a fost contactat de reprezentanţii societăţii comerciale din străinătate care i-au solicitat permisiunea ca să folosească adresa biroului său de avocat drept adresă de corespondenţă. A mai susţinut inculpatul faptul că ulterior discuţiei de prim contact pe care a avut-o cu un avocat străin reprezentant al societăţilor, toată corespondenţa purtată cu reprezentanţii societăţilor a fost una scrisă, fără a avea un contact direct, telefonic sau de altă natură. Cu toate acestea, în dovedirea susţinerilor sale inculpatul nu a depus la dosarul cauzei această corespondenţă, înscrisurile depuse de acesta emanând de la aceste societăţi, fiind ulterioare încheierii contractelor şi confirmând justeţea acţiunilor pe care le-a realizat în calitate de reprezentant. În aceste condiţii, Înalta Curte consideră că aceste afirmaţii nu au o aparenţă de veridicitate, nefiind posibil ca inculpatul, în condiţiile în care a păstrat înscrisuri care nu au o forţă probantă deosebită, să nu fi păstrat documentele prin care societăţile străine îi trimiteau instrucţiuni cu privire la acţiunile pe care le doreau îndeplinite în România.

Mai mult, deşi societăţile cesionare a creanţelor erau cele care aveau interes în încheierea contractelor, Înalta Curte nu poate reţine că acestea i-au furnizat forma electronică a contractelor de cesiune de creanţă, întrucât nu rezultă acest lucru din susţinerile inculpatului. A declarat acesta că respectivele contracte i-au fost puse la dispoziţie în format electronic de către părţi, prin intermediul unui mediu de stocare fizic, stick, element ce presupune prezenţa fizică a unei persoane care să predea respectivul instrument de transport a datelor. Cum potrivit declaraţiei inculpatului, inclusiv în faţa instanţei de apel, acesta nu s-a întâlnit niciodată cu reprezentanţii societăţilor comerciale străine predarea acestui stick este exclusă.

Singurele persoane pe care inculpatul în declaraţia sa recunoaşte că le-ar fi cunoscut legat de încheierea contractelor de cesiune de creanţă sunt inculpatele J., administratorul S.C. K. S.R.L., şi L., administratorul S.C. N. S.R.L., societăţile comerciale debitoare cedate, care ar fi venit personal pentru a ridica contractele de cesiune de creanţă.

Având în vedere natura juridică a contractului de cesiune de creanţă, precum şi obligaţiile debitorului cedat în cadrul acestui contract, Înalta Curte nu poate aprecia ca fiind conforme realităţii susţinerile inculpatului referitoare la activităţile celor două inculpate menţionate, care ar fi venit să ridice cele două contracte, fără altă acţiune, întrucât acestea nu sunt logice. În cadrul contractului de cesiune de creanţă, debitorul cedat nu are obligaţii speciale, acesta fiind terţ faţă de contract până la momentul notificării.

Întrucât este considerat a fi un terţ faţă de contractul de cesiune, debitorul cedat poate să ignore acest contract până în momentul îndeplinirii formalităţilor prevăzute de art. 1393 C. civ. anterior, chiar dacă se poate afirma că debitorul ar fi aflat indirect despre acest contract. Cesiunea faţă de debitorul cedat începe să-şi producă efecte din momentul în care cesiunea îi devine opozabilă, şi anume de la data notificării făcută prin executorul judecătoresc sau de la data acceptării făcute de debitorul cedat prin act autentic sau act sub semnătură privată.

În aceste condiţii, diligenţa inculpatelor menţionate în ridicarea contractelor menţionate apare ca fiind una lipsită de sens, iar prezenţa lor la biroul inculpatului dobândeşte semnificaţie doar în măsura în care se reţine teza acuzării îmbrăţişată şi de instanţa de fond, în sensul că acestea l-au determinat pe inculpat să încheie actele respective.

În acest sens, în mod corespunzător prima instanţă a reţinut că ceea ce i-au prezentat pe stick inculpatele J. şi L. inculpatului au fost nu respectivele contracte de cesiune de creanţă, ci datele financiare care trebuiau inserate în acestea, date care cel puţin în cazul contractului înregistrat sub nr. x/07.04.2009 au fost eronate, element ce justifică existenţa a două forme ale acestui contract, în care diferă valoarea creanţei cedate.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că şi în privinţa contractelor de cesiune de creanţă nr. x şi x/07.04.2009, prima instanţă a reţinut în mod corect că inculpatul a fost cel care a redactat înscrisurile.

Este de remarcat şi faptul că în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut această acţiune, declaraţiile sale suferind modificări ulterior, iar justificarea prezentată nu poate fi considerată ca fiind una lămuritoare, în condiţiile în care acesta este un profesionist desăvârşit al dreptului care se putea face în mod lesne înţeles de organul de urmărire penală.

A.2. Cea de-a doua critică formulată de către inculpat cu privire la starea de fapt reţinută de instanţa de fond în privinţa contractelor de cesiune de creanţă este privită de instanţa de apel, de asemenea, ca nefondată.

În condiţiile în care, pentru motivele anterior menţionate, s-a reţinut că inculpatul este persoana care a conceput înscrisurile, precum şi că pentru contractul de vânzare cumpărare nr. x/18.02.2009 în mod cert acesta a atestat nu doar data prezentării actului, ci şi elementele care vizează identitatea părţilor şi conţinutul actului, act ce s-a stabilit cu certitudine că este unul fals, rămân a fi analizate contractele de cesiune de creanţă ce fac obiectul acuzării, din punctul de vedere al atestării datei, conţinutului şi prezenţei părţilor, precum şi a intenţiei cu care a acţionat inculpatul.

La nivelul formei exterioare, Înalta Curte reţine că prin aplicarea ştampilei de atestare a tuturor elementelor menţionate anterior pe contractele cercetate se creează aparenţa că inculpatul a procedat tocmai la certificarea acestor elemente.

De asemenea, aşa cum s-a menţionat anterior, în cursul urmării penale inculpatul a declarat că toate aceste elemente au fost atestate la momentul încheierii contractelor de cesiune de creanţă. În faţa, instanţei de apel inculpatul a precizat, însă, că nu a înţeles decât să dea dată certă contractelor, fără a atesta identitatea părţilor şi conţinutul contractului. Modificarea acestei poziţii procesuale este privită cu scepticism de instanţa de apel, în condiţiile în care aşa cum s-a menţionat anterior, justificările invocate nu sunt credibile.

A susţinut inculpatul faptul că instanţa de fond face o confuzie în ceea ce priveşte conţinutul standard al ştampilei pe care avocatul o aplică pe înscrisuri, conţinut prevăzut în anexele Legii nr. 51/1995, şi activitatea pe care a realizat-o şi care este descrisă în încheierea emisă.

Înalta Curte, cu privire la acest aspect, reţine că în anexa XXIV a statutului profesiei de avocat, în forma în vigoare la momentul emiterii actelor figurează modelul de ştampilă pentru atestarea elementelor menţionate în alin. (3) lit. c) din Legea nr. 51/1995, model care a fost folosit şi de către inculpat pe contractele analizate. Din analiza menţiunilor regăsite pe această ştampilă rezultă că prin aplicarea acesteia se atestă data, identitatea părţilor şi conţinutul actului.

Chiar acceptând teza inculpatului referitoare la faptul că prin încheierea întocmită a specificat că a atestat doar data încheierii actului, Înalta Curte consideră că aceste încheieri trebuiau să fie anexate înscrisurilor certificate în acest fel. La dosarul cauzei, au fost depuse de către inculpatul F. exemplarele contractelor existente în arhiva sa care erau însoţite de încheierea de "dare de dată certă".

Înalta Curte analizând aceste încheieri, chiar dacă ele poartă denumirea anterior precizată, reţine că din cuprinsul lor rezultă că ele atestă atât conţinutul actului, cât şi identitatea părţilor. Formularea utilizată de inculpat este una clară, acesta precizând că după citirea actului, părţile au consimţit liber la încheierea acestuia şi au semnat toate exemplarele. Mai mult pe fiecare din aceste încheieri, ca de altfel şi pe contracte, inculpatul a aplicat şi ştampila tipizată menţionată anterior. În această situaţie, faţă de terţi menţiunile cuprinse în ştampila tipizată fac dovada necesară şi produc efecte, toate aceste menţiuni fiindu-le opozabile, iar aspectele cuprinse în încheierea redactată de către inculpat, chiar dacă această poartă denumirea de "dare de dată certă", conduc orice persoană obiectivă la aceeaşi concluzie, respectiv că a fost atestată semnarea de către persoanele menţionate în contract, la data indicată în acesta, a documentului având conţinutul consimţit liber.

Din punctul de vedere al dispoziţiile legale aplicabile acestei activităţi pe care a desfăşurat-o, inculpatul a invocat prevederile art. 3 din Legea nr. 51/1995 şi art. 92 din Statutul profesiei, texte legale potrivit cărora, în interpretarea inculpatului, un act atestat de avocat poate produce consecinţe juridice numai dacă este trimis notarului în vederea autentificării, iar în caz contrar această menţiune nu produce nici un efect.

Înalta Curte nu poate îmbrăţişa acest punct de vedere, în condiţiile în care procedura prevăzută în statutul profesiei de avocat, respectiv dispoziţiile art. 92 alin. (2) din Statului profesiei, în forma în vigoare la momentul emiterii actelor, instituia obligaţia înscrierii acestor acte în evidenţa cabinetului de avocat şi păstrarea lor în arhiva profesională, elemente care creează probabilitatea verificării ulterioare a formei înscrisurilor. Legea conferă deci efecte juridice actelor atestate de către avocaţi, chiar dacă acestea nu au fost prezentate unui notar în vederea autentificării, iar aceste efecte nu pot exista doar între părţi, ci în mod evident sunt opozabile şi în privinţa terţilor cu referire la elementelor certificate de avocat. Tocmai acest efect de opozabilitate faţă de terţi a fost vizat prin încheierea contractelor de cesiune de creanţă în forma respectivă.

În esenţă, debitorul cedat are obligaţia de a achita creanţa către creditorul cesionar de la momentul notificării sale în modalităţile anterior expuse, însă, obligaţiile sale faţă de cesionar vizează toată perioada de la momentul încheierii contractului de cesiune de creanţă, acesta fiind obligat a achita ratele creanţei, în condiţiile stabilite prin contractul iniţial, cesionarului şi nu creditorului cedent de la momentul la care a fost încheiat acest contract. Ca atare, chiar dacă s-ar reţine teza inculpatului referitoare la atestatoarea doar a datei încheierii actelor, aspect pe care nici instanţa de control judiciar nu îl acceptată, simplul fapt menţionat produce efecte juridice de natura celor menţionate anterior.

Sub aspectul intenţiei cu care inculpatul a acţionat la momentul încheierii contractelor de cesiune de creanţă, Înalta Curte nu poate îmbrăţişa criticile inculpatului, faţă de condiţiile concrete ale întocmirii actelor şi toate împrejurările cauzei.

Înalta Curte a precizat anterior că nu priveşte ca fiind veridică susţinerea inculpatului din declaraţia dată la 22.02.2018, vizând faptul că activitatea desfăşurată cu privire la contractele de cesiune de creanţă a vizat doar acordarea de dată certă, reţinând că acesta a redactat, pe baza datelor contabile furnizate de ceilalţi inculpaţi, toate înscrisurile ce sunt menţionate în actul de acuzare, iar ulterior a aplicat pe acestea ştampila tipizată prin care atesta data întocmirii actelor, conţinutul acestora şi identitatea părţilor.

Atunci când a analizat criticile formulate de inculpatele L. şi J. cu privire la contractele de cesiune de creanţă nr. x, x/19.02.2010, x/06.04.2009 şi x/19.02.2010, instanţa de apel a indicat elementele care în opinia sa, concordantă cu cea a primei instanţe, conduc la concluzia certă că aceste acte sunt unele false, iar în condiţiile în care nu poate reţine că activitatea inculpatului a fost una doar de atestare a datei încheierii actelor, ci a fost mult mai amplă, respectiv de redactare a înscrisurilor, pe baza informaţiilor ce i-au fost prezentate de coinculpaţi, precum şi de conferire a unei aparenţe de legalitate prin aplicarea ştampilei menţionate şi întocmirea unei încheieri prin care sunt întărite menţiunile din ştampila tipizată, rezultă cu certitudine intenţia sa directă în comiterea faptelor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

A.3 Cea de-a treia critică formulată de către inculpat cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă, vizând faptul că aceasta a reţinut că societăţile comerciale implicate în contractele de cesiune de creanţă, S.C. AAAA. şi EEEE., ambele reprezentate de inculpat, nu ar exista în realitate.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma acestei critici, Înalta Curte constată faptul că prima instanţă nu a reţinut inexistenţa acestor societăţi comerciale, referirea făcută vizând comportamentul acestor societăţi, respectiv că acestea sunt societăţi fantomă.

Această referire a fost ulterior explicată de către judecătorul fondului, acesta prezentând amplu elementele care l-au condus la această afirmaţie, precum şi sensurile expresiei, sens care este încetăţenit în limbajul juridic.

În esenţă, societatea "fantomă" este aceea societate înfiinţată în diverse paradisuri fiscale, ai căror acţionari nu sunt cunoscuţi şi nici nu pot fi cunoscuţi, ca urmare a legislaţiei străine care protejează comunicarea acestor date inclusiv către autorităţile judiciare din alte state, care nu are o activitate economică propriu-zisă, rolul ei fiind doar acela de a da aparenţa de legalitate unor tranzacţii în realitate ilegale, precum şi de a asigura transferul fondurilor obţinute în mod ilegal, cu ascunderea originii nelegale a acestora, către persoanele beneficiare.

Din punct de vedere juridic, aceste societăţi comerciale au o existenţă legală, fiind realizate toate formalităţile de înregistrare prevăzute de legea statului străin, formalităţi de regula sumare, aşa cum acest lucru rezultă chiar din înscrisurile depuse de inculpat, neputând fi identificate persoanele care sunt acţionari, însă scopul existenţei lor nu este unul comercial, lucrativ, ci acela menţionat anterior.

Înalta Curte, îmbrăţişează punctul de vedere al judecătorului fondului, în condiţiile în care toate elementele cauzei converg către concluzia acestuia, iar prezentarea de documente din care rezultă existenţa societăţilor comerciale este inutilă, instanţa de apel apreciind ca fiind nerelevant dacă societăţile respective au o existenţă juridică în acele ţări, respectiv în statul Saint Vincent şi BBBB., insulă din CCCC., comportamentul acestora fiind cel care le caracterizează ca fiind societăţi fantomă.

B.1 Prima critică formulată de inculpatul F. cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă în privinţa infracţiunii de spălare a banilor vizează neadministrarea tuturor probelor necesare pentru justa soluţionare a cauzei, împrejurare care în opinia inculpatului a determinat stabilirea de către prima instanţă a unei stări de fapt eronate, bazată pe multe presupuneri care nu au nici o legătură cu realitatea.

Preliminar, Înalta Curte reţine că în sistemul instituit prin noul C. proc. pen., rolul instanţei de judecată este limitat în materia probaţiunii, aceasta neputând să dispună administrarea de probatorii din oficiu decât în condiţiile art. 100 alin. (2) teza finală C. proc. pen... respectiv când consideră necesar acest lucru pentru formarea convingerii sale. Ca regulă prioritară probele se administrează la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor, şi doar în subsidiar sunt dispuse de instanţă. De asemenea, probele propuse în condiţiile mai sus arătate sunt supuse cenzurii instanţei, care le poate admite sau respinge motivat.

În cauză, în opinia instanţei de apel, au fost administrate suficiente probe, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti realizate de prima instanţă, pentru a se putea stabili în mod just starea de fapt în cauză, iar împrejurarea că anumite elemente au fost determinate pe baza unor raţionamente logice nu este contrară dispoziţiilor legale aplicabile probaţiunii, convingerea instanţei, la care se referă textul legal menţionat anterior, neputând rezulta decât în urma unor procese intelectuale care includ şi aceste raţionamente.

Invocarea de către inculpat a încheierii pronunţate de Curtea de Apel Craiova cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, încheierea penală nr. 171/07.11.2014, pentru a justifica insuficienţa probatoriului existent la dosarul cauzei, nu poate fi primită de instanţa de apel, în condiţiile în care instanţa investită cu soluţionarea unei propuneri de acea natură nu cercetează fondul cauzei, verificând numai existenţa de probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune, potrivit prevederilor art. 202 alin. (1) C. proc. pen., iar condiţiile de adoptare a hotărârii, caracterizate prin celeritate, nu permit judecătorului de drepturi şi libertăţi să analizeze în detaliu întreg probatoriu, extrem de vast al dosarului de faţă. Mai mult, încheierea respectivă nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei investite cu soluţionarea fondului cauzei, contrar celor susţinute de inculpat. Separarea funcţiilor judiciare, precum şi natura procedurii în care a fost pronunţată acea încheiere, determină această concluzie, iar suplimentar este de remarcat şi faptul că judecătorul de drepturi şi libertăţi este investit cu o cerere care vizează adoptarea unei măsuri preventive şi nu cu soluţionarea cauzei cu privire la fondul litigiului.

B.2 Cea de-a doua critică a inculpatului a fost anterior analizată, iar concluziile formulate îşi păstrează valabilitatea, ceea ce a reţinut judecătorul fondului cu privire la societăţile străine fiind că acestea, chiar dacă din punct de vedere juridic au o existenţă pe deplin valabilă, care nu este necesar a fi amplu probată, în relaţiile comerciale în care sunt implicate au caracterul unor societăţi "fantomă", fără o activitate economică reală.

Se mai reţine faptul că prima instanţa a analizat activitatea societăţii S.C. FFFF. S.R.L doar din prisma implicării pe care aceasta a avut-o în finalizarea ciclului de spălare a banilor, în patrimoniul societăţii ajungând toate creanţele împotriva S.C. M. S.R.L., analizarea modului în care societatea a ajuns să poarte această denumire şi să aibă ca unic asociat EEEE. prezentând importanţă din punct de vedere al decelării laturii subiective în cazul infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.

Contrar susţinerilor inculpatului, instanţa de fond nu a reţinut ca element material al infracţiunii de spălare a banilor activitatea pe care a desfăşurat-o la această societate, ci faptul că prin intermediul acestei societăţi a devenit deţinătorul creanţelor pe care S.C. M. S.R.L. le avea împotriva inculpatelor S.C. N. S.R.L. şi S.C. K. S.R.L. element care determină orice observator obiectiv să constate că acesta cunoştea provenienţa ilicită a bunurilor.

Astfel, a reţinut instanţa de fond că S.C. FFFF. S.R.L., societate care anterior a purtat denumirea de S.C. WWWWW. S.R.L., a avut ca unic asociat martora UUUU. care a apelat la inculpatul F. să facă demersurile necesare în vederea radierii acestei societăţi, de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, deoarece nu mai avea posibilităţi financiare să achite taxele pentru această societate, pe care nu desfăşurase nici o activitate de la data înfiinţării, înmânându-i inculpatului actele societăţii şi ştampila acesteia.

Contrar solicitării, inculpatul F., în loc să facă demersuri în vederea radierii S.C. WWWWW. S.R.L., întocmeşte un contract de cesiune, în cuprinsul căruia menţionează că numita UUUU., în calitate de asociat unic, cesionează cele 20 părţi sociale, în valoare totală de 200 RON, către EEEE., societate pe care el o reprezintă, contract pe care-l înregistrează în registrul său sub nr. x/09.11.2009 şi în privinţa căruia atestă data, identitatea părţilor şi conţinutul său, precum şi un act adiţional la actul constitutiv al S.C. WWWWW. S.R.L., pe care-l înregistrează în registrul său sub nr. x/09.11.2009 şi în privinţa căruia atestă data, identitatea părţilor şi conţinutul său, în cuprinsul căruia menţionează că numita UUUU., în calitate de asociat unic al S.C. WWWWW. S.R.L., a hotărât, în temeiul adunării generale, modificarea actului constitutiv al acestei societăţi, în sensul cooptării în societate a EEEE., prin cesionarea celor 20 părţi sociale către acesta şi retragerea sa din funcţia de administrator, fiind numit administrator unic EEEE., prin F., iar denumirea societăţii se schimba în S.C. FFFF. S.R.L.

În aceste condiţii, deşi la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului nu a fost depusă nici o împuternicire, prin care numita UUUU. să-l mandateze pe inculpatul F. să formuleze în numele său cererea privind schimbare denumire firmă din S.C. WWWWW. S.R.L. în S.C. FFFF. S.R.L., modificare participare străină, modificare tip capital în D (privat străin 100%), modificare structură capital social, reluarea activităţii societăţii începând cu data de 09.11.2009, cesiune părţi sociale EEEE., revocare administrator UUUU. şi numire administrator EEEE., reprezentat de F., iar cererea formulată de inculpatul F., în numele martorei UUUU., la data de 09.11.2009, nu era completată la rubricile privind obiectul acesteia, prin încheierea nr. x, din data de 10.11.2009, pronunţată de judecătorul G. Sever, delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, - tatăl inculpatului F., a fost admisă această cerere, dispunându-se preluarea în registrul comerţului a datelor sus-menţionate.

Inculpatul F. a învederat că această stare de fapt reţinută nu are corespondent în realitate în condiţiile în care martora UUUU. a semnat un contract de asistenţă juridică şi, de asemenea, a depus personal cererea de înregistrare a modificărilor în structura acţionariatului S.C. WWWWW. S.R.L. la ORC, iar în ceea ce îl priveşte a avut împuternicire de la S.C. EEEE.. pentru a realiza această preluare. De asemenea, a susţinut că din declaraţia pe propria răspundere a martorului ocular YYYYY. rezultă că numita UUUU. cunoştea toate aceste acţiuni.

Înalta Curte consideră că întreg eşafodajul apărării, pleacă de la o premisă greşită. Pentru realizarea tuturor operaţiunilor înregistrate la ZZZZZ., era necesar, ca o condiţie prealabilă, ca martora UUUU. să fi semnat contractul de cesiune a celor 20 părţi sociale, în valoare totală de 200 RON, către EEEE. şi actul adiţional.

În lipsa semnării legale a acestor acte, toate operaţiunile ulterioare nu puteau avea vreo existenţă, iar cu privire la acest aspect inculpatul F. nu a făcut nici o dovadă şi chiar a trecut-o sub tăcere.

Ori fiind audiată, în cursul urmăririi penale, martora a declarat cu privire la acest element specific faptul că nu îi aparţine semnătura de pe cele două înscrisuri. Faptul că din expertiza extrajudiciară rezultă că înscrisurile menţionate au fost semnate de o terţă persoană, e drept soţul martorei, nu face decât să confirme susţinerile acesteia.

În aceste condiţii, în care actele care se dorea a fi înregistrate la ZZZZZ. nu erau semnate de către singura persoană în măsură a face acest lucru în mod legal, asociatul unic UUUU., existenţa unui contract de asistenţă juridică, formularea cererii de către asociată personal la ORC, precum şi declaraţia martorului ocular, nu au nici o valoare probatorie, vizând o situaţie care din punct de vedere logic nu putea exista.

În condiţiile în care asociatul unic nu a cesionat părţile sociale ale societăţii comerciale şi nu a semnat actul adiţional care consemna toate modificările realizate în structura acţionariatului, cu privire la denumire şi organe de conducere, nu există nici o explicaţie logică pentru care acesta ar fi solicitat serviciile unui avocat, ar fi formulat o cerere de înregistrare a unor modificări la care nu a achiesat, iar toate aceste lucruri ar fi fost realizate în prezenţa unui martor ocular.

Ca atare, instanţa de apel consideră că probele depuse de inculpat la dosar cu privire la acest aspect nu sunt de natură a conduce la o concluzie contrară, cu menţiunea că pe de o parte cererea depusă la ZZZZZ., depusă la dosar de inculpat în faţa instanţei de apel nu are completate rubricile cu privire la obiectul său, respectiv care erau solicitările adresate instituţiei, aşa cum a reţinut în mod just prima instanţă, iar, pe de altă parte, faţă de modul de prezentare a acestui înscris, instanţa are un dubiu major că semnătura aplicată îi aparţine martorei. Chiar acceptând că această cerere ar fi semnată de martoră, în condiţiile în care nu erau completate rubricile care menţionau ce operaţiuni se solicita a fi înscrise în registru, nu se poate stabili dacă aceasta a urmărit doar radierea societăţii, aşa cum susţine în declaraţia de martor sau toate operaţiunile pe care le-a urmărit inculpatul.

De asemenea, în condiţiile în care inculpatul a invocat şi a depus la dosarul cauzei contractul de asistenţă pretins încheiat cu martora menţionată anterior, Înalta Curte, din analiza documentului, constată că acesta pare a fi întocmit pro causa în condiţiile în care are menţionat pe el doar anul întocmirii, fără a fi înscrise data şi numărul de înregistrare, elementele care erau solicitate de formularul tipizat.

Pe de altă parte, faţă de împuternicirile vaste acordate prin acest contract de asistenţă, inculpatul fiind împuternicit să semneze orice act în numele clientului său şi să depună documentele necesare la ZZZZZ., instanţa nu poate înţelege motivul pentru care inculpatul a susţinut că toate actele care atestau cesiunea de părţi sociale, precum şi cererea depusă la instituţia menţionată ar fi fost semnate de către martora menţionată anterior, acest lucru nemaifiind necesar, inculpatul fiind în drept să semneze toate aceste documente.

În realitate, însă, instanţa de apel apreciază că întocmirea actului menţionat a fost realizată ulterior, aşa cum s-a menţionat pro causa, lipsa datei şi numărului de înregistrare rezultând din imposibilitatea inculpatului de a modifica evidenţele scriptice ale cabinetului de avocat, pentru inserarea contractului de asistenţă juridică la o dată corespunzătoare potrivit stării de fapt.

O altă critică, subsumată activităţii S.C. FFFF., vizează reţinerea de către judecătorul fondului că această societate a fost administrată în realitate de către inculpat.

A susţinut inculpatul că din probele dosarului rezultă că nu a fost persoana care a administrat în fapt societatea menţionată, această calitate aparţinând martorului GGGG., persoana care era şi administratorul de drept al societăţii. A mai invocat acesta că din probele administrate în alte dosare, respectiv dosarele nr. x/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia şi x/2013/a1 al Tribunalului Mehedinţi, rezultă acest aspect fără putinţă de tăgadă.

Înalta Curte reţine că susţinerile inculpatului apelant nu sunt confirmate de către martorul GGGG., persoană indicată ca fiind administratorul societăţii. Acesta, în faţa instanţei de apel, la termenul din 06 septembrie 2018, a declarat că nu este persoana care administra societatea, deşi în contract se menţiona că are calitatea de director, ci această persoană care se ocupa de societate era un cetăţean străin, EEEEE., iar inculpatul F. asigura asistenţa juridică pentru societate.

Faţă de declaraţia acestui martor, prin care susţine că nu este persoana care asigura administrarea S.C. FFFF. S.R.L. şi indică ca administrator de fapt al societăţii o terţă persoană, un cetăţean străin, Înalta Curte reţine că în mod cert această susţinere a inculpatului apelant, în sensul că GGGG. era administratorul de drept şi de fapt al societăţii nu corespunde adevărului.

Pe de altă parte, declaraţia martorului menţionat anterior nu este apreciată ca fiind pe deplin sinceră, în condiţiile în care din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că S.C. FFFF. S.R.L. avea ca unic asociat S.C. EEEE., prin F., iar acesta a fost persoana care a emis împuternicirea nr. x/19.04.2012, prin care martorul era împuternicit să cumpere pentru societate terenul în suprafaţă de 7.500 mp, situat în mun. Craiova, cartier Craioviţa Nouă, Bld. x, jud. Dolj, de la S.C. I. S.R.L., administrată de inculpatul H., precum şi împuternicirile nr. x/18.09.2011, nr. x/23.04.2012 şi nr. x/27.04.2012, prin care martorul a fost desemnat administrator al societăţii, şi de asemenea, a fost împuternicit să încheie o promisiune de vânzare cumpărare şi apoi contractul autentic de vânzare - cumpărare, cu privire la acelaşi imobil către S.C. AAAAAA. S.R.L.

Cu privire la achiziţia acestui teren, martorul a declarat că a informat cetăţeanul străin referitor la oportunitatea de achiziţie a terenului, iar acesta ar fi hotărât cumpărarea bunului imobil. În condiţiile în care toate deciziile în societate ar fi fost luate de acest cetăţean străin, EEEEE., persoană care nu este menţionată de inculpatul apelant F. în nici o declaraţie, Înalta Curte consideră că emiterea unei împuterniciri de către apelant nu ar fi avut nici o justificare. Cetăţeanul străin care potrivit susţinerilor martorului era la curent cu toate activităţile societăţii ar fi putut emite personal aceste împuterniciri, cu atât mai mult cu cât din declaraţiile martorului pare a rezulta faptul că acesta era în România la momentul încheierii respectivelor acte, în condiţiile în care banii pentru tranzacţii îi erau predaţi în numerar.

Înalta Curte consideră că acest martor, în realitate, încearcă să prezinte o stare de fapt care să nu-l incrimineze, element care îl conduce la contradicţii majore, chiar în cadrul acelei declaraţii, relatând pe de o parte că nu ştie cine a hotărât achiziţionarea şi, ulterior, vânzarea terenului menţionat, iar pe de altă parte că aceste hotărâri au fost luate de cetăţeanul străin care ar fi controlat societatea. Cu toate acestea, singurul element de fapt care poate fi apreciat ca fiind unul real din proba testimonială este că martorul nu era persoana care era administratorul de fapt al societăţii.

O altă teză alternativă, susţinută de inculpatul apelant F. prin apărătorul ales, în concluziile scrise, este că S.C. FFFF. S.R.L. ar fi fost administrată în fapt de numitul ZZZZ., învederând în acest sens toate demersurile efectuate pentru tragerea la răspundere penală a acestuia, precum şi prezentând probele extrase din alte dosare care confirmă afirmaţia sa. De asemenea, a susţinut inculpatul că nu a făcut parte din anturajul celui menţionat anterior şi că administratorii reali ai societăţii au fost GGGG. şi J., persoane care acţionau sub direcţionarea ZZZZ.

Problematic referitor la această susţinere este că ea intră în conflict cu alte susţineri ale inculpatului apelant. Astfel, acesta a susţinut că nu îl cunoaşte pe numitul ZZZZ., susţinere care este contrazisă de altfel de declaraţia inculpatului din faţa instanţei de apel, în care menţionează expres că l-a cunoscut pe cel menţionat anterior în cursul anului 2008, atunci când asigura asistenţa juridică pentru societatea comercială al cărei acţionar era ZZZZ.

Pe de altă parte, în condiţiile în care inculpatul apelant era director al S.C. EEEE. şi unic reprezentant al acestei societăţi în România, societate care era administratorul şi unicul asociat al S.C. FFFF. S.R.L., iar toată activitatea relevantă în prezenta cauză a ultimei societăţii comerciale menţionate a fost impusă de deciziile pe care le-a luat inculpatul, materializate prin împuternicirile pe care le-a dat martorului GGGG. cu privire la terenul în suprafaţă de 7.500 mp, situat în mun. Craiova, cartier Craioviţa Nouă, Bld. x, jud. Dolj, în esenţă, inculpatul recunoaşte că a acţionat pentru numitul ZZZZ., în măsura în care acesta ar fi fost persoana care controla societatea străină, aşa cum susţine în teza alternativă.

Mai mult, în condiţiile în care toate acţiunile martorului menţionat au fost realizate doar ca urmare a împuternicirilor primite de la inculpat, a afirma că nu inculpatul a fost administratorul de fapt al societăţii comerciale nu poate avea vreun sens, actele de administrare fiind realizate de acesta, inculpatul fiind cel care stabilea direcţiile de acţiune ale societăţii, cel puţin cu privire la elementele ce fac obiectul cauzei de faţă, determina acţiunile martorului, acesta din urmă fiind un simplu executant.

Rezultă indubitabil că toate aceste acte emise de către inculpatul F. reprezintă manifestări ale administratorului de fapt al acestei societăţi, situaţie care a fost corect reţinută de prima instanţă, fiind fără relevanţă faptul că acesta a acţionat la rândul său ca urmare a unor instrucţiuni primite de la societatea străină care era asociatul unic al S.C. FFFF. S.R.L.

Cu privire la aceste instrucţiuni pretins comunicate de EEEE., Înalta Curte reţine din analiza înscrisurilor depuse de inculpatul F., respectiv decizia emisă la 20 aprilie 2012, că aceasta nu putea fi emisă la momentul menţionat în cuprinsul actului, împrejurare ce conduce instanţa la concluzia că înscrisul menţionat este, de asemenea, întocmit pro causa.

Elementele care determină această concluzie sunt reprezentate de faptul că în cuprinsul deciziei sunt menţionate atât preţul cu care bunul urma a fi achiziţionat de S.C. FFFF.,cât şi preţul la care acesta urma a fi înstrăinat.

Aceste elemente nu aveau cum să fie cunoscute de societatea din străinătate la momentul emiterii deciziei, în condiţiile în care toate contractele cu referire la suprafaţa de teren de 7.500 mp, situat în mun. Craiova, cartier x, Bld. x, jud. Dolj, atât cel în care vânzător era S.C. I. S.R.L, cât şi cel în care cumpărător era S.C. AAAAAA. S.A, inclusiv antecontractul de vânzare dintre societăţile menţionate, au fost încheiate în perioada 14 mai 2012 - 28 mai 2012, deci ulterior momentului emiterii respectivei decizii.

În aceste condiţii, Înalta Curte nu poate înţelege cum societatea din străinătatea cunoştea şi împuternicea, prin intermediul inculpatului F., pe martorul GGGG. să achiziţioneze un bun imobil, identificat până la nivel de carte funciară, cu preţul care a fost de altfel achitat şi corelativ să îl vândă la un anumit preţ. Singura concluzie logică este cea anterior precizată, respectiv a întocmirii respectivului înscris pro causa.

Faţă de toate aceste constatări, instanţa de apel, în acord cu instanţa de fond, consideră că inculpatul F., la momentul comiterii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze a cunoscut provenienţa bunurilor, faptul că acestea sunt provenite din comiterea unei fapte penale şi a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv cu intenţie directă.

B.3 Tot cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă, o altă critică formulată de apelantul inculpat F., vizează faptul că aceasta în mod eronat a reţinut, pe de o parte, faptul că sumele de bani obţinute ca urmare a comiterii infracţiunii predicat mai puteau face obiectul infracţiunii de spălare a banilor la momentul încheierii contractelor de cesiune de creanţă, în condiţiile în care prin achiziţia de terenuri fuseseră deja spălate, iar pe de altă parte, că a cunoscut originea ilicită a bunurilor în care au făcut obiectul contractelor.

În susţinerea acestei aserţiuni inculpatul a prezentat o interpretare proprie a infracţiunii de spălare de bani, potrivit căreia după realizarea unor tranzacţii iniţiale prin care banii obţinuţi prin comiterea infracţiunii predicat sunt transformaţi în alte bunuri cu aparenţă legală, infracţiunea se epuizează, nemaifiind posibilă continuarea acţiunii specifice de spălare a banilor.

Înalta Curte, fără a îmbrăţişa această teorie, consideră că infracţiunea de spălare a banilor se epuizează la momentul la care persoanele implicate în comiterea faptelor finalizează, fie în mod voluntar, fie ca urmare a intervenţiei organelor statului, activităţile prin care se disimulează provenienţa ilicită a bunurilor, neputând fi stabilit un moment temporal de la care bunurile nu mai pot face obiectul acestei infracţiuni prin raportarea la prima introducere în circuitul legal. În măsura în care persoanele implicate continuă activităţile prin care urmăresc realizarea scopului infracţiunii, împrejurarea că aceste bunuri au fost introduse în circuitul legal nu este de natură a conduce la concluzia că infracţiunea s-a epuizat, acest lucru petrecându-se la momentul la care toate acţiunile prin care se disimulează provenienţa infracţională a bunurilor au fost finalizate.

Analizând din această perspectivă acţiunile comise de către inculpaţi în prezenta cauză, instanţa de apel constată că după momentul iniţial al dobândirii unor bunuri în mod legal prin folosirea banilor obţinuţi prin comiterea infracţiunii predicat, acţiunile complexe în vederea disimulării provenienţei fondurilor financiare au continuat, până la momentul la care sumele de bani dobândite prin înşelarea O. au fost transformate în creanţe pe care le deţinea S.C. EEEE.., societate străină cu comportament de societate "fantomă", precum şi până atunci când terenul dobândit iniţial de societatea folosită ca element principal al comiterii infracţiunilor, S.C. M. S.R.L., a ajuns în posesia S.C. AAAAAA. S.R.L., prin intermediul S.C. FFFF. S.R.L., societate controlată de aceeaşi societate străină menţionată. De la momentul finalizării acestor acţiuni, prin încheierea contractelor de cesiune de creanţă nr. x şi 60/19.02.2010, respectiv a contractului de vânzare - cumpărare autentificat de notarul public BBBBBB. sub nr. x/22.06.2012, activitatea specifică infracţiunii de spălare a banilor a luat sfârşit, disimularea provenienţei banilor fiind completă.

În mod evident, în practică epuizarea infracţiunii de spălare a banilor se poate realiza după o primă activitate prin care se ascunde provenienţa ilicită a bunurilor, însă în cazul infractorilor care preferă un grad ridicat de sofisticare a acţiunilor, această infracţiune se epuizează la un moment mult ulterior primei transformări. În cauza de faţă se pare inculpaţii au înţeles să recurgă la metode extrem de elaborate de disimulare a provenienţei banilor, inclusiv prin realizarea unor tranzacţii multiple, implicând numeroase societăţi comerciale, chiar şi societăţi off-shore.

Inculpatul apelant F. a fost implicat în fazele finale ale activităţii infracţionale, la momentul la care banii obţinuţi erau în mare parte transformaţi în creanţe, iar pentru a fi disimulată în mod definitiv existenţa lor şi a împiedica orice posibilitate de recuperare, subsecventă identificării, era necesară implicarea unor societăţi care, chiar dacă din punct de vedere legal existau, în realitate erau doar elemente fantomatice din punct de vedere comercial, neavând o existenţă reală, ci doar una scriptică, reprezentanţii acestora şi patrimoniul social neputând fi identificate.

B.4 Înalta Curte, în continuarea ideii anterioare va analiza şi o altă critică a inculpatului, referitoare la faptul că nu a fost identificat un circuit clar al pretinsei spălări de bani, defalcat pe sume de bani.

În mod evident, din analiza hotărârii atacate rezultă o concluzie contrară acestei afirmaţii, instanţa de fond prezentând toate elementele care demonstrează existenţa acestui circuit, inclusiv sumele de bani implicate în toate tranzacţiile realizate. Înalta Curte nu va relua toate aceste elemente întrucât ele rezultă din considerentele hotărârii atacate, fiind indicate atât sumele obţinute prin comiterea infracţiunii de înşelăciune, cât şi modul în care acestea au fost cheltuite iniţial, prin achiziţionarea a diverse bunuri, precum şi toate transformările suferite, până când acest circuit a fost finalizat prin încheierea contractelor de cesiune de creanţă. În mod evident, afirmaţia inculpatului în sensul că nu sunt indicate sumele ce fac obiectul cesiunilor de creanţă în hotărârea atacată nu poate fi acceptată, în condiţiile în care toate aceste elementele sunt menţionate expres în considerente.

B.5 Inculpatul apelant F. a formulat, cu privire la infracţiunea de complicitate la spălare de bani, critici şi în privinţa reţinerii comiterii acestei infracţiuni cu forma de vinovăţie prevăzută de lege în ceea ce îl priveşte.

A învederat sub un prim aspect că în mod eronat prima instanţă a reţinut că era în acelaşi anturaj cu inculpaţii, în condiţiile în care aceştia nu aveau domiciliu în localitatea în care îşi desfăşura activitatea, iar colaborarea cu aceştia a fost una strict profesională, fără a obţine beneficii de pe urma săvârşirii faptelor.

Înalta Curte reţine cu privire la această critică că a mai analizat anterior acest aspect, reţinând că din propriile susţineri ale inculpatului, cuprinse în declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar, rezultă faptul că acesta îl cunoştea pe numitul ZZZZ. şi pe inculpatul H., chiar anterior anului 2008, asigurând asistenţa juridică pentru una din societăţile comerciale la care primul era asociat, iar cel de-al doilea era persoana care conducea această societate, societate cu sediul în localitatea în care inculpatul îşi are sediul profesional.

De asemenea, inculpatul a recunoscut că le-a cunoscut şi pe inculpatele L. şi J., acestea fiind reprezentantele legale ale societăţilor comerciale care aveau calitatea de debitori cedaţi în contractele de cesiune de creanţă x/06.04.2009 şi x/07.04.2009. Cu privire la prezenţa acestor inculpate la biroul inculpatului pentru a prezenta datele contabile şi a ridica contractele de cesiune, Înalta Curte şi-a exprimat anterior punctul de vedere, considerând că această activitate nu avea nici o explicaţie logică, debitorii cedaţi fiind terţi faţă de contractul de cesiune.

În aceste condiţii, în care din declaraţiile inculpatului rezultă cum a cunoscut inculpaţii cu care a colaborat în activitatea infracţională, declaraţiile inculpatei L. apar ca fiind unde corecte cu referire la acest aspect, F. fiind cel care ar fi contactat-o pentru a îi propune o oportunitate de afaceri, fiind condusă la biroul profesional al acestuia de inculpatul H., care cunoştea locaţia.

Rezultă, pe cale de consecinţă, că inculpatul a cunoscut persoanele cu care a care a colaborat în comiterea faptei reţinute în sarcina sa, instanţa de fond nereţinând colaborarea cu alţi inculpaţi.

Criteriul geografic indicat de inculpat nu se poate susţine, în condiţiile în care în mod evident pe de o parte inculpatului nu i-a fost necesar a se deplasa în alte localităţi pentru a realiza activităţile reţinute în sarcina sa, iar pe de altă parte, contrar susţinerilor sale, o parte dintre activităţile celorlalţi inculpaţi s-au desfăşurat în Drobeta Turnu Severin, localitatea în care inculpatul îşi are sediul profesional.

În privinţa susţinerilor inculpatului, potrivit căruia instanţa de fond nu a analizat şi stabilit în mod corespunzător forma de vinovăţie cu care a acţionat, Înalta Curte constată, contrar criticilor formulate, că acest aspect nu este real, prima instanţă stabilind, pe bază circumstanţelor concrete ale cauzei, în mod corect faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie în săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

În mod evident în privinţa laturii subiective a unei infracţiuni, în condiţiile concrete ale prezentei cauze, realizarea unei probaţiuni la nivelul pe care îl pretinde inculpatul F. nu este posibilă, instanţa fiind nevoită să determine acest aspect din acţiunile în care inculpatul a fost implicat în condiţiile în care nu este posibilă stabilirea poziţiei subiective pe baza unor probe certe, declaraţii de martori, declaraţiile coinculpaţilor, ori chiar recunoaşterea celui în cauză.

Anterior, instanţa de apel a analizat faptele pe care inculpatul le-a comis, răspunzând în mare parte şi criticilor care vizează latura subiectivă a infracţiunii.

Au fost prezentate elementele probatorii care demonstrează faptul că inculpatul cunoştea inculpaţii cu care a colaborat la un nivel mult mai ridicat decât cel pretins, după cum s-au şi reliefat elementele care au condus la concluzia că inculpatul cunoştea că prin contractele de cesiune de creanţă cu privire la care a atestat data, conţinutul şi identitatea părţilor, sprijinea disimularea adevăratei naturi a provenienţei bunurilor. Din coroborarea acestor elemente, rezultă în mod indubitabil că inculpatul a acţionat cu intenţie directă în comiterea complicităţii la infracţiunea de spălare a banilor, aşa cum în mod just a reţinut prima instanţă, acesta cunoscând fără putinţă de tăgadă provenienţa bunurilor.

Instanţa nu poate reţine susţinerea inculpatului referitoare la faptul că în cauză procurorul a aplicat un dublu standard, în sensul că nu a făcut cercetări faţă de notarii care au autentificat contracte de vânzare cumpărare, precum şi faţă de alţi avocaţi care au întocmit acte în relaţie cu activitatea celorlalţi inculpaţi, în condiţiile în care aceasta este ţinută de limitele sesizării sale, sesizare care nu vizează alţi inculpaţi.

IX. Critici cu privire la starea de fapt au fost formulate şi de către apelantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, acesta invocând faptul că în mod eronat prima instanţă nu a reţinut faptul că inculpata L. a avut calitatea de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L. şi în raport de această calitate îi revenea obligaţia de a ţine contabilitatea societăţii comerciale menţionate.

Cu privire la acest aspect, parţial, instanţa de apel a exprimat punctul său de vedere atunci când a analizat activitatea infracţională a inculpaţilor E. şi L., prin raportare la criticile pe care aceştia le-au formulat.

Aceste aspecte nu vor fi reiterate, însă este de subliniat faptul că inculpata L. deşi a avut o activitate importantă legată de S.C. M. S.R.L., nu se poate reţine în sarcina acestei că ar fi realizat administrarea în fapt a activităţii societăţii comerciale menţionate.

Mai mult este de remarcat faptul că inculpatul E. a fost persoana care a fost administrat în drept societatea comercială, acesta realizând şi acte faptice de administrare, iar în aceste condiţii, obligaţia de a realiza corecta ţinere a contabilităţii S.C. M. S.R.L. îi revenea acestuia.

Declaraţiile martorilor invocaţi de parchet vădesc o implicare a inculpatei în modul în care a fost organizată activitatea contabilă, însă nu se poate considera că aceasta a coordonat toată activitatea societăţii, în condiţiile în care persoana juridică desfăşura activităţi prin intermediul a două unităţi bancare, cu una dintre acestea inculpata neavând nici un fel de relaţie, nefiind împuternicită să desfăşoare operaţiuni pe conturile bancare de aici.

Pe de altă parte, în condiţiile în care aşa cum s-a reţinut inculpatul E. era administratorul de drept al societăţii, iar acesta nu a lipsit din activitatea acesteia, multe activităţi fiind realizate direct de inculpat, chiar dacă nu mereu din proprie iniţiativă, a stabili o obligaţie în sarcina inculpatei L., obligaţie care îi incumba administratorului de drept, nu poate fi acceptată.

Situaţiile jurisprudenţiale în care s-a admis ca o persoană să răspundă pentru infracţiunea de evaziune fiscală în calitate de administrator de fapt al unei societăţi comerciale, presupuneau ca premisă că administratorul de drept nu era implicat în activitatea societară, fiind o persoană care doar scriptic avea această calitate, faptic toată activitatea fiind condusă de o persoană care potrivit documentelor nu avea nici o calitate în societate, ori nu o calitatea care să îi confere atribuţii de dirijare a modului în care persoana juridică îşi atinge şi realizează obiectul de activitate. În condiţiile în care persoana care era administratorul de drept al societăţii conduce mare parte din activitatea societăţii, iar persoana indicată ca administrator în fapt, doar o parte redusă a acestei activităţi, ori doar un domeniu limitat, nu se poate impune celei din urmă să realizeze activităţi vizând evidenţa contabilă.

Pentru aceste considerente, având în vedere şi elementele de fapt reţinute de instanţa de fond în motivarea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că aceste critici formulate de către apelant sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare.

Faţă de starea de fapt reţinută în mod just de către prima instanţă, în condiţiile în care criticile formulate de către apelanţii inculpaţi anterior menţionaţi nu sunt apreciate ca fiind întemeiate, iar ceilalţi apelanţi nu au formulat critici care să vizeze circumstanţele faptice avute în vedere de prima instanţă, apelantele societăţi comerciale reiterând în esenţă criticile formulate de către inculpaţii persoane fizice care au calitatea de administratori, Înalta Curte constată că încadrarea juridică a faptelor comise de apelanţii inculpaţi este legală, iar soluţia de condamnare a acestora pentru unele infracţiuni ce constituie obiectul sesizării instanţei este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă legal administrate în decursul urmăririi penale, dublate, aşa cum cer dispoziţiile legale în vigoare, de probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti realizate de instanţa de fond.

Remarcă, de asemenea, instanţa de apel faptul că prima instanţă a realizat o corectă stabilire a legii penale mai favorabile pentru fiecare dintre inculpaţii apelanţi, dispunând în mod corect schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare în realizarea prevederilor art. 5 C. pen.

Apelanţii au formulat critici cu privire la nelegalitatea soluţiei pronunţate de prima instanţă, critici ce vor fi analizate în cele ce urmează de instanţa de apel.

A.1 Apelantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală în primul rând sub aspectul pronunţării soluţiei de achitare faţă de inculpaţii H., J., CCCCCC., S.C. N. S.R.L., S.C. K. S.R.L., S.C. I. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, referitor la fapta inculpaţilor de a nu declara organelor fiscale şi de a nu vira către bugetul de stat a impozitului pe profit pentru venituri din sume prescrise.

A invocat apelantul că soluţia primei instanţe, care a reţinut că fapta, aşa este prezentată în actul de sesizare, nu este una de natură penală, ci de contencios administrativ şi fiscal, este una greşită, în condiţiile în care pe de o parte trebuie avut în vedere scopul urmărit de inculpaţi prin toată activitatea infracţională, respectiv acela de a dobândi bunurile ce au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu S.C. M. achitând doar o mică parte a preţului, iar pe de altă parte, că obligaţiile fiscale nu au fost declarate organelor fiscale competente şi nici înregistrate în mod legal în contabilitatea societăţilor, la capitolul venituri din exploatare.

Cu privire la această critică, Înalta Curte reţine faptul că este nefondată, în condiţiile în care prima instanţă a analizat în mod corespunzător elementele de fapt, care de altfel nu au fost criticate, iar acestea au fost corespunzător încadrate în normele juridice aplicabile, cu o singură menţiune, referitoare la temeiul prescripţiei, care într-adevăr trebuia stabilit prin raportare la prevederile Decretului nr. 167/1958, text legal aplicabil în cauză în condiţiile în care prescripţia a început să curgă anterior intrării în vigoare a Noului C. civ.

Acest act normativ, abrogat la acest moment, nu are însă dispoziţii care să schimbe datele chestiunii juridice, respectiv dacă o datorie prescrisă este în mod obligatoriu a fi înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii la capitolul venituri din exploatare, ori este posibilă menţinerea acesteia la capitolul furnizori.

Elementele esenţiale pe care prima instanţă le-a avut în vedere pentru a nu reţine caracterul obligatoriu al realizării operaţiunii contabile menţionate anterior, şi pe actul de sesizare o consideră astfel, au existat şi anterior schimbării legislative, fiind evident că în condiţiile în care prin prescripţia extinctivă se instituie un drept al debitorului de a refuza plata unei datorii în privinţa căreia s-a împlinit termenul de prescripţie, acesta poate renunţa la beneficiul ce îi este recunoscut legal, fiind ceea ce este cunoscut ca principiul disponibilităţii debitorului.

În esenţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, debitorul poate să procedeze de bună voie la plata datoriei, chiar dacă executarea acesteia era prescrisă, iar în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Decretul 167/1958, acesta nu avea posibilitatea de a solicita restituirea prestaţiei, legea având în vedere chiar şi situaţia în care acesta a fost în eroare la momentul plăţii.

În forma anterioară a reglementării legale a prescripţiei extinctive nu era prevăzută în termeni clari acest principiu al disponibilităţii debitorului, însă în ampla jurisprudenţă dezvoltată pe baza acestui act normativ, s-a admis existenţei acestui sa, element care a determinat legiuitorul ca în Noul C. civ. să îl prevadă expres în art. 2507, stipulându-se expres faptul că debitorul poate renunţa al prescripţia împlinită, precum şi la beneficiul termenului scurs pentru prescripţia începută şi neîmplinită.

În condiţiile în care debitorul putea realiza o plată valabilă a datoriei chiar dacă termenul de prescripţie se împlinise, instanţa de apel, în acord cu prima instanţă, nu poate identifica elementele care obligau pe acesta să înscrie în contabilitatea societăţii la capitolul alte venituri creanţele pentru care se împlinise termenul de prescripţie.

Este de remarcat faptul că ceea ce este în mod evident obligatoriu este înscrierea în contabilitatea societăţii a datoriei în privinţa căreia se împlinise termenul de prescripţie şi cu privire la care debitorul şi-a manifestat expres intenţia de a beneficia de dreptul ce îi este conferit de lege de a nu mai realiza plata, în mod evident în aceste condiţii aflându-ne în prezenţa unui venit cu privire la care este necesară plata impozitelor, subsecvent înregistrării în contabilitate.

Însă, atunci când acesta nu şi-a manifestat intenţia în sensul menţionat anterior, existând posibilitatea de a realiza o plată benevolă, chiar dacă legea nu mai recunoaşte creditorului dreptul de a solicita executarea silită cu ajutorul forţei coercitive a statului, instanţa nu identifică elementele care îl pot obliga pe debitor să înregistreze această datorie la capitolul din contabilitate vizând alte venituri din exploatare. Fiind un drept al acestuia, dreptul de a opune prescripţia creditorului, atât exercitarea dreptului, cât şi renunţarea la el, trebuie să rezulte din manifestarea de voinţă a debitorului neputând fi prezumată, iar această manifestare trebuie să fie realizată prin organele legale ale societăţii.

Situaţia particulară a cauzei nu poate fi folosită ca argument pentru reţinerea acestei obligaţii, fiind evident că este necesară stabilirea unei obligaţii general valabile, aplicabile chiar şi unui debitor corect.

Faţă de aceste argumente, având în vedere şi considerentele cuprinse în hotărârea atacată, pe care instanţa de apel şi le însuşeşte, cu menţiunea prezentată anterior, critica formulată este privită ca nefondată, soluţia de achitare pronunţată pentru fiecare dintre inculpaţi fiind legală şi temeinică.

A.2 O altă critică pe care o formulează acest apelant vizează soluţia de achitare a inculpatei L. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în calitate de administrator de fapt al S.C. M. S.R.L., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Faţă de starea de fapt reţinută, în condiţiile în care instanţa de fond, în mod just, a considerat că nu se poate stabili calitatea de administrator de fapt al acestei societăţi comerciale în sarcina inculpatei, Înalta Curte consideră că nu se putea pronunţa soluţia de condamnare a intimatei L. pentru comiterea acestei infracţiuni, motiv pentru care această critică va fi respinsă ca nefondată.

A.3 Apelantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, fără a fi veritabile critici la adresa hotărârii atacate, a învederat faptul că în privinţa inculpatului A. s-a împlinit termenul de prescripţie prev. de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi în consecinţă se impune soluţia de încetare a procesului penal prev. de art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza I C. proc. pen... Legat de această situaţie instanţa de apel îşi va expune punctul de vedere atunci când va analiza criticile formulate de acest apelant inculpat.

B.1 Inculpata A. a criticat soluţia primei instanţe învederând că aceasta a reţinut în mod eronat că a comis infracţiunea de înşelăciune în dauna O. cu forma de vinovăţie prevăzută de lege şi, pe cale de consecinţă, a dispus pronunţarea soluţiei de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei.

Instanţa de apel a analizat criticile formulate de către inculpata menţionată cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă şi a concluzionat că aceasta a apreciat în mod corespunzător probatoriul administrat în cauză, stabilind pe baza acestuia în mod corect starea de fapt, criticile formulate de către apelantă fiind considerate ca nefondate.

În aceste condiţii, soluţia adoptată de prima instanţă cu privire la această infracţiune reţinută în sarcina inculpatei, apare ca fiind una legală şi temeinică, fapta pe care aceasta a comis-o întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. .

Din punctul de vedere al laturii subiective, inculpata a comis infracţiunea cu intenţie, aşa cum s-a arătat atât în motivarea hotărârii atacate, cât şi în prezenta decizie, neputându-se reţine ca aceasta a acţionat fără intenţie, în condiţiile unei participaţii improprii.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond în mod legal a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal cu privire la această infracţiune ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (6) C. proc. pen... rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza I C. proc. pen., nefiind posibilă pronunţarea unei soluţii de achitare, aşa cum a solicitat inculpata.

Similară este situaţia în privinţa infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., în privinţa căreia apărările apelantei inculpate au vizat tot inexistenţa vinovăţiei în comiterea faptelor, aceasta solicitând pronunţarea, de asemenea, a unei soluţii de achitare, în conformitate cu prevederile art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen... Şi cu privire la această infracţiune prima instanţă a reţinut în mod just starea de fapt şi ca atare a aplicat legal şi temeinic prevederile referitoare la încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, apelanta inculpată comiţând fapta cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, nefiind posibilă pronunţarea unei soluţii de achitare în sensul solicitărilor acesteia.

B.2 În privinţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpata a învederat că în mod eronat prima instanţă nu a dispus o soluţie de achitare în conformitate cu prevederile art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., în condiţiile în care falsul nu a produs consecinţe juridice.

În privinţa efectelor pe care le-a produs înscrisul sub semnătură privată falsificat de inculpată, instanţa de apel a reţinut anterior că, în contradicţie cu susţinerile apelantei, procesului-verbal de custodie, anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/2007, a produs efecte juridice, în sensul că a fost un element, alături de celelalte acte care au fost prezentate de inculpată, care a condus la inducerea în eroare a reprezentanţilor O. cu ocazia încheierii contractului de împrumut pentru finanţarea contractului de leasing nr. x/06.04.2007.

În aceste condiţii, prima instanţă constatând întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., având în vedere şi prevederile legale vizând prescripţia răspunderii penale, a dispus legal şi temeinic soluţia de încetare a procesului penal.

B.3 Un alt aspect învederat de inculpata apelantă, care nu reprezintă în fapt o critică a soluţiei pronunţate de instanţa de fond, este reprezentat de faptul că, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018, se impune a se dispune în ceea ce o priveşte pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penale şi cu privire la comiterea infracţiunii de spălare a banilor, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., intervenind prescripţia răspunderii penale şi pentru această infracţiune.

Preliminar, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a realizat în privinţa acestei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei o corespunzătoare încadrare juridică a stării de fapt corect stabilite, aşa cum acest lucru a fost analizat anterior, şi ca atare a dispus o soluţie de condamnare legală şi temeinică.

Cu privire la solicitarea inculpatei apelante, instanţa de apel constată, în primul rând faptul că, în contradicţie cu susţinerile acesteia, Curtea Constituţională nu a declarat integral neconstituţional alin. (1) al art. 155 C. pen., fiind declarată neconstituţională sintagma "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul textului legal.

Pe cale de consecinţă, art. 155 alin. (1) C. pen. are în prezent următoare formă determinată de intervenţia instanţei de contencios constituţional şi de neîndeplinirea de către legiuitor a obligaţiei pozitive ce îi revenea: "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea."

Chiar dacă textul legal apare ca fiind unul inform, rezultă că acesta nu este ieşit din fondul activ al legislaţiei, iar instituţia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale nu a fost declarată neconstituţională în întregul său.

În aceste condiţii, instanţei de judecată îi revine obligaţia de a aplica prevederea legală, neputând a considera că este în imposibilitate de interpretare a conţinutului textului.

În interpretarea acestui text legal, instanţa este obligată a porni de la considerentele deciziei Curţii Constituţionale în condiţiile în care, pe de o parte, deciziile instanţei de contencios constituţional sunt general obligatorii, iar, pe de altă parte, acest caracter este ataşat nu doar dispozitivului, ci şi considerentelor deciziei, aşa cum acest lucru rezultă din jurisprudenţa Curţii.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale a României, "în măsura în care instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă fie direct din dispozitivul deciziei, fie indirect din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la acelaşi text şi cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşează inclusiv deciziilor prin care se constată constituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea."(Decizia nr. 898/30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 706 din 06.10.2011).

Prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011), Curtea a stabilit că, "indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare".

În aceste condiţii, este în primul rând de stabilit care este caracterul Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale, dacă aceasta este o decizie simplă, ori este o decizie intermediară, interpretativă.

La o primă vedere decizia menţionată pare a fi o decizie simplă, Curtea Constituţională stabilind că o anumită soluţie legislativă este neconstituţională.

Cu toate acestea, în condiţiile în care deciziile interpretative pronunţate de Curte nu au o formă predefinită, după cum nu au nici o consacrare legală, fiind un produs al jurisprudenţei, iar existenţa lor poate fi determinată nu doar din dispozitiv, ci şi din analiza considerentelor, aşa cum s-a statuat prin deciziile anterior menţionate, Înalta Curte constată că, din analiza considerentelor deciziei ce a fost invocată în cauză, aceasta este în mod evident o decizie interpretativă.

Sunt avute în vedere paragrafele 23, 24, 28 şi 34 din decizie, prin care sunt indicate condiţiile care permit menţinerea instituţiei întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale în condiţii de constituţionalitate.

Arată Curtea Constituţională că: " Aşa fiind, analiza dispoziţiilor legale ce reglementează întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale trebuie făcută din aceeaşi dublă perspectivă, ea reprezentând, pe de o parte, o soluţie juridică de repunere a organelor judiciare într-un nou termen, integral, de prescripţie, în care îşi poate exercita rolul activ, conferit de dispoziţiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate, iar, pe de altă parte, o manieră prin care societatea, prin intermediul organelor statului, aduce la cunoştinţa suspectului sau a inculpatului că fapta de natură penală pe care a săvârşit-o nu şi-a pierdut rezonanţa socială avută în momentul comiterii sale.

24. Prin prisma acestui ultim aspect, întreruperea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale devine eficientă, producându-şi efectele, într-o manieră completă, doar în condiţiile existenţei unor pârghii legale de încunoştinţare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripţie. Or o astfel de procedură de aducere la cunoştinţă poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie a răspunderii penale.

28. Având în vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. asupra persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilităţii acesteia de a cunoaşte aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale şi al începerii cursului unui nou termen de prescripţie. De altfel, data efectuării unui act de procedură ce produce efectul anterior menţionat este şi data de la care începe să curgă şi poate fi calculat noul termen de prescripţie. A accepta soluţia contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului şi care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, prevăzut la art. 155 alin. (4) din C. pen.

34. Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea constată că soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat."

Prin raportare la aceste considerente, având în vedere că nu a fost constată neconstituţionalitatea textului legal în integralitatea sa, ci doar a unei părţi a acestuia, instituţia întreruperii cursului prescripţiei fiind în esenţă constituţională faţă de considerente anterior citate, Înalta Curte va reţine faptul că Decizia nr. 297/2018 are caracterul unei decizii interpretative, în cuprinsul acesteia fiind indicată şi calea pe care organele judiciare urmează a acţiona în această materie.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că întreruperea cursului termenului de prescripţie se poate realiza doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, aşa cum a statuat expres Curtea Constituţională în considerentele deciziei menţionate.

O soluţie contrară, pe lângă faptul că ar lăsa fără efecte o decizie a instanţei de control constituţional, lucru interzis potrivit legii, deschide în mod evident calea unor interpretări ale prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen. care nu sunt de natură a garanta drepturile persoanelor implicate în proceduri judiciare.

Apelanta inculpată A. a solicitat instanţei de apel să constate că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale şi pentru infracţiunea de spălare a banilor reţinută în sarcina sa, teza invocată fiind aceea că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. au fost declarate integral neconstituţionale.

Aşa cum s-a arătat anterior, această teză nu poate fi primită, în condiţiile în care se constată că decizia Curţii Constituţionale indică şi soluţia ce se impune a fi aplicată.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel nu poate accepta solicitarea apelantei, termenul de prescripţie a răspunderii penale nefiind împlinit cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, în condiţiile în care fapta a fost comisă în luna iunie 2007, iar potrivit prevederilor art. 154 alin. (1) lit. c) rap. la art. 155 alin. (1) şi (4) C. pen., termenul de prescripţie specială se împlineşte în iunie 2023.

C.1. Apelantul inculpat A. a învederat în principal faptul că în privinţa infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. s-a împlinit termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale, fiind necesar a se dispune soluţia de încetare a procesului penal, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (8) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza I C. proc. pen., în condiţiile în care ultimul act material al infracţiunii a fost comis la 21.05.2007, iar hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată la data de 20.05.2017.

De asemenea, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018, consideră apelantul se impune a se dispune în ceea ce îl priveşte o soluţie de încetare a procesului penale şi cu privire la comiterea infracţiunii de spălare a banilor, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., intervenind prescripţia răspunderii penale şi pentru această infracţiune, element care nu reprezintă în fapt o critică a soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

Cu privire la primul aspect învederat de către inculpatul apelant, Înalta Curte consideră că acesta este întemeiat în condiţiile în care, cu certitudine, termenul de prescripţie, calculat în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 C. pen., s-a împlinit la data de 20.05.2017, în condiţiile în care ultimul act material al infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. reţinute în sarcina inculpatului a fost comis la 21.05.2007, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de până la 2 ani.

Ca atare, faţă de aceste considerente, instanţa de apel urmează ca în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen... să admită sub acest aspect apelul inculpatului, urmând ca, după desfiinţarea parţială a sentinţei apelate sub acest aspect, să dispună încetarea procesului penal faţă de acest apelant inculpat, cu privire la infracţiunea menţionată anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În schimb, cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, Înalta Curte nu poate constata intervenirea prescripţiei, considerentele prezentate anterior, atunci când au fost analizate criticile formulate de apelanta inculpată A., fiind pe deplin valabile şi în cazul acestui inculpat, instanţa apreciind că prin Decizia Curţii Constituţionale a României nu s-a constatat neconstituţionalitatea integrală a prevederilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, textul legal rămânând în fondul legislaţiei active, dar în forma stabilită de instanţa de contencios constituţional, urmând a fi interpretat prin prisma considerentelor acestei decizii în lipsa intervenţiei legiuitorului.

C.2 A doua critică formulată de către apelantul inculpat A. vizează infracţiunea de spălare a banilor reţinută în sarcina sa, acesta susţinând că în mod eronat s-a reţinut de către prima instanţă faptul că putea avea calitatea de subiect activ al infracţiunii menţionate în condiţiile în care a fost cercetat şi pentru complicitate la comiterea infracţiunii predicat, înşelăciunea. Apreciază acesta că, prin raportare la doctrina şi jurisprudenţa citată în concluziile formulate, nu se poate dispune o soluţie de condamnare pentru persoanele care au fost autori sau complici la comiterea infracţiunii predicat, aceştia fiind sancţionaţi pentru acea faptă şi, în respectarea principiului ne bis in idem, nu se mai poate dispune o soluţie de condamnare pentru acţiunile care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor.

Contrar susţinerilor inculpatului apelant, Înalta Curte reţine că nu există nici un impediment legal pentru ca persoana care a fost autor sau complice al infracţiunii predicat să poată fi cercetată şi eventual sancţionată pentru infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Acest aspect a fost stabilit cu caracter obligatoriu pentru instanţă prin Decizia nr. 16/2016 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 654/25.08.2016.

Cu privire la această decizie Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 418/19 iunie 2018, stabilind că interpretarea dată prin această decizie a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu privire la subiectul activ este neconstituţională. Aşa cum rezultă din considerentele deciziei instanţei de contencios constituţional, pct. 25 şi 26,:"Analizând dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; iar varianta infracţională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege constă în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Dacă primele două modalităţi normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracţiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acţiunilor de ascundere şi disimulare a provenienţei unor bunuri care provin din săvârşirea de infracţiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienţei bunurilor despre care autorul infracţiunii cunoaşte că provin din săvârşirea de infracţiuni. De asemenea, analiza aceloraşi modalităţi normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri şi cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracţiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acţiuni distincte de cele care formează elementul material al infracţiunii predicat. Aceste acţiuni pot fi săvârşite de acelaşi subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracţiunii predicat. Prin urmare, o asemenea reglementare, în privinţa elementului material al infracţiunii, nu ridică probleme din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie."

Rezultă că prin decizia menţionată a Curţii Constituţionale, de asemenea obligatorie pentru instanţă, atât în ceea ce priveşte dispozitivul, cât şi considerentele, s-a stabilit ca fiind constituţională interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent, cu privire la posibilitate cumulării calităţii de subiect activ atât pentru infracţiunea predicat, cât şi pentru infracţiunea de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Ca atare, instanţa de apel nu poate accepta susţinerile inculpatului întemeiate pe puncte de vedere doctrinare şi jurisprudenţa anterioară deciziilor menţionate, fiind obligată a respecta cele stabilite în mod obligatoriu, în condiţiile în care obiectul sesizării în ceea ce îl priveşte vizează infracţiunea de spălare a banilor în varianta normativă precizată.

D. Inculpatul E. nu a formulat critici cu privire la legalitatea sentinţei atacate, singurul element invocat de către acesta, ce ar putea fi încadrat la această categorie, vizează faptul că instanţa de fond a respins cererea formulată de judecare a cauzei în procedura prevăzută de art. 396 alin. (10) rap. la art. 375 C. proc. pen... şi, ca atare a precizat acesta că este în măsură a ataca hotărârea sub toate aspectele nefiind limitat la a invoca doar aspectele ce ţin de încadrarea juridică şi individualizarea pedepsei.

Instanţa de apel a analizat anterior criticile formulate de către inculpat cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă în ceea ce îl priveşte, dând eficienţă plenară dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen... vizând efectul devolutiv al apelului, iar prin raportarea la starea de fapt corect reţinută de instanţa de fond, a apreciat că şi încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului este una corectă.

Textele legale invocate de către inculpat nu îşi găsesc în mod evident aplicabilitatea în prezenta cauză, fiind edictate pentru o procedură specială care nu a făcut obiectul dosarului.

E. Inculpatul D. a invocat faptul că în privinţa infracţiunii de spălare a banilor reţinută în sarcina sa este necesar a se face aplicarea Decizie nr. 418/2018 a Curţii Constituţionale susţinând acesta că dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 au fost declarate neconstituţionale prin decizia amintită şi prin raportare la această decizie se impune a de pronunţa în ceea ce îl priveşte o soluţie de achitare pentru această infracţiune.

Înalta Curte a analizat anterior decizia menţionată de către inculpat şi a reţinut, contrar susţinerilor acestuia, că prin aceasta nu s-a declarat neconstituţional textul legal menţionat, ci interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat-o printr-o decizie pronunţată în procedura prevăzută de art. 475 C. proc. pen... cu privire la posibilitatea cumulării calităţii de subiect activ al infracţiunii predicat şi al infracţiunii de spălare a banilor în varianta normativă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Pe de altă parte, inculpatul nu a fost cercetat şi condamnat de prima instanţă pentru comiterea infracţiunii în varianta normativă anterior menţionată, ci pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor în forma prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, starea de fapt în privinţa inculpatului fiind corect reţinută, aşa cum s-a arătat, iar acestei stări de fapt dându-i-se o corectă încadrare juridică.

F. Inculpata L. nu a formulat critici cu privire la legalitatea sentinţei atacate, iar criticile formulate cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă au fost anterior analizate, fiind prezentate considerentele pentru care instanţa de apel a considerat că acestea sunt neîntemeiate, instanţa de fond reţinând în mod corect, pe baza probelor dosarului, faptele comise de către apelantă. Acestora le-a fost dată o corectă încadrare juridică, fiind corect stabilită legea penală mai favorabilă prin analiza concretă a tuturor instituţiilor aplicabile în cauză.

Inculpata a învederat faptul că solicită continuarea procesului penal cu privire la infracţiunile pentru care a intervenit prescripţia răspunderii penale, în conformitate cu prevederile art. 18 C. proc. pen . . . . . . . . . .solicitând pronunţarea unei soluţii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen... rap. la art. 16 lit. c) C. pen.

Instanţa de apel în primul rând remarcă faptul că deşi inculpata a precizat că solicită încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., această referire nu este una corectă în condiţiile în care instanţa de fond, ca urmare a aplicării prevederilor vizând legea penală mai favorabilă a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei, apreciind în mod corect că legea penală anterioară este cea care se circumscrie prevederilor art. 5 C. pen.

Prin raportare la prevederile art. 290 C. pen. anterior, care prevedeau pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pedeapsa închisorii de până la 2 ani închisoare, având în vedere data ultimului act reţinut ca făcând parte din elementul material al acestei infracţiuni comisă în formă continuată, 19.02.2010, având în vedere şi prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. pen. anterior, forma în vigoare la momentul comiterii faptelor, Înalta Curte constată că termenul prescripţiei răspunderii penale pentru această faptă reţinută în sarcina inculpatei s-a împlinit la 18 august 2017 şi în raport de această împrejurare se va dispune în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen... admiterea sub acest aspect a apelului inculpatei, urmând ca, după desfiinţarea parţială a sentinţei apelate sub acest aspect, să dispună încetarea procesului penal faţă de această apelantă inculpată, cu privire la infracţiunea menţionată anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

G. Inculpata J. nu a criticat sentinţa pronunţată de prima instanţă sub aspectul nelegalităţii sale, criticile vizând starea de fapt reţinută fiind anterior analizate de către instanţa de apel.

Prin raportare la starea de fapt corect reţinută, cum anterior s-a precizat în cele ce preced, prima instanţă a realizat o corespunzătoare încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, inclusiv în privinţa stabilirii legii penale mai favorabile.

Inculpata a solicitat însă pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în condiţiile în care de la momentul săvârşirii faptei, 6 aprilie 2009, a trecut o perioadă de timp mai mare decât termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

Instanţa de apel, prin raportare la prevederile art. 290 C. pen. anterior, care prevedeau pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pedeapsa închisorii de până la 2 ani închisoare, având în vedere data ultimului act reţinut ca făcând parte din elementul material al acestei infracţiuni comisă în formă continuată, 06.04.2009, având în vedere şi prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. pen. anterior, forma în vigoare la momentul comiterii faptelor, constată că termenul prescripţiei răspunderii penale pentru această faptă reţinută în sarcina inculpatei s-a împlinit la 5 octombrie 2016 şi în raport de această împrejurare se va dispune în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen... admiterea sub acest aspect a apelului inculpatei, urmând ca, după desfiinţarea parţială a sentinţei apelate sub acest aspect, să dispună încetarea procesului penal faţă de această apelantă inculpată, cu privire la infracţiunea menţionată anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

H. Inculpatul H. a criticat hotărârea primei instanţei sub aspectul legalităţii învederând că reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de spălare a banilor nu era posibilă în condiţiile în care acţiunile sale nu se încadrau în tipicitatea obiectivă a acestei infracţiuni, acestea, chiar dacă nu le contestă, neputând reprezenta elementul material al acestei infracţiuni.

Precizează că primirea sumei de 100.000 RON de la S.C. II. şi cumpărarea unui drept de creanţă, drept ce a fost compensat cu obligaţia de plată a preţului terenului de 7500 mp cumpărat de la S.C. M. S.R.L., nu pot realiza elementele constitutive ale acestei infracţiuni, în condiţiile în care drepturile de creanţă nu pot constitui obiect material al infracţiunii de spălare a banilor.

A mai susţinut acesta că schimbul sau transferul de bunuri, în scopul creării aparenţei unor tranzacţii legale presupune conversia/transformarea banilor/bunurilor rezultate din comiterea unei infracţiuni, iar transferul vizează operaţiuni bancare şi mai puţin transferul dreptului de proprietate.

Mai mult, invocă faptul că pe de o parte transferul considerat fraudulos nu a fost realizat de beneficiarul infracţiunii predicat, iar acesta a fost realizat şi la circa 1 an şi jumătate după comiterea infracţiunii de înşelăciune. Oricum acest transfer nu a fost considerat de către instanţa de fond ca operaţiune circumscrisă actelor materiale specifice spălării banilor, acest caracter fiind atribuit contractului de cesiune de creanţă. Însă, transferurile de pasive nu pot constitui obiect al incriminării în condiţiile în care nu sunt îndeplinite cerinţele tipicităţii obiective a infracţiunii de spălare a banilor.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, a precizat apelantul că instanţa de fond a apreciat ca fiind întrunite elementele constitutive în condiţiile în care contractul de cesiune de creanţă a avut consecinţa înregistrării unor venituri şi a unor sume de plată către bugetul general consolidat, aspect reţinut de altfel de prima instanţă şi mai mult acest impozit a fost achitat prin compensarea cu tva de rambursat. În aceste condiţii a precizat acesta că în mod corect prima instanţă ar fi trebuit să constate că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Mai mult a invocat acesta că în condiţiile în care întreg prejudiciul constatat în sarcina sa a fost achitat anterior primului termen de judecată se impunea ca instanţa de fond să dea eficienţă prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 şi să pronunţe o soluţie de achitare nefiind depăşit pragul de 50000 euro prevăzut de acest act normativ.

În privinţa infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinută în sarcina sa, inculpatul a învederat că în mod eronat a s-a dispus în privinţa sa soluţia de condamnare în condiţiile în care nu s-a sustras de la plata impozitelor şi taxelor, dreptul de creanţă al statului fiind deja achitat la momentul începerii urmării penale.

Cu privire la prima critică formulată, instanţa de apel constată că aceasta este nefondată în condiţiile în care în cuprinsul hotărârii criticate sunt indicate toate acţiunile pe care inculpatul le-a comis în calitate de administrator al societăţii, operaţiuni care, fiecare în parte, reprezintă elementul material al laturii obiective al infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Astfel, instanţa a arătat că primul act material a fost reprezentat de primirea sumei de 100.000 RON de la S.C. II. la 05.12.2008, cel de-al doilea act material îl reprezintă transferul aceleiaşi sume în contul S.C. M. S.R.L. la 08.12.2008, iar al treilea act material este reprezentat de încheierea contractului de cesiune de creanţă prin care S.C. I. S.R.L. achiziţiona dreptul de creanţă pe care S.C. II. îl avea împotriva S.C. M. S.R.L., în sumă de 1.904.033 RON, prin această din urmă tranzacţie fiind stinsă datoria S.C. I. S.R.L. faţă de S.C. M. S.R.L.. Toate aceste acţiunii ale inculpatului au fost comise cu intenţia de a ascunde provenienţa ilicită a sumelor obţinute de ultima societate comercială în urma comiterii infracţiunii de înşelăciune de către S.C C. S.A.. în dauna O.

În cazul primelor două acte materiale rezultă indubitabil din formularea utilizată de instanţă că acestea reprezintă transferuri de bunuri din contul unei societăţi în contul altei societăţi, urmată de un retransfer al aceleiaşi sume către o a treia societate, acestea formând un circuit financiar cu scopul de disimulării originii ilicite a acestor bunuri, respectiv suma de 100.000 RON.

Împrejurarea că această sumă nu a fost primită direct de la S.C. M. S.R.L. nu are nici o relevanţă din punct de vedere juridic. Intervenirea unui intermediar în cadrul circuitului financiar nu poate constitui un impediment pentru a se considera că transferul respectiv reprezintă un act material specific infracţiunii de spălare a banilor.

Al treilea act are aceeaşi natura fiind vorba tot de un transfer al unui drept, prin intermediul cesiunii, un drept de creanţă al unei S.C. II. asupra S.C. M. S.R.L., drept care este cesionat în favoarea S.C. I. S.R.L., pentru ca aceasta să îşi poată stinge un debit pe care îl avea faţă de S.C. M. S.R.L. Acelaşi scop al disimulării originii ilicite a acestor bunuri a fost urmărit şi prin încheierea acestor tranzacţii.

Dacă în cazul primelor două acte materiale nu există contestări din partea apelantului inculpat cu privire la natura de obiect material al infracţiunii de spălarea a banilor, în privinţa celui de-al treilea act material acesta a învederat că transferul unor creanţe nu poate constitui un astfel de obiect material, însă Înalta Curte nu poate achiesa la această teorie în condiţiile în care în conformitate cu prevederile art. 2 lit. c) din Legea nr. 656/2002 "prin bunuri se înţelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea;".

Creanţele sunt drepturi subiective care împreună cu drepturile reale formează clasificarea fundamentală a drepturilor civile cu conţinut patrimonial, adică care pot fi evaluate în bani. Latura esenţială a raportului obligaţional civil o constituie conţinutul său patrimonial; dreptul de creanţă se înscrie în activul patrimonial, iar obligaţia corelativă este cuprinsă în pasivul acestuia.

În aceste condiţii, ceea ce se transferă prin cesiunea de creanţă este dreptul de creanţă al creditorului asupra debitorului, care este un drept eminamente patrimonial, evaluabil în bani. Dacă respectiva creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, cum era şi cazul în prezenta cauză, întrucât viza plata unei sume de bani, preţul unui bun, aceasta semnifică dreptul creditorului de a solicita debitorului plata sumei de bani, fiind pe deplin încadrabilă în noţiunea avută în vedere de prevederile textului legal menţionat anterior, care în teza finală are în vedere drepturile cu privire la un bun, în speţă o sumă de bani.

Prin raportare la aceste elemente, Înalta Curte consideră criticile formulate de către inculpatul H. cu privire la legalitatea sentinţei atacate în privinţa infracţiunii de spălare a banilor reţinute în sarcina sa ca nefondate, aceasta în condiţiile în care a arătat, atunci când a analizat starea de fapt elementele pentru care consideră că acesta a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. Instanţa de fond a dat în esenţă o corectă încadrare juridică faptelor corect reţinute în sarcina inculpatului, în prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen. De asemenea, prima instanţă a realizat aplicarea corectă a prevederilor privind legea penală mai favorabilă, aceasta fiind în mod evident C. pen. anterior.

De asemenea, în privinţa infracţiunilor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului instanţa de fond, pe baza stării de fapt reţinute în mod corespunzător, aşa cum s-a arătat când au fost analizate criticile cu privire la starea de fapt, a realizat o justă încadrare în drept, faptele inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În privinţa acestor infracţiuni, inculpatul a susţinut că instanţa de fond în mod eronat nu a dispus o soluţie de achitare în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 241/2005, în condiţiile în care până la primul termen de judecată s-a achitat prejudiciul, care nu depăşea cuantumul prescris de lege de 50.000 euro.

Cu privire la această critică a apelantului, Înalta Curte reţine în primul rând faptul că în prezenta cauză, prejudiciul reţinut în sarcina inculpatului, prin sentinţa apelată, prejudiciu stabilit în mod corect de către judecătorul fondului din coroborarea actelor şi lucrărilor dosarului şi mai ales raportul de expertiză tehnică, a depăşit valoarea pe care acesta a indicat-o, fiind de 485.922 RON, suma care convertită în euro, chiar şi la cursul din 2012, depăşeşte suma de 100.000 euro.

În aceste condiţii, aplicarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu era posibilă, chiar dacă aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului societatea al cărei administrator era inculpatul nu figura cu debite către bugetul de stat la data de 30.07.2014. Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare la data comiterii faptelor: "În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.".

Înalta Curte consideră deci criticile formulate de către inculpatul H. cu privire la legalitatea sentinţei atacate în privinţa infracţiunilor de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa ca nefondate, aceasta în condiţiile în care a arătat, atunci când a analizat starea de fapt elementele pentru care consideră că acesta a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. Instanţa de fond a dat în esenţă o corectă încadrare juridică faptelor corect reţinute în sarcina inculpatului, în prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi respectiv, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. De asemenea, prima instanţă a realizat aplicarea corectă a prevederilor privind legea penală mai favorabilă, aceasta fiind în mod evident C. pen. anterior.

I. Apelantul F. a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate susţinând în primul rând faptul că se impune desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauze spre rejudecare, în condiţiile în care judecătorul fondului a încălcat prezumţia de nevinovăţie a inculpatului deoarece s-a pronunţat cu privire la fapte ce fac obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia, în condiţiile în care s-a pronunţat cu privire la documentele întocmite pentru preluarea societăţii FFFF. S.R.L., acesta fiind obiectul dosarului menţionat, care vizează printre altele şi infracţiunea de spălare a banilor, constând în aceea că a ar fi preluat bunuri provenite din infracţiunea predicat de înşelăciune.

În al doilea rând susţine inculpatul apelant că lipsa de imparţialitate a instanţei rezultă şi din modul în care aceasta a motivat hotărârea, respectiv prin analizarea unor elemente extrinseci faptelor şi încadrărilor ce fac obiectul prezentului dosar şi care au influenţat soluţia adoptată.

Ca atare a solicitat inculpatul admiterea căii de atac, constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, doar în ceea ce îl priveşte şi numai în privinţa infracţiunii de spălare a banilor pentru a se dispune reunirea cauzelor.

Cu privire la această critică, instanţa de apel apreciază că ea este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare, în condiţiile în care aşa cum s-a arătat, atunci când au fost analizate criticile formulate de către inculpat cu privire la starea de fapt reţinută de prima instanţă, analiza realizată în considerentele hotărârii vizează activitatea societăţii doar prin prisma decelării elementelor de ordin subiectiv importante în cauză, respectiv în ce măsură inculpatul a cunoscut provenienţa ilicită a bunurilor.

Faptul că în cadrul acestei operaţiunii instanţa de fond a analizat şi activitatea vizând preluarea S.C. FFFF. S.R.L., precum şi rolul pe care inculpatul l-a avut în cadrul societăţii, nu reprezintă un element de antepronunţare şi de încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, aşa cum susţine apelantul, în condiţiile în care instanţa nu a fost investită cu soluţionarea respectivei cauze, aceasta aflându-se pe rolul unei alte curţi de apel, iar soluţia pronunţată în această cauză nu are nici o influenţă cu privite la soluţia ce se va pronunţa în acea cauză.

De asemenea, analizarea elementelor relative la activitatea acelei societăţi nu reprezintă o dovadă a lipsei de imparţialitate a judecătorului investit cu soluţionarea cauzei, în condiţiile în care, pe de o parte, toată activitatea inculpatului cu privire la societatea comercială menţionată anterior a fost menţionată în actul de sesizare, iar acesta şi-a făcut apărările pe care le-a considerat necesare, iar, pe de altă parte, pentru că analiza nu a vizat stabilirea unei vinovăţii şi a unei stări de fapt cu privire la S.C. FFFF. S.R.L., ci cum s-a arătat, doar determinarea elementelor care să conducă la stabilirea laturii subiective a infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze, de complicitate la spălarea banilor.

Remarcă instanţa de apel că şi în cursul soluţionării prezentei căi de atac inculpatul apelant şi-a formulat apărările prin raportare şi la activitatea societăţii comerciale menţionate, iar în analiza criticilor sale Înalta Curte a vizat aceleaşi elemente avute în vedere de prima instanţă. În mod evident, în condiţiile în care criticile au fost formulate de apelant în acest mod, instanţa era obligată a le analiza, dar acest lucru nu reprezintă o antepronunţare cu privire la o cauză ce nu formează obiectul investirii şi nici încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului în acel dosar.

Soluţia solicitată de către inculpat, de desfiinţare parţială a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, în ceea ce îl priveşte şi doar cu referire la infracţiunea de complicitate la spălarea banilor nu poate fi pronunţată de instanţa de apel în condiţiile în care nu se identifică elemente de nulitate absolută, judecătorul fondului soluţionând cauza în limitele investirii sale, prin raportare la probele dosarului şi la apărările inculpatului, conduita sa neputând fi apreciată ca fiind lipsită de imparţialitate din analiza considerentelor hotărârii pronunţate.

Inculpatul a invocat nelegalitatea sentinţei şi sub aspectul pronunţării soluţiei de condamnare prin extinderea acţiunii penale ca urmare a reţinerii unor fapte materiale care nu au fost menţionate în actul de sesizare a instanţei, respectiv reţinerea faptului că infracţiunea de complicitate la spălarea banilor a fost comisă şi prin crearea unor societăţi de tip off-shore.

Instanţa de apel nu poate reţine această critică în condiţiile în care în mod evident această referire din sentinţa atacată nu reprezintă o extindere a acţiunii penale, modalitatea de comitere a infracţiunii de complicitate la spălarea banilor reţinută în sarcina inculpatului reţinută în sarcina inculpatului fiind aceea de ajutor dat la ascunderea provenienţei ilicite a bunurilor. Instanţa a precizat care au fost elementele care în opinia sa a determinat-o la reţinerea acestei variante a elementului material al infracţiunii, nefiind stabilite alte elemente decât cele care fac obiectul actului de sesizare.

Inculpatul a formulate critici şi cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate în privinţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, susţinând acesta că la momentul comiterii celor 5 acte materiale fapta nu era prevăzută de legea penală şi că acţiunile sale nu reprezintă elementul material al infracţiunii menţionate, iar din punct de vedere subiectiv că nu a acţionat cu intenţia prevăzute de lege.

Elementele susţinute de către inculpat sub primul aspect nu pot însă fi primite în condiţiile în care acesta critică în realitate încadrarea juridică dată de procuror prin actul de sesizare, încadrare pe care instanţa de fond a schimbat-o în aplicarea prevederilor legii penale mai favorabile.

Pe de altă parte, acţiunile sale, corect reţinute de prima instanţă, aşa cum s-a arătat când a fost analizată starea de fapt reţinută de prima instanţă prin prisma criticilor apelantului inculpat, au fost just încadrate de instanţa de fond ca reprezentând elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul realizând plăsmuirea înscrisurilor ce fac obiectul acuzării, această variantă fiind incriminată şi sub imperiul C. pen. anterior, lege penală stabilită ca fiind mai favorabilă de prima instanţă.

Aşa cum jurisprudenţa a reţinut, contrar celor susţinute de apelantul inculpat, contrafacerea scrierii înseamnă şi plăsmuirea, respectiv confecţionarea unui înscris similar cu cel care trebuia să conţină menţiuni adevărate, deoarece o condiţie a existenţei infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. anterior este ca înscrisul falsificat să fie susceptibil de a produce consecinţe juridice în cazul în care ar fi folosit, cerinţă care în speţă este îndeplinită, din moment ce înscrisul falsificat are doar aparent însuşirile şi conţinutul unui înscris adevărat, ce ar putea, prin folosire, să producă aceleaşi efecte ca şi acesta din urmă.

Ar fi contrară voinţei legiuitorului şi ilogic ca falsificarea scrierii unui înscris sub semnătură privată (acest înscris având şi menţiuni reale, care nu au fost alterate) să constituie infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, dar plăsmuirea unui astfel de înscris, care presupune crearea, născocirea sa în întregime, cu toate elementele sale, să nu constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Rezultă, deci, că infracţiunea ce face obiectul actului de sesizare era prevăzută de legea penală şi la momentul comiterii faptelor de către inculpat.

Pe de altă parte, cu privire la celelalte elemente ale laturii obiective ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută în sarcina inculpatului, instanţa de apel reţine că toate criticile formulate de către apelant sunt nefondate.

Astfel, reţinând, pentru motivele menţionate anterior, că falsificarea unei înscris sub semnătură privată în forma plăsmuirii acestuia era posibilă şi reprezintă elementul material al infracţiunii, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că toate contractele întocmite de către inculpat şi în privinţa cărora acesta a atestat atât data, cât şi identitatea părţilor, precum şi conţinutul înscrisurilor, au fost falsificate de către acesta în modalitatea menţionată, în secţiunea privind analiza criticilor formulate cu privire la starea de fapt, fiind indicate elementele care au condus la reţinerea acestor elemente, fiind de asemenea indicate şi consecinţele juridice pe care prima instanţă le-a avut în vedere şi care au fost apreciate ca fiind juste de instanţa de apel. De asemenea, tot acolo a fost analizată şi forma de vinovăţie cu care inculpatul a acţionat, stabilindu-se că acesta a acţionat cu intenţie.

În aceste condiţii, având în vedere că starea de fapt a fost reţinută în mod corect de prima instanţă şi constatând că acesteia i s-a dat o corectă încadrare juridică, instanţa de apel va respinge ca nefondate criticile formulate de inculpat cu privire la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

O altă critică de nelegalitate invocată vizează faptul că prin hotărârea atacată nu s-a stabilit în ce constă, în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, folosirea contractelor de cesiune de creanţă nr. x şi x din 19.02.2010, legea impunând, atât C. pen. anterior, cât şi C. pen. actual, ca şi cerinţă esenţială, parte a laturii obiective, folosirea înscrisului falsificat sau încredinţarea acestuia pentru folosire.

În cazul celor două contracte de cesiune de creanţă menţionate încheiate între S.C. AAAA.., în calitate de cedent şi S.C. EEEE., în calitate de cesionar, încheiate ambele la data de 19.02.2010, acte semnate pentru ambele societăţi comerciale de către inculpat în calitate de reprezentant legal, folosirea actului rezultă din faptul că acestea au fost înregistrate în evidenţele contabile ale debitorilor cedaţi, S.C. K. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L., aşa cum acest lucru rezultă din suplimentul raportului de expertiză efectuat în cauză, aspect menţionat de către judecătorul fondului.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reţine inexistenţa acestei cerinţe esenţiale a elementului material al infracţiunii, ceea ce în cauză nu este posibil în condiţiile în care înscrisurile au fost înregistrate în contabilitatea debitorilor, aceasta nu ar avea ca rezultat pronunţarea unei soluţii de achitare, aşa cum susţine apelantul inculpat, în condiţiile în care falsificarea celor două înscrisuri reprezintă doar două din actele materiale ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, cu privire la celelalte înscrisuri falsificate, cerinţa esenţială fiind în mod cert îndeplinită, în condiţiile în care acestea au fost înscrise în contabilitatea societăţilor debitoare cedate.

Şi tot cu privire la această infracţiune, instanţa de apel, prin raportare la prevederile art. 290 C. pen. anterior, care prevedeau pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pedeapsa închisorii de până la 2 ani închisoare, având în vedere data ultimului act reţinut ca făcând parte din elementul material al acestei infracţiuni comisă în formă continuată, 19.02.2010, având în vedere şi prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. pen. anterior, forma în vigoare la momentul comiterii faptelor, constată că termenul prescripţiei răspunderii penale pentru această faptă reţinută în sarcina inculpatului s-a împlinit la 18 iulie 2017 şi în raport de această împrejurare se va dispune în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen... admiterea sub acest aspect a apelului inculpatului, urmând ca, după desfiinţarea parţială a sentinţei apelate sub acest aspect, să dispună încetarea procesului penal faţă de acest apelant inculpat, cu privire la infracţiunea menţionată anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Cu privire la legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, instanţa de apel reţine că judecătorului fondului a realizat o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 5 C. pen., stabilind în mod just că legea penală anterioară este mai favorabilă acestuia, lucru care este pe deplin valabil şi în momentul soluţionării prezentei căi de atac, în condiţiile în care prin raportare la termenul de prescripţie specială din C. pen. anterior se poate reţine prescripţia răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în condiţiile C. pen. acest lucru nefiind posibil, faţă de prevederile art. 155 alin. (4) C. pen.

O altă critică de nelegalitate vizează faptul că instanţa de fond nu a descris acţiunile sau inacţiunile care se circumscriu infracţiunii de spălare a banilor şi nici autorul infracţiunii de spălare a banilor la care s-a raportat când a stabilit complicitatea inculpatului apelant F.

Cu privire la această critică, instanţa de apel reţine faptul că este în mod evident nefondată, prima instanţă în motivarea hotărârii indicând atât actele materiale reţinute în sarcina inculpatului, cât şi persoanele care au fost sprijinite prin acţiunile acestuia, respectiv inculpatele L. şi J., precum şi societăţile comerciale ale căror reprezentante legale erau acestea, formularea utilizată la fila x fiind una care face trimitere la toată starea de fapt reţinută, cuprinsă între paginile 57 - 58 şi 65 - 71. În mod evident, reluarea tuturor acestor elemente ar fi fost salutară, însă din considerente de concizie instanţa de fond nu a procedat în acest sens. Aceasta, însă, nu semnifică o nepronunţare cu privire la infracţiunile ce fac obiectul sesizării. Instanţa de apel a procedat la rândul său în acest mod în condiţiile în care anumite elemente au fost analizate, ca urmare a criticilor altor inculpaţi.

O altă critică vizează nepronunţarea instanţei cu privire la o pretinsă infracţiune ce ar fi făcut obiectul actului de sesizare a instanţei respectiv cea de complicitate la spălarea banilor, realizată de către inculpatele L. şi S.C. N. S.R.L. prin intermediul contractului de vânzare cumpărare nr. x/2009.

Instanţa de apel analizând actul de sesizare a instanţei de judecată reţine că această faptă nu a fost reţinută ca infracţiune în sarcina inculpatului, fiind reţinută numai activitatea de falsificare a respectivului contract, act material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată care a fost analizat de instanţa de fond şi cu privire la care aceasta s-a pronunţat.

În condiţiile în care chiar din formularea acestei critici rezultă că infracţiunea nu a făcut obiectul sesizării instanţei în forma pretinsă de inculpat, nepronunţarea cu privire la ea nu poate constitui un motiv de reformare a sentinţei. Inculpatul apelant precizează care au fost elementele sesizării, dar pretinde că instanţa ar fi trebuit să constate că organele de urmărire penală au reţinut în sarcina sa şi comiterea infracţiunii menţionate, în condiţiile în care în sarcina inculpatelor L. şi S.C. N. S.R.L. nu a fost reţinută infracţiunea de spălare a banilor.

Potrivit prevederilor art. 371 C. proc. pen... "Judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei.", iar acest lucru l-a făcut instanţa de fond, motiv pentru care această critică este nefondată.

Criticile formulate de către inculpat cu privire la infracţiunea de complicitate la spălarea banilor, vizează inexistenţa obiectului material al infracţiunii, banii obţinuţi din comiterea infracţiunii de înşelăciune fiind la momentul încheierii actelor reintroduşi în circuitul civil şi greşita reţinere de către instanţa de fond a comiterii faptei cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Aceste elemente au fost analizate când au fost verificate criticile formulate de către inculpat cu privire la starea de fapt, instanţa de apel stabilind că hotărârea pronunţată este temeinică sub acest aspect, judecătorul fondului reţinând din coroborarea probelor existente la dosar o corectă stare de fapt.

Astfel, elementele care au determinat instanţa de apel, în acord cu prima instanţă, să reţină comiterea cu vinovăţie a faptei ce constituie obiectul sesizării au fost indicate, fiind analizate atât condiţiile în care au fost încheiate contractele falsificate de inculpat, legăturile acestuia cu coinculpaţii L. şi J., precum şi cu celelalte persoane implicate în această activitate infracţională, fiind indicate şi motivele pentru care susţinerile inculpatului cu privire la faptul că nu a avut relaţii cu alte persoane din cadrul grupului nu pot fi reţinute. De asemenea, au fost precizate şi considerentele pentru care nu s-a putut reţine că bunurile ce au făcut obiectul predicat, respectiv banii obţinuţi prin comiterea infracţiunii de înşelăciune, au fost deja spălaţi la momentul la care inculpatul a comis primele fapte, precum şi elementele care au determinat instanţa să consideră că inculpatul cunoaşte originea ilicită a banilor ce au făcut obiectul infracţiunii.

Inculpatul susţine că nu existau probe certe de vinovăţie, însă instanţa de apel apreciază pe de o parte că aceste probe există la dosarul cauzei, iar pe de altă parte că demonstrarea vinovăţiei unei persoane poate fi realizată doar prin interpretarea acţiunilor sale, proces logico-juridic care presupune ca pe baza acţiunilor certe ale inculpatului să se stabilească intenţia acestuia. Iar în cauză tocmai aceste elemente au fost stabilite de instanţa de fond din interpretarea acţiunilor pe care acesta le-a comis, acte care demonstrează comiterea faptelor reţinute în sarcina sa cu forma de vinovăţie prevăzută de lege pentru complice, acesta înlesnind cu intenţie comiterea faptelor de către autori.

A mai susţinut inculpatul că în cauză starea de fapt este una paradoxala în condiţiile în care pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor este necesar ca bunul să existe în realitate, iar prin actul de sesizare s-a reţinut că în cazul infracţiunii de înşelăciune aceste bunuri nu au existat şi nu au fost tranzacţionate, fiind încălcată exigenţa art. 2 din Legea nr. 656/2002.

Această susţinere nu poate fi primită în condiţiile în care este evident că inculpatul încearcă doar să denatureze starea de fapt, bunurile obţinute de inculpaţi urmare a comiterii infracţiunii de înşelăciune fiind reprezentate de suma de bani cu care O. a împrumutat S.C C. S.A., bani care au fost ulterior spălaţi prin circuitul financiar creat.

Învederează inculpatul apelant că prin reţinerea complicităţii la spălarea banilor se ajunge la o situaţie în care un singur act material, respectiv atestarea de dată certă, constituie elementul material a două infracţiuni, simultan, ceea ce conduce la încălcarea principiului non bis in idem.

Instanţa nu poate reţine în mod evident această susţinere în condiţiile în care ceea ce se neagă prin afirmaţia anterioară este instituţia concursului ideal de infracţiuni care îşi avea consacrarea legală în prevederile art. 33 lit. b) C. pen. anterior, lege aplicabilă în privinţa inculpatului ca lege mai favorabilă, situaţie în care nu se poate vorbi de încălcarea principiului menţionat de apelant.

Apelantul a precizat, de asemenea, faptul că prin hotărârea atacată se reţine în mod eronat că îi revenea obligaţia de raportare în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare la data comiterii faptei, în condiţiile în care cesiunile de creanţă nu erau menţionate în cuprinsul art. 8 din aceeaşi lege, iar pe de altă parte nici nu existau norme de aplecare acestei prevederi legale, după cum nici experienţa necesară pentru gestionarea informărilor nu fusese acumulată la nivelul anului 2010 la UNBR, toate aceste aspecte rezultând din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Instanţa de apel, analizând prevederile legale invocate, nu poate accepta teza inculpatului, în condiţiile în care din prevederile textului legal, art. 8 lit. f), forma în vigoare la momentul comiterii faptelor, rezultă că în calitatea sa de avocat care reprezenta clienţii săi în operaţiuni cu caracter financiar, acesta avea obligaţia de a realiza raportarea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 656/2002, forma în vigoare, către entitatea prevăzută de art. 14 din acelaşi act normativ, cesiunile de creanţă fiind în mod evident incluse în noţiunea de operaţiuni cu caracter financiar. Lipsa experienţei structurii de conducere a profesiei liberale din care făcea parte cu privire la această activitate nu poate fi în mod evident invocată ca o cauză de exonerare de obligaţia legală, obligaţia ce îi revenea vizând doar raportarea menţionată şi nu comunicare ulterioară a informaţiilor către Oficiul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente instanţa de apel apreciază că aspectele criticate de către inculpatul F. cu privire la legalitatea hotărârii atacate sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare.

În raport de starea de fapt reţinută de instanţa de fond, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, aceasta a realizat o corespunzătoare încadrare în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, acţiunile sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la spălarea banilor în forma reţinută de instanţă prevăzută de art. prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

J. Criticile formulate de către inculpata S.C. I. S.R.L. cu privire la legalitatea sentinţei sunt aceleaşi cu cele expuse de către inculpatul H., administratorul societăţii, iar în condiţiile în care instanţa le-a analizat deja, se apreciază că acestea sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare.

K. Dacă în privinţa criticilor cu privire la starea de fapt apelanta S.C. N. S.R.L. a formulat critici comune cu cele ale inculpatei L., administratorul său, în privinţa legalităţii sentinţei, criticile au fost parţial diferite.

Astfel, a susţinut apelanta că instanţa de fond a reţinut în mod eronat răspunderea sa penală, în condiţiile în care nu a avut în vedere că persoana juridică răspunde din punct de vedere penal pentru faptele comise în realizarea obiectului său de activitate, în interesul său ori în numele persoanei juridice, iar infracţiunile ce îi sunt imputate nu respectă condiţiile generale de răspundere penală a persoanei juridice în sensul că acestea nu sunt comise pentru vreuna din cauzele menţionate anterior. A precizat inculpata că din toate înscrisurile pe care le-a depus, precum şi din concluziile suplimentului la raportul de expertiză contabilă, rezultă ideea că nu a obţinut nici un beneficiu din comiterea faptelor, iar toate aceste acţiuni ce îi sunt imputate nu au nici o legătură cu organizarea sau funcţionarea sa.

Cu privire la această critică, instanţa reţine că aşa cum rezultă din starea de fapt reţinută de instanţa de fond, şi cu privire la care instanţa de apel nu a identificat elemente de neconcordanţă, acţiunile ce fac obiectul învinuirii în privinţa inculpatei au fost săvârşite de inculpata L. în calitatea sa de administrator al societăţii comerciale.

În conformitate cu prevederile art. 191 C. pen. anterior, lege identificată ca fiind mai favorabilă de prima instanţă, " Persoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penala.".

Analizând acuzaţiile formulate la adresa apelantei persoană juridică, instanţa de apel reţine că toate acestea vizează acţiunile pe care inculpata L. le-a realizat în calitatea sa de administrator al societăţii comerciale, iar acestea au fost realizate, fără putinţă de tăgadă, în realizarea obiectului de activitate al societăţii, precum şi în numele acesteia. Mai mult, unele din actele care fac obiectul acuzării au ca rezultat dobândirea unor bunuri în patrimoniul social.

În aceste condiţii, toate aceste susţineri sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare, obţinerea sau neobţinerea unui beneficiu de către persoana juridică nefiind un element care să aibă relevanţă în încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina acesteia.

A mai învederat apelanta S.C. N. S.R.L. faptul că se impune a se dispune în ceea ce o priveşte pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, faptă comisă până la 19.02.2010.

A susţinut aceasta în esenţă că, potrivit prevederilor textului legal de încriminare, infracţiunea menţionată este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 an, iar potrivit prevederilor C. pen. anterior, art. 122 alin. (1)1 lit. b), termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana juridică este de 5 ani, când legea prevede pedeapsa închisorii de ce mult 10 ani pentru infracţiunea săvârşită de persoana fizică. De asemenea, potrivit prevederilor art. 124 C. pen. anterior prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripţie este depăşit cu încă jumătate.

A mai precizat aceasta că textele legale menţionate au suferit modificări, dar în alegerea legii penale mai favorabile, instanţa trebuie să dea eficienţă Deciziei nr. 1092/2012, prin care s-a statuat că prevederile art. 124 C. pen. anterior, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 63/2012 "sunt constituţionale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi", Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 neavând aplicabilitate în cauză, în condiţiile în care chiar din cuprinsul acesteia rezultă că nu s-a dorit schimbarea jurisprudenţei, ceea ce rezultă din paragraful 38 al deciziei.

Înalta Curte, analizând aspectele criticate, consideră că nu se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal faţă de inculpată pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, anterior intrării în vigoare a Noului C. pen., infracţiunea de spălare a banilor, în forma reţinută în sarcina inculpatei persoană juridică, era pedepsită cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 şi 12 ani pentru persoana fizică, în raport de care, în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1)1 C. pen. anterior, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru inculpata persoana juridică se împlinea la data de 18.02.2025, aceasta până la modificarea prevederilor art. 124 prin pct. 3 al art. I din Legii nr. 63 din 17 aprilie 2012.

Până la soluţionarea cauzei a intervenit o lege penală nouă, Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prin pct. 2 al art. 111 a modificat şi cuantumul pedepselor pentru infracţiunea prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002, în sensul reducerii maximului pedepsei de la 12 la 10 ani închisoare, pentru persoanele fizice.

În aceste condiţii, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei persoană juridică, aşa cum rezultă din coroborarea prevederilor 148 rap. la art. 154 alin. (1) lit. c) corob. cu art. 155 alin. (4) C. pen. se împlinea la 18.08.2022.

Toate aceste termene de împlinire a prescripţiei speciale a răspunderi penale pentru persoana juridică au fost calculate prin raportare la ultimul act material reţinut, respectiv la 19.02.2010.

Ceea ce solicită inculpata este a se da eficienţă prevederilor legale vizând legea penală mai favorabilă prin reţinerea cuantumului pedepsei pentru infracţiunea de spălare a banilor aşa cum acesta este stabilit prin legea nr. 656/2002, în forma ulterioară datei de 01.02.2014, data intrării în vigoare a noului C. pen., şi prin raportare la prevederile art. 124 C. pen. anterior, forma de la data comiterii faptei, să se determine împlinirea termenului de prescripţie specială la 19.02.2017.

Instanţa nu poate proceda în acest sens pentru că, în mod evident, prin acest mod de stabilire a legii penale mai favorabile, în conformitate cu prevederile art. 5 C. pen., s-ar încălca Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în condiţiile în care esenţa deciziei menţionate era aceea că în situaţia în care se stabileşte o anumită lege ca având caracterul de lege mai favorabilă aceasta se aplică în integralitatea sa, evitându-se lex tertia.

Instanţa de contencios constituţional a avut în vedere C. pen. ca lege unitară, cod în care sunt însă incluse şi dispoziţiile cu caracter penal cuprinse în legile speciale, acestea fiind în concepţia Curţii norme distincte care aparţin legii şi au forţa acesteia. În acest sens se menţionează că "înţelesul noţiunii de lege penală consacrat de art. 173 are în vedere alte acte normative care prevăd fapte ce constituie infracţiuni, legiuitorul urmărind a face legătura materială dintre C. pen. şi alte legi speciale care, deşi nu sunt penale, reglementând cu privire la alt tip de relaţii sociale, cuprind şi dispoziţii cu caracter penal" (par. 47).

Având în vedere decizia menţionată, Înalta Curte remarcă modul de stabilire a legii penale mai favorabile prin prisma deciziei Curţii Constituţionale, respectiv că aceasta a stabilit că nu este posibilă preluarea unor dispoziţii din lege, într-o anumită formă temporală, şi combinarea cu dispoziţiile dintr-o altă formă temporală a aceeaşi legi, în noţiunea de lege fiind incluse atât dispoziţiile codurilor penale, cât şi actele normative care prevăd fapte ce constituie infracţiuni.

Analizând paragraful 38 al Deciziei 265/2014 al Curţii Constituţionale, invocat de apelantă, instanţa reţine că acesta conduce către ideea menţionată anterior, curtea reţinând: " Împrejurarea că, anterior apariţiei noului C. pen., Curtea Constituţională a sancţionat punctual un înţeles contrar principiului legii penale mai favorabile în cazul unor instituţii de drept penal material (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013 - referitoare la prescripţia specială, Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011 - referitoare la acordul de recunoaştere a vinovăţiei) nu contravine argumentelor de mai sus, deoarece, în acele decizii, norma mai favorabilă s-a integrat în cuprinsul aceluiaşi act normativ, nefiind modificată viziunea de ansamblu a reglementării. Astfel, legea de modificare a termenului de prescripţie specială (art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012) a fost încorporată în legea de bază (respectiv C. pen. din 1969), pierzându-şi identitatea şi integrându-se deplin în filosofia de ansamblu a reglementării existente. Situaţia este în mod vădit diferită în cazul succesiunii în timp a două coduri penale, întrucât într-o atare ipoteză se schimbă opţiunea puterii legislative cu privire la însăşi filosofia politicii penale. Această nouă concepţie nu putea nicidecum să aibă în vedere posibilitatea îmbinării dispoziţiilor celor două legi pentru a obţine o a treia lege (lex tertia)."

Din acest paragraf, citat anterior, rezultă şi împrejurarea că instanţa de contencios constituţional a indicat implicit faptul că jurisprudenţa sa anterioară trebuie interpretată în sensul deciziei nr. 265/2014.

Ca atare, instanţa de control judiciar consideră că nu este posibilă reţinerea soluţiei solicitate de către inculpata persoană juridică, în sensul combinării prevederilor dintr-o formă a Legii nr. 656/2002, ulterioară intrării în vigoare a noului C. pen., cu prevederile vizând prescripţia penală specială a răspunderii penale din C. pen. anterior, pentru că în acest mod s-ar ajunge la o lex tertia, ceea ce nu este legal posibil, în respectarea deciziei Curţii Constituţionale.

Pe de altă parte, instanţa de apel urmează ca, prin raportare la prevederile art. 290 C. pen. anterior, care prevedeau pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pedeapsa închisorii de până la 2 ani închisoare, având în vedere data ultimului act reţinut ca făcând parte din elementul material al acestei infracţiuni comisă în formă continuată, 19.02.2010, având în vedere şi prevederile art. 122 alin. (1)1 lit. b) rap. la art. 124 C. pen. anterior, forma în vigoare la momentul comiterii faptelor, constată că termenul prescripţiei răspunderii penale pentru această faptă reţinută în sarcina inculpatei s-a împlinit la 18 august 2017 şi în raport de această împrejurare se va dispune în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen... admiterea sub acest aspect a apelului inculpatei, urmând ca, după desfiinţarea parţială a sentinţei apelate sub acest aspect, să dispună încetarea procesului penal faţă de această apelantă inculpată, cu privire la infracţiunea menţionată anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În raport de starea de fapt reţinută de instanţa de fond, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, aceasta a realizat o corespunzătoare încadrare în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, acţiunile sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea a banilor în forma reţinută de instanţă prevăzută de art. prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

L. Inculpata persoană juridică S.C. K. S.R.L. nu a formulat critici cu privire la legalitatea soluţiei pronunţate de prima instanţe, dar instanţa de apel în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., vizând efectul devolutiv al apelului, urmează ca, prin raportare la prevederile art. 290 C. pen. anterior, care prevedeau pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pedeapsa închisorii de până la 2 ani închisoare, având în vedere data ultimului act reţinut ca făcând parte din elementul material al acestei infracţiuni comisă în formă continuată, 19.02.2010, având în vedere şi prevederile art. 122 alin. (1)1 lit. b) rap. la art. 124 C. pen. anterior, forma în vigoare la momentul comiterii faptelor, constată că termenul prescripţiei răspunderii penale pentru această faptă reţinută în sarcina inculpatei s-a împlinit la 18 august 2017 şi în raport de această împrejurare se va dispune în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen... admiterea sub acest aspect a apelului inculpatei, urmând ca, după desfiinţarea parţială a sentinţei apelate sub acest aspect, să dispună încetarea procesului penal faţă de această apelantă inculpată, cu privire la infracţiunea menţionată anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În raport de starea de fapt reţinută de instanţa de fond, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, aceasta a realizat o corespunzătoare încadrare în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatei, acţiunile sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de spălarea a banilor în forma reţinută de instanţă prevăzută de art. prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

Având în vedere că prima instanţă a reţinut o corectă stare de fapt, căreia i-a dat o corespunzătoare încadrare juridică, pentru considerentele menţionate anterior, instanţa de apel va analiza criticile formulate de către apelanţi cu privire la cuantumul pedepselor aplicate prin hotărârea atacată.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat în apelul formulat cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor prin hotărârea primei instanţe, susţinând că pedepsele cu închisoarea aplicate nu reflectă pe de o parte amploarea activităţii infracţionale reţinute, complexitatea acesteia, numărul persoanelor implicate, precum şi prejudiciile foarte mari produse, după cum nici conduita acestor inculpaţi nu este valorificată, instanţa nereţinând că aceştia, cu excepţia inculpatului E., nu au recunoscut comiterea infracţiunilor, şi nici nu au depus diligenţe pentru a achita prejudiciile. Mai mult, inculpaţii A. şi D. nu se află la primul contact cu legea penală. Prin raportare la aceste considerente a solicitat apelantul majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, atât persoane fizice, cât şi persoane juridice.

Pe de altă parte, apelanţii inculpaţi au solicitat ca teză subsidiară reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate prin hotărârea atacată, în considerarea circumstanţelor personale, cât şi prin raportare la circumstanţele reale ale comiterii faptelor.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă sub acest aspect, Înalta Curte constată că soluţia adoptată este criticabilă, urmând ca situaţia fiecărui inculpat apelant să fie analizată distinct.

1. În privinţa inculpatei A., reţine instanţa de apel că aceasta a fost condamnată de prima instanţă pentru comiterea unei infracţiuni unice, în privinţa celorlalte pronunţându-se o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Instanţa de fond a realizat o justă individualizare a criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen. ţinând, pe de o parte, cont de circumstanţele reale ale comiterii infracţiunii, de contribuţia acesteia la producerea prejudiciului, iar, pe de altă, de circumstanţele personale ale inculpatei şi de faptul că de la momentul destul de îndepărtat temporal aceasta nu a mai comis alte fapte prevăzute de legea penală.

Prin raportare la aceste criterii instanţa de fond a stabilit o pedeapsă într-un cuantum adecvat, iar în privinţa modalităţii de executare se consideră că aceasta este, de asemenea, corect individualizată, pentru a se asigura scopul educativ preventiv al pedepsei.

Ca atare, criticile parchetului şi ale inculpatei nu pot fi primite, instanţa de apel, în acord cu instanţa de fond considerând că nu este posibilă aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării, în condiţiile în care prevederile art. 91 alin. (1) lit. d) C. pen. nu sunt îndeplinite, inculpata nedepunând eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, iar conduita acesteia a fost constantă în negarea faptelor ce făceau obiectul acuzării.

2. În privinţa inculpatei S.C C. S.A., instanţa de apel apreciază că sancţiunea aplicată de prima instanţă este una adecvată, nefiind necesară majorarea acesteia în condiţiile în care cuantumul acesteia este relativ important, iar pe de altă parte utilitatea sancţiunii este discutabilă, societatea aflându-se în procedura de lichidare.

3. Inculpatul A. a fost condamnat de prima instanţă la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, în prezenta cauză, în concurs cu infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 217/2012 a Tribunalului Dolj.

Instanţa de apel a reţinut faptul că în privinţa infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen. se impune a se dispune încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În privinţa pedepsei stabilite de către prima instanţă pentru infracţiunea de spălare a banilor reţinută în sarcina inculpatului, faţă de circumstanţele reale ale comiterii faptei, gradul de implicare a inculpatului în activitatea infracţională, încă de la debutul acesteia, precum şi având în vedere circumstanţele sale personale, respectiv că infracţiunea prezentă este săvârşită în stare de concurs cu o altă infracţiune similară pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv, instanţa de apel apreciază ca fiind întemeiată critica formulată de parchet şi ca atare va dispune majorarea cuantumului pedepsei pentru comiterea infracţiunii menţionate anterior, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, în acest mod apreciind că este atins scopul educativ preventiv al pedepsei.

Elementele invocate de către apelant în susţinerea solicitării de reducere a cuantumului pedepsei respectiv circumstanţele personale, situaţia familială, conduita avută în penitenciar, împrejurarea că acesta este angajat în muncă, nu sunt suficiente pentru a compensa elementele care ţin de prejudiciul comis prin fapta reţinută în sarcina sa, lipsa stăruinţei în repararea acestuia, conduita acestuia după săvârşirea faptei, manifestată prin negarea constantă a comiterii infracţiunii.

4. Similar în cazul inculpatului D., instanţa reţine faptul că acesta a fost condamnat pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa în prezenta cauză în concurs cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 217/2012 a Tribunalului Dolj la o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare.

Elementele menţionate anterior cu privire la inculpatul A. sunt pe deplin aplicabile şi în privinţa acestui inculpat în condiţiile în care acesta are, de asemenea, o contribuţie importantă la activitatea infracţională, iar prejudiciul reţinut în sarcina sa este unul important. Considerentele ce ţin de conduita adoptată ulterior comiterii faptei, precum şi lipsa unor elemente care să demonstreze dorinţa inculpatului de a repara prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii ce a mai putut să îi fie reţinută în sarcină justifică criticile formulate de Parchet în cauză. De asemenea, un alt element important este şi faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unei infracţiuni identice, element ce denotă o perseverenţă infracţională în sensul comiterii de infracţiuni de natura celei ce face obiectul prezentei cauze.

Ca atare, instanţa de apel va admite critica menţionată şi va majora pedeapsa aplicată inculpatul de prima instanţă pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

5. În privinţa inculpatului E., instanţa de control judiciar apreciază că soluţia pe care la care prima instanţă s-a oprit este mult prea aspră şi nu este aptă să conducă la îndeplinirea scopului educativ preventiv al pedepsei.

Astfel, se remarcă, în primul rând, faptul că atunci când a analizat implicarea inculpatului în ansamblul de fapte antisociale ce face obiectul prezentei cauze Înalta Curte a reţinut că implicarea acestuia nu are gravitatea avută în vedere de prima instanţă. Inculpatul, faţă de gradul său de cultură şi inteligenţă, nu putea fi actorul principal în comiterea infracţiunilor, acesta chiar dacă nu este lipsit de vinovăţie, nu are gradul de implicare major stabilit în hotărârea atacată.

În alt doilea rând, se remarcă faptul că dintre toţi inculpaţii din cauză inculpatul E. este singurul care a avut o atitudine sinceră, cel puţin în faţa primei instanţe, recunoscând faptele aşa cum sunt descrise în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se realizeze în procedura simplificată. Împrejurarea că prima instanţă nu a admis iniţial cererea pe care acesta a formulat-o nu are nici o relevanţă, în condiţiile în care la finalul procedurii aceasta a reţinut aceeaşi stare de fapt şi a făcut aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În aceste condiţii, în care pe de o parte inculpatul a avut o conduită sinceră în faţa organelor judiciare, iar pe de altă parte acesta nu a avut implicarea majoră reţinută, instanţa de apel urmează a admite apelul pe care acesta l-a formulat sub acest aspect şi să procedeze la reducerea cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate până la un nivel la care sancţiunea să nu apară ca fiind disproporţionată faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

Cu referire la condamnarea anterioară a inculpatului, reţinând că infracţiunile ce fac obiectul sentinţei penale nr. 357/2010 a Judecătoriei Bolintin Vale nu au nici o legătură cu infracţiunile economice ce au fost cercetate în prezenta cauză, instanţa de apel consideră că nu este de este un element care să o conducă la pronunţarea unei soluţii diferite, neputându-se reţine o perseverenţă infracţională certă.

Ca atare, Înalta Curte va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. va fi redusă de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

6. Cu privire la inculpatul F., instanţa de control judiciar consideră că soluţia adoptată de instanţa de fond în privinţa individualizării judiciare a pedepsei aplicate acestuia apare ca fiind una corectă.

În condiţiile în care pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., instanţa de apel urmează a dispune o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţie răspunderii penale, rămâne de analizat pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor.

Analizând modul în care prima instanţă a realizat individualizare pedepsei pentru această infracţiune se constată că toate criteriile indicate de prevederile art. 72 C. pen. anterior au fost analizata, iar rezultatul este unul corespunzător atât circumstanţelor reale, cât şi a celor personale.

A fost avută în vedere pe de o parte activitatea infracţională desfăşurată de acest inculpat, precum şi implicarea sa în comiterea faptelor, inclusiv profesia pe care o exercita, valoarea prejudiciului cauzat prin acţiunile inculpaţilor, specific prin faptele inculpatului F., iar pe de altă parte circumstanţele personale ale inculpatului care are studii superioare şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

În aceste condiţii, critica Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat nu poate fi primită, instanţa realizând o justă individualizare a sancţiunii.

7. Analizând sancţiunea aplicată de prima instanţă inculpatului H., instanţa de apel consideră că aceasta este mult prea redusă prin raportare la contribuţia pe care inculpatul a avut-o în cadrul circuitului infracţional, precum şi faţă de sumele de bani care au făcut obiectul infracţiunii de spălare a banilor, cu referire expresă la acţiunile inculpatului. De asemenea, în privinţa infracţiunilor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului, chiar dacă prejudiciul a fost acoperit la un moment dat, nu se poate nega cuantumul prejudiciului care depăşeşte suma de 100.000 euro.

Pe de altă parte, circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta este la primul contact cu legea penală, că are studii superioare, că este căsătorit, nu sunt de natură a exclude pericolul ridicat al faptelor sale şi în nici un caz nu pot conduce la aplicarea unei măsuri alternative la pedeapsa închisorii.

Pentru aceste elemente, instanţa de apel, constatând că susţinerile apelantului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sunt întemeiate, urmează a majora pedepsele aplicate acestui inculpat de către instanţa de fond pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Astfel, va majora pedeapsa aplicată inculpatului de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de la de 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen., cu precizarea că în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală au fost avute în vedere limitele de pedeapsă stabilite în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 241/2005. Cuantumul acestor sancţiuni asigură atingerea scopului educativ preventiv la pedepsei, atât în componenta sa personală, cât şi în componenta socială.

8. În privinţa inculpatei J., instanţa de apel consideră că judecătorul fondului a realizat o justă individualizare a sancţiunii penale şi ca atare apreciază că nu este necesară nici majorarea acesteia, cum solicită apelantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dar nici aplicarea unei măsuri alternative la pedeapsa închisorii cum solicită apelanta inculpată.

În condiţiile în care pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., instanţa de apel urmează a dispune o soluţie de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţie răspunderii penale, rămâne de analizat pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor.

Analizând modul în care prima instanţă a realizat individualizare pedepsei pentru această infracţiune se constată că toate criteriile indicate de prevederile art. 72 C. pen. anterior au fost respectate, iar rezultatul este unul corespunzător atât circumstanţelor reale, cât şi a celor personale.

A fost avută în vedere pe de o parte activitatea infracţională desfăşurată de această inculpată, precum şi implicarea sa în comiterea faptelor, valoarea prejudiciului cauzat prin acţiunile inculpaţilor,specific prin faptele inculpatei J., iar pe de altă parte circumstanţele personale ale inculpatei care are studii superioare şi nu este cunoscută cu antecedente penale.

9. Inculpata L. a fost condamnată de prima instanţă la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, însă instanţa de apel, având în vedere contribuţia majoră pe care aceasta a avut-o în cadrul circuitului financiar creat, apreciază critica formulată de parchet ca fiind una fondată, sancţiunea aplicată inculpatei fiind necesar să reflecte aceste aspecte.

Ca atare, instanţa va dispune majorarea pedepselor aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, precum şi de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând a fi menţinută pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de prima instanţă pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Procedând la contopirea acestor pedepse, în conformitate cu prevederile art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, instanţa va aplica şi un spor de pedeapsă în cuantum de 8 luni închisoare.

Elementele ce au determinat instanţa să procedeze în acest sens ţin în principal de ampla activitate infracţională reţinută în sarcina acestei inculpate, activitate ce s-a întins pe o mare perioadă de timp. Mai mult inculpata a fost unul dintre pionii centrali ai circuitului financiar creat pentru spălarea banilor, implicarea sa vizând activitatea mai multor societăţi. În aceste condiţii, în care circumstanţele reale militează pentru sancţionarea inculpatei cu pedepse adecvate în vederea atingerii scopului educativ preventiv al pedepsei, circumstanţele personale ale acesteia nu sunt de natură a conduce la stabilirea unor pedepse cu un cuantum mai redus.

10. În privinţa inculpatelor persoane juridice S.C. I. S.R.L., S.C. K. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L., instanţa de apel consideră că sancţiunile aplicate acestora au fost în mod just individualizate de instanţa de fond, nefiind necesar a fi majorate sau reduse.

În privinţa criticilor formulate de către apelanţi cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei de către prima instanţă, precum şi cu privire la măsurile asigurătorii dispuse, Înalta Curte reţine următoarele.

Un prim motiv de apel al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care este comun cu motivul de apel invocat de către apelantul A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Craiova, vizează faptul că instanţa de fond a soluţionat greşit acţiunea civilă în privinţa pretenţiilor civile formulate de către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Craiova faţă de inculpaţii H. şi S.C. I. S.R.L., în condiţiile în care din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că cei doi inculpaţi au produs un prejudiciu de 791.228 RON bugetului de stat, din care mai ar fi de achitat suma de 302.309 RON, iar această diferenţă de prejudiciu ar fi rezultat din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu privire la care instanţa a dispus o soluţie de achitare.

Cu privire la această critică, instanţa de apel constată că este nefondată în condiţiile în care instanţa de fond nu a soluţionat în nici un mod acţiunea civilă formulată de către partea civilă menţionată anterior, ci a constatat doar că prejudiciul pretins produs prin comiterea infracţiunilor reţinute in sarcina inculpatului a fost acoperit, lucru care rezultă de altfel din actele dosarului, aşa cum s-a şi reţinut prin hotărârea atacată. În acest sens a reţinut instanţa de fond faptul că la data de 30.07.2014 societatea administrată de inculpat nu figura cu debite către bugetul de stat, motiv pentru care în mod întemeiat a constatat acoperit prejudiciul cauzat prin comiterea faptelor.

Al doilea motiv de apel a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova vizează faptul că instanţa de fond nu dispus, în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 656/2002 confiscarea produsului infracţiunii, în condiţiile în care a dispus condamnarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor.

Instanţa de apel apreciază această critică ca fiind nefondata în condiţiile în care în conformitate cu prevederile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. " Sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia". De asemenea, prevederile art. 33 din Legea nr. 656/2002 dispun că în cazul infracţiunilor de spălare a banilor se aplică dispoziţiile vizând confiscarea specială prevăzute de C. pen.

Din coroborarea acestor texte legale, instanţa reţine faptul că luarea măsurii confiscării este obligatorie în condiţiile în care bunurile nu servesc la despăgubirea părţii civile, ceea ce în cauză nu este cazul, judecătorul fondului indicând faptul că în accepţiunea sa bunurile obţinute prin comiterea infracţiunii de spălare a banilor este necesar a servi la acoperirea prejudiciului cauzat.

A reţinut în mod just judecătorul fondului că autorii infracţiunii de înşelăciune au fost inculpaţii A., D., A. şi S.C. C. S.R.L., şi ca urmare a acestui fapt, doar aceştia pot fi obligaţi direct la plata despăgubirilor faţă de partea civilă O.

Prin urmare, ceilalţi inculpaţi, care au participat la infracţiunea de spălare a banilor, pot fi obligaţi la achitarea prejudiciului, numai în măsura în care s-a probat că, au profitat de această sumă de bani.

În condiţiile în care din probele dosarului rezultă existenţa infracţiunii de spălare a banilor, dar nu se poate stabili cu certitudine care au fost sumele de bani de care ar fi profitat fiecare inculpat, judecătorul fondului a apreciat corect că este necesară păstrarea posibilităţii ca partea civilă să îşi recupereze prejudiciul de la inculpaţii din prezenta cauză, eventual prin exercitarea căilor ce îi sunt puse la dispoziţiile legii civile. În cazul în care s-ar fi dispus măsura confiscării speciale, în mod evident acest lucru nu ar mai fi fost posibil.

Pe de altă parte, după cum a indicat şi instanţa de fond, nu se poate trece peste voinţa părţii, în materie civilă operând principiul disponibilităţii, motiv pentru care nu se putea dispune obligarea inculpaţilor condamnaţi pentru comiterea infracţiunii de spălare a banilor la plata despăgubirilor către această parte civilă, fiind părţii civile de a se preocupa în exercitarea căilor legale ce îi sunt recunoscute pentru a determina cuantumul prejudiciului ce i-a fost cauzat de fiecare inculpat şi de a îl obţine eventual pe calea acţiunii civile.

Considerentele anterioare sunt valabile şi în privinţa criticii ulterioare a parchetului vizând neconfiscarea bunurilor ajunse în proprietatea terţilor, fiind vizat cazul numitei GG., instanţa de fond având în vedere în mod just că aceste bunuri este necesar a fi păstrate în patrimoniul deţinătorilor actuali pentru a permite o eventuală despăgubire.

În fine ultima critică a acestui apelant cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, critică care este formulată, dar în sens contrar, şi de apelantul F., vizează dispoziţia instanţei de menţinere a măsurii sechestrului asigurator, parchetul solicitând menţinerea acestei măsuri subsidiar dispunerii unei soluţii de confiscare a bunurilor, iar inculpatul apelant solicitând ridicarea sechestrului în condiţiile în care în ceea ce îl priveşte nu a fost dispusă nici o soluţie de obligare la plata prejudiciului.

Instanţa de apel apreciază ambele critici ca nefondate, considerând, în acord cu prima instanţă, că este necesară menţinerea măsurii asigurătorii a sechestrului cu privire la bunurile indicate în ordonanţele parchetului pentru a permite părţii civile O. să încerce recuperarea prejudiciului, menţinerea acestor măsuri realizându-se în concordanţă cu prevederile art. 397 alin. (5) C. proc. pen.

Apelanta ANAF a criticat soluţia primei instanţe pentru că nu a dispus obligarea inculpaţilor în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata despăgubirilor în cuantumurile stabilite prin expertiza contabilă întocmită în cursul urmăririi penale şi, de asemenea, că aceasta nu a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpaţilor până la concurenţa sumelor solicitate.

Instanţa de control judiciar constată sub un prim aspect faptul că în condiţiile în care societăţile comerciale indicate de către apelanta parte civilă ca fiind părţi responsabile civilmente, participă în proces în calitate de inculpate, nu este posibilă participarea şi obligarea lor la plata de despăgubiri în calitatea pe care a indicat-o.

Pe de altă parte, în faţa primei instanţe nu s-a pus în discuţie această dublă calitate, iar cererea de introducere în proces trebuia oricum realizată anterior acestui moment, potrivit prevederilor art. 21 C. proc. pen... în forma de la momentul sesizării instanţei până la începerea cercetării judecătoreşti. În aceste condiţii, în calea apelului nu este posibilă cercetarea acestei critici.

Sub al doilea aspect critica formulată este neîntemeiată în condiţiile în care pe de o parte instanţa de fond, în mod just, a dispus achitarea pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prin omisiunea înregistrării veniturilor din datoriile prescrise, lăsând în conformitate cu prevederile art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen... nesoluţionată latura civilă a cauzei cu privire la pretenţiile derivând din comiterea acestor fapte care s-a apreciat că nu au o conotaţie penală, iar pe de altă parte a dispus obligarea inculpatului E. la plata sumelor reprezentând tocmai prejudiciul pretins de apelantă.

A doua critică formulată, derivă din prima, vizând instituirea unor măsuri asiguratorii cu privire la bunurile inculpaţilor. În condiţiile în care prima critică analizată, cea de-a doua în mod evident este nefondată, în condiţiile în care pe de o parte acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată faţă de inculpaţi, iar pe de altă parte a fost instituită măsura sechestrului cu privire la bunurile inculpatului E.

Apelanta parte civilă O. a criticat soluţia adoptată de prima instanţă, învederând în primul rând faptul că aceasta în mod eronat nu a obligat toţi inculpaţii la plata prejudiciului ce i-a fost cauzat.

Motivele pentru care instanţa de fond a procedat în acest sens au fost explicate anterior, iar instanţa de apel le apreciază ca fiind unele legale şi temeinice.

În mod evident prin comiterea infracţiunii de înşelăciune în patrimoniul părţii civile a fost cauzat un prejudiciu, însă vinovaţi de producerea directă a acestei pagube sunt numai inculpaţii menţionaţi de instanţa de fond, respectiv inculpaţii A., D., A. şi S.C. C. S.R.L., iar cu privire la aceştia instanţa s-a pronunţat, dispunând obligarea lor.

Ceilalţi inculpaţi nu au participat direct la provocarea prejudiciului în dauna părţii civile, activitatea lor fiind una ulterioară, prin care doar a fost realizată spălarea banilor, provenienţa lor ilicită fiind ascunsă prin actele realizate de aceştia, astfel că la finalul operaţiunilor financiare tot ce a mai rămas din sumele de bani obţinute de la O. sunt creanţele pe care societăţile cu sediul în străinătate le mai au împotriva societăţilor comerciale române implicate în tranzacţii. Nota bene este de observat faptul că aceste creanţe sunt de altfel şi prescrise.

În aceste condiţii, având în vedere că partea civilă nu a manifestat nici un fel de interes în efectuarea demersurilor necesare pentru ca aceasta să indice care a fost partea din prejudiciul suferit care a fost dobândită de fiecare inculpat, instanţa de fond a apreciat în mod just că nu se poate dispune obligarea altor inculpaţi la plata unor despăgubiri. Mai mult, în plus faţă de elementele reţinute de prima instanţă, instanţa de apel consideră că admiterea acestor pretenţii ar fi însemnat extinderea acţiunii civile alăturate cele penale, până la soluţionarea cererii în temeiul unor altor instituţii decât cele care vizează răspunderea civilă delictuală, respectiv pe teoria îmbogăţirii fără just temei, ceea ce ar fi fost necesar a se indica de către partea civilă în cererea formulată şi a fi pus în discuţia contradictorie. Având în vedere că nu a procedat în acest sens, instanţa de fond în mod corespunzător a reţinut că principiul disponibilităţii aplicabil în procedura civilă este pe deplin aplicabil în procedura de soluţionare a laturii civile.

Ca atare aceste critici nu pot fi primite, instanţa de fond exercitând un just control cu privire la pretenţiile formulate de această parte civilă, pronunţând soluţia în limitele investirii sale, iar partea civilă poate proceda în faţa instanţei civile la obţinerea despăgubirilor pe care le solicită faţă de inculpaţii ce nu au fost judecaţi pentru infracţiunea de înşelăciune utilizând toate mijloacele legale, cu menţiunea că acţiunea sa este mult facilitată în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la neobligarea inculpaţilor A., D., A. şi S.C. C. S.R.L. şi la plata dobânzii legale, instanţa de apel observă că acest lucru se poate complini în procedura execuţională.

O altă critică formulată de apelantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova vizează neaplicare dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen... cu privire la desfiinţarea înscrisurilor falsificate de inculpaţi.

Această critică este fondată, în condiţiile în care în conformitate cu prevederile legale menţionate " Instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.", iar instanţa de fond a omis a dispune măsurile legale.

Ca atare, apelul parchetului va fi admis sub acest aspect şi instanţa de control judiciar va dispune desfiinţarea înscrisurilor menţionate în cererea de apel, în condiţiile în care din starea de fapt rezultă că acestea au fost falsificate de inculpaţi.

În fine, ultima critică formulată de parchet la adresa hotărârii pronunţate de prima instanţă vizează faptul că aceasta nu a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei A. a perioadei în care a fost reţinută, respectiv de la 05.11.2014 până la 60.11.2014, iar instanţa de apel constată că această critică este una fondată, motiv pentru care va fi admisă şi se va dispune ca are deducerea perioadei din pedeapsa aplicată inculpatei.

Pentru toate aceste considerente Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen... va admite apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii E., S.C. K. S.R.L., F., A., S.C. N. S.R.L., J. şi L. împotriva sentinţei nr. 99/2017 din 18 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, după rejudecare:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen., aplicate inculpatului A. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., va înceta procesul penală faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 66 din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

Va constata că, infracţiunea din prezenta cauză se află în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea nr. 255/2012 şi Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi art. 5 C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 217 din 22.05.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 28.04.2014 prin decizia penală nr. 595 din 28.04.2014 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă stabilită prin s.p. nr. 217/22.05.2012 a Tribunalului Dolj, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) şi 3 lit. a) C. pen. rap la art. 66 din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. va scădea din durata pedepsei ce urmează a fi executată de inculpatul A. perioada executată de la 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, din data de 06.07.2007 până la 24.10.2007 şi din data de 30.04.2014 la data de 08.09.2015.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii de la data de 05.11.2014 la data de 06.11.2014 şi a arestării preventive şi a arestului la domiciliu din prezenta cauză respectiv de la data de 06.11.2014 la 01.07.2015, inclusiv.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen., aplicate inculpatului D. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Va menţine pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului D. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi menţine pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicată inculpatului pentru aceiaşi infracţiune.

În temeiul art. 65 din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

Va constata că, infracţiunile din prezenta cauză se află în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru care inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 217 din 22.05.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 28.04.2014 prin decizia penală nr. 595 din 28.04.2014 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului D. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (inclusiv cea stabilită prin s.p. nr. 217/22.05.2012 a Tribunalului Dolj), urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) şi (3) lit. a) C. pen. rap la art. 66 din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 din C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. va scădea din durata pedepsei ce urmează a fi executată de inculpatul D. perioada executată de la 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, de la data de 06.07.2007 până la data de 17.10.2007 şi de la data de 29.04.2014 la data de 13.01.2016.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii de la data de 05.11.2014 la data de 06.11.2014 şi arestării preventive din prezenta cauză respectiv de la data de 07.11.2014 la 13 august 2015.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului E. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului E. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului E. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va constata că infracţiunile pentru care inculpatul E. a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. de la 1969 anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011 şi va repune în individualitatea lor următoarele pedepse:

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzuta de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 74 şi 76 C. pen.

- trei pedepse o luna închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni de distrugere prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen.

- trei pedepse de 3 (trei) luni închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni de ameninţare prevăzute de art. 193 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, va contopi pedepsele aplicate inculpatului E. în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului E. prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 scade din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014 şi a arestării preventive precum şi a arestului la domiciliu de la data de 07.11.2014 la data de 01.07.2015, inclusiv.

IV. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului F. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, va înceta procesul penală faţă de inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

Va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 scade din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

V. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului H. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului H. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului H. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului H. de la pedeapsa de 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, va contopi pedepsele aplicate inculpatului H. în prezenta cauză urmând ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 scade din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014

VI. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatei J. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, va înceta procesul penal faţă de inculpata J., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

Va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate inculpatei J. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 scade din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

VII. Va descontopi pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, aplicate inculpatei K. S.R.L. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969;

- pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (2) lit. b) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, va înceta procesul penal faţă de inculpata K. S.R.L, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen.

Va menţine pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate inculpatei K. S.R.L pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare.

VIII. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatei L. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969;

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, va înceta procesul penal faţă de inculpata L., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatei L. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Va majora pedeapsa aplicată inculpatei L. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, va aplica inculpatei L. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de 8 luni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 va deduce din pedeapsa pe care urmează să o execute inculpata L. durata reţinerii de la data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014 şi a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 07.11.2014 la data de 01.07.2015, inclusiv.

IX. Va descontopi pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, aplicate inculpatei S.C. N. S.R.L prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969;

- pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (2) lit. b) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, va înceta procesul penală faţă de inculpata S.C. N. S.R.L, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen.."

Va menţine pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate inculpatei S.C. N. S.R.L pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare.

X. În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatei A. perioada reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

XI. În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. va desfiinţa următoarele înscrisuri:

- nota recepţie (anexa nr. 2 la contractul de leasing financiar nr. 367/03.04.2007, fila x - d.u.p.) şi procesul-verbal de custodie încheiat la data de 03.04.2007 (anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007);

- factura fiscală nr. x/04.04.2007;

- factura fiscală nr. x/25.02.2007;

- factura fiscala seria x, nr. x/01.04.2007;

- factura proformă nr. x/18.04.2007 şi factura nr. x/21.05.2007;

- contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009;

- contractul de vânzare - cumpărare, înregistrat sub nr. x/18.02.2009-la data de 18.02.2009,;

- contractele de cesiune de creanţă nr. x, x/19.02.2010, x/06.04.2009 şi x/19.02.2010.

XII. Se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii S.C. I. S.R.L., A., D., H. şi părţile civile Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. Craiova şi O. S.A. împotriva sentinţei nr. 99/2017 din 18 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Face aplicare prevederilor art. 275 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii E., S.C. K. S.R.L., F., A., S.C. N. S.R.L., J. şi L. împotriva sentinţei nr. 99/2017 din 18 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen., aplicate inculpatului A. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 155 alin. (4) C. pen., încetează procesul penală faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 66 din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

Constată că, infracţiunea din prezenta cauză se află în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu modificările aduse prin Legea nr. 255/2012 şi Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 şi art. 5 C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 217 din 22.05.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 28.04.2014 prin decizia penală nr. 595 din 28.04.2014 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă o treime din cealaltă pedeapsă stabilită prin s.p. nr. 217/22.05.2012 a Tribunalului Dolj, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) şi 3 lit. a) C. pen. rap la art. 66 din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. scade din durata pedepsei ce urmează a fi executată de inculpatul A. perioada executată de la 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, din data de 06.07.2007 până la 24.10.2007 şi din data de 30.04.2014 la data de 08.09.2015.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii de la data de 05.11.2014 la data de 06.11.2014 şi arestării preventive şi a arestului la domiciliu din prezenta cauză respectiv de la data de 06.11.2014 la 01.07.2015, inclusiv.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen., aplicate inculpatului D. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

Menţine pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicate inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului D. de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. şi menţine pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. pen. aplicată inculpatului pentru aceiaşi infracţiune.

În temeiul art. 65 din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

Constată că, infracţiunile din prezenta cauză se află în concurs real cu infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru care inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 217 din 22.05.2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă la data de 28.04.2014 prin decizia penală nr. 595 din 28.04.2014 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 40 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului D. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (inclusiv cea stabilită prin s.p. nr. 217/22.05.2012 a Tribunalului Dolj), urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1), (2) şi (3) lit. a) C. pen. rap la art. 66 din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) (dreptul de a ocupa funcţia de administrator al unei Societăţi Comerciale) din C. proc. pen. o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. rap la art. 65 din C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. scade din durata pedepsei ce urmează a fi executată de inculpatul D. perioada executată de la 14.06.2007 până în data de 18.06.2007, de la data de 06.07.2007 până la data de 17.10.2007 şi de la data de 29.04.2014 la data de 13.01.2016.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii de la data de 05.11.2014 la data de 06.11.2014 şi arestării preventive din prezenta cauză respectiv de la data de 07.11.2014 la 13 august 2015.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului E. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului E. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului E. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Constată că infracţiunile pentru care inculpatul E. a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. de la 1969 anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011 şi repune în individualitatea lor următoarele pedepse:

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzuta de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 74 şi 76 C. pen.

- trei pedepse o luna închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni de distrugere prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen.

- trei pedepse de 3 (trei) luni închisoare pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni de ameninţare prevăzute de art. 193 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului E. în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului E. prin sentinţa penala nr. 357/21.12.2010 a Judecătoriei Bolintin Vale, definitivă prin neapelare la data de 05.01.2011, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 scade din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014 şi a arestării preventive precum şi a arestului la domiciliu de la data de 07.11.2014 la data de 01.07.2015, inclusiv.

IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului F. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, încetează procesul penală faţă de inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 scade din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

V. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatului H. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului H. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului H. de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului H. de la pedeapsa de 2 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului H. în prezenta cauză urmând ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 scade din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014

VI. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatei J. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, încetează procesul penală faţă de inculpata J., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969 aplicate inculpatei J. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 scade din pedeapsă durata reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

VII. Descontopeşte pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, aplicate inculpatei K. S.R.L. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969;

- pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (2) lit. b) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, încetează procesul penală faţă de inculpata K. S.R.L, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen.

Menţine pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate inculpatei K. S.R.L pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa amenzii penale în cuantum de 40.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare.

VIII. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatei L. prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969;

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, încetează procesul penală faţă de inculpata L., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatei L. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatei L. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. de la 1969, aplică inculpatei L. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de 8 luni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. de la 1969 aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. de la 1969 aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. de la 1969 deduce din pedeapsa pe care urmează să o execute inculpata L. durata reţinerii de la data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014 şi a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 07.11.2014 la data de 01.07.2015, inclusiv.

IX. Descontopeşte pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare, aplicate inculpatei S.C. N. S.R.L prin sentinţa penală apelată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. de la 1969;

- pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (2) lit. b) C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 C. pen. de la 1969, încetează procesul penală faţă de inculpata S.C. N. S.R.L, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. art. 290 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen."

Menţine pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare aplicate inculpatei S.C. N. S.R.L pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen., urmând ca inculpata să execute pedeapsa amenzii penale în cuantum de 60.000 de RON şi pedeapsa complementară de 1 an a interzicerii desfăşurării activităţii de a efectua tranzacţii imobiliare.

X. În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. scade din durata pedepsei aplicate inculpatei A. perioada reţinerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

XI. În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. desfiinţează următoarele înscrisuri:

- nota recepţie (anexa nr. 2 la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007, fila x - d.u.p.) şi procesul-verbal de custodie încheiat la data de 03.04.2007 (anexa nr. x la contractul de leasing financiar nr. x/03.04.2007);

- factura fiscală nr. x/04.04.2007;

- factura fiscală nr. x/25.02.2007;

- factura fiscala seria x, nr. x/01.04.2007;

- factura proformă nr. x/18.04.2007 şi factura nr. x/21.05.2007;

- contractul de cesiune de creanţă, înregistrat de inculpatul F. sub nr. x/28.05.2009;

- contractul de vânzare - cumpărare, înregistrat sub nr. x/18.02.2009-la data de 18.02.2009,;

- contractele de cesiune de creanţă nr. x, x/19.02.2010, x/06.04.2009 şi x/19.02.2010.

XII. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii S.C. I. S.R.L., A., D., H. şi părţile civile Statul Român reprezentat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin D.G.R.F.P. Craiova şi O. S.A. împotriva sentinţei nr. 99/2017 din 18 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi S.C. I. S.R.L., A., D. şi H. la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelantele părţi civile la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi S.C. I. S.R.L., D., F., H., J., A., S.C. N. S.R.L. şi L.,până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii E. şi S.C. K. S.R.L., în cuantum de câte 520 RON rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele S.C. C. S.A. - prin lichidator judiciar DDDDDD. Filiala Bucureşti şi S.C. C. S.A. - prin mandatar EEEEEE. în sumă de câte 520 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor formulate de inculpaţii E., S.C. K. S.R.L., F., A., S.C. N. S.R.L., J. şi L., rămân în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31 octombrie 2018.