Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 287 din data de 21 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Piteşti, în baza art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.. şi art. 268 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A fost obligată inculpata A. la plata sumei de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 30.08.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la 12.07.2016, la Poliţia Municipiului Piteşti - Biroul de Investigaţii Criminale a fost înregistrată plângerea penală formulată de inculpata A., prin care a învederat că, în seara zilei de 11.07.2016, persoana vătămată B. a pătruns fără drept în curtea locuinţei sale din comuna Morăreşti, judeţul Argeş, după care a pulverizat spray iritant-lacrimogen în regiunea feţei inculpatei şi i-a sustras suma de 140 de RON.
Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti sub nr. x/2016, având ca obiect comiterea infracţiunilor de tâlhărie calificată, violare de domiciliu şi lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 233 C. pen., raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., art. 224 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 193 alin. (1) C. pen.
Din cuprinsul actului de sesizare şi din declaraţia inculpatei A. luată în dosarul cu nr. x/2016 a reieşit că aceasta a avut o relaţie de concubinaj cu martora C., cele două locuind la domiciliul inculpatei din comuna Morăreşti, sat Morăreşti, judeţul Argeş.
Inculpata a susţinut că în cursul zilei de 11.07.2016 s-a certat cu martora C., iar martora l-a contactat telefonic pe fiul acesteia, pe persoana vătămată B., şi i-a cerut să vină să o ia de la domiciliul inculpatei. A mai relatat inculpata că persoana vătămată B. a sosit la domiciliul său cu un taxi, după care, pe fondul unui conflict spontan, persoana vătămată a intrat fără drept în curtea locuinţei, după care i-a pulverizat inculpatei spray iritant-lacrimogen în regiunea feţei şi i-a sustras suma de 140 de RON din buzunarul pantalonilor.
Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti din 27.09.2016 emisă în dosarul penal cu nr. x/2016, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect comiterea infracţiunilor de tâlhărie calificată, violare de domiciliu şi lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., art. 224 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 193 alin. (1) C. pen., cât şi disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar, ce a fost înregistrat sub nr. x/2016, în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de inducere în eroare a organelor judiciare, şantaj şi distrugere, fapte prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., art. 207 alin. (1) C. pen. şi art. 253 alin. (1) C. pen.
Temeiul care a stat la baza dispunerii soluţiei de clasare cu privire la infracţiunile de tâlhărie calificată şi violare de domiciliu, prevăzute de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. şi art. 224 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât din materialul probator administrat în cauză a reieşit că faptele reclamate nu există.
În fapt, din materialul probator administrat în dosarul cu nr. x/2016 a reieşit că inculpata A. a învederat în mod mincinos în cuprinsul plângerii penale formulate la 12.07.2016 faptul că persoana vătămată B. a pătruns fără drept în curtea locuinţei sale şi i-a sustras, prin folosirea de violenţe fizice, suma de 140 de RON pe care o avea în buzunarul din faţă al pantalonilor.
Inculpata a procedat de această manieră pentru a se răzbuna pe martora C., mama persoanei vătămate B., întrucât martora a decis să pună capăt relaţiei de concubinaj.
Cu prilejul audierii în cauză, inculpata A. a recunoscut fapta, precizând că sesizarea adresată organelor de poliţie nu a corespuns adevărului în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată, menţionând, totodată, că la 11.07.2016 persoana vătămată B. nu a deposedat-o de nicio sumă de bani.
Fiind audiaţi în cauză, martora C. şi persoana vătămată B. au precizat că sesizarea inculpatei A. nu a corespuns adevărului, întrucât persoana vătămată nu a intrat în curtea inculpatei şi nu i-a sustras vreo sumă de bani, pulverizându-i doar spray paralizant în faţă după ce a fost lovită în prealabil în abdomen de inculpată.
Instanţa de fond a constatat că declaraţiile martorei şi ale persoanei vătămate se coroborează cu procesele-verbale de redare a comunicaţiilor telefonice efectuate de inculpată, interceptate în dosarul nr. x/P/2016 în baza unei ordonanţe cu titlu provizoriu emisă de procuror, cât şi cu relatările martorilor oculari D. şi E.
Întreg materialul probator administrat în cauză a confirmat faptul că persoana vătămată s-a deplasat la domiciliul inculpatei cu ajutorul unui taxi condus de martorul E., în care se mai afla şi martorul D.
Piesele dosarului au relevat existenţa unui conflict, purtat între inculpată şi persoana vătămată, conflict care s-a desfăşurat însă în exteriorul curţii inculpatei, pe un drum public, iar persoana vătămată nu a sustras nicio sumă de bani din posesia inculpatei.
În drept, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că fapta inculpatei A., care a învederat în mod mincinos în cuprinsul plângerii penale formulate la 12.07.2016, faptul că persoana vătămată B., a pătruns fără drept în curtea locuinţei sale şi i-a sustras, prin folosirea de violenţe fizice, suma de 140 RON pe care o avea în buzunarul din faţă al pantalonilor, întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen.
Cu privire la latura civilă, s-a reţinut că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, inculpata a recunoscut săvârşirea faptei, şi anume faptul că a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, invocând faptul că a fost lovită de numitul B. care i-a sustras o sumă de bani cu aceeaşi ocazie.
Inculpata a arătat însă atât în fata instanţei, cu ocazia soluţionării prezentei, cât şi în cursul urmăririi penale că a găsit banii de care îl acuza pe martorul B. ca i-ar fi sustras.
Or, având în vedere că împotriva numitului B. nu s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, instanţa de fond a reţinut incidenţa cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen.
S-a notat faptul că intenţia legiuitorului a fost să fie tras la răspundere făptuitorul care a formulat o plângere/denunţ necorespunzător adevărului, plângere care a produs însă consecinţe juridice în sensul că în cauză s-a dispus ori reţinerea, ori arestarea ori punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea pentru care s-a formulat plângerea/denunţul dacă acesta nu a revenit asupra plângerii/denunţului.
În cauza de faţă, organul de urmărire penală a dispus clasarea cauzei fără a se dispune vreuna din masurile enumerate mai sus, iar inculpata A. a declarat că plângerea sa nu este reală, în sensul că a doua zi a găsit în curte suma de bani pretinsă a fi furată.
Prima instanţă a constatat că în cauză este incident cazul special de nepedepsire prevăzut de art. 268 alin. (3) C. pen., caz care împiedică exercitarea acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de inducere in eroare a organelor judiciare.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, susţinându-se că hotărârea este nelegală sub aspectul soluţiei de încetare a procesului penal pentru comiterea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare întrucât din materialul probator administrat în dosarul cu nr. x/2016 a reieşit că inculpata A. a învederat, în mod mincinos, în cuprinsul plângerii penale formulate la 12.07.2017, faptul că persoana vătămată B. a pătruns fără drept în curtea locuinţei sale şi i-a sustras prin folosirea de violenţe fizice suma de 140 RON pe care o avea în buzunarul din faţă al pantalonilor.
În cadrul dosarului nr. x/2016 nu s-a dispus reţinerea, arestarea sau punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de B., cel indicat în plângerea formulată de A.. Totuşi, chiar dacă textul de la art. 268 alin. (3) C. pen. nu distinge, numita A. trebuia să precizeze în cadrul acestui dosar faptul că cele învederate nu corespund adevărului. În cauză, prin cercetările efectuate, s-a adus atingere relaţiilor sociale ce ocrotesc înfăptuirea justiţiei. Organele de urmărire penală şi-au îndeplinit obligaţia procesuală pozitivă de a efectua o anchetă efectivă însă pentru acuzaţii fictive risipind astfel resurse de personal, timp, mijloace investigative şi au dispus măsuri ce au avut drept consecinţă ingerinţa în viaţa personală.
Faptul că ulterior, când numita A. a fost audiată în calitate de suspect şi inculpat în cadrul dosarului nr. x/2016, a recunoscut că aspectele sesizate sunt nereale, nu poate constitui o cauză de nepedepsire.
Prin decizia penală nr. 478/A din 07 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 287 din 21 februarie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul nr. x/2017, intimată inculpată fiind A., iar, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Analizând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate, respectiv din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 şi urm. C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este legală şi temeinică, iar apelul formulat de procuror este nefondat pentru următoarele motive:
Curtea a observat că legiuitorul nu a impus ca recunoaşterea caracterului nereal să fie făcută până la momentul soluţionării cauzei, astfel că în situaţia în care nu s-a dispus reţinerea, arestarea sau punerea în mişcare a acţiunii penale nu există o limită de timp până la care persoana poate declara că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale, astfel încât, în mod corect prima instanţă a constatat că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen. şi a dispus încetarea procesului penal faţă de A.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, la data de 26 septembrie 2018.
În cuprinsul cererii de recurs formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care nu era incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. proc. pen., întrucât aceste prevederi erau aplicabile doar dacă inculpata declara în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, unde avea calitatea de persoană vătămată, că cele sesizate sunt nereale, iar nu în situaţia în care aceasta a făcut respectiva declaraţie cu ocazia audierii sale în calitate de suspect în dosarul nr. x/2016 al aceleiaşi unităţi de parchet, şi de inculpat în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Piteşti.
În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, s-a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin încheierea din 06 decembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen.. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 478/A din 07 mai 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi-a întemeiat cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., arătând, în esenţă, că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care nu era incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. proc. pen., întrucât aceste prevederi erau aplicabile doar dacă inculpata declara în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti, unde avea calitatea de persoană vătămată, că cele sesizate sunt nereale, iar nu în situaţia în care aceasta a făcut respectiva declaraţie cu ocazia audierii sale în calitate de suspect în dosarul nr. x/2016 al aceleiaşi unităţi de parchet, şi de inculpat în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Piteşti, motiv pentru care se impune admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Astfel, în speţă, se constată că instanţele inferioare au constatat că este incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen., dispunând încetarea procesului penal pornit faţă de inculpata A. pentru infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 alin. (1) C. pen., constând în faptul că aceasta a învederat în mod mincinos, în cuprinsul plângerii penale formulate la 12.07.2016, că persoana vătămată B., a pătruns fără drept în curtea locuinţei sale şi i-a sustras, prin folosirea de violenţe fizice, suma de 140 RON pe care o avea în buzunarul din faţă al pantalonilor, ulterior, în prezentul dosar, recunoscând săvârşirea faptei şi arătând că a găsit banii de care îl acuza pe B. ca i-ar fi sustras.
Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) C. pen., sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Reglementând o cauză specială de nepedepsire, legiuitorul a prevăzut, în alin. (3) al art. 268 C. pen., că nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale.
Se observă aşadar că intenţia legiuitorului a fost ca tragerea la răspundere penală a persoanei care a formulat un denunţ sau o plângere necorespunzătoare adevărului să intervină doar atunci când acestea au produs consecinţe juridice în sensul că s-a dispus reţinerea, arestarea sau punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana reclamată pentru infracţiunea ce a format obiectul actului de sesizare.
Astfel, se constată că, pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire prevăzută de dispoziţiile art. 268 alin. (3) C. pen., trebuie ca recunoaşterea caracterului nereal al denunţului sau plângerii să fie făcută anterior reţinerii, arestării sau punerii în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana reclamată, fără a fi stabilită o limită de timp până la care făptuitorul să poată reveni asupra celor declarate iniţial, ci doar că retragerea trebuie să intervină până la unul dintre momentele procesuale prevăzute expres.
În raport de aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că intimata A. a recunoscut, atât în cursul anchetei penale desfăşurată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2016, la datele de 21 iunie 2017 şi 06 iulie 2017, când a fost audiată în calitate de suspect, respectiv inculpat, cât şi la Judecătoria Piteşti (dosar x/2017) care a judecat cauza în fond, la data de 07 februarie 2018, că a găsit suma de bani despre care aceasta, în cuprinsul plângerii penale formulată şi înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti sub nr. x/2019, a afirmat că i-a fost sustrasă de B., cauză în care s-a dispus soluţia de clasare prin ordonanţa nr. x/2016 din data de 27 septembrie 2016 pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată, violare de domiciliu şi lovire sau alte violenţe.
În aceste condiţii, având în vedere că organul de urmărire penală a dispus, în dosarul nr. x/2016, soluţia de clasare faţă de B., fără ca în prealabil să ia măsura reţinerii, arestării sau punerii în mişcare a acţiunii penale, iar inculpata A. a declarat că plângerea sa nu este reală, arătând că a găsit a doua zi suma de bani pretinsă a fi fost furată, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţele inferioare au apreciat că este incidentă cauza specială de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen., care împiedică exercitarea acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, fiind lipsit de relevanţă că revenirea asupra plângerii penale a intervenit după ce s-a dispus o soluţie de neurmărire penală faţă de B., în condiţiile în care legea nu face nicio referire sub acest aspect, motiv pentru care dacă legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face.
Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident temeiul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. întrucât, în mod corect, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A., constatându-se existenţa cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 268 alin. (3) C. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, împotriva deciziei penale nr. 478/A din 07 mai 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, împotriva deciziei penale nr. 478/A din 07 mai 2018 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpata A.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2019.