Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 73/A/2018

Şedinţa publică din data de 28 martie 2018

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3/F din 12.01.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul P. împotriva sentinţei penale nr. 127/F/05.07.2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 415/A/10.12.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2017, condamnatul P. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 127/F/05.07.2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2010.

În motivarea cererii, condamnatul a invocat existenţa cazului de admisibilitate a revizuirii prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. pen.

Curtea de Apel Galaţi a reţinut că prin sentinţa penală nr. 127/F/05.07.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Galaţi, în baza prevederilor art. art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnă pe inculpatul P. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare (fapta din 23.04.2010).În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului P., pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Ca situaţie de fapt, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în data de 26.04.2010, inculpatul P. a ajutat alte persoane, trimise în judecată şi condamnate în aceeaşi cauză, să sustragă un număr de 120 pachete electrozi în valoare de 3.046,30 RON din incinta părţii vătămate S.C. A. S.A. Galaţi.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului, instanţa a reţinut că, deşi acesta nu a recunoscut săvârşirea faptelor şi a solicitat să fie achitat în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. civ. pen.. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. civ. pen.. din 1968, susţinerile şi apărările sale se dovedesc nefondate, fiind combătute cu următoarele mijloace de probă, administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti:

- declaraţiile inculpaţilor: B., C., D., E., F., prin ca aceştia au recunoscut săvârşirea faptelor, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. civ. pen.

- declaraţiile martorilor G., H., I.. J., K., L.;

- proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat la 26.04.2010 şi planşa foto;

- procese-verbale de descărcare a agendei telefonice a telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor: B., E., M. precum şi a martorilor H. şi J.;

- fişa postului inculpatului P.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpaţii B., C., N., P., F..

Sentinţa penală nr. 127/F/05.07.2013 a Curţii de Apel Galaţi a rămas definitivă, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P., prin nerecurare, iar faţă de o parte dintre coinculpaţi a rămas definitivă prin decizia penală nr. 415/A/10.12.2014 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul P., prin prisma motivelor invocate, Curtea a reţinut că potrivit art. 452 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. pen.., text de lege pe care se întemeiază cererea de revizuire formulată de condamnatul P., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

Dispoziţiile art. 459 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. pen.., care reglementează procedura admisibilităţii în principiu a cerererii de revizuire, prevăd că:

(1) La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, preşedintele dispunând ataşarea dosarului cauzei.

(3) Instanţa examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

S-a precizat că din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai atunci când există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 453 C. proc. civ. pen..., singurele în măsură să determine o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Totodată, s-a menţionat că, din dispoziţiile legale mai sus enunţate rezultă că, pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, nu este suficientă invocarea în mod formal a unuia dintre cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ. pen..., ci instanţa trebuie să analizeze dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

Condamnatul-revizuient, prin apărătorul ales, a invocat existenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a C. proc. civ. pen..., învederând urmnătoarele aspecte, care, în opinia sa, constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii a cărei revizuire o solicită:

1. Soluţia de condamnare dispusă faţă revizuient se întemeiază, în principal, pe declaraţiile de recunoaştere ale coinculpaţilor B., C., D., E. şi O., declaraţii prin care aceştia şi-au recunoscut propriile fapte, dar nu au declarat nimic privitor la participarea sa la săvârşirea infracţiunii. Pentru dovedirea acestei susţinei, revizuientul a depus declaraţiile autentificate la un notar public ale numiţilor B., D., E. şi O., coinculpaţi în aceeaşi cauză, din care rezultă că P. nu a participat săvârşirea faptelor comise de ei, şi că, în declaraţiile date în cursul procesului penal, prin care şi-au recunoscut propria vinovăţie, nu au relatat nimic despre participarea revizuientului la săvârşirea faptelor;

2. Nici în plângerea penală formulată de partea vătămată S.C. A. şi nici în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante nu a fost indicat revizuientul ca posibil participant la săvârşirea faptelor;

3. Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de revizuient cu inculpatul B. şi de acesta din urmă cu inculpaţii C. N. şi O. nu rezultă participarea revizuientului la activitatea infracţională.

S-a arătat că atât doctrina cât şi jurisprudenţa au statuat în mod constant că reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute de instanţele de fond şi de control judiciar nu poate fi considerată drept invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluţionarea cauzei.

Curtea a mai reţinut că, pe calea revizuirii, nu se poate proceda la o nouă apreciere a materialului probator (în lipsa vreunui caz dintre cele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. civ. pen...), acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor investite cu judecarea cauzei în fond, respectiv în căile de atac ordinare.

S-a menţionat că, în cauza de faţă, aspectele invocate de revizuientul P. pentru dovedirea existenţei cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen..., nu constituie "fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute la soluţionarea cauzei", ci dimpotrivă, reprezintă apărări ce au fost invocate şi la judecata în fond - apărări pe care instanţa le-a analizat în considerentele hotărării şi le-a înlăturat, deoarece sunt în contradicţie cu situaţia de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate în cauză.

Chiar dacă declaraţiile coinculpaţilor B., D., E. şi O., date în faţa unui notar public după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu au fost cunoscute de instanţă la pronunţarea hotărârii de condamnare, s-a apreciat că aceste declaraţii nu relevă existenţa unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute la judecarea cauzei, ci fac trimitere la propriile declaraţii date în cursul judecăţii de cei patru coinculpaţi.

În condiţiile în care condamnatul nu a invocat fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute la soluţionarea cauzei, s-a apreciat că cererea de revizuire formulată de acesta este inadmisibilă.

Împotriva sentinţei penale nr. 3/F din data de 12 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat apel condamnatul P. arătând că declaraţiile notariale depuse de cei patru coinculpaţi ce demonstrează că nu a participat la furtul săvârşit de aceştia şi constituie împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la momentul judecăţii.

Examinând apelul formulat prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că problema de drept ce face obiectul analizei vizează cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen..., respectiv dacă declaraţiile ulterioare rămânerii definitive a hotărârii de condamanre prin care se afirmă lipsa de implicare a unui participant la săvârşirea infracţiunii constituie fapte sau imprejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate.

Prealabil analizării apelului formulat de revizuentul P., Înalta Curte va nota limitele şi specificul căii de atac a revizuirii, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 452-459 C. proc. civ. pen.., norme care statuează că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuire), art. 459 (admiterea în principiu) C. proc. civ. pen.. rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, în acest sens fiind şi decizia nr. 42 din 14.02.2005 pronunţată de Înalta Curte - Completul de 9 judecători, decizie prin care s-a statuat că pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive fiind inadmisibilă. Această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în raport de dispoziţiile noului C. proc. civ. pen.., cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 şi art. 465 din noul C. proc. civ. pen.. reluând în esenţă cazurile de revizuire din legea veche.

În acest context, Înalta Curte constată că pentru a reţine incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.. ("s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză"), este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate sa nu fi fost cunoscute de către instanţă la judecarea cauzei, iar acestea să ducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare atacate.

1. Declaraţiile ulterioare rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care se afirmă lipsa de implicare a unui participant la săvârşirea infracţiunii constituie fapte sau imprejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei.

Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 127/F/05.07.2013, pronunţată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel Galaţi, în baza prevederilor art. art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare (fapta din 23.04.2010).În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.. În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului P., pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Sentinţa penală nr. 127/F/05.07.2013 a Curţii de Apel Galaţi a rămas definitivă, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P., prin nerecurare, iar faţă de o parte dintre coinculpaţi a rămas definitivă prin decizia penală nr. 415/A/10.12.2014 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte vinovăţia revizuientului aceasta a fost stabilită de către instanţele ce au judecat acţiunea penală pe baza următoarele mijloace de probă:

- declaraţiile coinculpaţilor ce au recunoscut acuzaţiile şi vinovăţia şi s-au judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. civ. pen.. anterior: B., C., D., E., F.;

- declaraţiile martorilor G., H., I., J., K., L.;

- proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat la 26.04.2010 şi planşa foto;

- procese-verbale de descărcare a agendei telefonice a telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor: B., E., M. precum şi a martorilor H. şi J.;

- fişa postului inculpatului P.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpaţii B., C., N., P., F.

Înalta Curte constată că niciunul dintre aceste mijloace de probă nu face trimitere la participarea revizuentului. Astfel declaraţiile coinculpaţilor ce au recunoscut acuzaţiile şi vinovăţia şi s-au judecat în procedura simplificată, B., C., D., E., F., conţin numai referirea la poziţia de recunoaştere a propriei conduite infracţionale fără nicio trimitere ori precizare în legătură cu contribuţia altor participanţi; declaraţiile martorilor G., H., I., J., K., L., de asemenea, nu conţin referiri la participaţia revizuentului; procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante nu se referă la revizuient în condiţiile în care în sarcina acestuia s-a reţinut o complicitate anterioară. În ceea ce priveşte fişa postului, agenda telefonică şi convorbirile telefonice interceptate şi transcrise, datele furnizate se justifică prin legăturile de prepuşenie cu partea civilă şi ce colegialitate sau subordonare între inculpaţi. Astfel, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în perioada 07.04.2010 - 06.05.2010 între inculpaţii B., C., N., P., F. susţin numai faptul că inculpatul P. a luat legătura cu inculpatul B. fără însă a evidenţia participarea acestuia în orice fel la susţinerea activităţii infracţionale.

Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul condamnat a solicitat instanţei să constate că în cauză s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare pronunţate în cauză, respectiv declaraţiile notariale ale coinculpaţilor E., F., B. şi D..

Înalta Curte, examinând conţinutul declaraţiilor notariale invocate de apărare, constată că faptele noi invocate de revizuent, sunt de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei condamnatului, în sensul că acestea nu susţin o participaţie a revizuientului la comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

În acest sens, se are în vedere că instanţele de fond şi de apel au fundamentat soluţia de condamnare a inculpatului P. pe declaraţiile de recunoaştere a coinculpaţilor. Cu toate acestea examinarea declaraţiilor de recunoaştere a coinculpaţilor relevă faptul că aceştia au recunoscut strict faptele pentru care au fost trimişi în judecată fără a face vreo referire la implicarea în activitatea infracţională a inculpatului P..

Instanţa de apel constată că în raport cu cercetarea judecătorească anterioară, datele conţinute de declaraţiile notariale, deşi aparţin coinculpaţilor din cauza anterior soluţionată, trebuie evaluate ca fiind noi, respectiv ca fiind necunoscute la data soluţionării acţiunii penale. De altfel, în mod real, aceste date sau informaţii sunt complet străine judecăţii anterioare, nefiind evaluate de instanţe la momentul pronunţării soluţiei de condamnare. Amintim în acest context că mijloacele de probă administrate în soluţionarea acţiunii penale, declaraţii de coinculpaţi sau martori, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, nu conţin menţiuni în legătură cu revizuientul şi contribuţia sa infracţională.

2. Declaraţiile ulterioare rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care se afirmă lipsa de implicare a unui participant dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate.

Declaraţiile notariale ale coinculpaţilor E., F., B. şi D., ulterioare soluţionării acţiunii penale, conţin fapte sau împrejurări necunoscute, în sensul impus de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.

Recunoaşterea faptelor de către ceilalţi inculpaţi conduce la dobândirea de către aceştia a calităţii de martor, în raport cu coparticipanţii ce nu au recunoscut săvârşirea faptelor. În acest sens, se observă că inculpaţii E., F., B. şi D. au recunoscut faptele reţinute prin actul de sesizare al instanţei, însă instanţele nu au înţeles să îi audieze cu privire la implicarea celorlalţi inculpaţi, respectiv la acuzaţiile formulate faţă de aceştia.

Înalta Curte reţine ca posibilă şi utilă justei soluţionări audierea inculpatului ce a recunoscut propria vinovăţie şi a solicitat judecata în procedura simplificată, cu privire la situaţia altui acuzat din aceeaşi cauză, respectiv în probarea acuzaţilor emise împotriva unui coparticipant - ICCJ, secţia penală, încheierea din 3 decembrie 2015, dosar nr. x/2015; decizia penală nr. 3223 din 22 octombrie 2013, dosar nr. x/2011; încheierea 13 dec. 2017, dosar x/2017, iar aceste argumente sunt similare şi cauzei pendinte: Aşadar, instanţa de apel reţine că posibilitatea ca un inculpat să poată adresa întrebări, într-o procedură contradictorie, aceluia care îl "acuză" de săvârşirea unei infracţiuni reprezintă una dintre garanţiile procesului echitabil. Audierea sumară a altor inculpaţi în procedura recunoaşterii vinovăţiei (prin ipoteză strict cu privire la propria acuzaţie) nu poate produce efecte cu privire la acuzaţiile formulate împotriva altora, dacă instanţa nu a clarificat în cadrul audierii şi acea chestiune şi dacă nu a dat posibilitatea celor care nu au solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei să conteste credibilitatea respectivei declaraţii. Aplicarea procedurii simplificate presupune ca persoanele audiate să recunoască faptele pentru care sunt acuzate, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu. Instanţa de judecată, atunci când apreciază asupra incidenţei procedurii recunoaşterii vinovăţiei, verifică existenţa unei concordanţe depline între acuzaţiile formulate şi declaraţiile inculpaţilor. Deşi instanţa nu se rezumă la a verifica dacă inculpaţii recunosc încadrarea juridică dată faptei, verificarea instanţei presupune o analiză a acuzaţiei persoanei respective, care a solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii vinovăţiei, respectiv a faptelor susceptibile să producă consecinţe juridice asupra situaţiei acelei persoane, şi nu a altora, faţă de care cercetarea judecătorească urmează să stabilească dacă sunt vinovaţi (ICCJ, secţia penală, decizia penală nr. 3223 din 22 octombrie 2013, dosar nr. x/2011).

De aceea, procedura audierii va avea în vedere doar acele acuzaţii care au făcut obiectul denunţului şi care nu vor afecta dreptul de a nu se auto-incrimina al celui audiat. În consecinţă, faptul că depoziţiile au fost date de un co-acuzat, mai degrabă decât de un martor, nu are nici o relevanţă cu privire la nevoia audierii acestuia în ceea ce priveşte situaţia unui alt inculpat.

În această privinţă, instanţa are în vedere jurisprudenţa CEDO în materie, potrivit căreia " … termenul de martor are o semnificaţie distinctă şi o importanţă deosebită în evaluarea unei proceduri echitabile. Astfel, în cazul în care o depoziţie poate servi într-o măsură considerabilă drept bază pentru o condamnare, atunci, indiferent dacă a fost făcută de un martor în sens strict sau de un co-acuzat, aceasta constituie dovezi pentru urmărirea penală în care se aplică garanţiile prevăzut de articolul 6 §§ 1 şi 3 (d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (mutatis mutandis, Ferrantelli şi Santangelo v. Italia, § 51 -52, Luca v. Italy§41)"- ( ICCJ, secţia penală, încheierea din 3 decembrie 2015, dosar nr. x/2015).

Regulile procesului echitabil obligă ca apărării revizuientului P. să i se pună la dispoziţie posibilitatea combaterii caracterului verosimil al acuzaţiilor formulate împotriva sa, în condiţiile existenţei declaraţiilor notariale ce constituie împrejurări noi în raport cu judecata anterioară şi care îl plasează în afara activităţii infracţionale.

Admiterea în principiu a cererii de revizuire nu presupune de plano desfiinţarea hotărârii de condamnare şi pronunţarea unei soluţii radical diferite de către instanţa învestită cu soluţionarea fondului cauzei, ci oferă posibilitatea inculpatului de a administra probele noi care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul condamnării sale, iar în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator să se aprecieze asupra întrunirii condiţiilor angajării răspunderii penale.

Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 459 alin. (3) C. proc. civ. pen.., cererea de revizuire fiind formulată în termen şi de o parte din proces, cererea respectă dispoziţiile art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. pen.., s-a invocat temeiul legal incident, faptele şi mijloacele de probă ce susţin cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, iar faptele invocate conduc la stabilirea existenţei temeiului legal, sens în care apreciază că cerea de revizuire este admisibilă în principiu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite apelul declarat de condamnatul P. împotriva sentinţei penale nr. 3/F din data de 12 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va desfiinţa în totalitate sentinţa penală apelată şi rejudecând, va admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul P. împotriva sentinţei penale nr. 127/F/05.07.2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2010, iar în considerarea faptului că hotărârea a cărei revizuire se solicită este pronunţată de Curtea de Apel Galaţi va trimite cauza pentru rejudecare, după admiterea în principiu, la instanţa investită cu cererea de revizuire, respectiv Curtea de Apel Galaţi.

Revizuirea a fost îndreptată împotriva sentinţei, astfel încât, potrivit art. 463 C. proc. civ. pen..., procedura cunoaşte dublu grad de jurisdicţie. Respectarea dublului grad de jurisdicţie împiedică instanţa de apel să judece după admisibilitatea în principiu, deoarece soluţia ce ar fi pronunţată ar fi definitivă, deci ar exclude calea de atac recunoscută de lege, în condiţiile în care prima instanţă nu a antamat fondul, respingând revizuirea ca inadmisibilă. De aceea unica soluţie posibilă pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie în această materie este trimiterea pentru evaluarea fondului la prima instanţă, Curtea de Apel Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de condamnatul P. împotriva sentinţei penale nr. 3/F din data de 12 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează în totalitate sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul P. împotriva sentinţei penale nr. 127/F/05.07.2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2010.

Trimite cauza pentru rejudecare, după admiterea în principiu, la instanţa investită cu cererea de revizuire, respectiv Curtea de Apel Galaţi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina satului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2018.